CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Limba română în Moldova medievală și Pravila domnitorului Vasile Lupu de la 1646

S-a întâmplat în 4 mai 1646 - Jurnal Spiritual

FOTO: ”Carte romăneascâ de învățătură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe, cu zisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și domnul Țărâi Moldovei, din multe scripturi tâlmăcitâ din limba ileneascâ, pre limba româneascâ.”

Una din cele mai triste constatări pe care le poate face un istoric este că, atunci când încearcă să vorbească despre trecut, nu o poate face decât împrumutând optica prezentului,scrie istoricul Anatolie Povestca în publicația unghiul.info.

Nu cred că este cazul să turnăm apă la moara politicianismului pruto-nistrean şi să ne dăm părerea cu privire la originea şi esenţa limbii moldovenilor. Limba este un mijloc de comunicare, de afirmare a unei valori ce aparţine individului luat în parte şi societăţii în ansamblu.

Pornim de la axioma că graiul moldovenilor basarabeni este unul din graiurile limbii române (face parte din ramura graiului nordic alături de cel ardelenesc, bănăţean şi maramureşean completat de ramura graiului sudic oltenesc, muntenesc şi dician).

Este un subiect controversat şi delicat. Controversat, pentru că din cauza lui, a acestui grai, moldovenilor li se pot aduce atât reproşuri, cât şi laude.

În acelaşi context, subiectul este şi delicat, pentru că reproşurile nu întotdeauna sunt pe deplin justificate, dar care ar putea să reducă din valoarea laudelor.

Acesta nu este nici mai rău, nici mai bun decât celelalte graiuri, nu este mai corect şi nici mai incorect.

Ţinut departe de procesele de omogenizare culturală la care a fost supusă România în ultimii 200 de ani, Basarabia a păstrat în graiul locuitorilor săi multe forme învechite şi chiar arhaice. Aflarea într-un mediu lingvistic străin în toată această perioadă de timp, a făcut ca graiul moldovenilor să absoarbă o mulţime de împrumuturi mai ales de origine slavonă.

Cu toate acestea, nu credem că fenomenul este unic sau nou pentru acest ţinut. Multe dintre particularităţile acestui grai au rămas neschimbate încă de pe timpul lui Dimitrie Cantemir (1693,1710-1711).

Acum 300 de ani, domnitorul moldovean făcea în „Descrierea Moldovei” o remarcă ce ar putea explica multe din realităţile lingvistice din Moldova zilelor noastre:

“Cei ce locuiesc la Nistru amestecă în graiul lor multe vorbe leşeşti … încât ei mai că nu pot fi înţeleşi de către alţi moldoveni”.

Imaginaţi-vă că astăzi cuvintele ruseşti sunt înlocuite cu cele leşeşti (poloneze).

Moldoveniştii susţin că statul România a apărut târziu, în secolul al XIX-lea, astfel că nici vorbă de “limbă românească” în evul mediu.

Raţionamentul moldoveniştilor este simplu: Ţara Moldova – Popor moldovenesc – Limbă moldovenească.

Argumentul lor este inexistent. De ce nu merg să îl repete austriecilor, spunîndu-le că vorbesc limba ausriacă pe când aceştia vorbesc limba germană, sau italienilor, care până la 1861 erau doar o colecţie de stătuleţe, niciunul dintre ele nu purta denumirea de Italia. Iar locuitorii erau genovezi, piemontezi, veneţieni, dar la un tot erau italieni, ca şi românii în ţările române.

La fel şi cu Germania, care nu a existat până la 1871, ci erau statele Prusia, Bavaria, iar locuitorii erau prusacii, bavarezii etc. Aceştia nu au pus în discuţie niciodată denumirea limbii lor după aspectul regional-geografic.

Imagine similară

Însă toţi moldoveniştii ocolesc cu multă grijă mărturiile despre limba română vorbită în Moldova medievală, şi nu sunt puţine aceste mărturii venite din partea străinilor, care, în treacăt fiind sau aflaţi în slujba vreunui negustor sau a altei persoane de rang înalt, încântaţi de acest popor, au lăsat în descrierile lor anumite pasaje despre tradiţie, cultură, port, obicei, limbă.

În jurnalele şi rapoartele de călătorie redactate de umaniştii renascentişti din secolul al XVI-lea, care fiind în majoritate trimişi ai Sfântului Scaun, Pierre Lesccalopier menţiona în 1574 „că cei care locuiesc în Moldova, Ţara Românească şi cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevăraţi urmaşi ai romanilor şi-şi numesc limba româneşte adică româna”.

Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului nota în 1588 despre Petru Şchiopul: “Era un om dulce la cuvânt, sever la purtări, îndemânatic la fapte, ştia limba turcească, cea grecească şi cea românească … şi nu numai aceste daruri le avea, dar era foarte încercat la orice meşteşug şi la litere şi-i plăcea de oamenii învăţaţi, şi-i întreba în tot chipul despre astronomie, despre zodii şi alte lucruri subţiri”.

Importantă pentru însăşi Biserica românească, dar şi pentru limba română este traducerea din greacă efectuată de Antim Ivireanu a două cărţi de cult, apărute într-un singur volum consistent „Liturghierul” şi „Molitvenicul” având 216 şi 467 pagini cu o singură filă de titlu, bazat pe originalul tipărit la Venezia în 1691 „că această folositoare de suflet carte se numeşte Molitvenic, la lumină în limba noastră rumânească să o scoţi pentru folosul de obşte”.

După o călătorie prin Ţara Românească, Moldova şi Transilvania Ferrante Capecci relata prin 1575 că locuitorii acestor provincii se cheamă “româneşti” (“romanesci”).

 Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că “Vlahii” din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească se desemnează ca “romani”.

Grigore Ureche (1590-1647), un mare boier şi învăţat moldovean, este primul cronicar care este conştient de originea comună a românilor, că cele trei ţărişoare şi popoare care locuiesc în ele sunt toţi de un neam, vorbesc aceiaşi limbă şi “toţi de la Râm se trag”.

Miron Costin (1633-1691) om politic şi diplomat subtil, istoric erudit şi scriitor de talent, în lucrarea sa „De neamul moldovenilor” reiterează ideia expusă de Grigore Ureche precum că toţi românii discind din romani, astfel încât să rezulte geneza poporului român din contopirea dacilor cu romanii.

Constantin Mavrocordat (1730 – 1769) a fost domnitor în Ţara Românească de şase ori şi în Moldova de a patru ori. A sprijinit câteva şcoli şi a cerut preoţilor să ştie româna. A obligat să fie tipărite cărţi bisericeşti în limba română.

În 1646 domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) tipărea la Iaşi „Cartea românească de învăţătură”, un corpus legislativ foarte bine închegat.

De ce domnitorul moldovean nu i-a zis “Carte moldovenească de învăţătură”?

Greu de explicat pentru moldovenişti, tocmai de aceea este şi ocolit cu mare grijă acest subiect. Dar să vedeţi că moldovenii lui Vasile Lupu ştiau că vorbesc limba română, iată ce scriau ei în introducere: “După tocmala şi nevoinţa mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înţeleage toţi.”

Deci, domnitorul Moldovei medievale, care ştia în ce limbă vorbeşte, a comandat o traducere din limba greacă în limba română, nu în limba moldovenească.

13/12/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei. Cum se pedepsea violul, în vremea domnitorului Constantin Mavrocordat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire.”

 

 

 

 – Un text de lege care sancţiona violul, in timpul domnitorului Constantin Mavrocordat  –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Constantin Mavrocordat a domnit de patru ori în Moldova aprilie 1733 – noiembrie 1735; septembrie 1741 – iulie 1743; februarie 1748 – august 1749; iunie 1769 – decembrie 1769 și de șase ori în Valahia.

S-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol și este fiul lui Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot in Tarile Romane.

Constantin Mavrocordat a fost un remarcabil om de cultură – cunoştea limbile italiană, franceză, turcă, persană şi greaca veche, era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea.  

Atît în Moldova cît și în Valahia Constantin Mavrocordat a promovat un amplu program de reforme în domeniile fiscal, agrar, administrativ şi juridic.

Dorinta de a reorganiza instituțiile a exprimat-o în hrisovul publicat, în iulie 1742, în revista Mercure de France, cu titlul „Constitution faite par S.A.M. le Prince Constantin Mavrocordato”.

Prin reforma sa fiscală s-a introdus o dare fixă, pe cap de locuitor, percepută în patru sferturi anuale și s-au desființat dările multiple.

Prin reforma administrativă, dregătorii erau t împărțiți în trei ranguri și erau  salarizați de vistierie în funcție de rang.

Totodata s-au redus dregătoriile, iar cele mai multe titluri boierești au rămas onorifice.

La conducerea ținuturilor au fost numiți ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins.

În urma reformei judecătorești au fost create instanțe de judecată în ținuturi și s-a extins procedura scrisă în detrimentul celei orale.

În 1749 a desființat legarea de glie a țăranilor, care puteau de atunci să se răscumpere cu 10 taleri de cap. Țăranii deveneau liberi ca persoană, dar nu au fost împroprietăriți și au rămas dependenți economic de boieri.

Țăranii au devenit clăcași, fiind obligați să presteze 24 zile de clacă pe an în Moldova, pe moșiile boierilor.

22/05/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei. In vremea domnitorului moldovean Vasile Lupu, potrivit legii, bărbatul „de-ş va bate neştine muiarea cu pumnul sau cu palma, nu să cheamă că iaste cu vrăjmăşie asupra ei. „

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe...” (Iași, 1646)

 

 

 

Foto:  Pravila lui Vasile Lupu, „Carte romănească de învățătură de la pravilele înpărătești și de la alte giudeațe…” (Iași, 1646)

 

 

 

 

 

 

 

 „Poate să îndirepteze şi să cearte bărbatul pre muiare-ş şi  încă să o bată când va fi cu vină, după deală ce va fi făcut şi atunce cu măsură, să nu o prea treacă, cu blîndeaţe, iară nu cu vrăjmăşie”.

 

 

 

 

 

– „Carte romînească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeaţe cu zisa şi cu toată cheltuiala lui Vasile voivodul şi domnul Ţării Moldovei”, anul 1646, glava 23 –

 

 

Aceeasi Lege a voievodului Vasile Lupu ne lamureste si ce insemna „bătaia cu vrăjmăşie”: 

 

 

„Fără de măsură şi cum nu să cade şi cu vrăjmăşie, să cheamă bătaia când să face cu toiagul şi mai vârtos când să va svărâma lemnul, sau să facă cu acesta rane să margă sânge, sau când o va lovi cu lemnul în obraz sau în cap”.

„De-ş va bate neştine muiarea cu pumnul sau cu palma, nu să cheamă că iaste cu vrăjmăşie asupra ei, de o are bate cât de mult şi cât de des”.

 

 

Asadar, era socotita „bătaie cu vrăjmăşie”, folosirea toiagului la pedpesirea nevestei si mai ales, ruperea lui pe spinarea ei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Domnitorul Vasile Lupu, era de origine aromân din Albania si se numea Lupu Coci. A avut două domnii în Moldova: aprilie 1634 – aprilie 1653; aprilie 1653 – iulie 1653. 

În anul 1640 din inițiativa lui  a fost înființată Academia slavo-greco-latină la Iaşi, supranumită şi “Colegiul vasilian”, unde tinerii primeau instruire şi educaţie. 

Călătorul străin, Paul Beke, aflat în Moldova în anul 1644 nota că domnul acestei ţări “înălţa şcoli noi de piatră de o mărime deosebită…, pentru ca tineretul să fie iniţiat în cultură şi în moravuri”.

Vasile Voievod l-a susţinut și pe mitropolitul Varlaam  în prodigioasa activitate culturală a acestuia.

În 1642, în Moldova este înfiintată  prima tipografie, cu sprijinul lui Petru Movilă şi a unor meşteri tipografi adusi de la Kiev.

Aici au văzut lumina zilei: Cazania lui Varlaam, (1643); Şapte taine bisericeşti (1644), Pravila lui Vasile Lupu (1645), Bucoavna (1651) etc.

În domnia lui Vasile Lupu se modernizează si sistemul judiciar.

Prin „Pravila lui Vasile Lupu”, Ţara Moldovei a trecut de la dreptul nescris („obiceiul pămîntului”), la cel scris.

Acesta a fost primul cod moldovenesc de legi, alcătuit în baza prelucrării normelor de drept romano-bizantine.

 

 

 

 

 

 

 

 

21/05/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: