Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a semnat decretul de redeschidere a Hagiei Sophia pentru rugăciunile islamice, transmite Radio Europa Liberă.
Reperul istoric al Istanbulului, Hagia Sophia, a fost redat autorității religioase a țării.
Erdogan a făcut public decretul pe Twitter, la puțin peste o oră de la decizia instanței administrative a Turciei.
O instanță turcă a anulat vineri un decret guvernamental din 1934, care a transformat catedrala Sfânta Sofia (Hagia Sophia) din Istanbul într-un muzeu, deschizând calea transformării clădirii în moschee, în ciuda avertismentelor internaționale împotriva unei astfel de mișcări, transmite Reuters.
Foto: Câteva sute de persoane s-au adunat în fața catedralei la scurt timp de la decizia justiției turce
Context
O instanță din Turcia a decis, vineri, că decizia de a face din Hagia Sophia muzei este nulă, deschizând astfel actualului guvern drumul către transformarea clădirii istorice în moschee, transmite middleeasteye.net preluată de https://ortodoxinfo.ro/ catedrala-sfanta-sofia-va-deveni-moschee-erdogan-a-declarat-razboi-ortodoxiei/
Verdictul a venit după ce reprezentanții unei asociații au dat în judecată guvernul la începutul acestui an pentru decizia de a transforma Hagia Sofia în muzeu în anii 30, decizie semnată de fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk.
Asociația a susținut că Hagia Sophia a primit titlul de moschee sub Mehmed al II-lea, cuceritorul orașului Istanbul, care a fost și proprietarul clădirii. Anterior, clădirea a fost catedrală creștină și a fost construită de împăratul Justinian în secolul al VI-lea.
De anul trecut, președintele Recep Tayyip Erdogan a susținut ideea revenirii la statulul de moschee în câteva discursuri publice, în încercarea de a da satisfacție bazei sale electorale (musulmanii conservatori), care au calificat tot timpul decizia lui Ataturk ca fiind catastrofală.
Decizia de a schimba destinația actuală a Hagiei Sophia poate fi luată de Erdogan. Totuși, Washingtonul și Moscova au insistat pentru menținerea statutului de muzeu, prin urmare guvernul a preferat să împartă responsabilitatea deciziei cu justiția.
După decizia instanței, guvernul președintelui Erdogan mai trebuie să parcurgă anumiți pași pentru ca în Hagia Sofia să se poată organiza servicii religioase.
Departamentul de Stat al SUA a cerut Turciei să mențină catedrala Sfânta Sofia ca muzeu și să nu-i schimbe statutul în moschee.
„Guvernul Turciei a administrat Catedrala Sfânta Sofia ca muzeu – recunoscută oficial de UNESCO ca parte a Zonelor Istorice din Patrimoniul Mondial al Istanbulului – într-o manieră excepțională timp de aproape un secol. Solicităm guvernului Turciei să continue să mențină Hagia Sophia ca muzeu”, transmite Departamentul de Stat al SUA care amintește Turciei că s-a angajat să respecte tradițiile și istoria care au contribuit la transformarea ei în republica de astăzi, „accesibilă tuturor”.
UNESCO îşi exprimă îngrijorarea şi invită Turcia la dialog
Exprimându-şi îngrijorarea în legătură cu soarta fostei catedrale creştine Sfânta Sofia din Istanbul, care ar putea fi transformată din nou în moschee, UNESCO a invitat Turcia la dialog înainte de luarea unei decizii susceptibile „să aducă atingere” valorii universale a acestui monument, care are în prezent statutul de muzeu şi care a fost inclus pe lista patrimoniului mondial, informează AFP.
Construită în secolul al VI-lea e.n. de către bizantini, care îşi încoronau împăraţii în interiorul acestei catedrale, Sfânta Sofia este un sit inclus în patrimoniul mondial UNESCO şi una dintre principalele atracţii turistice din Istanbul.
Catedrala a fost transformată în secolul al XV-lea e.n. în moschee după invazia otomană, apoi în muzeu în anul 1935 de preşedintele tinerei Republici laice a Turciei, Mustafa Kemal, care a dorit „să o ofere umanităţii”.
Contactaţi vineri de jurnaliştii de la AFP, reprezentanţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), al cărei sediu se află la Paris, au subliniat într-un e-mail că Sfânta Sofia, componentă a sitului intitulat „Zonele istorice din Istanbul”, este „înscrisă pe Lista patrimoniului mondial al umanităţii în calitate de muzeu”, fapt care „aduce cu sine un anumit număr de angajamente şi de obligaţii juridice”.
„Astfel, un stat trebuie să vegheze ca nicio modificare să nu aducă atingere valorii universale excepţionale (fundamentul oricărei înscrieri pe lista UNESCO, n.r.) a bunului înscris şi aflat pe teritoriul său. Orice modificare necesită o notificare prealabilă din partea statului vizat adresată UNESCO, apoi, dacă este cazul, o examinare de către Comitetul Patrimoniului mondial”, au precizat reprezentanţii UNESCO.
UNESCO a comunicat „îngrijorările sale Republicii Turciei în mai multe e-mailuri” şi prin intermediul unui mesaj transmis ambasadorului său la UNESCO, joi seară, îndemnând totodată „autorităţile turce să înceapă un dialog înainte de a lua o decizie ce ar putea să aducă atingere valorii universale a sitului”.
„Bunul intitulat ‘Zonele istorice din Istanbul’ este înscris în patrimoniul mondial mai ales pentru ‘integritatea unică a capodoperelor sale arhitecturale, care reflectă întâlnirea dintre Europa şi Asia pe parcursul mai multor secole’ şi pentru că ‘Sfânta Sofia a devenit un model pentru o întreagă familie de biserici şi, mai târziu, de moschei, iar mozaicurile din palatele şi bisericile din Constantinopol au influenţat artele atât în Orient, cât şi în Occident”, au reamintit reprezentanţii UNESCO.
Charles de Gaulle (n. 22 noiembrie 1890 – d. 9 noiembrie 1970), general și om politic francez, descendent pe linie paternă al unei vechi familii aristocrate din Normandia și Burgundia. În 1940 a devenit șef al guvernului francez din exil la Londra, iar în 1945 a fost ales prim-ministru de către Parlamentul Franţei eliberate de nazişti. În 1958 a devenit președinte al Franței, post pe care l-a păstrat și după alegerile din 1965.
Pe 28 aprilie 1969, de Gaulle a demisionat din funcția de președinte al statului francez.
Un teribil discurs – avertisment susținut de Charles De Gaulle spre sfârșitul războiului franco-algerian (1954-1962), actual până în zilele noastre:
„E foarte bine că există francezi galbeni, negri sau tuciurii. Arată că Franţa e deschisă tuturor raselor şi că are o vocaţie universală. Dar, cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa.Suntem totuşi, înainte de toate un popor european de rasa albă, de cultura greco-latină şi de religie creştină. Să nu veniţi să povestiţi basme. Musulmanii? V-aţi dus să-i vedeţi? I-aţi privit cu turbanele şi djelada-urile lor? Vedeţi bine că nu sunt francezi. Cei care propovăduiesc integrarea au un creier de colibri, chiar dacă sunt foarte savanţi.
Încercaţi să integraţi uleiul şi oţetul, agitaţi sticla şi după o vreme se vor separa din nou.
Arabii sunt arabi, francezii-francezi.Credeţi că populaţia Franţei ar putea absorbi 10 milioane de musulmani care mâine vor fi 20 şi poimâine 40?
Daca noi facem integrarea (Franţa cu Algeria), dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom împiedica noi să nu vină în Franţa continentală când nivelul vieţii e mult mai elevat?
Satul în care m-am născut eu nu se va mai chema Colombey-două biserici, ci Colombey două moschei”.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova