CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Originile Eurasianimului rusesc și ideile care stau la baza lui

Counter-hegemonic visions of Neo-Eurasianism | Geopolitica.RU

Eurasianimul rusesc

Eurasianismul reprezintă o doctrină dezvoltată în perioada interbelică, în special de către intelectualitatea rusă din exil care încearcă astfel să definească rolul Rusiei în noul context internațional scrie pe blogul său analistul OCTAVIANRACU.

Ideea centrală a noului curent constă în respingerea exclusivismului etnic rusesc în favoarea intereselor întregului spațiu eurasiatic, care ar include și popoarele neruse.

Utilizând noțiunile geografului și etnologului eurasianist  Lev Gumilev, rușii trebuie să evolueze de la statutul de etnos spre cel de supraetnos, cuprinzând popoarele din zona fostului imperiu rus. În opinia lui, rușii nu reprezintă exclusiv urmașii slavilor de est, ci o sinteză dintre popoarele slave (civilizația pădurilor) și popoarele turanice (civilizația stepelor).

Astfel, tezaurului etno-cultural al Rusiei devine nu unul etnic, ci civilizațional, capabil să definească, potrivit eurasianiștilor, o identitate unică a Eurasiei. Forma politică pe care o poate lua Eurasia, în opinia eurasianiștilor, este imperiul – unica formă care răspunde ideii de “unitate în diversitate”. Identitatea de “rus” nu mai presupune o identitate etnică, ci una civilizațională, consideră eurasianiștii.

Nașterea ideilor eurasianiste poate fi considerată publicarea la Sofia (Bulgaria), în 1920, a lucrării kneazului Nikolai Trubețkoi “Europa și umanitatea” [1], discuțiile în jurul căreia au dus ulterior la sintetizarea a ideilor mișcării eurasianiste.

În lucrarea sa, Trubețkoi prezintă civilizația europeană drept un produs al culturii romano-germane, a cărui trăsătură esențială este ura și disprețul față de reprezentanții popoarelor din afara civilizației sale. “Cosmopolitismul european”, așa-numitele “valorile europene” sau “ valorile universale”, nu sunt altceva decât o manifestare a șovinismului romano-german, consideră Trubețkoi.

În pofida “universalismului” la care ei pretind, în realitate ei nu sunt decât o continuare a culturii etnice ale popoarelor latine și germane. Pornind de la aceste idei, în lucrarea sa, Trubețkoi propune cinci întrebări la care urmează să răspundă intelectualitatea rusă:

1) Poate fi obiectiv demonstrată superioritatea culturii romano-germane față de toate culturile de pe glob, care au existat pe parcursul întregii istorii?

2.) Poate un popor să adere la cultura unui alt popor fără un amestec antropologic?

3.) Este adeziunea la cultura europeană un lucru bun sau rău?

4.) Este europenizarea inevitabilă?

5.) Cum pot fi combătute influențele sale nefaste?

Structurând lucrarea sa în cinci puncte, care corespund celor cinci întrebări, Trubețkoi încearcă să ofere propriile răspunsuri, trezind un val de discuții aprinse în sânul exilului rusesc.  Discuțiile în jurul acestora au condus ulterior la cristalizarea unei mișcări eurasianiste în sânul intelectualității ruse.

Pentru a înțelege esența eurasianismului, trebuie să luăm în considerație faptul că acesta apare drept reacție a intelectualității ruse din exil la revoluția bolșevică din 1917, ca tentativă de a înțelege rațiunea proceselor istorice prin care a trecut Rusia.

Printre promotorii ideii eurasianiste sunt filologul și culturologul cneazul Nicolai Sergheevici Trubețkoi (1890-1938), istoricul Gheorghii Vladimirovici Vernandskii (1886-1967), geograful Piotr Nikolaevici Savițkii (1895-1968), filosoful Gheorghe Vasilievici Florovskii (1893-1976). Într-o anumită măsură, printre ei poate fi inclus și marele scriitor Feodor Dostoievski.

 Viziunile acestora pot fi rezumate la următoare idee: Rusia nu este o țară europeană, nici asiatică, ci o entitate separată, în care elementul cultural esențial este cel turanic și ortodoxia.

Din aceste considerente, ideile democratice și socialiste sunt străine pentru Rusia, afirmă eurasianiștii. Forma politică pentru care pledează eurasianiștii din perioada interbelică este “ideocrația” – domnia unei doctrine care ar unifica elita națională a Rusiei. Această ideea, în opinia eurasianiștilor, nu era nicidecum marxism-leninismul, ci tradiționalismul ortodox.

“Acel model de selecție, care potrivit doctrinei eurasianiste, urmează să se instaureze în lume, în special în Rusia-Eurasia, se numește ideocrație. Caracteristica acestei orânduiri constă în unificarea membrilor clasei conducătoare în jurul unei singure idei” , scria Trubețkoi.

Anume unitatea de idei a fost secretul succesul bolșevicilor, considerau eurasianiștii, care reproșau puterii comuniste înlocuirea ortodoxiei cu ideile marxist-leniniste, străine “spiritului rusesc”.

Poziția față de regimul comunist a provocat, în cele din urmă, o dezbinare în rândul mișcării eurasianiste. După apariția unor articole probolșevice în organul oficial “Eurasia”, tabăra care se poziționa drept una de dreapta (conservatorii), părăsește mișcarea. Printre ei se află inclusiv și fondatorii eurasianismului: Nicolai Trubețkoi, Piotr Savițki.

La rândul său, aripa de stânga a eurasianismului (socialiștii) părăsește și ea rândurile mișcării, revenind în Uniunea Sovietică, unde sunt represați de regimul stalinist.

“Eurasia de la Vladivostok până la Dublin” a lui Jean-François Thiriart și geopolitica „Noii Drepte”

Elementele importante care au avut o influență crucială pentru evoluția eurasianismului rusesc a fost activitatea mișcării paneuropene “Jeune Europe” a belgianului Jean- François Thiriart, precum și continuarea ideii eurasianiste prin școala geopolitică a Noii Drepte europene.

Născându-se într-o familie de stângiști,  Jean- François Thiriart îmbrățișează ideile socialiste, activând în cadrul mișcărilor antifasciste. În timpul celui de-al doilea război mondial, se convertește la național-bolșevism, făcând parte din „Fichte Bund”(“Frontul Negru”), formațiune de extremă dreaptă care reunea foști socialiști și comuniști, convertiți la naționalism. După sfârșitul războiului, Thiriart  este învinuit de colaboraționism și condamnat la închisoare.

Revine în politica belgiană în anii 60, după declararea independenței Congo (fosta colonie belgiană), fiind convins că europenii trebuie să se opună procesului de destrămare a sistemului colonial. Stabilind relații cu naționaliști francezi, el devine tot mai mult convins de necesitatea unificării Europei, promovând ideea “naționalismului paneuropean”. Înființează mișcarea “Jeaune Europe” (“Europa Tânără”), care își propune “eliberarea Europei de sub ocupația americană”.

Instituind filiale organizației în mai multe state ale Europei (Italia, Spania, Franța) el își propune nu doar desfășuarea unei lupte solidare a naționaliștilor europeni, dar și identificarea unei platforme comune care ar uni forțele de extremă dreapta și extrema stângă din Europa.

Cât nu ar părea de straniu, Jean- François Thiriart a susținut lupta negrilor din SUA pentru echitate socială și revoluționarii de stânga din America Latină, a admirat pe Nicolae Ceaușescu și a purtat tratative cu conducerea Chinei comuniste și autoritățile palestiniene pentru o eventuală susținere a unei “revoluții antiamericane” în Europa.

După eșecul proiectelor sale și scoatere în afara legii a mișcării “Jeune Europe” în anii 70, Thiriart își schimbă viziunile politice, înțelegând că Europa nu este capabilă să se elibereze de una singură de hegemonia atlantistă. El devine convins că, Europa nu mai este un spațiu dintre SUA și URSS, ci formează, împreună cu Uniunea Sovietică, un singur spațiu eurasiatic.

Acest lucru presupune că eliberarea continentului european este posibilă doar în alianță cu URSS. La începutul anilor 80, acesta publică mai multe lucrări în care propune o “A Treia Cale” – crearea unui imperiu eurasiatic din Islanda până la Oceanul Pacific. Această viziune este expusă în lucrarea sa “Imperiul Euro-Sovietic de la Vladivostok până la Dublin”, apărută în 1984.

Jean Thiriart a construit teoria sa politică pe principiul “autarhiei marilor spații”. Dezvoltată la mijlocul secolul XX de economistul german Friedrich List, această teorie confirmă că o dezvoltare strategic  și economic integrală a statului este posibilă doar în cazul în care acesta are suficiente dimensiuni geopolitice și mari posibilități teritoriale.

Thiriart a aplicat acest principiu la situația actual și a ajuns la concluzia că importanța mondială a statelor Europei  se va pierde definitive dacă nu se vor uni într-un singur Imperiu, opus SUA.

Totodată, Thiriart credea că un asemenea nu trebuie să fie “federal” și “orientat regional”, ci unificat la maximum, centralist, care să corespundă modelului iacobin. Acesta trebuie să devină un stat-națiune continental, puternic și unitar.

Fundamentul socio-economic al Imperiului Eurasiatic, în viziunea lui, urma să devină comunotarismul, care presupune primatul politicului asupra economicului, susținerea micului întreprinzător și suprimarea capitalului financiar. Spre sfârșitul vieții sale, Thiriart ajunge la ideile de la care a pornit: la principiile național-bolșevice. În lucrarea sa “Comunismul suprauman”, Jean Thiriart afirmă că în lupta împotriva mondialismului este nevoie de  „o sinteză ideologică dintre comunismul purificat de marxism și național-socialismul purificat de rasism”.

O altă influență asupra neoeurasianismului rus l-a avut Noua Dreaptă franceză a lui Alain de Benoist apărută la începutul anilor 70 ai secolului XX. Spre deosebire de dreapta tradițională (monarhistă, catolică, șovină, germanofobă, anticomunistă, conservatoare), cei de la “Noua Dreaptă” erau adepții democrației organice, eretici, germanofili, socialiști, moderniști.

Unul din principiile fundamentale ale ideologiei “noii drepte”, a cărei analogie a apărut într-un timp foarte scurt și în alte țări europene, a fost cel al “geopoliticii continentale”. Spre deosebire de “vechea dreaptă” și de naționaliștii clasici, de Benoist considera că principiul statului-națiune (etat-nation) este epuizat istoricește și că viitorul aparține “marilor spații”.

Totodată, baza unor asemenea “mari spații” trebuie să devină nu atât unificarea diferitor state într-un bloc politic pragmatic, ci intrarea pe baze egale a grupurilor etnice de diferite proporții într-un  “Imperiu Federal” unic. Un asemenea “Imperiu Federal” trebuie să fie unic din punct de vedere strategic și diferențiat din punct de vedere etnic. Totodată unitatea strategică trebuie să se întărească prin unitatea culturii inițiale.[2]

Referitor la la URSS (mai târziu Rusia), poziția Noii Drepte a evoluat, începând cu teza clasică “nici Occidentul, nici Orientul, nici Europa”, până la teza “mai întâi de toate Europa, dar mai bine cu Orientul decât cu Occidentul”.

La nivel practic, interesul față de China, pentru contracararea imperialismului american, cât și a celui sovietic, s-a schimbat în „sovietofilie” moderată și ideea uniunii Europei cu Rusia.

Talasocrația vs de telurocrație

După căderea URSS, ideile eurasianiste din Rusia au fost influențate simțitor de viziunile politice și geopolitice a lui Jean Thiriart, care a vizitat Moscova în anul 1992.  Dacă în eurasianismul interbelic dihotomia ideologică și geopolitică dintre Europa și Eurasia, în cadrul neoeurasianismului abordarea devine una absolut diferită. Spațiul eurasiatic este privit ca un tot întreg, indivizibil.

Această abordare a continuat în cadrul neoeurasianismului rusesc.

Din perspectiva fondatorului neoeurasianismului rusesc și continuator ideologic al lui Jean Thiriart, Alexandr Dughin abordează spațiul eurasiatic din perspectiva unui conflict ireconciliabil dintre civilizația maritimă – “talasocrație”, în fruntea căreia se află Statele Unite ale Americii și civilizația uscatului – “telurocrație”, în fruntea căreia se află Eurasia. Această dihotomie nu este văzută doar ca una geopolitică, dar și ideologică.

Cele două mari blocuri sunt purtătoare a unor viziuni asupra lumii radical opuse: atlantismul talasocratic este purtător al liberalismului globalist, în timp ce eurasianismul telurocratic al conservatorismului tradiționalist. În acest fel, poporul rus are “măreața misiune” de a se opune expansiunii atlantismului și instaurării unei lumi multipolare.

Pentru a explica poziția țării sale, eurasianiștii utilizează concepțiile școlii geopolitice germane.

Astfel, Rusia, în viziunea lui Dughin, reprezintă un “heartland” – spațiul intracontinental, care păstrează neschimbat caracterul civilizației telurocratice,  iar zona de țărm reprezintă un “rimland” – spațiul dezvoltării culturale intensive.

De la național-bolșevism la conservatorism

La începutul anilor 90, eurasianiștii ruși, în frunte cu Aleksandr Dughin, continuând direcția ideologică a lui Jean Thiriart, se declară adepți ai național-bolșevismului în versiunea lui Nikolai Ustrealov.

Aici trebuie de evidențiat că în pofida particulei “bolșevism”, curentul politic are puține lucruri în comun  leninismul și Rusia Sovietică.

Termenul este împrumutat de la germanul Ernst Niekisch, care înlocuiește idea marxistă de clasă socială cu națiunea. În opinia lui Niekish, revoluția socială nu poate fi separată de revoluția națională, iar rezultatul luptei trebuie să devină instaurarea unui nou model al statului.

Național-bolșevismul se pronunța împotriva individualismului, capitalismului, marxismului, parlamentarismului, precum și împotriva civilizației occidentale, ca patrie a bolșevismului asiatic. O caracteristică esențială a național-bolșevicilor era simpatia față de Rusia Sovietică, care era privită ca un potențial aliat al Germaniei împotriva Apusului.

În același timp, Niekisch se opunea nazismului hitlerist, pe care îl considera “un rău absolut” datorită isteriei anticomuniste și rasismului antislav de care a dat dovadă.

Anume în național-bolșevism se regăsesc eurasianiștii de la începutul anilor 90, care în opinia lui Aleksandr Dughin, reprezintă “o sinteză perfectă dintre bolșevism și fascism”. În realitate, eurasianiștii nu încercau decât să identifice o platformă comună pentru cele două tabere: naționaliștii-imperialiști și comuniștii-nostalgici, care au suferit eșec în lupta cu elita liberală ca urmare a loviturii de stat înfăptuită de Boris Elțin în 1993.

În 1998, Alexandr Dughin “divorțează” de Partidul Național-Bolșevic condus de Eduard Limonov. În urma venirii la putere a lui Vladimir Putin, eurasianiștii se revigorează devenind apropiați noii administrații prezidențiale.

Ulterior, prin contactele sale cu Noua Dreaptă franceză a lui Alain de Benoist, eurasianiștii evoluează spre conservatorism – “cea de a patra teorie politică”, renunțând, în mare parte, la național-bolșevism. Continuând ideea lui Benoist, eurasianiștii deosebesc trei teorii politice a epocii moderne: liberalismul, comunismul și fascismul.

Cele două din urmă au pierdut războiul și au ieșit de pe scena istoriei, în timp ce liberalismul a devenit unica ideologice. Mai mult decât atât, dizolvându-se în realitatea socială, el a obținut un caracter dogmatic, încetând a mai fi o construcție academică. Această noua formă pe care obține liberalismul după “moartea ideologiilor” Dughin o numește „postliberalism”.

Cea de a treia teorie politică, pe care o sintetizează eurasianiștii – conservatorismul postmodern, devine o formă de opoziție față de dogmatismul postliberal, o antinomie care servește în calitate de nucleu ideologic al neoeurasianismului, “absordind” tot ce înseamnă fascism italian, bolșevism, național-bolșevism, legionarism românesc și tradiționalismul european.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 164026128.jpg

Critica românească a eurasianismului lui Aleksandr Dughin

În anul 2011 apare prima traducere în română a lucrării lui Aleksandr Dughin – “Bazele geopoliticii și viitorul geopolitic al Rusiei”, al cărei postfață este semnată de profesorul Ilie Bădescu, doctor în sociologie, geopolitician român, profesor universitar și șef al catedrei de sociologie al Universității din București.

În primul rând, profesorul Bădescu critică tentativa lui Dughin (foto) de a interpreta leninismul și revoluția socialistă drept o “cruciadă rusească” împotriva invaziei Vestului. “Chiar dacă burghezia continentală ar vădi mentalități subalterne față de sistemul talasocratic, de care se leagă radical prosperitatea ei, metoda lichidatoristă a lui Lenin încă nu poate fi aliniată ideii de cruciadă a popoarelor uscatului pentru drepturile lor.

Mai apoi, concepția leninistă a distrugerii culacilor ca agenți ai capitalismului în mediul țărănesc, așa cum reiese deopotrivă din polemica lui cu Buharin și din doctrina colectivizării forțate, sunt tot ce poate fi mai potrivnic ideii unei cruciade a popoarelor bazate pe civilizația pământului contra puterii maritime invadatoare.

Acest tip de soteriologie cum este cea leninistă se izbește tocmai de faptul elementar că Lenin și toată doctrina bolșevică erau îndreptate împotriva tocmai a oamenilor pământului, adică a țăranilor”[3].

Profesorul Bădescu observă că există și unele deficiență în ceea ce privește abordarea de către Dughin a geopoliticii României: latinismul nu este un element al uniației, ortodoxia nu înseamnă gravitare spre Moscova, așa cum afirmă eurasianiștii ruși, iar naționalismul românesc nu poate fi decât unul creștin, fiind exclusă orice versiune național-comunistă.


[1] http://gumilevica.kulichki.net/TNS/tns03.htm

[2]  Aleksandr Dughin, “Bazele geopoliticii și viitorul geopolitic al Rusiei”, pag.96

[3]  Aleksandr Dughin, “Bazele geopoliticii și viitorul geopolitic al Rusiei”, Pag. 395

21/06/2021 Posted by | analize | , , , , , | Lasă un comentariu

Noua ordine europeană, Balcanii si „Eurasianismul”

Balcanii și noua ordine europeană (cu „Eurasianismul” prin Balcani) 

„Berlin has begun to see Moscow as an adversary rather than as a potential partner.” (Der Spiegel,

17 nov. 2014)

 
Stalin a inventat războiul hibrid (The Interpreter, 5 nov. 2014).

 

Eurasianismul este un concept occidental (Makinder în special), reșapat de Alexandr Dughin în „Bazele Geopoliticii”.

În esență, noul concept împarte lumea în două forțe: ale mărilor („atlantismul”) și ale uscatului (spațiul rusesc, „continentalismul”), care au ca scop dominarea reciprocă, inclusiv prin controlul asupra „zonelor de țărm” („Rimland”) – unde intră și Europa de Est.

Reducționismul acesta este însoțit de alte decapitări conceptuale importante și deformări legate de „superioritatea morală” a spațiului rusesc etc.

Privitor la zilele noastre, eurasianismul dughinist opune „liberalismul atlantist” al „guvernului mondial” spațiului „moral”, de tip creștin și profamilie din Rusia dar și din alte state „conservatoare”, „cu misiune metafizică” (neoccidentale), unde, spre onoarea noastră, ar intra și România (am prefera returnarea Tezaurului și terminarea poveștii staliniste cu „moldovenii nu sunt români”).
De remarcat faptul că această „inovație” teoretică, numită „eurasianism”, se situează pe aceeași linie a preluărilor-importurilor dinspre Occident.

Chiar și componenta economică a doctrinei, „a treia cale”, are ca punct de plecare teoria protecționistă a germanului Friedrich List (sec.XIX), privind imperativul protejării muncii naționale, al „conexării muncii cu valoarea” etc. Formulele occidentale post List s-au numit corporatism, respectiv neocorporatism, și sunt în funcțiune în state precum Germania, Japonia, Franța, sau Brazilia, ultima pe filiera românească a lui Mihail Manoilescu.

Nu doar Rusia este preocupată de limitarea puterilor discreționare ale capitalului financiar.

SUA și Anglia au legi recente importante în acest sens … Problema este că Rusia amplasează puținul accent pe care-l pune pe reforma economică sub umbrela unei geopolitici obligatoriu imperiale, deci expansionare, ca și când pentru a pune în ordine imensa stepă rusească și nesfârșita taiga siberiană, Rusia trebuie să se înconjoare de o salbă de „conflicte înghețate” de tip Transnistria, Georgia etc.

Acest tip de logică sfidează dreptul legitim al popoarelor și nu face decât să irite „ordinea atlantistă”, la rândul său de tip imperial.

Spre deosebire însă de efortul rusesc, atlantismul are o serie de politici și în interiorul acestora posedă un ansamblu economic coerent (diviziunea internațională a muncii). Rusia se străduiește oarecum să-și pună pe picioare o economie pe care nici nu o gândește prea mult, pentru că ajunge prea repede la geopolitică.

Este aceeași capcană în care a intrat Franța revoluției de la 1789, caracterizată de Noica prin catastrofa „orfanismului ontologic”.

Pentru că atunci inșii cu voință (ideologii revoluționari) nu au reușit să se pună sub umbrela unei concepții cu adevărat binefăcătoare, „un general sporitor”, Franța a intrat în tirania determinațiilor, a concretului fără scop împlinitor, decapitând 40 000 de oameni care nu au fost de acord cu vagul concept de ordine propus de revoluție.

Pentru că nu a reușit să se pune pe sine în ordine, Rusia lui Putin invadează Ucraina, creează tensiuni în Georgia, Basarabia, România, Slovacia etc.

În efortul său civilizator, de sus în jos, Rusia a eșuat într-un regim de utilizare resentimentară a importurilor ideologice occidentale, conferindu-le un regim agresiv și orientându-le împotriva sursei lor de inspirație.

Problema nu este atât teoria în sine, omul produce mereu asemenea „lucruri”, cât propensiunea de a genera acțiune agresivă la scară globală pornind de la „explicarea” inerent limitată a unei stări de lucruri („teoria”).

De ce elita rusească nu creează o doctrină a „recuperării” Ucrainei, dacă tot o preocupă problema, pe vector economic și cultural, de ce cu tancuri?

Pentru că eșecul cultural și economic ia forma tancului în spațiul moscovit.

În Balcani se dă o veritabilă bătălie. Balcanii – poarta energetică și bancară a Europei. După căderea Ungariei în brațele unei Rusii putiniste resentimentare, România este ultimul „bastion” occidental în Est. (Bla, bla, bla?).

Paradoxal, adversarii nu sunt la fel de prezenți, Occidentul încă nu pare a recunoaște că are o bătălie de dat, puterilor europene, în special, nefiindu-le prea clar statutul „de beligerant” pe care, de facto, îl au. În România elitele nu par a conștientiza fenomenul. Un nou tip de agresiune hibridă se derulează în Balcani, prin mijloace de forță din domeniul energiei, de tip bancar și ideologic.

Pe alocuri sunt folosite și minoritățile în acțiuni de violență simbolică și de redefinire culturală a spațiului care au ca finalitate restructurarea administrativă a statului.

În apropierea frontierelor, trupe de desant aeronavale rusești își arată capacitatea de intervenție în alte state.

Oferim mai jos analiza unui document(ar) german pe marginea acțiunilor Federației Ruse în Balcani, cu adăugiri indicate la final (Der Spiegel în Romanian Global News, 21 nov. 2014).

1. Serbia

„Putin se pare că a luat acest sfat aproape de inimă. Compania Feroviară Rusă, condusă de un aliat al lui Putin – Vladimir Yakunin, în prezent reconstruieşte 350 de kilometri (217 mile) de cale ferată în Serbia, care are un cost de trei pătrimi de miliard de Euro.

Mai mult de atât, compania transnaţională petrolieră din Moscova – „Lukoil”, la moment are în proprietate 79,5 procente din reţeaua de staţii locale „Beopetrol”, în timp ce „Gazprom” deţine majoritatea în cadrul celui mai mare furnizor de gaz din ţară. „Investiţiile ruse au îmbunătăţit perspectivele regiunilor, care au fost puternic afectate de bombardamentele NATO din 1999,” spune raportul.”

„… Preşedintele sârb, Tomislav Nikoli, i-a acordat lui Putin cea mai semnificativă medalie a ţării …”

Pe de altă parte, în noiembrie 2014, Rusia derulează exerciții „de asalt aerian” în Serbia, denumite SREM 2014 (DC News, 5 nov. 2014). Cu alte cuvinte, în spatele frontierei NATO, în Serbia, Rusia trimite echipe de desant, arătând, probabil, vulnerabilitatea aliaților, după ce cu o lună înainte „europeanul” Vucici, prim ministrul sârb, delecta audiența britanică la London School of Economics (LSEE, 29 oct. 2014).

În Serbia, România ar trebui să aibă în grijă o masă demografică de circa o jumătate de milion (Banat și Timoc), majoritatea acestora neavând nici un fel de drepturi (Timoc). În același timp, ne amintim că România a ratat încă o oportunitate extraordinară, de a fixa prietenia româno-sârbă pe un culoar european: privatizarea eșuată din 2007 cu Cuprom a combinatului de la Bor, care furnizează o bună parte din aurul și cuprul Serbiei.

Totodată, combinatul de la Bor este cel mai important angajator din regiune. Situat în mijlocul concentrării demografice românești, Bor ar fi putut redeveni un veritabil centru al romanității orientale.

2. Muntenegru

„În Montenegro, Rusia este cel mai mare investitor străin şi ruşii controlează o treime din toate companiile din ţară.”
Amprenta românității este chiar în titulatura țării. Mai toate denumirile de locuri și de localități sunt de sorginte latină, protoromână sau românească. Acum, aici, nu mai există vorbitori de limbă română (vezi Maurovlahica, de Tudor Chirilă, TVR, 2014).

3. Bulgaria

„Un raport intern din cadrul Ministerului de Externe german notează că aproximativ 300.000 de ruşi au procurat proprietăţi în Bulgaria. Oficialii din cardul Cancelariei sunt îngrijoraţi că Putin ar putea încerca să instrumentalizeze interesele pretinse ale minorităţii ruse de acolo.”
Interesele rusești din Bulgaria au un teren atât de fertil, încât a fost nevoie de un avertisment direct adresat de UE pentru a opri construcția gazoductului South Stream (Adevărul, 3 iunie 2014), ca de altfel și Serbia, care a fost avertizată că nu va intra în UE (DC News, 4 nov. 2014).

Țară membră UE, Bulgaria nu recunoaște nici o minoritate, cu excepția celei turce (stat nemembru UE). Românii se întind, cu întreruperi, ca o panglică între Vidin și Mare, pentru ca la sud de munți să dăm de aromâni. Numărul acestora este de câteva sute de mii.

4. Croația

După ce l-au delegat cu succes pe Viktor Orban al Ungariei în funcția de magister militum al eurasianismului în Centrul Europei, Putin l-a pus la treabă. Și una dintre ele privește cumpărarea infrastructurii energetice a Croației. Instrumentul, firma ungară MOL, în bună măsură deținută de statul ungar (pe hârtie, 24,5% acțiuni) s-a executat și a cumpărat aproape jumătate din INA (49%), compania energetică croată, pe care dorește acum s-o dea rușilor de la Gazprom.

SUA au trimis un diplomat la Zagreb pentru a le explica croaților evidentul (DC News, 6 nov. 2014). Problema este că mințile și inimile croaților par a fi de partea cealaltă, uitând că apariția statului contemporan Croația datorează foarte mult Americii, în conflictul din anii 90 cu fosta Iugoslavie. Croații scandau în 2008 împotriva președintelui Bush lozinci precum: „Te rugăm, nu mai veni” (Mediafax, 5 apr. 2008). Uneori naționalismul este pervers.

5. Ungaria

Cu Viktor Orban Ungaria își schimbă pentru prima oară după încreștinare (sec. IX) axul istoric: din „apărător al Occidentului”, misiunea oferită de papalitate triburilor maghiare, care stă la originea apariției statului maghiar, Ungaria își transmută energiile înspre „apărarea eurasianismului” de sorginte rusească. 

Un asemenea efort, arată Iorga, este de natură să afecteze fibra unui popor, „vitalitatea”.
Ungaria a avut dintotdeauna propensiunea de a se pune în slujba forței (imperiului) momentului care îi poate oferi expansiunea. De la papalitate la Casa de Austria, de la nazism la URSS, de la UE la Rusia lui Putin, elitele maghiare au avut același discurs, iar statul ungar aceeași preocupare: expansiunea și asimilarea etnică.

Imperiul roman târziu a botezat poziția de forță a hunului Attila  „magister militum” (de la care se revendică Ungaria, deși acesta nu era ungur, aceștia sosind la 500 de ani după Attila în Panonia), fiind investit cu dreptul de a face politica împăraților în regiune.

Se spera că astfel va fi sedentarizat, civilizat și deci, captat în orbita imperială. Acest instrument politic va fi utilizat mai târziu de Imperiul romano-german și de papalitate în relația cu statul feudal maghiar. 

Demonstrația de ce Ungaria este pe fond expansionistă și de ce elitele sale se află adesea în defazaj cu propriul popor și cu idealurile europene a făcut-o Iorga strălucit, în  „Români și slavi, români și unguri”: regalitatea ungurească „nu pune importanță niciodată în pământ, ci în seminție” (București, Institutul Sud-Est European, 1922, p.17).

După ce a epuizat instrumentele europene pentru refacerea Ungariei mari (care nu a existat decât în mintea unora dintre elitele maghiare:  Slovacia, Slovenia, Transilvania, părți din Serbia fiind integrate în Imperiul Austro-Ungar, nu în Ungaria mare, și aceasta după 1867), elita naționalistă maghiară contemporană își aruncă țara în jocul eurasianist. Gigantică înfruntare: Orban declara în România că se opune liberalismului de tip occidental (Dan Tănasa, aug. 2014, Washington Post, 31 iul. 2014).

Curajos este gestul liderului maghiar de a-și afirma doctrina într-o țară străină, în România. Rămâne de văzut dacă și acesta (care nu mai e de mult liberalism, de la prăbușirea statului bunăstării, poate monetarist-neoliberal) va ridica mănușa, acceptând „confruntarea”.

Faptul că Orban poate să umble cu fundițe prin România – o țară cu trăsături de „failed state” pe alocuri, unde s-a instaurat un adevărat apartheid în defavoarea românilor minoritari din Harghita și Covasna, nu înseamnă că poate să facă la fel prin restul Europei. Oricât de puternic i-ar fi aliatul cel nou, Putin, neoiredentismul lui Orban a primit un răspuns prompt din partea unei țări și mai mici decât Ungaria: Slovacia, unde vizitele demnitarilor unguri în scopul „comemorării Tratatului de la Trianon” sau „regionalizarea după criterii etnice”, „dubla cetățenie” au fost respinse sau filtrate cu grijă, din perspectiva interesului național (RBN, 30 iunie 2014).  

Problema este că Orban crede că „e independent” în condițiile în care și-a îndatorat țara Rusiei pentru 10 miliarde de euro: împrumutul rusesc este purtător de dobânzi mai mult decât triple (între 3,95% și 4,95% pe 30 de ani – Politics.hu, 1 apr. 2014) față de cele oferite de FMI (1,09% – Budapest Telegraph, 9 aug. 2013) și are atașată obligația modernizării centralei de la Peks cu echipament rusesc.

Creditul respectiv transformă Ungaria „în calul troian al Rusiei în UE”. Printre urmările imediate: multiplicarea acțiunilor ungare de destabilizare ale României și Ucrainei (CESI, 28 oct. 2014), susținerea din „interiorul UE” a Rusiei prin proiectul energetic South Stream, de creștere a dependenței energetice a Europei față de Rusia, în opoziție cu politica UE (DC News, 4 nov. 2014); în paralel, Ungaria nu susține sancțiunile UE contra Rusiei (CESI, 28 oct. 2014).

Putin și-a asigurat spatele din mijlocul Europei (sic!)
Extrema dreaptă europeană convocată de Putin întocmai ca extrema stângă convocată de Stalin în 1940*
Este evident că „spatele” lui Putin ajunge chiar până la Nigel Farage și la Mmme Le Pen, cu discursul lor antieuropean. Dat fiind că singura țară europeană care se opune sistematic Rusiei este Marea Britanie, nu aș fi surprins să aflu că „referendumul din Scoția” (18 sept. 2014) nu a avut vreo capsă detonantă care duce la Kremlin.

Elena Servettaz (IMR, 16 ian. 2014), analist francez, este de părere că Putin își construiește o rețea de favorabilitate în interiorul Occidentul, chiar pe măsură ce conducerea „normală” (în sens de uzual, în logica partidelor cunoscute) îi aplică sancțiunile, chiar așa șovăitor.

Acesta este unul dintre marile paradoxuri ale „ordinii” occidentale, explicabil doar prin deruta valorică a intelectualității respective: să fii naționalist, aliindu-te cu Rusia, care are politică anti-occidentală, implicit antinațională pentru fiecare stat occidental în parte.

Iată un prim exemplu de raționament curios, cu buclă extinsă, care pleacă dinspre problemele reale ale Franței, este reciclat prin Eurasianismul de la Kremlin și se întoarce cu tot cu interese rusești, taman la Paris:

„Așa cum afirma corect  Vladimir Putin, în 20 de ani de azi înainte, Franța va deveni o colonie a fostelor sale colonii”, afirma Marine le Pen într-un interviu de pe Rusia 1 în iarna lui 2014 (ibid).

Bun, dar de ce trebuie să te împrietenești cu Putin pentru asta? Poate are alte calități care să justifice prietenia, nu doar că se amestecă în politica ta internă.
Al doilea exemplu de raționament cu buclă extinsă: „Franța nu este o democrație, iar Rusia este incorect demonizată”.

Hollande are o problemă cu viața familială a francezilor, se știe, a impus autoritar o politică antifamilie (pe care a și retras-o, cel puțin parțial – Lifesite, 5 feb 2014). Dar cu ce te poate susține Putin și panslavismul său pentru a fi … naționalist, adică să fii tu, la tine acasă, invadând Ucraina, oferindu-ți exemple de „integrare” a cecenilor prin expulzare, bombardament și teroare (Czarina și Global Security)? „Extrema dreaptă” europeană este, cu adevărat, o mare fundătură.

Guverne onorabile: (inter)dependența energetică și bancară occidentalo-rusă
Austria, Suedia, Italia, Germania au guverne sau interese care le face foarte sensibile la presiunile rusești (vezi The Economist, 22 nov. 2014). Circa 300 mii de locuri de muncă din Germania depind relativ direct de Rusia (ibid.). Dacă Germania are forța economică și, să sperăm, puterea memoriei de a-și reveni cu picioarele pe pământ, rememorând grozăviile generate de alianța germano-sovietică din 1939, Austria și Italia nu dau semne că și-ar asuma vreun rol european, dimpotrivă.

Se fac vectori ai Rusiei în UE.
Austria s-a întins mai mult decât îi este plapuma, întocmai ca în fabula lui La Fontaine: după ce a înghițit una dintre cele mai puternice firme de resurse energetice din Sud-Estul Europei – Petrom (2004, vezi RGN, 17 ian 2011) și o bună parte din sistemul bancar din regiune, s-a extins fără înțelepciune și în Rusia, ajungând în 2009 la o expunere  echivalentă 132% din PIB (alte bănci lacome au fost cele din Elveția – 323%, Marea Britanie – 173%, Franța – 121%; numai că spre deosebire de Elveția și Marea Britanie, Austria nu are capacitatea geoeconomică de a genera fluxuri financiare la scară globală și deci, nu se poate proteja decât supraexploatând economiile locale, cum a și făcut-o, Austria neavând de suferit intern de pe urma crizei din 2008) (Stratfor, 17 ian 2012).

În toamna lui 2014 situația nu era schimbată. Ca urmare a expansiunii neostoite în Estul Europei, printre cele mai mari instituții de credit din UE sunt Raiffeisen și Erste (locurile 2 și 3), dar care sunt și cele mai nesigure (Ziarul Financiar, 28 oct. 2014).

 Cele mai slabe bănci din Europa sunt cele din Austria, urmate, poate nu întâmplător, de cele din Italia (idem). Ambele state au o politică aventuristă față de Rusia. Dacă în ceea ce privește Italia nu avem analize care să ateste expunerea bancară pe spațiul rusesc, liderii italieni sunt printre cei mai activi susținători ai Rusiei (Der Spiegel, 17 nov 2014).

75% din expunerea străină bancară din Rusia provine de la băncile europene, 16% de la cele nord-americane și 7% din Asia-Pacific (Reuters, 1 apr. 2014). Probabil că Putin are aceste statistici în minte când vorbește despre legitimitatea anexării Ucrainei de Est: Europa nu se va putea mișca – are pușculița în Rusia și tot de acolo îi vine și căldura prin gazele rusești.

Pe de altă parte, dependența energetică (gaze) a UE față de Rusia ajunge la 24% din necesar (media). 100% dependente sunt statele baltice, urmate de Bulgaria (89%), Slovacia (83%), Ungaria (80%), Slovenia și Austria (60%), Polonia (59%), Grecia (56%), Germania (37%), Italia (29%), România (24%), Franța (16%). Croația și Marea Britanie nu au nici o dependență energetică față de Rusia, alături de Portugalia, Suedia, Spania, Danemarca, Belgia (The Economist, 5 ap. 2014).

Președintele Băsescu a atras atenția în mod public Austriei că OMV antrenează România în proiecte „străine” de interesele românești, a se citi „în proiecte rusești”, mai exact în South Stream – conducta Gazprom care ar urma să aducă gazul rusesc prin Bulgaria, Serbia, Ungaria, Slovenia, Italia, Austria (Ziarul Financiar, 3 sept. 2014). Dacă Comisia Europeană nu ar fi blocat proiectul, dependența Europei de Rusia ar fi fost bătută în cuie de „subsidiarele” mitteleuropene ale eurasianismului: Austria și Ungaria.

Germania este conexată direct la Rusia prin 300 000 de locuri de muncă și prin conducta de gaze Nord Stream. Cu alte cuvinte, Germania are o relație directă cu Rusia, ocolind politica economică și energetică comună a UE. Acesta este un pericol mortal pentru UE, motiv pentru care ministrul apărării polonez a numit conducta un nou pact Ribbentrop-Molotov (mai exact „în linia tradiției cu…” – Warsaw Voice, 6 iul. 2006), iar ministrul de externe al aceleiași țări a numit-o direct „conducta Ribbentrop-Molotov”, patru ani mai târziu (Global Post, 30 mai 2010).  

Mai deunăzi fostul cancelar German Gerhard Schroeder își serba ziua de naștere la Sank Petersburg, alături de angajatorul său, Vladimir Putin (The Economist 16 iul. 2009), când acesta din urmă invadase Crimeea și declanșa conflictul din Donbass (Ucraina) (Jurnalul național, 30 apr. 2014).

Tocmai de aceea materialul din Der Spiegel este o surpriză, iar noua atitudine a Germaniei trebuie privită cu oarecare precauție.


Pe de altă parte, nu doar că inima sistemul financiar rusesc e în Occident, nu la Kremlin, dar resursa bugetului rusesc … o constituie exportul de resurse energetice spre Vest. 70% din exporturile rusești sunt de natură primitivă, resurse energetice, acestea contribuind cu 52% la bugetul de stat (The Economist, 5 apr. 2014).

*** 

Înțelegem că miza alegerilor din România este crucială pentru Vest. România și Polonia sunt singurele state care nu au manevrat în logica eurasianistă, în coliziune cu NATO și cu interesul național pe termen lung.

***

Și mai înțelegem rolul nebănuit pe care îl capătă brâul comunităților din jurul României. Într-un număr de circa 4 milioane de persoane, comunitățile sunt factor de echilibru românesc și de sprijin. Majoritatea sunt în: 

– state nesigure în raport cu destinul lor european, relativ puternic penetrate de interesele rusești, care au și comportament politic neeuropean: Ungaria, Serbia, sau sunt 

– puternic penetrate de interese rusești, chiar dacă la nivel politic încă nu au parcurs anti-Nato sau anti European, sau sunt

– situate pe linia de fractură Est-Vest, în prima linie a frontului: Ucraina.

Este incalificabil că aceste comunități sunt neglijate, lăsate de izbeliște, unele dintre ele efectiv abandonate unor acte de violență simbolică sau fizică de neimaginat în Europa. Este un lux pe care responsabilii din instituții vor trebui să-l deconteze.  

 * Ne referim la comuniști, în particular la cei francezi, ai căror lideri se aflau, în perioada invadării Franței de către Germania, la Moscova. Scopul lor era „lupta împotriva războiului” (?!). Germania încă nu atacase URSS, iar Stalin era încă bun prieten cu Hitler. Le monde hors-serie, Mai-Juin 2010, pp.82-83, „10 Juillet 1940. Le Parti communiste a eu aussi son appel. Alors que l’appareil du parti este contraint a la clandestinite, un texte tres anti-Vichy mais pas explicitement antinazi este diffuse”

 Adevărul, 3 iun 2014, „UE avertizează Bulgaria să oprească activitățile de construcție a gazoductului South Stream”, http://adevarul.ro/international/europa/ue-avertizeaza-bulgaria-opreasca-activitatile-constructie-gazoductului-south-stream-1_538de6aa0d133766a8439a5b/index.html
Budapest Telegraph, 9 aug. 2013, „FAQ about Hungar’s dealings with IMF”, http://www.budapesttelegraph.com/news/436/faq_about_hungary%E2%80%99s_dealings_with_imf
CESI, Center for Eurasian Strategic Intelligence, 28 oct. 2014, „Russia starting from Hungary in EU break-up Analysis”, http://eurasianintelligence.org/news.php?new=146&num
Czarina.nl, sept. 1999, „Anti-Chechen measures in Moscow”, http://www.czarina.nl/petersburg/insudok/eng/chech/moscow.htm
DCNews, 4 nov. 2014, „Ungaria sfidează Uniunea Europeană: South Stream, construit fără aprobarea Bruxellesului”, http://www.dcnews.ro/ungaria-sfideaza-uniunea-europeana-south-stream-construit-fara-aprobarea-bruxellesului_458467.html#
„Legea a trecut de Parlament cu 132 de voturi „pentru” și 35 „împotrivă”. Presa rusă titrează marți că Ungaria „a dat undă verde” South Stream. Uniunea Europeană a cerut deja explicații Budapestei cu privire la această decizie.”
DCNews, 5 nov. 2014, „Exerciții militare comune Rusia-Serbia: Putin se joacă de-a războiul la granița României”, http://www.dcnews.ro/exerci-ii-militare-comune-rusia-serbia-putin-se-joaca-de-a-razboiul-la-grani-a-romaniei_458577.html#sthash.gmdtmxKm.dpuf

DC News, 6 nov. 2014, „Rușii, lovitură în Croația pe mâna Ungariei. SUA, în alertă”, http://www.dcnews.ro/ru-ii-lovitura-in-croa-ia-pe-mana-ungariei-sua-in-alerta_458680.html
Dan Tănasa, aug. 2014, „Exclusiv. Ce s-a discutat la Universitatea de Vară – Tușnad 2014. Discursuri ale demnitarilor maghiari. Ecouri în mass-media”, http://www.dantanasa.ro/exclusiv-ce-s-a-discutat-la-universitatea-de-vara-tusnad-2014-discursuri-ale-demnitarilor-maghiari-ecouri-in-mass-media/
Der Spiegel, 17 nov 2014, „Putin’s Reach: Merkel Concerned about Russian Influence in the Balkans”, http://www.spiegel.de/international/europe/germany-worried-about-russian-influence-in-the-balkans-a-1003427.html
Global Post, 3 ian 2010, „Poles wary of Nord Stream pact. In Poland, claims the „Molotov-Ribbentrop” natural gas pipeline is an attempt to weaken the EU and NATO, much as the Nazis and Soviets did to Poland in WWII”, http://www.globalpost.com/dispatch/poland/091221/poland-russia-nord-stream
Global Security.org, „First Chechnya War – 1994-1996”, http://www.globalsecurity.org/military/world/war/chechnya1.htm
IMR, Institute of Modern Russia, 16 ian 2014, „Putin’s Far-Right Friends in Europe”, http://imrussia.org/en/russia-and-the-world/645-putins-far-right-friends-in-europe
LSEE Research on South Eastern Europe, 29 oct. 2014, „Interview with Aleksandar Vucic: ‘We’re not asking for mercy, bur reforming Serbia’”, http://blogs.lse.ac.uk/lsee/2014/10/29/interview-with-aleksandar-vucic-were-not-asking-for-mercy-but-reforming-serbia/
Jurnalul Național, 30 apr. 2014, „Fostul cancelar german Gerhard Schroeder și-a serbat ziua cu Putin. Oripilare în Germania!”, http://jurnalul.ro/stiri/externe/fostul-cancelar-german-gerhard-schroeder-si-a-serbat-ziua-cu-putin-oripilare-in-germania-667095.html
Lifesitenews, 5 feb 2014, „Thousands march in Paris”: „PARIS, February 5, 2014, https://www.lifesitenews.com/news/french-gvmt-withdraws-anti-family-law-after-hundreds-of-thousands-march-in
(LifeSiteNews.com) – The French government withdrew a controversial draft law on the family on Monday, putting it on hold until 2015, one day after giant pro-family demonstrations drew several hundred thousand marchers in Paris and 40,000 more in Lyon, including Cardinal François Barbarin.
The law’s main aim was to give legal status to stepfathers and stepmothers in blended families and to promote mediation in divorce proceedings. Simplified divorce was also on the cards, an official report having recommended that “non-confrontational” separations be subject to a simple registration in the hands of the clerk of the court.”
Mediafax, 5 apr. 2008, „Zeci de croați au semnat sâmbătă, în centrul capitalei Zagreb, o carte poștală de dimensiuni gigantice, prin care l-au invitat pe președintele american George W. Bush să „nu mai revină” în țara lor”, http://www.mediafax.ro/externe/zeci-de-croati-semneaza-o-ilustrata-gigant-impotriva-lui-bush-2523264
Politics.hu, 1 apr. 2014, „Hungary signs EUR 10 billion Paks agreement with Russia”, http://www.politics.hu/20140401/hungary-signs-eur-10-billion-paks-agreement-with-russia/
RBNPress, 30 iun. 2014, „Frați Români! Slovacia vs. iredentismul maghiar, o lecție de demnitate națională!”, http://www.rbnpress.info/wp/frati-romani-lectie-de-demnitate-nationala-din-slovacia-vs-iredentismul-maghiar/
Reuters, 1 apr. 2014, „RPT – Fitch: Austrian Banks are Most Exposed to Russian Risk”, http://www.reuters.com/article/2014/04/01/fitch-austrian-banks-are-most-exposed-to-idUSFit69535920140401
Romanian Global News, 17 ian. 2011, „Cum o companie minoră (OMV) devine factor geopolitic în Europa. Poate fi renaționalizat Petrom?”, http://www.rgnpress.ro/rgn_11/analize-interviuri/157-cum-o-companie-minor-omv-devine-factor-geopolitic-in-europa-poate-fi-renationalizat-petrom.html
Romanian Global News, 21 nov. 2014, „Der Spiegel: Merkel, îngrijorată de influența Rusiei în Balcani. Romanian Global News: Oare?”, http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/analize-interviuri/15568-der-spiegel-merkel-ingrijorat-de-influena-rusiei-in-balcani-romanian-global-news-oare.html
Stratfor, 17 ian. 2012, „Austrian Banks to Limit Exposure to Central, Eastern Europe”, http://www.stratfor.com/sample/analysis/austrian-banks-limit-exposure-central-eastern-europe
The Economist, 16 iul 2009, „German politicians and pipelines. …”, http://www.economist.com/node/14041654
The Economist, 5 apr. 2014, „European energy security. Conscious uncoupling. Reducing Europe’s dependence on Rusian gas is possible – but it will take time, money and sustained political will”, http://www.economist.com/news/briefing/21600111-reducing-europes-dependence-russian-gas-possiblebut-it-will-take-time-money-and-sustained

The Economist, 22 nov. 2014, „Russia. A wounded economy. It is closer to crisis than the West or Vladimir Putin realise”, http://www.economist.com/news/leaders/21633813-it-closer-crisis-west-or-vladimir-putin-realise-wounded-economy
The Interpreter, 5 nov. 2014, „Stalin Invented Hybrid War, Not Vladimir Putin, Archival Record Shows”, http://www.interpretermag.com/stalin-invented-hybrid-war-not-vladimir-putin-archival-record-shows/
„But what has led people into a misconception about the novelty of this type of war is that Stalin and his regime called this something else: “active reconnaissance” in which the predecessors of Putin’s “little green men” set the stage for military intervention in ways that typically allowed Moscow deniability.
According to Voronov – and he quotes extensive passages from Stalin’s correspondence with Molotov and the Soviet leader’s directives to Russian intelligence officers and military commanders – what Putin did in Crimea and is doing in the Donbas was a copy of what Stalin did with the Chinese Eastern Railway, Korean diversionists, and the Soviet military.”

Ziarul Financiar, 3 sept 2014, „Traian Băsescu: OMV Austria ne va fi partener atât timp cât interesul României e servit cu prioritate. Grupul austriac este principalul acţionar al Petrom”, http://www.zf.ro/zf-24/traian-basescu-omv-austria-ne-va-fi-partener-atat-timp-cat-interesul-romaniei-e-servit-cu-prioritate-grupul-austriac-este-principalul-actionar-al-petrom-13197908
Ziarul Financiar, 28 oct. 2014, „Cele mai dure teste de stres bancar au trecut, nu fără emoţii.

Analiştii cred că rezultatele mediocre ar putea grăbi ieşirea băncilor austriece din ECE”, http://www.zf.ro/zf-24/cele-mai-dure-teste-de-stres-bancar-au-trecut-nu-fara-emotii-analistii-cred-ca-rezultatele-mediocre-ar-putea-grabi-iesirea-bancilor-austriece-din-ece-13473360
„Austria a avut o singură bancă picată, Volksbank, însă Raiffeisen şi Erste Group s-au plasat în jumătatea de jos a clasamentului băncilor europene în funcţie de rezultatele testelor de stres efectuate de BCE. Raiffeisen şi Erste ocupă locul doi, respectiv trei în topul celor mai mari instituţii de credit din ECE.

De asemenea, băncile austriece par a avea probleme în a-şi calcula bilanţurile deoarece, potrivit calculelor BCE, şi-au supraevaluat activele cu trei miliarde de euro, una dintre cele mai mari „erori“ din această rundă de testare, potrivit Bloomberg.
Analiştii cred că rezultatele mediocre ale testelor de stres ar putea grăbi ieşirea băncilor austriece din ECE.
Italia este ţara în imaginea căreia evaluările au lovit cel mai puternic, având cele mai multe bănci picate – nouă din 15 bănci examinate.

Ac­ţiu­nile a două instituţii de cre­­dit italiene, printre care cele ale Monte dei Paschi di Siena, cea mai veche ban­că din lume, au scăzut atât de abrupt ieri pe bursă, încât au fost suspendate de la tranzacţionare.

  Băncile italiene trebuie să strângă mai mult capital decât oricare altele pentru a atinge ţintele impuse de BCE într-o perioadă când economia a reintrat în recesiune.”
Warsaw Voice, 6 iul. 2006„Gas diplomacy”,   http://www.warsawvoice.pl/WVpage/pages/articlePrint.php/11553/article
Washington Post, 31 iul. 2014, „The rise of Putinism”, http://www.washingtonpost.com/opinions/fareed-zakaria-the-rise-of-putinism/2014/07/31/2c9711d6-18e7-11e4-9e3b-7f2f110c6265_story.html

http://radubaltasiu.blogspot.ro/2014/11/balcanii-si-noua-ordine-europeana-cu.html

 

18/10/2015 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

DEZVALUIRI. Țintele propagandei rusești din România, deconspirate de grupul de hackeri intitulat „Humpty Dumpty” -„Shaltai Boltai”

 

 

 

DOCUMENT Prietenii Rusiei în România, „deconspiraţi“ de presa ucraineană. Dan Puric şi Mircea Dogaru, pe listă

 

 

 

 

A fost deconspirata o lista a prietenilor Rusiei din România aflata pe

conturile de e-mail ale lui Alexandr Dughin&Co !

 

 

dughin1Potrivit presei ucrainene, grupul de hackeri ruși „Humpty Dumpty” -„Shaltai Boltai”- a spart contul de e-mail al unui colaborator apropiat al lui Aleksandr Dughin, un anume George Gavrisha (care a lucrat și cu fostul ministru pentru Comunicații și Media al lui Putin – Igor Shchyogolev). Gavrisha apare ca asistent personal al lui Dughin, are adresa de email g.george.2004@yandex.ru.

Hackerii au dat publicității o parte din documente care descriu modul de acțiune al cercului lui Dughin, în special pe cel al finanțatorului, Konstantin Malofeev.

 Gruparea de hackeri  „Shaltai Boltai” (Hopa-Mitică), pare să fie specializată în spargerea căsuţelor de e-mail din Rusia care dezvăluie detalii despre acţiunile ruse în Ucraina.

În trecut, „Shaltai Boltai” au reuşit să spargă contul de email ale fostului lider al separatiştilor din Doneţk, Igor Gîrkin (care şi-a luat porecla de Strelkov).

Gîrkin coresponda cu Aleksandr Borodai (ofiţer FSB, serviciul de informaţii al Rusiei) şi într-un interviu dat după mazilirea sa din fruntea rebelilor pro-ruşi, Gîrkin a afirmat că şi el ar fi colonel FSB.

Jurnaliștii ucraineni de la Texty au studiat arhiva de email-uri furate de hackeri și susțin că au descoperit o anexă interesantă – „Anexa nr. 1”, întocmită cel mai probabil de staff-ul lui Dughin.

Iar textul continuă: AGD [Aleksandr Gelyevich Dughin] s-a întâlnit fie personal, fie prin intermediari, și a discutat direct sau indirect perspectiva participării în organizație [clubul elitist pro-rus] și/sau într-o inițiativă informală de influență pro-rusă.

Potrivit jurnaliştilor ucraineni, „Anexa“, care ar fi redactată de stafful lui Dughin, conţine o listă de ţări „în care e necesară crearea unui club de elită şi /sau a unui grup de influenţă prin Russia Today“.

„Russia Today“ este un  post media finanţat direct de Kremlin. Printre ţările enumerate se regăsesc state din toate colţurile lumii, de la Italia până la Argentina şi de la România până la Chile, iar fiecare ţară are trecut în dreptul ei mai multe nume de „prieteni ai Rusiei”

Şi România apare în acestă listă, cu o serie de oameni din mai multe domenii, unii cu afinităţi declarate faţă de Rusia, alţii, mai puţin, care ar fi în sfera de influenţă a Kremlinului.

Cei mai mulţi oameni care apar ca fiind în sfera de influenţă a Kremlinului sunt din România, Polonia şi Turcia.

Iată mai jos lista pentru România aflată în anexă:

Ion Iliescu – fost lider al Partidului Social Democrat, fost președinte al României, acum una dintre eminențele cenușii ale Partidului Social Democrat aflat in opoziţie cu regimul pro-american al preşedintelui Băsescu.

Adrian Năstase – fost prim-ministru al României, Preşedinte al Fundaţiei Titulescu, membru al Partidului Social Democrat, cel care l-a lansat în politica mare pe actualul prim-ministru Victor Ponta.

Dan Zamfirescu – istoric, teolog, ideolog, unul dintre principalii ideologi naţionalişti ai erei Ceaușescu.

Ilie Bădescu – director al Institutului de Sociologie al Academiei Române de Științe. Cel mai prestigios geopolitician din Romania.

Momcilo Luburici – Rector al Universităţii Dimitrie Cantemir (Bucureşti)

Doru Tompea – Rector al Universităţii Petre Andrei (Iasi)

Diana Câmpan – purtator de cuvant al Universității din Alba Iulia (Transilvania)

Călin Mihăescu – conducătorul Mişcării Eurasiatice din România, politolog, conducător al editurii «Eurasiatica».

Ion Gurgu – conducător al Editurii «Predania» (literatură conservatoare, Ortodoxă).

Victor Roncea, jurnalist, redactor şef al portalului de ştiri şi analize http://www.ziaristionline.ro/ (Pe unele chestiuni poate avea poziții incomode, nu e filorus).

Răzvan Marica și Mihai Șomănescu – conduc portalul de ştiri http://www.activenews.ro

Vasile Ernu – Editor al portalului de analize http://www.criticatac.ro (site anti-globalizare, stângist)

Ioan Valentin Istrati: preot, jurnalist de radio și televiziune la trinitas.ro, post regional în limba română pentru România, Moldova și Bucovina, editor al portalului http://www.doxologia.ro/autor/pr-ioan-valentin-istrati

George Bara – jurnalist, portalul «Ziarul Natiunea» http://www.ziarulnatiunea.ro/

Vasile Simileanu – geopolitician, editor al publicaţiei de analize “Geopolitica”

Aurelian Anghel – sociolog, are poziţii conservatoare

Marius Văcărelu – om de știință, profesor la Școală Naționale de Științe Politice și Administrație Publică (București);

Ion Coja – profesor universitar, lingvist, scriitor și publicist. Eurosceptic, anti-american.

Dan Puric – actor și regizor de teatru și cinema, scriitor ortodox conservator popular.

Mihai Andrei Aldea – preot ortodox, conservator, anti-globalizare.

Mircea Dogaru – colonel în rezervă, conduce Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate

Ovidiu Hurduzeu – Scriitor romano-american, critic social, ideolog distributivist (concepte economice alternative). Critic faţă de conducerea SUA și a României. Conservator social.

Bogdan Stanciu – conduce Asociaţia anti-avort “Provita.”

Radu Bogdan Herzog – politolog, analist, colaborator regulat la secţiunea românească a site-ului “Vocea Rusiei”

 

http://texty.org.ua/pg/article/devrand/read/57116/

 

Este foarte posibil ca lista să fi fost întocmită în urma celor două vizite făcute în România de Dughin. Câțiva dintre cei despre care se știe că s-au întâlnit personal cu ideologul eurasianismul sunt pe această listă… pe care o vom completa.

De altfel, Dughin a călătorit foarte mult în străinătate și a creat această rețea de sprjin după ce a fost dat afară de la Universitatea din Moscova (o mișcare care e foarte posibil să fi fost de fațadă, pentru ca Rusia să poată susține că a acționat de capul lui în cazul unor scandaluri de spionaj).

Grupul de hackeri „Shaltai Boltai” (Hopa-Mitică) e renumit pentru acțiunile sale.

A spart unul dintre conturile de email ale teroristul rus, agentul GRU ce acționează în estul Ucrainei, Igor Gîrkin – Strelkov, dezvăluind câteva din email-urile schimbate cu fostul „premier” al republicii populare Donețk, rusul Alexander Borodai – ofițer FSB.

De asemenea, săptămâna trecută, în 27 noiembrie, sub titlul „Internaționala Neagră, Malofeev și Dughin” a publicat o arhivă importantă de email-uri care dezvăluie gândirea și acțiunile lui Konstantin Malofeev, sponsor al teroriștilor in estul Ucrainei și al mișcărilor extremiste din state membre ale Uniunii Europene.

 

 

Совершенно случайно на просторах интернета мы нашли массив писем, касающихся деятельности организаций, контролируемых и финансируемых господином Малофеевым. Также, в переписке можно обнаружить госп…

 

 

 https://docs.google.com/document/d/1BsQG2Ms93tmVCIN03GoUGlY3q0kLAkuom6YANa4OkJU/edit

 

 

 dughin2

Din arhiva

 

Email între Alexei Komov, Aleksandr Dughin, Malofeev Konstantin și asistentul lui Dughin, George Gavrisha:

 

dughin komov george malofeev

Alexei Komov e director de programe la Fundatia Vasile cel Mare, cel care a organizat conferința de la Moscova, Forumul Internaţional „Familia numeroasă şi viitorul umanităţii” (începutul lui septembrie 2014) la care a participat și Bogdan Stanciu.

Malofeev Konstantin e finanțator și aliat important al lui Dughin, directorul Fundației Vasile Cel Mare – cel care a organizat întâlnirea extremiștilor europeni cu Dughin, la Viena, la finalul lui mai 2014.

 

Schimb de mesaje prin Email intre Dughin și asistentul său:

dughin george

 

 

Dughin, despre România

 

În vara lui 2013, Titus Corlăţean a fost într-o vizită oficială la Moscova, iar ediţia în limba română a Vocii Rusiei a publicat imediat un amplu editorial semnat de Alexandr Dughin despre relaţia Rusiei cu România şi cu Republica Moldova. Iată câteva idei pe care le susţinea politologul rus.

„Veţi vedea că a treia verigă a lanţului regional al apropierii de Alianţa Eurasiatică va fi România. Intrând în această uniune, România s-ar putea uni cu Moldova în care s-ar fi reintegrat Transnistria.

Toată lumea ar avea de câştigat! România se află la periferia UE, este un oaspete nepoftit, tratat mai rău decât ţările care se află în dificultate precum Spania, Italia, Grecia.

Cred că integrarea României în spaţiul eurasiatic poate avea loc sub zodia identităţii culturale ortodoxe.

În cadrul Comunităţii Eurasiatice această ţară îşi va putea rezolva problemele economice şi teritoriale, dar mai mult, va fi acceptată cu bucurie, va fi apreciată la justa valoare şi va fi tratată ca un partener egal.”

t de „parteneri”şi cât de „egali” ne-au considerat ruşii pe noi  românii, de-a lungul istoriei,ştim prea bine!

 

 

 

Surse: adevarul.ro/; inliniedreapta.net/; agentia.org/

 

04/12/2014 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: