CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MIHAI EMINESCU: România în luptă cu panslavismul : „Rusia voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român”

Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român.

Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să inainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.

Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.

E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.

Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare.

De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult.

Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă.

Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.

De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti „Hristos a inviat” în româneşte.

Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.

Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.

Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă.

Extrase din: Mihai Eminescu, „România în luptă cu panslavismul”, Timpul, iunie 1878

12/11/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

LA CURTEA ŢARULUI ROŞU

 

Despre lucrarea lui Simon Sebag Montefiore „Stalin. Curtea Ţarului Roşu”, care a apărut la Londra în anul 2003 şi care a făcut senzaţie în Occident, la noi se cunoaşte prea puţin sau chiar nimic.

Şi e păcat, fiindcă conţine foarte multă informaţie inedită despre satrapul roşu, familia şi anturajul său, modul acestuia de a înţelege lumea şi de a face politică.

Un interes deosebit prezintă pentru noi,  o scenă descrisă de un martor ocular şi care se referă la Moldova.

„Povestea se desfăşoară imediat după război, când Stalin se afla în concediu la una dintre vilele din Caucaz, în timpul unei cine la care participă Molotov, generalul Poskrebîşev, şeful de cabinet al lui Stalin, şi câţiva lideri caucazieni.

„Stalin cere o hartă a imperiului sovietic şi, cu pipa din mână drept indicator, începe să explice:

«Să vedem ce-am dobândit: în nord totul este în regulă. Finlanda a greşit rău faţă de noi, aşa că am mutat graniţa mai departe de Leningrad. Statele Baltice, care au fost teritoriu rus din vremuri îndepărtate sunt ale noastre din nou, toţi bieloruşii sunt ai noştri acum, ucrainenii la fel, şi moldovenii sunt din nou la noi. Deci în vest totul este în regulă».

Interesantă mărturisire. Maniacul din Kremlin avea simţul limbii şi a găsit cuvântul potrivit: am dobândit!

Nu am ocupat, nu am anexat, ci am dobândit. Aşa e mai bine, e mai eufemistic.

Să reţinem un detaliu foarte important: dacă chiar despre Statele Baltice Stalin a spus că „sunt teritorii ruseşti din vremuri îndepărtate”, nu a spus acelaşi lucru despre Moldova.

 

 

Dacă, potrivit lui Stalin „în Vest totul e în regulă”, la fel ca şi în Est, dictatorul bolşevic era nemulţumit de situaţia din Sud.

Continui citatul întrerupt mai sus:

„Dar apoi el se întoarce spre est. «Ce avem aici? Insulele Kurile sunt ale noastre şi tot Sahalinul… China, Mongolia, toate aşa cum ar trebui să fie». Pipa Dunhill a început să alunece încet spre sud.

 «Acum, această graniţă nu-mi place deloc. Dardanelele… Avem pretenţii asupra teritoriului turcesc şi asupra Libiei».

Observăm că visele de mărire ale lui Stalin se întind până în… Libia, care poate fi oricând declarată de Kremlin „pământ rusesc din vremuri îndepărtate”.

Dardanelele sunt o veche boală a ruşilor. Stalin nu spune, dar el ştie foarte bine că de câte ori pe ruşi îi apucă dorul de Dardanele şi Turcia, drumul a trecut întotdeauna prin cele două ţări româneşti, Moldova şi Muntenia…

În contextul dat, autorul cărţii mai aduce o mărturisire extraordinar de importantă pentru înţelegerea naturii expansioniste a URSS.

Iată ce a declarat V. Molotov: „Sarcina mea ca ministru de Externe a fost să extind frontierele patriei”.

Molotov a înţeles că nu există nicio contradicţie între bolşevism şi construcţia imperiului:

«E bine că ţarii ruşi au luat atâta pământ în războaie.

Asta face mai uşoară lupta noastră contra capitalismului»“.

Deducem astfel, ce ştie o lume întreagă, dar numai „patrioţii” de la Chişinău nu ştiu: în cel de-al Doilea Război Mondial URSS nu a luptat, precum pretind ruşii astăzi, pentru „apărarea patriei”, ci pentru „extinderea frontierelor patriei”. Din păcate, le-a reuşit…

 Comuniştii sovietici, precum recunoaşte Molotov, au continuat politica sângeroasă de cucerire a ţarilor ruşi.

La această politică nu a renunţat nici actuala Rusie.

Deşi Putin nu fumează, el trece peste harta lumii cu aceeaşi pipă a lui Stalin.

 

Constantin Tănase

Timpul md.

11/06/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

COMPOZITORUL MOLDOVEAN GHEORGHE URSACHI:”Balticii au declarat din prima zi de independență că a fost ocupație sovietică. Noi, după 20 de ani, ne mai rușinăm să spunem acest adevăr.”

Gheorghe Urschi: 28 iunie 1940 a fost ocupație sovietică. Balticii au spus-o din prima zi. Noi, după 20 de ani, ne mai rușinăm…

„Balticii au declarat din prima zi de independență că a fost ocupație sovietică. Noi, după 20 de ani, ne mai rușinăm să spunem acest adevăr.” Declarația aparține umoristului și compozitorului Gheorghe Urschi, lansată la Publika TV, cu referință la declararea zilei de 28 iunie drept zi a ocupației sovietice a teritoriului Basarabiei, a nordului Bucovinei și a ținutului Herța.

Poziția este susținută și de regizorul Igor Cobâleanschi: „Moldovenii sunt lipsiți de memorie colectivă, suntem bine atașați de mâncare, suntem materialiști și nu sunt gospodari. Acum 70 de ani au murit oameni nevinovați și împușcați în Siberii. S-au întâmplat aceste fărădelegi. Mă bucur că Ghimpu și Filat țin cont de evenimentele tragice, care au avut loc.”

 Actrița Nelly Cozaru a declarat și ea în cadrul emisiunii că „un popor trebuie să lupte pentru adevăr” și să știe „care este adevărul”. „Pe când eram la Moscova aflam adevăruri, pentru care în Moldova eram persecutați”, a mai adăugat actrița.

Sursa: UNIMEDIA, cu referință la Publika TV

„E o chestie provincială cu iz urât. Intră un animal la noi în casă și noi îi spunem: lasă-l, măi… Moscova ne-a deschis ochii. Am prieteni ruși, care mi-a spus acest adevăr”, a mai adăugat Gheorghe Urschi.

02/07/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: