CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DOSARUL NATO-Russia: Cinci mituri ale proagandei ruse demontate/demistificate

Is Putin going to invade Ukraine? - GZERO Media

Referindu-se la relațiile NATO – Rusia, publicația online https://inforadar.mapn.ro spune că de când Rusia a inițiat intervenția militară ilegală în Ucraina, oficialii ruși au acuzat NATO de o serie de amenințări și acțiuni ostile nereale.

Cu același prilej, au fost demontate/demistificate cinci mituri ruseşti intens mediatizate de propaganda moscovită:

Mitul nr. 1: NATO a promis Rusiei că nu se va extinde după terminarea Războiului Rece

Fapt: Nu există nicio consemnare oficială cu privire la o astfel de decizie. Alianța Nord-Atlantică a manifestat o politică a „Porților Deschise” încă de la fondarea sa în anul 1949 – și asta nu s-a schimbat niciodată.

Această abordare este consemnată în articolul 10 din Tratatul NATO, care spune că „orice alt stat european în măsură să promoveze principiile acestui tratat și să contribuie la securitatea Atlanticului de Nord” poate solicita aderarea. Deciziile privind calitatea de membru sunt luate prin consens între toți Aliații. Niciun tratat semnat de Statele Unite, Europa și Rusia nu includea prevederi privind apartenența la NATO.

Ideea extinderii NATO dincolo de Germania unită nu a fost pe ordinea de zi în anul 1989, mai ales că Pactul de la Varșovia încă mai exista. Acest lucru a fost confirmat de Mihail Gorbaciov într-un interviu din 2014: „Tema extinderii NATO nu a fost deloc discutată și nu a fost adusă în discuție în acei ani. Spun asta cu toată responsabilitatea. Nicio țară din Europa de Est nu a ridicat problema, nici măcar după ce Pactul de la Varșovia a încetat să mai existe în 1991. Nici liderii occidentali nu au adus-o în discuție”.

Potrivit unor stenograme declasificate de Casa Albă, Bill Clinton a refuzat, în anul 1997, în mod constant oferta lui Boris Elțin privind un „gentlemen’s agreement” care să stipuleze ca nicio fostă republică sovietică să nu intre în NATO:

 „Nu pot să-mi iau angajamente în numele NATO și nu îmi voi exercita dreptul de veto în ceea ce privește extinderea NATO cu privire la admiterea oricărei țări, cu atât mai puțin de a vă lăsa pe dumneavoastră sau pe oricine altcineva să faceți acest lucru … NATO operează pe baza consensului”.

Mitul 2: NATO este o alianță agresivă și reprezintă o amenințare pentru Rusia

Fapt: NATO este o alianță defensivă, al cărei scop este să își protejeze membrii. Politica oficială a NATO stipulează clar că „Alianța nu caută confruntare și nu reprezintă nicio amenințare pentru Rusia”.

NATO nu a invadat Georgia; NATO nu a invadat Ucraina. Rusia a făcut aceste lucruri.

NATO și-a manifestat dorința de dialog cu Rusia în mod constant și public în ultimii 30 de ani. Alianța a lucrat împreună cu Rusia în diferite domenii precum combaterea narcoticelor și a terorismului, salvarea echipajelor aflate în pericol în submarine și planificarea pentru situații de urgență civile – chiar și în perioadele de extindere a NATO.

Cu toate acestea, în 2014, ca răspuns la acțiunile agresive ale Rusiei împotriva Ucrainei, NATO a suspendat cooperarea practică cu Rusia. Alianța nu caută confruntare, dar nu poate ignora faptul că Rusia încalcă regulile internaționale, subminând stabilitatea și securitatea aliată.

Ca răspuns la utilizarea forței militare de către Rusia împotriva Ucrainei, NATO a desfășurat patru grupuri de luptă multinaționale în Țările Baltice și în Polonia în anul 2016. Aceste unități nu au sediul permanent în regiunea de dislocare, sunt create în conformitate cu angajamentele internaționale ale Aliaților și însumează aproximativ 5.000 de soldați.

Ele nu pot reprezenta o amenințare pentru Armata Rusă de 1.000.000 de militari. Anterior anexării ilegale a Crimeei de către Rusia, nu existau trupe aliate în partea de est a Alianței.

NATO rămâne deschisă unui dialog consistent cu Rusia. De aceea, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, i-a invitat pe toți membrii Consiliului NATO-Rusia la o serie de întâlniri pentru a discuta despre securitatea europeană, inclusiv despre situația din Ucraina, relațiile NATO-Rusia, precum și controlul armelor și neproliferarea.

Mitul 3: Ucraina nu poate adera la NATO

Fapt: Aliații NATO salută aspirațiile Ucrainei de a adera la NATO și susțin decizia luată la Summit-ul de la București din 2008, conform căreia Ucraina va deveni membră a Alianței.

Deciziile privind apartenența la NATO revin fiecărui solicitant în mod individual și celor 30 de Aliați. Nimănui altcuiva. Rusia nu are dreptul de a interveni și nu se poate opune acestui proces.

Ca orice țară, Ucraina are dreptul suveran de a-și alege propriile aranjamente de securitate. Acesta este un principiu fundamental al securității europene, unul la care Rusia s-a angajat în mod oficial, de asemenea, inclusiv prin Actul final de la Helsinki (1975), Carta de la Paris (1990), Actul fondator NATO-Rusia (1997) și Carta pentru Securitate Europeană (1999).

Mitul 4: NATO a încercuit și încearcă să izoleze Rusia

Fapt: NATO este o alianță defensivă, al cărei scop este de a proteja statele noastre membre. Exercițiile și desfășurarile noastre militare nu sunt îndreptate împotriva Rusiei – sau a oricărei alte țări.

Acest mit ignoră și realitatea geografică. Doar 6% din granițele terestre ale Rusiei ating țările NATO. Rusia are granițe terestre cu 14 țări. Doar cinci dintre acestea sunt membre ale NATO.

Extinderea NATO – trecut, prezent şi viitor | Global | DW | 01.04.2008

În afara teritoriului NATO, Alianța are o prezență militară doar în Kosovo și Irak. Misiunea de menținere a păcii KFOR se desfășoară cu un mandat al Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite.

Misiunea derulată NATO în Irak nu presupune acțiuni de luptă, aceasta contribuind la efortul de combatere a terorismului și se desfășoară la cererea și cu acordul guvernului irakian, în deplin respect pentru suveranitatea Irakului. În schimb, Rusia are baze militare și soldați în trei țări – Georgia, Moldova și Ucraina – fără acordul guvernelor lor.

De asemenea, Rusia a adunat peste 100.000 de militari la granița cu Ucraina și amenință că va invada această țară.

Mitul 5: Intervențiile NATO în fosta Iugoslavie, Kosovo și Libia dovedesc faptul că Alianța nu este defensivă

Fapt: Fosta Iugoslavie nu s-a destrămat din cauza NATO. Alianța nu a folosit forța militară pentru a schimba granițele din fosta Iugoslavie.

În perioada 1992-1995, NATO a desfășurat mai multe operațiuni militare în Bosnia, inclusiv instaurarea unei zone de excludere aeriană și furnizarea de sprijin aerian în cadrul unei operații de menținerea a păcii sub egida ONU.

Aceste activități au fost mandatate de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, din care face parte și Rusia.

Atacurile aeriene ale NATO împotriva pozițiilor sârbilor bosniaci în anul 1995 au contribuit decisiv la crearea condițiilor necesare semnării Acordului de Pace de la Dayton, care a pus capăt războiului din Bosnia, război în care au murit peste 100.000 de oameni.

Începând din 1996, NATO a condus forțele multinaționale de menținere a păcii în Bosnia, care includeau trupe din Rusia. Uniunea Europeană a preluat această misiune în 2004.

Operațiunea condusă de NATO în Libia în 2011 a fost lansată sub autoritatea a două Rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU (UNSCR), 1970 și 1973, niciuna dintre acestea nefiind blocată de Rusia ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. UNSCR 1973 a autorizat comunitatea internațională „să ia toate măsurile necesare” pentru „protecția civililor și a zonelor populate civile aflate sub amenințarea unui atac”. Acest lucru a fost realizat și asumat de Alianța Nord-Atlantică, cu sprijinul politic și militar al statelor din regiune și al membrilor Ligii Arabe.

Operațiunea NATO din Kosovo din 1999 s-a derulat după un an de eforturi diplomatice intense ale ONU și ale Grupului de Contact, din care făcea parte și Rusia, având ca scop încetarea conflictului. Consiliul de Securitate al ONU a calificat în mod repetat acțiunile de epurare etnică din Kosovo și numărul tot mai mare de refugiați drept o amenințare la adresa păcii și securității internaționale.

Misiunea NATO a contribuit la încetarea încălcărilor pe scară largă ale drepturilor omului și uciderii civililor. KFOR, misiunea NATO de menținere a păcii aflată în desfășurare în Kosovo, are un mandat al UNSC (UNSCR 1244) și este susținută atât de Belgrad, cât și de Pristina.

07/02/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

RUSIA ȘI INTERESELE EI ÎN ROMÂNIA

România va fi cucerită de Rusia” - Previziunea îngrijorătoare care urmează  să vină peste câteva luni - IMPACT

Interesele Rusiei în România

Cât de „ocupată“ este România, în acest moment, de foştii securişti şi cât de puternic este prezentă Rusia pe teritoriul ţării noastre?

Acestea sunt problemele reale la care trebuie să ajungem dezbătând cazul „trădarea lui Pacepa“, atât de vehiculat în ultimele săptămâni. Generalul de Securitate care a fugit la americani în 1978 e acuzat acum, de istorici precum Larry Watts şi Cristian Troncotă, dar şi de foşti securişti precum Ioan Talpeş, că a fost agent KGB.

El ar fi „defectat“ la comanda sovieticilor, cu scopul de a strica imaginea României şi a lui Nicolae Ceauşescu.
Prin cele spuse, cei de mai sus confirmă, de fapt, că ruşii au avut permanent o puternică agentură în România, agenţii lor fiind infiltraţi până la cel mai înalt nivel,constată https://mateiudrea.wordpress.com/ interesele-rusiei-in-romania/

Războiul agenturilor

Succesiunea de evenimente din decembrie 1989, dar mai ales ceea ce a urmat, indică faptul că serviciile de spionaj sovietice au amplasat fie agenţi, fie oameni agreaţi, în cele mai înalte funcţii ale statului român.

Ce şi cât s-a schimbat de atunci? Aceasta este întrebarea esenţială şi al cărei răspuns ar putea să ne dea explicaţii pentru situaţia în care se află acum România.

O serie de întâmplări, analogii şi raţionamente ne pot ajuta să ne apropiem de realitate, chiar dacă informaţiile explicite sunt sărace, iar autorităţile, inclusiv serviciile secrete româneşti, nu discută niciodată subiectul.
România este, în acest moment, zonă de graniţă a lumii occidentale şi a structurilor politice, sociale şi militare atlantice. Dintotdeauna, ţările de frontieră au fost ţinta predilectă a activităţii de spionaj (vezi Stockholm, Elveţia şi Istanbul în Al Doilea Război Mondial, Berlinul de Vest, RF Germania şi Austria în timpul Războiului Rece, Liban, Siria şi Iordania acum, în contextul conflictului israeliano-arab).

Nu există niciun motiv ca să credem că România este ocolită de acest fenomen, atât timp cât guvernele ţărilor baltice, de exemplu (de asemenea, zonă de graniţă a UE şi NATO cu sfera de influenţă rusească), au acuzat, uneori deschis, amestecul serviciilor de spionaj de la Moscova.

Semnele că Moscova e activă

Chiar dacă, între timp, România a intrat sub umbrela americană şi a Uniunii Europene, SRI şi SIE au pornit la drum, în 1989, cu oameni agreaţi şi chiar decoraţi de KGB (vezi numirea lui Mihai Caraman la conducerea Serviciului de Informaţii Externe). La fel, conducerea statului român. Destui dintre politicienii influenţi de acum (inclusiv premierul Victor Ponta) au fost formaţi la şcoala lui Ion Iliescu şi a lui Petre Roman – amândoi, încă activi politic.
La începutul anilor 2000, guvernul lui Adrian Năstase le-a cedat ruşilor aproape întreaga industrie siderurgică. Printre combinatele date în condiţii dezastruoase – şi cele pe care acum Mechel le vinde la fier vechi.

Lipsa oricăror prevederi contractuale care să protejeze România de astfel de acţiuni distrugătoare pentru economia naţională reprezintă una dintre responsabilităţile de care fostul premier şi acoliţii săi de atunci nu vor scăpa niciodată.
Absenţa reacţiei din partea guvernului de acum în faţa acţiunii ruşilor la Mechel arată că, între timp, lucrurile nu s-au schimbat. De asemenea, combinatele de aluminiu au fost date, de foarte mult timp, tot companiilor ruseşti.

Există, mai ales în ultimul an, un discurs anti-occidental tot mai puternic şi pe din ce în ce mai multe voci, sprijinit şi popularizat de mijloace mass-media.

Sferele de influenţă: cine şi cât ia

Ceea ce se întâmplă în România sugerează, mai degrabă, o împărţire a sferelor de influenţă ale Occidentului şi Rusiei în România.

O parte a industriei a fost preluată de Rusia, o alta – de firme din Occident. La fel, resursele naturale.

O altă parte a industriei a fost dezactivată, iar o altă „felie“ a încăput pe mâna foştilor securişti şi activişti de partid.
Situaţia din prezent seamănă destul de bine, la nivel macro, cu cea în care România a ajuns la finalul perioadei interbelice: un stat slab, corupt, cu afacerişti autohtoni „făcuţi“ din afacerile cu bugetul, industria şi resursele exploatate de companii străine, clasă politică incompetentă, iar marile puteri – foarte active la nivelul agenţilor de influenţă.

Bătălia vizibilă se dă în plan mediatic, pentru a se influenţa opinia populaţiei sau pentru a se crea impresia că există anumite curente de opinie.

Iar aici România e forfecată între campanii purtate de cercuri financiare din Occident (cum ar fi cea plătită cu zeci de milioane de euro pentru pornirea exploatării la Roşia Montană şi a zăcămintelor de gaze de şist) şi campanii care se potrivesc mănuşă cu interesele Moscovei (cum ar fi cea de convingere a românilor că toate relele li se trag de la Uniunea Europeană).

29/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Analist politic româno-american : ”Polonia, România şi statele baltice, sunt cele mai expuse ţări la o eventuală agresiune rusească”

Rusia e capabilă să instige populaţia din Odessa la răzmeriţă şi să taie accesul Ucrainei la Marea Neagră şi chiar să ajungă la Gurile Dunării, dar este puţin probabil c-o va face pentru că este la capătul resurselor sale economice şi militare.

Cele mai expuse ţări la o eventuală agresiune rusească sunt Polonia, România şi statele baltice, dar nu cred că ruşii vor încerca să facă ceva, pentru că NATO va riposta şi s-ar putea declanşa o mare conflagraţie.

Why Italy Is Moving Right (Dreamstime) - GeoPolitica

Nimeni nu doreşte un război major, dar uneori războaiele pot fi declanşate şi din neglijenţă”, a afirmat Nicolas Dima, fost deţinut politic şi profesor în SUA, în cadrul conferinţei ”Război şi Pace: Europa de Est”, organizată de Universitatea Româno-Americană, scrie Epoch Times România.

Analistul american specialist în geopolitica Europei de Est şi a Rusiei a susţinut că ”Rusia a fost întotdeauna un stat agresiv şi expansionist, care nu şi-a respectat angajamentele decât dacă au fost în favoarea intereselor ei.

Se poate schimba Rusia? Putea fi ea integrată în UE şi NATO? Nu, pentru că ar deveni un hinterland din punct de vedere economic, iar din punct de vedere politic ar risca să se dezmembreze”.

În opinia sa, Moscova rămâne captiva panslavismului şi teoriilor geopolitice de secol 19.

Nicolas Dima consideră că Rusia ”nu se mai poate confrunta militar SUA şi NATO, dar le poate face imense greutăţi în Siria, Iran sau Ucraina. Deocamdată conflictul est-vest este latent, dar are mai multe fronturi, iar pe cel psihologic-subversiv ruşii sunt mari maeştri. Asistăm acum la un conflict informatic între Rusia şi Occident”.

Analistul avertizează că actualul conflict dintre Ucraina şi Rusia s-ar putea transforma într-unul între NATO şi Rusia, care curtează China şi ţările arabe, şi ar putea degenera.

Reintegrarea Moldovei

Referitor la situaţia Republicii Moldova, Dima a susţinut că ”acest teritoriu de peste Prut rămâne o problemă geopolitică nerezolvată care ar trebui să zguduie conştiinţa liderilor români. Problema Basarabiei va reveni în actualitate în cazul unui conflict major sau a unei noi rearanjări internaţionale”.

Analistul prognozează că în 15-20 de ani, dacă nu se întâmplă nimic violent, se va ajunge o reaşezare geopolitică prin care Basarabia va reveni paşnic în componenţa României. Pe de altă parte, el acuză o abordare rigidă şi birocratică a UE şi SUA faţă de Chişinău, arătând că problemele nu pot fi soluţionate doar prin ajutor financiar de sute de milioane de dolari.

În opinia sa, singura soluţie este sprijinirea elementului românesc din Basarabia şi unirea Moldovei cu România care ar întări flancul sud-estic al NATO şi securitatea la Marea Neagră.

Conflictul ucrainean

Estul Ucrainei este puternic industrializat şi rusificat şi este greu de imaginat că Moscova va renunţa la el de bunăvoie.

Nicolas Dima s-a referit şi la situaţia complicată din Ucraina, afirmând că ”ruşii şi ucrainenii sunt înrudiţi iar identitatea multora dintre ei este destul de neclară. Frontierele actuale ale Ucrainei au fost create arbitrar şi abuziv de Stalin.

Crimeea este un exemplu ilustrativ pentru că a fost acordată Ucrainei de Nikita Hruşciov. Teritoriile româneşti au fost şi ele atribuite arbitrar Ucrainei”.

Pe de altă parte, analistul a subliniat că Estul Ucrainei este puternic industrializat şi rusificat şi este greu de imaginat că Moscova va renunţa la el de bunăvoie. ”În plus, actuala generaţie de ruşi rămâne naţionalistă, xenofobă şi anti-americană şi sprijină conducerea de la Kremlin. Moscova are o experienţă militară şi diplomatică mare şi ştie cum să manipuleze interesele ţărilor din Europa de Vest şi de Est”, a adăugat el.

Fostul jurnalist la Vocea Americii a mai arătat că Rusia ştie să exploateze nemulţumirile din ţări precum Grecia, Slovacia, Cehia sau Ungaria şi încearcă să fisureze unitatea europeano-americană.

Globalizarea politică tinde către o nouă ordine mondială puţin cunoscută, decisă în culise, şi care trezeşte neîncredere şi reticenţă. La momentul de faţă SUA, Europa de Vest şi Israelul promovează o politică internaţionalistă de liberalizare a frontierelor şi a comerţului, astfel încât cei care controlează marile companii să aibă de profitat. Pe de altă parte, ţări precum Rusia şi China manifestă un naţionalism tot mai accelerat”, a concluzionat Dima.

În opinia sa, există posibilitatea izbucnirii unei mari conflagraţii între cele două tendinţe

27/12/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: