CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Când a început pentru România al doilea război mondial ?

28 iunie 1940 – începutul războiului, încă neterminat

Războiul este, înainte de toate, o tragedie individuală. Familială, comunitară, naţională şi abia apoi globală.

În acest sens, fiecare individ, prin extensie – fiecare naţiune, are o percepţie proprie a catastrofei care a fost cel de-al doilea război mondial.

Percepţie care vizează şi data începerii războiului.

Deşi în cazul Europei, tradiţia menţionează 1 septembrie 1939 ca zi în care a început al doilea război mondial, unele state si  implicit popoare, au fost atacate militar încă din 1938.

În cazul nostru, al foştilor cetăţeni ai României interbelice, războiul a început pe 28 iunie 1940.

Chiar dacă n-au existat confruntări militare, decât unele izolate, incidentale. Chiar dacă statul s-a retras peste Prut fără a opune rezistenţă.

Pentru omul rămas în teritoriul părăsit de România şi ocupat imediat de URSS, fărădelegile şi crimele la care s-au dedat sovieticii, altfel decât război nu pot fi numite.

Deportările din 12-13 iunie 1941 au demonstrat definitiv felul cum intenţionau să se comporte ocupanţii ruşi, în vreme de pace (căci ruşii nu vorbesc despre război decât începând cu 22 iunie 1941), în teritoriul atât de impertinent considerat de ei „eliberat”.

Că a fost ocupaţie, îi este clar oricărui om cu minte. Însuşi faptul introducerii armatei sovietice, a administraţiei sovietice, a legilor sovietice, în teritoriul din estul şi din nordul României, imediat după plecarea administraţiei româneşti, este dovada incontestabilă a ocupaţiei.

Eliberare a fost în vestul Europei. Nemţii au fost forţaţi să se retragă din ţările ocupate, însă anglo-americanii nu le-au luat locul. Cel puţin nu la nivelul de înţelegere al omului de rând.

Aici, în estul Europei, războiul al doilea mondial este perceput diferit decât în ţările din vestul european.

Măcar din considerentul că este rememorat mai des.

Războiul nu s-a sfârşit pentru această parte a lumii odată cu înfrângerea Germaniei hitleriste, ci a continuat până la înfrângerea, în 1989, a celuilalt mare agresor – URSS.

Eliberarea de care s-au bucurat cetăţenii ţărilor vest-europene, dincolo de relativitatea firească la nivel politic, a fost pentru individul din statele respective una pe deplin perceptibilă, în comparaţie cu ocupaţia sovietică a estului, venită în locul celei germane, care pe lângă întreruperea evoluţiei fireşti a statelor acaparate, a curmat şi vieţile a milioane de europeni, încă mult timp după ce, oficial, al doilea război mondial s-a sfârşit în Europa.

Tragedia trăită de europenii aflaţi sub controlul Moscovei şi a regimurilor-clone ale ei, este cauza principală a lipsei de reconciliere cetăţeneşti din cadrul statelor ocupate mai mult de jumătate de secol în urmă de ruşi, cu sau fără minorităţi rusofone, dar şi a divergenţilor persistente între ţările respective şi urmaşul cotropitorului sovietic – Rusia.

Dar şi alt aspect, important pentru orgoliul naţional al statelor est-europene, aflate anterior, în timpul războiului, în conflict cu URSS, nu poate fi neglijat, în conturarea atitudinii circumspecte a acestora faţă de Rusia actuală.

E vorba de frontiere.

Frontiere care au fost impuse de un stat agresor – URSS. Şi care au rămas neschimbate şi după dezintegrarea imperiului roşu.

Statele vest-europene atacate şi ocupate de Germania în cel de-al doilea război mondial şi-au restabilit hotarele odată cu eliberarea „anglo-americană”.

Statelor est-europene li s-au impus hotare noi. Beneficiar al cărei impuneri a fost în primul rând Uniunea Sovietică.

Finlanda, Estonia, Letonia, Polonia, România, ţări paşnice din răsăritul european, victime ale agresiunii în al doilea război mondial, rămân şi azi fără teritoriile ocupate atunci de agresorii URSS şi Bulgaria.

 Cehoslovaciei postbelice i s-a luat de către sovietici teritoriul răsăritean, ocupat în 1938-1939 de Ungaria.

Până la urmă, războiul n-a fost câştigat de cei drepţi şi nevinovaţi, ci de agresori. În ce ţine de estul Europei.

În consecinţă, nu se poate vorbi despre sfârşitul războiului, din moment ce faptele care au marcat începerea lui, nu au fost încă în totalitate lichidate.

În definitiv, Japonia nici până astăzi nu a semnat cu Rusia (cu URSS) un tratat de pace, fiind, în termeni diplomatici, în stare de război cu aceasta. Anume din cauza refuzului ruşilor de a retroceda teritorii japoneze ocupate.

În ce priveşte Republica Moldova, aceasta se află într-o situaţie singulară în contextul anexiunilor teritoriale sovietice din Europa.

Spre deosebire de ţările care au fost înglobate complet în URSS (Estonia, Letonia, Lituania) şi spre deosebire de teritoriile europene anexate în timpul şi după sfârşitul războiului, rămase în cadrul  Rusiei post-sovietice (Prusia Orientală, Karelia, Salla, Petsamo, Arbene, nordul şi sudul lacului Peipus), în cadrul Belarusului post-sovietic (Polonia Răsăriteană), în cadrul Ucrainei post-sovietice (nordul Bucovinei, sudul Basarabiei, Insula Şerpilor, Polonia Răsăriteană, Transcarpatia), dar şi în cadrul Bulgariei post-comuniste (Cadrilaterul), în cadrul Poloniei post-comuniste (Prusia Orientală, Gdansk, Silezia, Neumark, Pomerania), în cadrul Greciei (Dodecanezul), în cadrul Lituaniei post-sovietice (vestul regiunii Vilnius), Republica Moldova este azi independentă, nefiind însă stat separat la momentul ocupaţiei sovietice.

Statul în care vieţuim în prezent poate fi considerat succesorul României interbelice, dar şi al Uniunii Sovietice.

În cazul afirmării succesiunii din Regatul României, chiar omiţând logica reîntregirii statale fireşti, apare problema atitudinii faţă de agresorul URSS, care a ocupat estul şi nordul României pe 28 iunie 1940. Or, atitudinea respectivă trebuie să fie una demnă, în sensul declarării oficiale a agresiunii sovietice. Lucru care nu se întâmplă.

Iar în cazul afirmării succesiunii din Uniunea Sovietică, va trebui asumată şi calitatea de agresor a acesteia. Lucru care la fel nu se întâmplă.

Statul Republica Moldova a găsit însă o modalitate să evite controversa legată de originea şi identitatea sa, considerându-se apărut odată cu declararea independenţei în 1991, ignorându-şi sau chiar negându-şi trecutul.

Însă doar în ce ţine de istoria sa românească, nu şi de cea sovietică. Statul, în esenţă, ne este azi condus de sovietici.

Iar sovieticii au fost agresori.

Războiul început de ei în teritoriul de azi al Republicii Moldova, pe 28 iunie 1940, încă nu s-a terminat.

Oricât de laşi (sau idioţi) ar fi azi persoanele aflate în fruntea statului, ignorarea propriei istorii, a istoriei văzute nu neapărat din perspectiva întregii naţiuni române, ci măcar din perspectiva bucăţii de pământ moldovenesc pe care aceştia îl necinstesc, negându-i suferinţa adusă de ocupanţii ruşi, nu face decât să le dea lor, „conducătorilor”, dar şi statului în întregime, o notă de nelegitimitate.

Nelegitimitate care ne-a marcat istoria la 16 mai 1812 (ocupaţia ţaristă), la 1 iunie 1878 (re-anexarea rusească a judeţelor Cahul, Bolgrad şi Ismail), la 28 iunie 1940 (ocupaţia sovietică), la 26 august 1944 (ocupaţia sovietică repetată), la 2 septembrie 1990 (separarea RMN).

Nelegitimitate care ne va marca încă mult timp existenţa, având în vedere doar acutizarea acţiunilor contra moldovenilor ale urmaşilor de sânge ai agresorului prin definiţie URSS.

natiadinurma.wordpress.com

22/10/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ÎN EUROPA S-AU DUBLAT DECESELE CAUZATE DE CONSUMUL COCAINEI.Europa, raddoppiano decessi per cocaina. Un milione di persone in cura.

Quattro milioni l’hanno usata nell’ultimo anno, Italia ai vertici della classifica. Un milione di persone in cura.

No Drugs

Tehnici tot mai sofisticate de a o ascunde și a o trafica, si consumuri care cresc intr-un ritm galopant, dubland rata deceselor asociate, pe parcursul unui singur an: cocaina continua sa fie, dupa cannabis, drogul cel mai utilizat de europeni.

Aproape 14 milioane de adulti europeni cu varsta curprinsa intre 15 si 64 de ani au consumat cocaina, 4 milioane doar in ultimul ani, potrivit datelor din „2010 Annual report on the state of the drugs problem in Europe”, prezentat de Observatorul European al Drogurilor si Dependentelor de Substante (OEDTt) la Lisabona si Roma (datele din raport se refera la situatia din cele 27 state membre ale UE, actualizata in 2008, dar si din tarile candidate, Croatia, Turcia si Norvegia).

„Prea multi europeni considera si-acum consumul de cocaina drept un accesoriu relativ inofensiv al unui stil de viata de succes”, a comentat directorul OEDT, Wolfgang Goetz. Acestia insa, avertizeaza el, ar trebui sa stie ca „nu numai ca acest consum de cocaina poate escalada rapid, dar poate cauza si moartea, chiar si atunci cand este ocazional, iar dozele sunt scazute”.

In 2010 au fost identificate 31 de astfel de compusi, pe langa alte noi substante similare cocainei si amfetaminelor.

Atractia fata de stupefiante nu priveste doar tinerii: un toxico-dependent din 5 are varsta de 40 de ani sau mai mult, un procent egal cu 19% din intreaga populatie europeana.

Foarte ingrijorator este si „boom”-ul inregistrat de decesele asociate consumului de cocaina: in 2008 numarul lor s-a dublat, trecand de la 500 din 2007 la 1.000. In acelasi an, 70.000 de europeni au inceput un tratament de dezintoxicare de cocaina, 17% din toti noii pacienti supusi unui tratament.

Stabile sunt si consumurile de amfetamine si ecstasy, problema privind in mod deosebit tarile din Europa de nord. Consumul primelor (amfetamina sau metamfetamina) ramane in ansamblu inferior fata de cel de cocaina, dar in unele tari sunt substantele stimulante utilizate la cea mai larga scara. 12 milioane de europeni le-au incercat, 2 milioane doar in ultimul an.                                                                                                                                                                                                      In ceea ce priveste ecstasy, 11 milioane au incercat acest drog (2,5 milioane in ultimul an.In fine, din datele preliminare pe 2009, reiese si ca noile substante psihoactive luate in evidenta de OEDT si Europol sunt in numar de 24.  O cifra aproape dubla față de 2008.

                                                                                                                                                                                  Nu in ultimul rand, exista un numar de 9 substante canabinoide sintetice (denumite „Spice”) luate in observatie de OEDT, iar aparitia de noi compusi sintetici nereglementati, comercializati pe internet ca droguri legale, reprezinta si aceasta o provocare tot mai mare pentru monitorizarea si controlul noilor substante psihoactive.

 (Ansa)  

 

  MILANO – Tecniche sempre più sofisticate per nasconderla e spacciarla, consumi al galoppo e raddoppio in un anno dei decessi: la cocaina continua a essere, dopo la cannabis, la droga più amata dagli europei. Quasi 14 milioni di adulti tra i 15 e i 64 anni l’hanno provata; quattro milioni nell’ultimo anno. E l’Italia resta ai vertici delle classifiche (2,9% di consumatori sulla popolazione generale), dopo Spagna e Regno Unito (che tocca un inquietante 6,2%).I dati sono quelli della Relazione sull’evoluzione del fenomeno della droga in Europa, presentata dall’Agenzia europea delle droghe (Oedt) a Lisbona e Roma, e si riferiscono alla situazione (prevalentemente aggiornata al 2008) dei 27 Stati membri dell’Unione europea, dei Paesi candidati Croazia e Turchia e della Norvegia.

ULTRAQUARANTENNI – L’attrazione verso gli stupefacenti non riguarda solo i giovani: un tossicodipendente su cinque ha 40 o più anni, una percentuale pari al 19% dell’intera popolazione europea. La percentuale di quarantenni e ultraquarantenni in cura è quasi raddoppiata rispetto a dieci anni fa, quando non superava il 10%. I consumatori di stupefacenti non più giovani che si sottopongono ai trattamenti si trovano ad affrontare tassi elevati di disoccupazione, isolamento sociale e presentano le conseguenze fisiche e psicosociali croniche di un consumo di stupefacenti di lungo termine oltre a frequenti problemi correlati al consumo di alcol e tabacco.Inoltre, essendo sottoposti a invecchiamento precoce, hanno bisogno di un’assistenza sanitaria generalmente necessaria a persone molto più anziane.

MILLE DECESSI NEL 2008 – La relazione descrive anche le tecniche per far circolare la cocaina: prima dell’esportazione introducono sostanza base o idrocloride in materiali da trasporto (cera d’api, fertilizzanti o tessuti) e poi la estraggono nei laboratori clandestini. Preoccupa il boom di decessi: nel 2008 sono raddoppiati, passando dai 500 del 2007 a mille. Nello stesso anno 70mila europei hanno cominciato a curarsi dalla dipendenza da polvere bianca, il 17% di tutti i nuovi pazienti che si sottopongono a trattamento. «Troppi europei considerano ancora il consumo di cocaina come un accessorio relativamente innocuo di uno stile di vita di successo» afferma il direttore dell’Oedt, Wolfgang Goetz. Invece, occorre sapere che «non solo il suo consumo può aumentare pesantemente e con rapidità, ma anche che può causare decessi, persino quando l’assunzione è occasionale e le dosi sono basse». In Europa in un anno sono aumentate di un milione sia le persone che hanno provato la cocaina che quelle che l’hanno assunta abitualmente. Il livello di consumo è particolarmente concentrato in alcuni Paesi tra cui l’Italia, dove il rapporto uomo-donna è di 6:1 e l’età media dei consumatori di 34 anni. Quanto al consumo una tantum, l’Italia è al 7%. Quasi l’80 % dei consumatori di droga in terapia vive in Germania, Spagna, Francia, Italia e Regno Unito.

EROINA STABILE – Sempre secondo le stime dell’Oedt ogni anno almeno un milione di persone si sottopone a qualche forma di cura per problemi di droga, ma ci sono diseguaglianze nell’accesso alle cure per i criteri di ammissione troppo rigidi, i costi a carico dei pazienti e la mancanza di risorse umane e finanziarie. Per la maggior parte chi si sottopone a terapie è dipendente da eroina: in questo campo si sono fatti in Europa passi in avanti soprattutto nel garantire in tutti i Paesi la terapia sostitutiva a base di metadone.Ma non basta: servono servizi di assistenza che rispondano a esigenze più complesse, come quelle dei consumatori di cocaina o di cannabis o dei poliassuntori, cioè chi consuma più sostanze contemporaneamente. In alcuni Paesi (Germania, Paesi Bassi e Regno Unito) si sta facendo strada un approccio innovativo, il trattamento via internet, rivolto a persone dipendenti dalla cannabis poco disponibili a cercare aiuto nei servizi classici. Per quanto riguarda l’eroina, il rapporto dell’Oedt segnala che in Europa il problema non è in calo: dopo una diminuzione nei primi anni Duemila, la tendenza è stabile o in aumento.L’agenzia europea stima che i tossicodipendenti da oppioidi (essenzialmente eroina) siano 1 milione e 350mila, e che il reclutamento di nuovi consumatori non accenna a diminuire, come dimostra la crescita degli eroinomani in trattamento negli ultimi anni.Aumentano anche i decessi per stupefacenti (7.371 nel 2008 contro i 7.021 del 2007), che nell’85% dei casi riguardano persone dipendenti dall’eroina.

AMFETAMINE ED ECSTASY – Stabili anche amfetamine ed ecstasy, ma il problema riguarda in particolare i Paesi del Nord Europa. Il consumo delle prime (amfetamina o metamfetamina) rimane nel complesso inferiore rispetto a quello di cocaina, ma in diversi Paesi sono la sostanza stimolante usata più comunemente.Dodici milioni di europei le hanno provate, 2 milioni nell’ultimo anno.Per quanto riguarda l’ecstasy, 11 milioni l’hanno provata (2,5 nell’ultimo anno). Infine, dai dati preliminari del 2009, emerge che sono 24 le nuove sostanze psicoattive notificate all’Oedt e all’Europol.Una cifra quasi raddoppiata rispetto a quella del 2008 (13). Il rapporto sottolinea la crescente popolarità dei catinoni sintetici, derivati del composto catinone a sua volte facente parte della famiglia delle amfetamine.Quindici catinoni sintetici sono monitorati attraverso il sistema di allerta rapido, con particolare attenzione al mefedrone. Sono infine nove i cannabinoidi sintetici, chiamati „Spice”, sotto osservazione da parte dell’Oedt che evidenzia come si tratti di prodotti molto diversificati e con composizioni che mutano rapidamente in risposta alle misure di controllo.La comparsa di nuovi composti sintetici non regolamentati, commercializzati su internet come droghe legali o „non adatte al consumo umano”, presenta una sfida crescente per il monitoraggio, la risposta e il controllo delle nuove sostanze psicoattive.Nel 2010 ne sono state individuate 31, tra cui catinoni e cannabinoidi sintetici, oltre a nuove sostanze sintetiche simili alla cocaina e alle amfetamine.

«CONSUMI IN CALO NEL 2009» – Per quanto riguarda la situazione italiana gli ultimi dati, relativi al 2009 e riportati nella Relazione presentata al Parlamento, tratteggiano un quadro diverso che vede i consumi di droghe in calo. Lo ha precisato il capo del Dipartimento nazionale politiche antidroga, Giovanni Serpelloni, durante la presentazione del rapporto Oedt. Un calo, soprattutto dei consumatori occasionali, «rilevabile anche mediante il dosaggio dei metaboliti delle droghe nelle acque reflue fognarie delle maggiori città italiane, nel quale è stato documentato chiaramente un calo della loro presenza dal 2008 a oggi». 

Redazione online
10 novembre 2010(ultima modifica: 11 novembre 2010)

11/11/2010 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

EUROPENI PRIN NASTERE,PERSANI DUPA A.D.N.

Barbatii de pe Batranul Continent descind din agricultorii emigrati din Orientul Mijlociu, potrivit unui studiu asupra cromozomului Y, publicat in revista Plos Biology.

Barbatul european are origini medio-orientale. Potrivit studiului realizat de cerectatorii de la Universitatea Leicester, Marea Britanie, majoritatea „masculilor” de pe Batranul Continent ar descinde din primii agricultori emigrati din asa-numita „Semiluna fertila” in urma cu circa 10.000 de ani. Dovada sta in cromozomul Y.

Cercetarea, la care au luat parte si specialisti de la universitatile italiene Ferrara si Pavia, bazata pe diversitatea genetica a europenilor moderni, arunca o lumina noua asupra fenomenului de expansiune agricola din Neolitic, considerat de multi progresul cultural cel mai important din istoria fiintei umane moderne.
De multi ani comunitatea stiintifica internationala incearca sa-si explice felul in care agricultura s-a raspandit in Occident. Exista doua ipoteze: prin intermediul migratiilor agricultorilor, sau gratie transferului de idei si tehnologie la populatiile indigene de vanatori-culegatori. Pentru clarificarea acestei chestiuni, cercetatorii au studiat ADN-ul a 2.574 barbati, parcurgand istoria in sens invers prin intermediul cromozomului Y, transmis de la tata la fiu.

Potrivit rezultatelor, peste 80% din acesti cromozomi in Europa provin de la anticele populatii de agricultori venite din Orientul Apropiat, o regiune care se intinde din Egipt pana in Irak in zilele noastre.
Studii separate asupra ADN-ului mitocondrial, care trece aproape neschimbat de la mama la fiica, au aratat ca femeile descind in buna parte din vanatorii-culegatori care au dominat sudul Europei dupa Era Glaciara. „Aceste date sugereaza un avantaj reproducator al barbatilor agricultori fata de vanatori-culegatorii indigeni pe parcursul trecerii de la vanatoare la agricultura. Probabil pe-atunci masculul agricultor era considerat mult mai sexy”, a comentat Patricia Balaresque, autoare principala a studiului in cauza.

Sursa: Galileo

23/01/2010 Posted by | DIVERSE, DIVERTSMENT | , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: