CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un interviu realizat de Europa Liberă. Ce crede un etnic rus de peste Prut despre reunirea R. Moldova cu România?

 

Republica Moldova a devenit stat independent pe rămăşiţele Uniunii Sovietice. Cei care au crezut în acest stat au semnat Declaraţia de Independenţă, dar pentru consolidarea acestei ţări a trebuit un efort continuu, sugerează Victor Grebenşcicov, originar din Siberia, dar stabilit în Republica Moldova de mai mult timp, știind bine limba română.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Domnul Grebenşcicov a fost consilier prezidenţial, iar aproape 20 de ani a fost membru al Partidului Popular Creştin Democrat, scrie Valentina Ursu pentru www.europalibera.org, preluat de Romanian Global News.

Victor Grebenșcicov: „Atunci, în 1991, când Pactul Molotov-Ribbentrop a fost oficial condamnat de autorităţile Uniunii Sovietice, majoritatea victimelor acestui pact, am în vedere Estonia, Letonia şi Lituania, au lichidat consecinţele lui, restabilindu-şi independenţa.

În cazul Republicii Moldova, lichidarea consecinţelor acestui pact era reunirea cu România, însă Moldova nu a făcut acest lucru logic, din punct de vedere politic, dar a pornit o aventură politică, care putea să aibă şi succes, dar implica şi multe riscuri, independenţa.

Și noi ştim cu toţii că acest teritoriu, Basarabia istorică, niciodată nu a fost independent. A fost prima încercare de a crea un stat subiect al dreptului internaţional pe acest teritoriu.”

Europa Liberă: Se pare că marile puteri nu au dat undă verde pentru această unificare a Basarabiei cu România şi chiar nici autorităţile de la Bucureşti nu erau pregătite la acel moment, aşa zic istoricii.

Victor Grebenșcicov: „Dar nici în ’89-’90 unele dintre marile puteri nu erau încântate de o eventuală reunificare a Germaniei, însă poporul german, insistând, a obligat marile puteri să recunoască voinţa lor politică.”

Europa Liberă: Ce s-a făcut bine şi ce s-a făcut cu stângul pe parcursul acestei independenţe a Republicii Moldova?

Victor Grebenșcicov: „Dacă comparăm situaţia de atunci şi de acum, noi vedem că limba română se simte cu mult mai bine acum în această ţară, că învăţământul în limba română se dezvoltă, s-a afirmat la toate nivelurile, că Republica Moldova e recunoscută, există acum ca un subiect al dreptului internaţional.

Dar cele mai mari riscuri erau în economie. Şi dacă adăugăm că unii parteneri estici promovau o politică de discriminare economică, ceea ce, bineînţeles, a dus la mari probleme.”

Europa Liberă: Cine erau aceşti parteneri estici?

Victor Grebenșcicov: „Bineînţeles, Rusia care a folosit pârghiile economice pentru a-şi rezolva problemele politice şi nu numai faţă de Moldova. În aceeaşi situaţie a fost şi Georgia, uneori şi alte ţări. Aţi întrebat ce a fost bine? Am reuşit să rezolvăm problema găgăuză, de exemplu.”

Europa Liberă: Dar cuvântul „separatism” nu a dispărut. Pentru că atât timp cât există conflictul transnistrean nesoluţionat şi pe o parte a Nistrului, şi pe cealaltă parte încă se mai foloseşte această noţiune de separatişti.

Victor Grebenșcicov: „Formaţiunea statală nerecunoscută în partea estică a Republicii Moldova este separatistă, putem căuta numai sinonime, secesionişti ori altceva. Şi eu nu văd rezolvarea acestei probleme imediat, cu toate că şi în această privinţă Republica Moldova a obţinut un anumit succes pentru că, spre deosebire de Abhazia, Osetia de Sud, Rusia nu a recunoscut autoproclamata republică moldovenească nistreană, ceea ce, de fapt, e o mare problemă pentru această formaţiune separatistă.

Pe de o parte, fiecare cetăţean al Republicii Moldova trebuie să tindă ca ţara să fie unificată. Pe de altă parte, noi trebuie să vedem absolut clar că în această autoproclamată republică exista şi acum există într-un grad şi mai mare populaţie din punct de vedere mintal, educaţional foarte diferită de cea din partea dreaptă a Nistrului.

Şi, în caz de reunificare, situaţia politică s-ar schimba simţitor. Acum la noi situaţia deseori e 50 la 50, dar timp de mai multe decenii Republica Moldova, în caz dacă s-ar respecta toate normele democratice, s-ar înclina puternic în direcţia Estului. Iată această situaţie trebuie să o conştientizăm cum este ea.”

Europa Liberă: Acest vector al politicii externe a fost mereu în detrimentul viitorului Republicii Moldova? Pentru că mai toate guvernele care s-au perindat pendulau mai mult către Est, alteori mai mult către Vest. Cât de mult acest factor geopolitic a fost pus în joc şi chiar a decis soarta Republicii Moldova?

Victor Grebenșcicov: „Intenţia de a fi prieten cu toţi pentru o ţară mică e logică, dar într-o anumită măsură e naivă, pentru că în actuala lume trebuie să găseşti parteneri de nădejde. Eu am fost foarte impresionat de comportamentul preşedintei Letoniei, când dumneaei a plâns în momentul când ţara a fost acceptată în NATO, pentru că ea a înţeles că Letonia are parteneri de nădejde şi această ţară a scăpat de multe griji. Moldova, încercând să aibă prieteni peste tot, nu are aceşti parteneri, nu are aliaţi puternici. Şi având în vedere că unele puteri regionale nu au renunţat la tendinţele lor uneori revanşarde ori de altă natură, această naivitate politică are consecinţe negative.”

Europa Liberă: Vă referiţi la factorul rusesc.

Victor Grebenșcicov: „Da. În actualele condiţii acesta este factorul rusesc. Cândva pot apărea şi alţi factori.”

Europa Liberă: Domnule Grebenșcicov, dumneavoastră sunteţi etnic rus.

Victor Grebenșcicov: „Aşa este.”

Europa Liberă: Minorităţile au jucat şi ele un rol pe parcursul acestui pătrar de independenţă a Republicii Moldova. Cei care observă evoluţiile din ţară spun că niciodată nu au reuşit să identifice o idee comună pentru care s-ar implica, ar lupta şi ar câştiga cu această idee. De ce e mai degrabă dezbinare decât unirea forţelor?

Victor Grebenșcicov: „Ideea comună ar fi îmbunătăţirea situaţiei economice.”

Europa Liberă: Despre minorităţi se zice că la alegeri ar susţine partidele pro-ruse, pro-estice.

Victor Grebenșcicov: „Da. Dar nu trebuie să vorbim în numele tuturor minorităţilor. Puteaţi să vă închipuiţi în anul 1991 că vor umbla mii de oameni şi vor striga cu un pronunţat accent rusesc „Moldova”? Dar acum strigă „Moldovă”. Însemnă că minorităţile preferă să trăiască în Moldova în prezent. În afară de aceasta, una e atitudinea unui etnic rus, alta a unui ucrainean, mai ales în virtutea evenimentelor care au loc în ultimii ani. Şi sunt oameni foarte diferiţi. Eu am fost nu demult la Bender şi de mine s-a apropiat un ucrainean şi a spus: „Faceţi ceva ca noi să ne unim odată’.”

Europa Liberă: Cele două maluri ale Nistrului?

Victor Grebenșcicov: „Da. Sunt mulţi oameni care judecă logic. În afară de aceasta, mulţi businessmeni ar dori să fie şi o Moldovă unită, şi posibilităţi de a face afaceri în Uniunea Europeană ş.a.m.d. Situaţia s-a schimbat mult. Și tânăra generaţie cunoaşte destul de bine alte limbi, poate pleca, poate să se dezvolte, să se afirme în Occident şi în ţară. Din acest punct de vedere, eu consider că cei 25 de ani nu au fost pierduţi.”

Europa Liberă: Viitorul Republicii Moldova cum vreţi să fie? Ce trebuie și cum trebuie să se implice cetăţeanul ca să aibă încredere în ziua de mâine şi să creadă în acest viitor?

Victor Grebenșcicov: „Ceea ce putea să facă Moldova atunci, în 1991, în condiţii mai complicate decât cele existente azi, ar fi o soluţie pentru Republica Moldova. Deci, reunificarea cu România ar oferi integrarea în Uniunea Europeană, în NATO cu toate consecinţele benefice, securitatea.”

Europa Liberă: Dar cum ar proceda în cazul acesta Tiraspolul, Comratul?

Victor Grebenșcicov: „Este o problemă foarte complicată. Într-adevăr există riscuri ca aceste teritorii, în special Transnistria, să nu recunoască o eventuală unire. Şi, bineînţeles, vorbind despre unire, noi trebuie să calculăm foarte bine fiecare pas, ca să nu fie repetate greşelile din trecut şi ca o eventuală reunificare naţională să fie recunoscută de toată lumea, de toţi cetăţenii acestei ţări şi să aducă beneficii reale.”

Europa Liberă: Dacă unele minorităţi nu au reuşit să se integreze pe deplin în societatea moldavă, credeţi că într-o societate românească ar fi mai uşor?

Victor Grebenșcicov: „În societatea românească s-ar integra într-un an toate minorităţile, pentru că, mai întâi, ar exista un stimulent foarte mare de a învăţa limba română. Şi să nu credeţi că minorităţile sunt atât de lipsite de capacităţi ca să nu înveţe o limbă. Şi în afară de aceasta, ar fi o altă atitudine a populaţiei majoritare. Pentru că acum majoritarii deseori folosesc limba rusă, în loc să folosească limba maternă. Și, bineînţeles, aceasta descurajează minoritarii să înveţe ceva, pentru că ei ştiu că în orice moment vor fi ascultaţi şi vor putea să-şi expună gândurile în limba maternă.”

Europa Liberă: Ţinând cont de ceea ce se întâmplă în regiune, dar mai luând în calcul şi prezenţa armatei ruse pe teritoriul Republicii Moldova din estul ţării, lucrurile nu s-ar complica şi mai mult?

Victor Grebenșcicov: „Exemplul Germaniei reunificate ne-a arătat că până şi problemele militare pot fi rezolvate. Contingentul militar din Transnistria este cu mult mai mic decât cel care a fost în Republica Democrată Germană şi cu toate acestea el a fost retras din Germania. Deci, problema aceasta poate fi rezolvată, dar dacă poporul vrea. Dacă poporul nu va dori acest lucru, bineînţeles, nici marile puteri, nimeni nu va rezolva aceste probleme, mai ales că aici este foarte puternic prezentă mass-media din Rusia, care are o atitudine respectivă faţă de multe probleme şi e foarte important ca să apară şi mai multe mijloace de informare în masă independente.

Şi vreau să spun că postul dumneavoastră de radio este un bun exemplu în acest sens. Şi atunci oamenii vor putea să-şi creeze o impresie corectă, obiectivă. Pentru că, dacă această dominare a unei puteri mediatice se va menţine, vor fi consecinţe negative. La noi, de exemplu, multă lume în ce priveşte relaţiile ruso-ucrainene este de partea Rusiei necondiţionat, pentru că aud numai punctul de vedere al Rusiei despre aceste relaţii.”

Europa Liberă: Cu ce comparaţi Republica Moldova? Cu ce o asemănaţi? Cu ce se identifică statul acesta ajuns la 25 de ani de independenţă?

Victor Grebenșcicov: „Deocamdată Republica Moldova este o ţară coruptă, dependentă, care în multe privinţe seamănă cu unele ţări latino-americane din secolul 20.”

Europa Liberă: Victor Grebenșcicov, ca cetăţean al Republicii Moldova, se mândreşte cu acest stat?

Victor Grebenșcicov: „În fond, da. Şi vreau ca oamenii de aici să trăiască demn, pentru că merită o viaţă mai bună.”

Europa Liberă: V-aţi gândit vreodată să vă întoarceţi în Rusia, ţara dumneavoastră natală?

Victor Grebenșcicov: „Nu. Pentru că aici eu am şi familie, şi m-am integrat în această societate. Şi cred că o reintegrare nouă ar fi mai puţin fericită.”

Europa Liberă: Dar pentru ce iubiţi bucata aceasta de pământ?

Victor Grebenșcicov: „A fost prima mea dragoste şi ea nu se uită. Sunt fidel acestui sentiment până acum.”

Europa Liberă: În următorii 25 de ani, cum ar putea şi ar trebui să arate Republica Moldova?

Victor Grebenșcicov: „Ea trebuie să ajungă la un nivel de dezvoltare înalt, pentru că este o ţară europeană şi oamenii trebuie să trăiască aici bine, cu demnitate, pentru că sunt harnici, sunt binevoitori şi nu merită acele neplăceri prin care sunt sortiţi să treacă în aceste zile. Când numărul politicienilor buni va depăşi cota critică, atunci situaţia se va îmbunătăţi.”

 

27/06/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Revoluția română din 1989 și zecile de mii de “turiști” sovietici care au participat la lovitura de stat din decembrie 1989

 

 



Punerea in scena a loviturii din decembrie ’89, a o avut “repetitie generala” in 1987 cand, cateva luni dupa vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, pe 15 noiembrie 1987, izbucneste “revolta” de la Brasov.

O manifestatie muncitoreasca care coaguleaza repede nemultumitii orasului, intr-o duminica in care in Romania aveau loc alegeri.

Devastarea regionalei de partid, cele cateva momente de libertate ale brasovenilor si apoi interventia in forta a trupelor de interne prevestesc dezastrul lui Ceausescu din decembrie ’89.

Postul “Europa Libera” intra in actiune, difuzand comentariile lui Silviu Brucan pe marginea evenimentelor cateva saptamani la rand.

Un fapt iese in evidenta: gradul de nemultumire al maselor atinsese pragul exploziei sociale.Era suficient un detonator pentru ca “bariera psihologica a fricii colective” sa fie depasita iar populatia, bine manipulata, sa ia cu asalt obiectivele dintr-un oras. Repetitia generala din ’87 nu se rezuma la Brasov.

Incidentele din 15 noiembrie ’87 sunt sustinute apoi de manifestatii ale studentilor la Iasi si Timisoara.

Axa Iasi-Brasov-Timisoara a revoltei din ’87 va functiona si in ’89, chiar daca evenimentele planuite in 15 decembrie ’89 la Iasi nu vor amorsa o “revolta” de proportii, ca la Timisoara, din cauza proastei organizari.

Un lucru apare clar: in ’87, pentru rasturnarea guvernului Ceausescu era necesara declansarea simultana a revoltei in mai multe orase industriale, culminand apoi cu Bucurestii.

La Brasov, in noiembrie 1987, a iesit la iveala si capacitatea de represiune a regimului dar, mai ales, faptul ca “mamaliga poate exploda”. Invatamintele din 15 noiembrie ’87 vor fi aplicate doi ani mai tarziu, cand “spetznaz”-ul sovietic va intra in actiune.

Vine “spetznaz”

Declansarea evenimentelor din decembrie ’89 a fost precedata de un fapt ocultat sistematic in ultimii ani.

Dupa data de 10 decembrie ’89, in Romania patrunde un numar fara precedent de “turisti” sovietici.

Coloane intregi de automobile “Lada”, cu cate patru barbati atletici, sunt semnalate la granita cu RSS Moldova, Bulgaria si Ungaria.

Un detaliu merita mentionat: “turistii” sovietici au patruns in Romania fara pasapoarte, ceea ce dovedeste o complicitate la nivel inalt.

Conform unor statistici se estimeaza la 67.000 numarul “turistilor” sovietici intrati in Romania in decembrie ’89.

Pe 13 decembrie ’89, rapoartele inspectoratelor de securitate Olt si Dolj semnalau deplasarea masiva a coloanelor de automobile “Lada” cu “turisti” sovietici in directia Timisoara.

La o singura statie Peco, de exemplu, a fost semnalata o coloana de 12 automobile “Lada”.

“Turistii” sovietici, atletici si sobri, au evitat orice contact cu bastinasii romani.

S-a remarcat faptul ca, de regula, sovieticii evitau hotelurile, preferand sa ramana peste noapte in masini, prin parcari si campinguri.

Si serviciile secrete occidentale au remarcat invazia de “turisti” sovietici din Romania, in prima jumatate a lui decembrie ’89.

“Turistii” sovietici formau forta de soc “spetznaz”, constituita din “operativi” ai GRU care actionau in civil (“visautniki”).

Totodata, la granitele Romaniei se semanaleaza constituirea unor forte de invazie.

La granita cu URSS, in zona Galati – Braila, s-a semnalat o forta de interventie sovietica alcatuita din trupe de comando ale “spetznaz”, adica “verisorii” turistilor in civil infiltrati in Romania.

La granita cu Bulgaria, la Ruse, se semnaleaza o concentrare a unitatilor franceze GIGN.

In timp ce la frontiera romano-ungara se aflau, gata de interventie, unitati vest-germane din cadrul cunoscutei forte GSG-9 (vezi Antonia Rados, “Die Verschworung der Securitate”, Hamburg 1990).

Ceausescu avusese o discutie apriga cu Gorbaciov

Elemente ale AVO ungar si UDB iugoslav sunt semanalate in Banat si Ardeal, in ciuda faptului ca Ceausescu, reintors la Bucuresti de la o intalnire a Pactului de la Varsovia desfasurata la Moscova (unde avusese o discutie “la cutite” cu Gorbaciov, care ii daduse un ultimatum privind introducerea in Romania a “schimbarii”, a politicii de “perestroika”), dispusese, subit, ca trupele de graniceri (17.000 de militari) sa treaca in subordinea Ministerului de Interne.

La 1 decembrie ’89, la o sedinta a CPEX, Ceausescu isi criticase aprig clica de potentati, cerandu-le sa promoveze “critica si autocritica”. Dupa caderea regimurilor totalitare din Europa de Est, cu complicitatea vizibila a Moscovei, potentatii lui Ceausescu intelegeau insa perfect ca “jocurile” erau facute intre Gorbaciov si Occident si ca zilele lui Ceausescu erau numarate.

Mitingul din 21 a fost spart cu o banda sonora inregistrata la Timisoara.

Ceausescu afla ca nu numai la Timisoara, dar si la Iasi avusesera loc “incidente”, cei drept mult mai modeste.

Pe 17 decembrie, la un CEPEX de criza, Ceausescu anunta: “Stim deja ca atat Est-ul cat si Vest-ul vor sa schimbe totul”.

A doua zi pleaca in Iran. La reintoarcere, pe 20 decembrie, i se spune ca la Timisoara lucrurile s-au mai calmat. Rosteste un discurs televizat din studioul TV, aflat in subsolul Comitetului Central.

La sugestia lui Barbu Petrescu, Ceausescu organizeaza un miting a doua zi, 21 decembrie. In cursul discursului rostit de Ceausescu la miting, din fata CC-ului, se aud brusc tipete de femei, rapait de gloante si scrasnete de tancuri. Lumea fuge panicata si incearca sa se adaposteasca.

In loc de banda cu aplauze…

Ce se intamplase? La mitingurile lui Ceausescu, de regula, echipa de sonorizare utiliza o banda de magnetofon cu urale, aplauze si lozinci, amplificate prin statie in intreaga zona.

Pe 21 decembrie, o “echipa” instalata in podul Ateneului s-a cuplat la reteaua de amplificare a Pietei Palatului si, in plina cuvantare a lui Ceausescu, a introdus in statie o banda sonora inregistrata anterior la represiunea de la Catedrala din Timisoara, cand se tragea.

Pe banda se aud urlete de femei, rapait de mitraliere si scrasnete de tancuri. Pe 21 decembrie, cand banda este introdusa in statia de amplificare de “grupul” din podul Ateneului, lumea adunata la miting aude rapaitul de gloante si urletul femeilor dinspre zona Victoriei.

Cei prezenti intra in panica, refugiindu-se.

Ceausescu, lipsit de vizibilitate din balconul CC-ului nu intelege ce se petrece si striga: “Stati linistiti, tovarasi!” Elena striga si ea.

 

 

 

 

 

 

Prea tarziu. Mitingul s-a spart. Alti “manifestanti” intra in Piata Palatului cu pancarte anticeusiste.

Se formeaza in Piata Universitatii un nucleu de rezistenta. Printre manifestanti se afla numerosi securisti in civil, care pozeaza in “anticeausisti”.

Dupa-amiaza si noaptea are loc represiune. De pe blocul Dalles si fostul Carlton, echipe speciale de lunetisti trag asupra manifestantilor.(Conform declaratiilor locatarilor).

Iliescu isi ia “La revedere!” de la colegii din Editura “Tehnica”

Avertizat, Ion Iliescu isi ia “ramas bun” de la colegii de la Editura “Tehnica” si pleaca intr-o directie secreta. S-a spus ca s-ar fi deplasat la Televiziune.

Conform anchetei Antoniei Rados (op. cit.) Iliescu s-a deplasat mai intai la sediul MApN, care avea legatura telefonica cu Moscova si tarile membre ale Tratatului de la Varsovia.

De la aparatul cu nr. 261, Iliescu a luat contact cu toate capeteniile Armatei si Securitatii, asigurandu-se de sprijinul lor si a convocat o reuniune pentru orele 15.00, in biroul ministrului Apararii.

 

 

 

 

Ion Iliescu la TVR

 

 

Abia dupa aceea Iliescu pleaca in graba la TVR.

Pe fir direct MApN-ul ramane in contact permanent cu gen. Piotr Lusev, care preia conducerea operatiunilor din Romania. (vezi interviul lui Militaru din “Nouvel Observateur”, mai 1990, precum si interviul cu Mihai Lupoi).

Cacealmaua din “Studioul 4″ era dirijata de Securitate din “Studioul 5″

In sediul CC-ului, gen. Stanculescu apare pentru prima data in civil in fata lui Ceausescu, cu piciorul in ghips si il anunta ca afara sunt “muncitori”, dupa ce dictatorului i se spusese tot timpul ca sunt “huligani”.

Il convinge apoi sa paraseasca rapid cladirea CC.

Desi Ceausescu putea sa plece din CC pe mai multe cai, Stanculescu il convinge sa ia elicopterul solicitat chiar de el.

In felul acesta, masele pot vedea ca “dictatorul fuge”.

 

 

 

 

Foto: Elicopterul cu care au fugit din  cladirea Comitetului Central,  Ceausescu si cativa din apropiatii lui

Intre timp, Securitatea deschide emisia in Televiziune.

O legatura directa, facuta intr-o camera de la etajul 7, langa blocul studiourilor, permite “Televiziunii Romane Libere” sa transmita in releu, via Praga si Belgrad, atat in Est cat si in Vest.

In “Studioul 4″ sunt adusi grabnic o multime de artisti, regizori, poeti, filosofi – figuri binecunoscute – in frunte cu dizidentul Mircea Dinescu (eliberat din arestul la domiciliu de ambasadorul olandez Stork).

 

 

 

Foto: Iau cuvantul  Mircea Dinescu  si Ion Caramitru

Toata lumea face declaratii entuziaste.

Din “Studioul 5″ insa Securitatea vegheaza. La etajul 11, directorul Petre Constantin, un vechi activist, este “asistat” de Dan Martian, lector la “Stefan Gheorghiu” si un apropiat al lui Iliescu. Dupa regizorul Nicolaescu, apare la TVR gen. Militaru care il cheama insistent pe Iliescu.

Apare si Lupoi, omul lui Stanculescu, care ramasese la MApN, unde exista legatura directa cu Moscova.

Soseste si Iliescu, care tuna si fulgera contra lui Ceausescu, la ora aceea arestat la Targoviste.

 

 

Capitanul Mihail Lupoi

Anunta formarea “Consiliului Salvarii Nationale” si cheama oamenii “responsabili” la orele 17.00 la CC. Dupa o jumatate de ora, Iliescu reapare in “Studioul 5″, mult mai sigur pe el si apeleaza membrii de partid, disociindu-i de cel care “intinase nobilele idealuri ale socialismului”.

Pleaca imediat insotit de Silviu Brucan. Cateva minute dupa ce Iliescu a parasit TVR, cei din “Studioul 5″ inchid emisiune si “Studioul 4″. Pretext: “s-a incins aparatura”. Poetilor, filozofilor si artistilor li s-a pus astfel pumnul in gura. 

 

Vladimir ALEXE Articol publicat in decembrie 1999 in ziarul Ziua

prin  SACCSIV weblog si bucovinaprofunda.wordpress.com 

 

 

 

 

 

02/06/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sase lecţii (triste) de invaţat după anexarea oficială a Crimeei de către Federația Rusă…

Manualul dictatorului sau şase lecţii (triste) de tras din anexarea Crimeii

 

 

 

După anexarea oficială a Crimeei de către Federația Rusă…

 

 

 

Astăzi la Simferopol...

 

Astăzi la Simferopol, in Crimeea …

 

 

Crimeea a fost anexată la Federaţia Rusă mai repede decât s-au aşteptat majoritatea liderilor politici (dacă este să ne luăm după declaraţiile oficiale), sau analiştilor.

Corespondenta Europei Libere, Daisy Sindelar a dedus şase lecţii (triste) pe care orice dictator în aşteptare sau dintr-un teritoriu care vrea să-şi declare independenţa, ar trebui să le înveţe.

 

 

 

 Harta Crimeei

 

 

 

1. În primul rând, nu renunţa la arme nucleare, dacă le ai (mai ales, legal). Acum 20 de ani, Ucraina era a treia mare putere nucleară din lume, cu 1.900 de rachete cu rază lungă de acţiune şi 2.600 cu rază scurtă, toate.

 

 

 
Rachele nucleare ucrainene ca piese de expoziție la un Muzeu „Pacul rachetelor” la Dnipropetrovsk
 
 
 
 

Rachete  nucleare ucrainene ca piese de expoziție la un Muzeu „Pacul rachetelor”, la Dnipropetrovsk parte din arsenalul fost sovietic.

Ele au fost cedate Rusiei în 1994, în schimbul aşa-numitului „Memorandum de la  Budapesta”, prin care Ucrainei i se asigura securitatea, iar Rusia se angaja să „nu folosească forţa militară pentru a ameninţa integritatea teritorială sau independenţa politică ale Ucrainei”.

Acum, politicienii ucraineni deplâng semnarea Memorandumului pentru că, declara un membru al Parlamentului, „nimeni nu invadează ţări cu arme nucleare”.

 

Belarus şi Kazahstan, care au renunţat şi ele în 1994 la armele nucleare, ar putea regreta  decizia de acum 20 de ani.

Iar Iranul şi Coreea de nord ar putea avea şi mai puţin apetit, să renunţe la programele lor nucleare.

2. Acordurile nu au valoare

Memorandumul de la Budapesta, din 1994, este primul exemplu. Nu are nici o valoare, deşi a fost aprobat de Consiliul de Securitate ONU.

Iar semnatarii occidentali, Statele Unite şi Marea Britanie, nu au făcut nici o declaraţie că ar vrea să sprijine militar, eventual prin intermediul NATO, Ucraina.

Este adevărat că memorandul dă asigurări, nu garantează cu măsuri concrete, securitatea Ucrainei.

Când a anexat Crimeea, Rusia a încălcat o serie de tratate internaţionale: Charta ONU, Charta OSCE, Acordurile de la Helsinki din 1975, acordul bilateral cu Ucraina din1997 şi recent renegociatul acord privind staţionarea flotei ruseşti în Marea Neagră şi la Sevastopol.

 

 

 

3. Epurarea etnică foloseşte.

 

 

 

Tătari pe un drum la Simferopol protestînd împotriva referendumului secesionist
 
 
 

Tătari pe un drum la Simferopol protestînd împotriva referendumului secesionist.

 

 

În 1944, tătarii au fost deportaţi din Crimeea, din ordinul lui Stalin, care i-a acuzat de cooperare cu Germania nazistă. În locul lor au fost aduşi etnici ruşi care acum formează majoritatea copleşitoare a populaţiei și care duminică au votat clar în favoarea revenirii peninsulei la Rusia. Iar cifrele – nu-i aşa? – nu mint.

4. Cu cât mai mare minciuna, cu atât mai credibilă.

 

Acesta a fost credoul lui Hitler şi Goebbels, şeful propagandei naziste: cu cât este minciunea mai mare, cu atât publicul tinde să o creadă pentru că nu îşi poate închipui că liderii sunt atât de neruşinaţi încât să spună astfel de „enormităţi”.

Aşa a procedat şi Putin, în pregătirea anexării Crimeii: o serie de mari minciuni, însoţite de multe minciuni mai mici.

– Sunt violate drepturile rusofonilor;
– Nu poate accepta ca drepturile rusofonilor să fie încălcate;
– La Kiev au venit fasciştii la putere;
– Situaţia este atât de rea în Ucraina, că ucraineni au început să fugă în Rusia;
– Rusia nu a trimis trupe în Ucraina;
– Nu se pune problema anexării Crimeii;

În Rusia, majoritatea acestor neadevăruri au rămas fără replică şi pentru că majoritatea mediilor independente au fost împiedicate să mai funcţioneze.

 

5. Piaţa nu cunoaşte morală.

 

Un prim exemplu au fost Jocurile olimpice de la Soci: nici Coca Cola, nici Proctor & Gamble nu au vrut să exercite presiuni asupra Rusiei ca replică la legislaţia homofobă adoptată anul trecut de Moscova.

 

 

 

 
 
Reclamă Coca Cola în apropierea Palatului Sporturilor de Iarnă de la Soci
 

 Reclamă Coca Cola în apropierea Palatului Sporturilor de Iarnă de la Soci.

 

 

Primele sancţiuni anunţate luni de Statele Unite şi Uniunea Europeană împotriva Rusiei sunt modeste. În 2013, circa 63 de miliarde de dolari au fost transferate din Rusia în băncile elveţiene sau în cele din Cipru sau Caraibe.

Sau banii au fost investiţi în sectorul imobiliar la Londra, New York sau în sudul Franţei.

Afacerile au redus mult din credibilitatea Occidentului ca standard moral.

Banca Centrală a Rusiei estimează că două treimi din banii transferaţi anual în străinătate, provin din afaceri mafiote sau evaziune fiscală. Sancţiunile împotriva Rusiei vor avea, foarte probabil, şi efecte asupra economiilor americană sau europene.

6. Patriotismul, bun pentru unii, inacceptabil pentru alţii.

De când se află la putere, Vladimir Putin are un singur proiect: refacerea naţiunii ruse.

 

Şi pentru acest scop s-a folosit de orice mijloc: a reabilitat parţial stalinismul, a curtat Biserica Ortodoxă, a deplâns dispariţia Uniunii Sovietice, dar şi politica arogantă a Occidentului, a recurs constant la retorica naţionalistă. Iar marţi, el declara că dacă ar fi abandonat Crimeea, ar fi fost ca un act de „trădare”.

 

 

 

 

 
 
Președintele Putin la o slujbă religioasă la Soci
 
 

Președintele Putin la o slujbă religioasă la Soci

 

 

 

 

Patriotismul de acasă nu este însă acceptabil şi în vecini aşa că Maidanul de la Kiev, în interpretarea lui Putin, a devenit o „adunătură” de extremişti, naţionalişti şi fascişti. Rusofobi şi antisemiţi, sprijinii de Occident.

 

O armă cu dublu tăiş, care la  nevoie poate fi folosită şi pentru a-i apăra pe „patrioţii” ruşi din estul Ucrainei, din nord-estul Kazahstanului sau din regiunea transnistreană.

 

 

europalibera.org

09/06/2015 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: