CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Învăţământul şi stalinizarea României. VIDEO

 

Elevii erau în prim-planul manifestărilor propagandistice

 

Foto: Pionieri. Îndoctrinarea începea încă din şcoala elementară…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Într-un sondaj efectuat în urmă cu ceva timp, 86% dintre români credeau că învăţământul existent în timpul regimului comunist  era mai bun decât cel din prezent, acest „trecut” reprezentând de fapt perioada de dinainte de 1989, atunci când „chiar se făcea carte”.

După 23 august 1944, minusculul P.C.R. a reuşit cu sprijinul ocupanţilor sovietici, preluarea integrală a puterii, fapt ce a determinat implementarea forţată a politicii staliniste la nivelul societăţii româneşti. 

Una din principalele preocupări ale comuniştilor după preluarea puterii, a fost ideologizarea acestuia, sub pretextul reformării învăţământului, pentru a  servi nevoilor noului regim.

În septembrie 1944,Ministerul Educaţiei Naţionale şi-a schimbat denumirea în Ministerul Învăţământului Public, la conducerea acestuia a fost  numit Ştefan Voitec, care a trecut la purificarea învăţământului în direcţia subordonorii acestuia intereselor P.C.R. 

După înlăturarea în totalitate a vechiului regim, comuniştii au demarat un proces de reorganizare accelerată a statului pe principii totalitare, învăţământul constituind un obiectiv ţintă important .

Începând cu anul 1948 a început aplicarea metodică a  concepţiei P.C.R. cu privire la educaţia socialistă, văzută ca un produs al sistemului social şi principalul mijloc de atingere a progresului social .

Din această cauză, pregătirea forţei de muncă a reprezentat în optica partidului unic o sarcină politică de primă importanţă, cu profunde semnificaţii sociale, legată de politica partidului de formare a omului de tip nou, adică a individului incapabil să gândească de unul singur şi  formarea la nivelul întregii societăţi a unui tip nou de conştiinţă, numită „socialistă”.

   Regimul comunist din România a copiat cu fidelitate în domeniul educaţiei legislaţia U.R.S.S., care între anii 1918-1921 au lichidat autonomia universitară.

Astfel, Legea 658 din 1946  lichida practic autonomia univesitară, atribuţiile conducerii universităţilor în această privinţă fiind anulate.

 Imediat după acapararea puterii în stat, Partidul Muncitoresc Român a demarat un aşa zisul proces  de „reformare” a învăţământului superior, materializat prin înlăturarea de la catedră a unor cadre didactice, pe motivul apartenenţei lor la grupări de orientare fascistă.

La 23 august 1948 a fost promulgat Decretul 175 cu privire la Reforma Învăţământului, care prevedea „educarea tineretului în spiritul democraţiei populare, pregătirea cadrelor medii şi superioare de specialitate pe baze ştiinţifice, care să corespundă nevoii consolidării democraţiei populare şi constituiirii societăţii socialiste”.

Acesta instituia printre altele cenzurarea şi controlul  strict partinic al informaţiei şi controlul instituţiilor de învăţământ.

S-a desfiinţat de asemenea învăţămîntul particular şi confesional, măsură care urmărea scoaterea elevilor de sub autoritatea bisericii în vederea ideologizări lor .

Ca şi în U.R.S.S., autorităţile nu agreau religia şi învăţămîntul religios, ghidându-se după afirmaţia lui Stalin „când tai lemne trebuie să sară aşchii”. 

Autorităţile de la Bucureşti au interzis şi o parte din cultele neoprotestante, împreună cu instituţiile de învăţământ patronate de acestea.

Ca urmare a Decretului 175 au fost desfiinţate 1 582 de instituţii de învăţământ particular, ceea ce însemna practic suprimarea acelui segment al vieţii culturale care nu depindea de stat.

   În anul 1953,  au fost înfiinţate aşa zisele facultăţi muncitoreşti, admiterea în cadrul acestor instituţii de învăţământ fiind accesibilă oricărui muncitor, cu condiţia ca acesta să poată face dovada absolvirii a cel puţin patru clase elementare.

În cadrul facultăţilor muncitoreşti, din dorinţa de a controla cât mai bine sistemul, P.C.R. a hotărît înfiinţarea unor secţii fără frecvenţă, destinate special activiştilor de partid.

Absolvenţii facultăţilor muncitoreşti erau admişi în învăţământul superior, dacă obţineau la examenul oral media 2, indiferent de rezulatatele obţinute la celelalte probe de examen.

În anul 1948 a fost promulgat şi Decretul 297, care prevedea înfiinţarea şcolilor juridice cu durata de un an, în care  candidaţii selecţionaţi de partid, erau scoşi din producţie şi remuneraţi substanţial.

Absolvenţii acestor şcoli au servit partidului la înlocuirea vechilor judecători şi crearea unei aşa zise „justiţii populare”, devenită un  instrument cu care regimul şi-a exercitat teroarea asupra propriilor cetăţeni, pe toată durata existenţei sale.

Principalul rezultat al aplicării acestor „reforme” a fost acela că procesul de politizare a învăţământului promovat de Partidul Comunist după 1945, a dus la o nivelare şi mediocrizare a învăţământului de toate gradele.

 

 

 

  O caracteristică a învățământului comunist a fost introducerea uniformei la toate nivelurile, inclusiv în licee. 

La 7-8 ani, elevii intrau oficial în ierarhia de partid, prin primirea lor în rândurile “pionierilor”.

Tot atunci, cravata roşie devenea un accesoriu obligatoriu.

În şcoli se făcea de gardă la drapel, iar elevul de serviciu verifica numerele matricole şi uniformele.

Pionerii aveau imnul lor, iar Pioneria a fost timp de generaţii întemeiata pe un cod pionieresc („pe cuvânt de pioner”, „onoarea detaşamentului”)  .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cercetătorul Nicoleta Silvia Teodosiu remarca într-o lucrare că educația în timpul regimului comunist era caracterizată de următoarele:

Scopul educației consta în socializarea de tip colectivist. Statul partid oferea posibilități egale de instruire pentru toți: aceleași obiective, aceeași școală, aceleași conținuturi, manualul unic.

Obiectivele educației erau subordonate obiectivelor ideologice ale statului – partid şi ale „luptei de clasă”.

În consecință, învățământul a fost organizat de o asemenea manieră încât să asigure mâna de lucru conform planificărilor socialiste, mai ales pentru industria grea și agricultură.

   Ca urmare a noilor prevederi legale, educaţia în şcoli a fost supusă unui proces de politizare, manifestat printre altele şi prin exercitarea unor mari  presiuni asupra fiilor de aşa zişi „chiaburi”, în vederea integrării acestora în noul sistem.

Limba rusă devenise la rându-i obiect de studiu obligatoriu, începând cu clasa a IV- a.

Se încerca prin metode „ştiinţifice” ca toate formele conștiinței sociale (educație, știință, artă, filosofie) să fie ideologizate de Partidului- Stat.

În perioada imediat următoare acaparării puterii în stat de către P.C.R. (devenit ulterior P.M.R.), s-au luat măsuri legislative drastice  de uniformizare, laicizare şi control a procesului educativ.

Aşa numita „educație prin și pentru muncă” era considerată de propaganda oficială superioară educației burgheze, intelectualiste și speculative, dar şi un pretext pentru înregimentarea elevilor şi studenţilor.

Pe fondul evenimetelor petrecute în anul 1956 în Ungaria, în cadrul unei manifestaţii studenţeşti la care au participat circa 3000 de studenţi,  izbucnite la 30 octombrie, a fost criticată şi legislaţia din domeniul învăţământului, protestatarii solicitând scoaterea limbii ruse din programa universitară, reducerea orelor de marxism şi autonomia universitară care fusese suprimată de regim.

Prestigioasa revistă HISTORIA, a publicat câteva  informaţii extrase din carnetul unui elev al Liceului „Mihai Viteazul” din București, în  anul școlar 1964-1965, care ne pot forma o impresie asupra atmosferei şcolare din acei ani.

Astfel, elevul era dator să cunoască și să respecte regulamentul și dispozițiile date de școală:

– să vină cu regularitate la cursuri, fără să întîrzie de la ore și să respecte întocmai programul zilnic de activitate al școlii;
– să-și însușească temeinic cunoștințele și deprinderile prevăzute în programa școlară pentru a deveni cetățeni folositori patriei;
– să participe după puterile lor la munca patriotică și la alte acțiuni inițiate de școală;
– în atelierul școlii și în producție să respecte cu strictețe regulile privind tehnica securității și protecția muncii;
– să păstreze și să apere avutul obștesc, bun al întregului popor;
– să vină la școală îmbrăcați în uniformă, curați, cu părul îngrijit, iar la orele de curs să aibă rechizitele și cărțile necesare;
– să intre în clasă îndată ce a sunat, să-și ocupe liniștit locul în bancă și să stea corect;
– să asculte atenți explicațiile cadrelor didactice și răspunsurile elevilor și să nu părăsească clasa fără învoirea profesorului sau a învățătorului;
– să se ridice când sînt întrebați și să se așeze la loc, numai cu încuviințarea profesorului, iar atunci când vor să răspundă la lecții sau să întrebe ceva, să ridice mîna;
– la intrarea cît și la ieșirea din clasă a învățătorului, a profesorului, a directorului și a organelor de inspecție școlară precum și a altor cadre didactice și persoane mai în vîrstă, să salute sculîndu-se în picioare ş.a

În concluzie, stalinizarea educaţiei a urmărit crearea unui nou tip uman supus totalmente regimului şi în acelaşi timp incapabil să gândească şi să acţioneze de unul singur.

Conform politicii partidului, noul individ trebuia să răspundă chemărilor regimului fiind lipsit de puterea de a discerne şi aşteptând ca totul să-i fie oferit de către stat.

A privi la modul idealist învăţământul românesc în anii comunismului, ar fi o mare greşeală.

Au fost disfuncţii majore, unele care au lăsat urme adânci în societatea românească, dar privită cu ochii de astăzi , epoca în sine ar trebui judecată şi din perspectiva faptului că s-au realizat şi anumite progrese.

Istoria nu poate lucra pe această perioadă doar cu elemente negative, să nu uităm că în limitele impuse de ideologie şi de constrângerile regimului, ţara a evoluat totuşi, s-a dezvoltat şi a născut generaţia capabilă să facă evenimentele din decembrie 1989.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

Costia Bogdan Andrei –  stiai-despre-istorie.blogspot.com 

https://www.verticalonline.ro/scoala-preocupare-regimul-comunist-

 
 

16/09/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: