CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

IPOTEZE. Ce înseamnă Moldova ?

Harta Moldovei medievale

 

 

 

 

DE CE „MOLDOVA”?

 

 

Nu v-aţi întrebat niciodată ce înseamnă Moldova? N-aţi ştiut că locuim într-o cetate, ocrotită de trecut, prezent şi viitor?

– Până şi un fir de iarbă are rădăcina sa, zicea Mihail Sadoveanu. Dapoi o ţară!

Cu mii de ani în urmă, ţara strămoşilor noştri se numea Dacia, adică ţara celor buni la suflet, ţara celor care au un mod de viaţă pozitiv, afirmativ şi optimist.

Ea, Dacia, ocupa un teritoriu cu mult mai vast decât actuala Românie şi Moldovă, luate împreună, de aceea, când Traian, împăratul Romei, l-a învins pe Decebal, ocupând un sfert de ţară, cei rămaşi în libertate, ca să nu se identifice cu Dacia romană, şi-au zis fiecare în felul său, după denumirea regiunii sau ducatului în care locuiau.
Secole la rând, dacii liberi şi-au păstrat tradiţiile, folclorul, limba.

Nu, însă, şi denumirea ţării, pe care sperau s-o vadă într-o bună zi reîntregită.
Prinse în iureşul războaielor de apărare, căpeteniile din fruntea micilor feude, nu aveau nici ambiţia, nici forţa necesară ca să revendice vechiul blazon al ţării, cu atât mai mult că dincolo de Dunăre, în nordul Balcanilor, până aproape de secolul al VI-lea au existat două provincii romane care se numeau: Dacia Ripensis şi Dacia Mediterană.
N-a avut acea ambiţie nici Dragoş-vodă, care, în anul 1352, a întemeiat în partea de răsărit a fostei Dacii o nouă provincie, cu numele Moldova.
Încercând să dea o explicaţie acestei denumiri, cronicarul Grigore Ureche a reprodus în scrierile sale o legendă despre aşa-numita „descălecare a lui Dragoş”, conform căreia, la o vânătoare de zimbri, voievodul şi-a pierdut căţelul favorit.

Cum porecla acelui patruped fusese Molda voievodul (spune legenda) a botezat cu numele Moldova râul în care el s-a înecat, iar de la denumirea râului s-a tras, chipurile, şi denumirea ţării…
Legenda e frumoasă, dar neadevărată!
Am scris despre asta acum vreo 15 ani în „Noi în biografia omenirii” (vezi pag. 290), cu gând să combat o poveste care explica denumirea ţării noastre printr-o versiune nu prea onorabilă.

Din aceleaşi motive, reiau subiectul în cauză, în speranţa că vechea legendă va fi însoţită (cel puţin, la orele de istorie) şi de alte versiuni…
În primul rând, pornesc de la presupunerea că Dragoş-vodă nu era un ignorant şi, chiar dacă ar fi fost pasionat de câini, nobleţea şi demnitatea l-ar fi împiedicat să lege denumirea ţării de numele unui sărman căţel.
În al doilea rând, să nu uităm că strămoşii neamului nostru s-au aflat aici dintotdeauna, aşa încât descălecarea lui Dragoş a fost un episod, şi nu un început al istoriei.
În sfârşit, invoc părerea savanţilor din domeniu care afirmă că Moldova este un nume foarte vechi, de origine necunoscută sau, cel puţin, discutabilă (vezi: „Lexicologie şi terminologie românească” de V.Frăţilă).Lingvistul Iorgu Iordan, spre exemplu, leagă această denumire de pădurile de molizi care se întâlnesc la izvoarele râului Moldova.
– Nimic nu se opune la combinarea neslavului „molid” cu sufixul slav „ov(a)”, îşi justifică dânsul ipoteza, făcând aluzie la trecerea slavilor prin aceste teritorii.
Pusă pe cântarul adevărului, ipoteza cade de la sine, pentru că atât istoria poporului român, cât şi logica toponimiei o exclud din start. Dacă am admite că denumirea râului Moldova a venit de la vegetaţia sa, atunci acelaşi râu ar trebui să aibă pe diferite sectoare ale sale diferite denumiri, să zicem: Molid-ov(a); Brăd-ov(a); Salcâm-ov(a) ş.a.m.d.

Pe de altă parte, cum se explică atunci denumirea unui alt râu Moldova de pe teritoriul Slovaciei, dacă acel râu nu trece prin nici o pădure de molizi?
Fireşte, nu e un secret că avem suficiente denumiri de râuri şi localităţi cu sufixe slave. Nu, însă, şi Moldova! Acest nume e mult mai vechi decât slavii care au migrat spre Balcani după aproximativ 700 de ani de la domnia Marelui Burebista.
Deci, care este adevărata etimologie a numelui de ţară – Moldova?Conform vechilor documente, în nordul Daciei era atestată o localitate cu numele latin de „Civitas Moldaviae” (adică „Cetatea Moldovei”).
E vorba, probabil, de orăşelul Baia, situat pe râul Moldova – orăşel care, mai târziu, a fost ales de Dragoş-vodă drept capitală a Moldovei.
Ei bine, această localitate, numită cândva „Cetatea Moldavă”, a apărut cu mult înaintea erei noastre – încă pe timpul şederii vremelnice a celţilor în aceste teritorii (inclusiv în Panonia şi Slovacia).

Cunoaştem cu toţii că Burebista, regele dacilor, i-a bătut în mai multe rânduri pe celţi şi i-a gonit spre apusul Europei, unde ei s-au stabilit, în cele din urmă, pe pământurile Franţei şi Elveţiei de azi, formând nucleul poporului francez.
De la celţi ne-au rămas nu numai anumite vestigii materiale, dar şi denumirea parţială a Moldovei.

Zic „parţială”, pentru că la baza noţiunii discutate se află 2 cuvinte: Mol şi DAVA. Unul de origine celtică – „MOL” (însemnând şi azi în limba franceză „dig de piatră”) şi altul de origine dacică – „DAVA” (însemnând în limba strămoşilor noştri „cetate”).
Ajunşi aici, nu mai avem nevoie nici de căţeaua lui Dragoş, nici de pădurile de molizi ca să demonstrăm că ne tragem de la daci atât prin sânge, cât şi prin denumirea ţării.

Aşadar, Moldova se descifrează ca Cetate de piatră situată pe malul unei ape – o denumire foarte semnificativă, dacă ţinem cont de faptul că de-a lungul hotarelor noastre s-au aflat şi se mai află încă numeroase cetăţi de piatră situate pe malurile râurilor de frontieră.

Aurelian Silvestru- basarabialiterara.com.md

 

22/07/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 3 comentarii

VIDEO: ”CUCURUZ CU FRUNZA-N SUS” ȘI POVESTEA IMNULUI DE STAT AL ISRAELULUI – „HATIKVA”. THE Origin of the national anthem of Israel – HATIKVA

Un cântec românesc foarte popular, „Cucuruz cu frunza-n sus”, fredonat adeseori şi de  Mihai Eminescu,a ajuns Imnul de stat al Israelului – HATIKVA (în traducere înseamnă SPERANȚA).

 

Compozitorul este un evreu originar din Basarabia-Samuel Cohen, iar versurile aparțin poetului evreu originar din Galiția, Naphtali Herz Imber.

În acest poem, Imber a pus  în cuvinte gândurile şi sentimentele care l-au cuprins în urma stabilirii sale în Petah Tikva, una dintre primele așezari evreiești in Palestina otomană. Publicat în prima carte a lui Naphtali Imber, Barkai (lit. ”Steaua dimineții”), poemul a fost ulterior adoptat ca imn al Mișcarii Hovevei Zion şi mai târziu a Mişcării Sioniste, la Primul Congres Zionist din 1897.

Textul a fost revizuit ulterior de către coloniştii din Rishon LeZion și  supus unui număr de alte modificări.

 Adoptarea ca imn naţional

Versurile lui Naftali Herz Imber, oricât de reuşite or fi fost, s-ar fi pierdut probabil pentru totdeauna, cu toate că autorul lor le publicase în volum în 1886, dacă acestea n-ar fi fost puse pe muzică imediat după sfârşitul primului război mondial, la Iaşi, pare-se cu prilejul unei întruniri sioniste, şi tot de către un israelit, anume Shmuel Cohen (Samuil Kogan).

După toate sursele, inclusiv evreieşti, linia melodică a actualului imn al Israelului a fost preluată/adaptată după  străvechiul cântec popular românesc, răspândit în mai toate teritoriile româneşti, dar îndeosebi în nordul Ardealului, în Maramureş.

„Cucuruz cu frunza-n sus”

O primă variantă care s-a propus a fost un anume „Cântec de mai” cules de muzicologul şi folcloristul Timotei Popovici („Luncile s-au deșteptat/ foaie verde de bujor/Scumpă haină au îmbrăcat, foaie verde de bujor/C-a sosit pe-al nostru plai, foaie verde de bujor/

Craiul zilelor de mai, foaie verde de bujor….”). Însă cea mai plauzibilă variantă spune că melodia imnului reproduce în cea mai mare parte a sa acordurile cântecului „Cucuruz cu frunza-n sus”, care se afla inclus în paginile unei  culegeri de muzică populară  aparute în preajma amintitei întruniri sioniste din vechea capitală a Moldovei.

Inspirat din muzica unui „drept între popoare!”

 

Un amănunt care tine de anecdotica istoriei, este acela că respectiva antologie de folclor muzical aparţinea lui Guillem Şorban, nimeni altul decât tatăl lui Raoul Şorban, un cunoscut intelectual clujean care în timpul celui de-al doilea război mondial a jucat în Ardeal rolul pe care l-a  avut Oskar Schindler, celebrul personaj real din nu mai putin celebrul  film al lui Spielberg, adică de salvator al câtorva sute de evrei, motiv pentru care a fost recompensat de aceştia cu titlul de „drept între popoare”.

 

 

 

 

 

 

Când statul Israel a fost înfiinţată în 1948, Hatikvah a devenit neoficial imnul sau naţional. Cu toate acestea, el nu a fost declarat  oficial  imn naţional  al Israelului, decât în noiembrie 2004.

Acesta nu este  singurul exemplu în care geniul românesc si-a lasat amprenta in lume.

Imnul Albaniei este și el o creație româneasca, muzica acestuia  apartinandu-i marelui compozitor  Ciprian Porumbescu.

Am sa va spun în curând si povestea  Imnului Albaniei…

 

israeli-flag.jpg

Drapelul Israelului

Origin of the national anthem of Israel-HATIKVA,is the  romanian folk song “Cucuruz cu frunza-n sus” , Maize with standing leaf), who was arranged by Samuel Cohen, an immigrant from the Romanian region -Bessarabia.

The text of Hatikvah was written by the Galician Jewish poet Naphtali Herz Imber in Zolochiv in 1878 as a nine-stanza poem named Tikvateynu (lit. “Our Hope”).

In this poem Imber puts into words his thoughts and feelings in the wake of the establishment of Petah Tikva, one of the first Jewish settlements in Ottoman Palestine. Published in Imber’s first book, Barkai (lit. “Morning Star”), the poem was subsequently adopted as the anthem of Hovevei Zion and later of the Zionist Movement at the First Zionist Congress in 1897. The text was later revised by the settlers of Rishon LeZion, subsequently undergoing a number of other changes.

 Adoption as national anthem

When the State of Israel was established in 1948, Hatikvah was unofficially proclaimed the national anthem. However, it did not officially become the national anthem until November 2004, when it was sanctioned by the Knesset in an amendment to the Flag and Coat-of-Arms Law (now renamed the Flag, Coat-of-Arms, and National Anthem Law).

In its modern rendering, the official text of the anthem incorporates only the first stanza and refrain of the original poem. The predominant theme in the remaining stanzas is the establishment of a sovereign and free nation in the Land of Israel, a hope largely seen as fulfilled with the founding of the State of Israel.(Wikipedia).

Și acum, Imnul Israelului – HATIKVA (SPERANȚA

 

 

 

Hai să ascultăm și cântecul maramureșean românesc ”Cucuruz cu frunza-n sus”.

 

 

 

 

20/02/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

VIDEO:RUSIFICAREA DIN R.MOLDOVA ȘI LIMBA ROMÂNĂ

Reproduc articolul:”LIMBA ROMÂNĂ ŞI RUSIFICAREA ACTUALĂ DIN R. MOLDOVA

Octombrie 12t, 2010

Ciobanu A.

1. Legislatia lingvistica, adoptata la 31 august 1989 de catre fostul Soviet Suprem al fostei RSSM, a avut un impact pozitiv in primii ani de existenta a Republicii Moldova. Toata lumea – inclusiv minoritatile etnice: rusii, ucrainenii, gagauzii, bulgarii, evreii, – au inteles ca in tara in care locuiesc exista o limba de stat, care trebuie invatata (daca doresti a locui si a munci in Moldova), ca se scrie cu alfabet latin, ca in toate institutiile se utilizeaza limba de stat, ca scolile primare si secundare se organizeaza in baza monolingvismului etc.

Legislatia lingvistica stipula, in acelasi timp, si foarte multe drepturi limbilor si culturilor nationale ale minoritatilor.
Pentru a inlesni implementarea legislatiei lingvistice, Presedintia, Parlamentul si Guvernul au luat mai multe masuri concludente: pe contul statului au fost formate peste 2500 de grupe de invatare a limbii romine pentru alolingvi, s-a deschis Departamentul limbilor, au fost emise Decrete privind functionarea limbii de stat si a limbilor etniilor conlocuitoare din R.Moldova; pe linga Guvern fiinta o comisie permanenta care monitoriza modul de implementare a legislatiei lingvistice pe teren. Fusese, de asemenea, creata o comisie de examinare a gradului de cunoastere a limbii de catre alolingvi in vederea ocuparii unor functii sau obtinerii cetateniei.
Asadar, si in plan general politic se formase un consens laudabil, care mergea de sus in jos, pentru ca cei ce stateau la cirma statului contribuiau, prin exemplul lor personal si prin actele legislative adoptate, la stabilirea unei concordii nationale, politice, culturale, incurajind efortul de studiere a limbii romine si de inviorare a procesului de cunoastere a limbilor si culturilor minoritare.
2. Spre marele nostru regret, dupa adoptarea noii Constitutii (1994), politica lingvistica a luat o alta turnatura. Articolul 13 din Constitutie a legiferat un adevar stiintific, afirmind: Limba de Stat a Republicii Moldova este limba moldoveneasca.

 Glotonimul limba moldoveneasca a fost respins de catre cei mai renumiti filologi romanisti din Europa Occindentala (C.Tagliavini, E.Coseriu. V.Rusu, Gh.Mihaila s.a.), Rusia (R.Budagov, S.Berstein, Raimund Piotrovski s.a), Ucraina (S.Semcinski, Gh.Jernovei, Gr.Bostan s.a.), R.Moldova (N.Corlateanu, S.Berejan, I.Etcu, T.Cotelnic, V.Melnic, A.Eremia, N.Matcas, I.Dumeniuc, Al.Dirul s.a.), Canada si din alte tari.
Cu toate acestea, oamenii puterii au continuat sa vehiculeze falsul glotonim limba moldove-neasca, provocind o acerba campanie de rominofobie, ceea ce n-a putut sa nu destabilizeze armonia relatiilor cu minoritarii etnici din RM. Mii de alolingvi au abandonat cursurile de studiere a limbii romine, pentru ca au inteles ca statul nu-i incurajeaza.

 Mai mult decit atit, rusofonii n-au manifestat timp de 45 de ani postbelici mare interes pentru asa-zisa limba moldoveneasca, deoarece in RSSM, nu au avut, practic, nevoie de ea! Cind s-a pus problema ?limbii romine, ei (rusofonii) s-au apucat, unii chiar cu entuziasm, s-o invete, pentru ca e o limba mare, cu traditii, cu limbaje de la plug la cosmodrom, si pe de-asupra foarte apropiata de alte limbi romanice franceza, italiana etc.
Situatia lingvistica din RM devine foarte incordata dupa 2001. Virf la toate insa le-a pus Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova (19 decembrie 2003), in care se revine la falsa teorie despre doua limbi romanice de est (moldoveneasca si romana), la faimosul bilingvism moldo-rus, la promovarea unei teze nefavorabile (ca sa nu spunem antinationale) cum ca in RM functioneaza 2 limbi: una de stat moldoveneasca si una de comunicare interet-nica (ceea ce inseamna, de fapt, oficiala) rusa.
La ora actuala, se constata un evident regres in politica lingvistica. Nici un strat cu adevarat suveran si independent nu e predispus sa permita unei etnii minoritare sa-si declare limba sa drept limba de comunicare interetnica. Asa ceva se intimpla numai la noi, unde limba etnicilor rusi (ponderea numerica a lor fiind numai de 13%) a fost ridicata la rangul de limba de comunicare interetnica.
O situatie oarecum similara se poate intilni doar in unele foste colonii din Africa. Englezii, francezii, portughezii s.a., cucerind aceste teritorii, au declarat acolo limba lor ca oficiala, desi majoritatea populatiei constituiau aborigenii. Imperialismul lingvistic se mai mentine si acum, dupa rasturnarea regimului colonial.

 De exemplu, in Republica Sierra Leone limba oficiala e engleza, desi 98% din populatia republicii sunt negri; in Republica Democratica Sao Tomй (la circa 300 km de tarmul vestic al Africii) limba oficiala este franceza, cu toate ca populatia bastinasa, negri bantu, atinge 91%; in Republica Namibia (sud-vestul Africii) bastinasii alcatuiesc 89%, dar oficiala continua sa ramina limba ocupantului engleza. Exemplele ar putea continua, dar e necesar totusi sa precizam ca RM e stat independent si nu colonie a unei tari vecine, care pretinde ca limba ei sa devina la noi oficiala.
3. Pentru a redresa situatia lingvistica in RM, ar trebui intreprinse de urgenta mai multe actiuni:
a) Sa se revina la glotonimul corect limba romana in Constitutia Republicii Moldova. Chiar seful statului ar putea sa se adreseze Parlamentului (cum a mai procedat deja cu alte ocazii) cu initiativa de a fi modificat art.13 in felul urmator: Limba de stat (oficiala) a RM este limba romana. Argumentele stiintifice in acest plan stau la suprafata, ele fiind expuse de zeci de specialisti din republica noastra si din multe tari. Triumful adevarului ar potoli atmosfera bulversanta din tara si ar ridica prestigiul international al R.Moldova.
b) Sa se creeze, la nivel de stat, o comisie din specialisti (filologi, istorici, filozofi, juristi s.a.), care ar purcede la scrierea unei noi legislatii lingvistice. Vorba e ca cea in exercitiul functiunii, adoptata in 1989, a fost intocmita pentru un stat inexistent astazi – Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca si, prin definitie, nu poate fi aplicata, totalmente, la noile realitati, aparute dupa 1991, cind la 27 august s-a adoptat Declaratia de Independenta. in cei 13 ani de independenta presedintiile, parlamentele, guvernele ce s-au perindat au elaborat noi legi, noi acte normative, noi regulamente etc., in spiritul orinduirii statale noi. Numai legislatia lingvistica (cea sovietica) a ramas intacta.

Paradoxal! Ea trebuia de urgenta rescrisa in lumina adevarului stiintific si istoric privind limba noastra cea romana, tinindu-se cont de normele de drept international privind folosirea limbilor, de Carta Europeana a limbilor regionale sau minoritare etc.
c) Sa fie repus in drepturi cunoasterea limbii de stat la angajarea functionarilor, la numirea persoanelor in functii de stat, la alegerea deputatilor, la numirea conducatorilor de institutii, organizatii, intreprinderi etc.
d) Sa se creeze pe linga Presedintie un grup de specialisti cu misiunea de a monitoriza pe teren modul de functionare (nefunctionare) a limbii romine si a limbilor etniilor minoritare din R.Moldova la absolut toate nivelurile: economic, cultural, politic, administrativ etc.
e) In liceele, gimnaziile, colegiile, universitatile cu limba de predare rusa sa se asi-gure predarea unor obiecte de profil (20-30%) in limba romana. in felul acesta, rusofonii ar insusi mult mai repede limba romana si s-ar familiariza cu limbajele ei speciale.
f) Toata publicitatea (afisele, reclamele, firmele, avizele, etichetele, anunturile etc.) urmeaza a fi scrisa in limba romana si numai in cazuri cu totul exceptionale sa fie dublata in limba rusa. Scopul este nobil: alofonii ar avea posibilitatea sa deprinda din mers terminologia uzuala.
Fiecare popor cult isi iubeste limba materna, pentru ca ea este expresia si dovada existentei lui. Si pentru noi limba romana este odorul cel mai scump mostenit de la strabuni.

Al.Odobescu nota cu multa dreptate: Limba noastra a fost acum de 17 secoli paladiul nationalitatii romine; fara dinsa noi astazi n-am fi. Daca voim sa fim si miine, si poimiine, si mai apoi, sa nu nesocotim limba noastra; sa-i redam pretutindeni si, mai ales, in scoala, locul ce i se cuvine, locul de frunte. Sa luam aminte de cele spuse de Al.Odobescu si sa procedam in consecinta.

Anatol CIOBANU,

seful Catedrei Limba Romana, Lingvistica Generala si Romanica a USM,
doctor habilitat, membru corespondent al ASM

CINE RUSIFICA AUDIOVIZUALUL DIN MOLDOVA?

Membrul Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA), Corneliu Mihalache consideră că nu există nici un pericol din cauza numărului mare de posturi TV ruseşti în R. Moldova. În acelaşi timp, fostul său coleg, Vlad Ţurcanu declară că CCA este de vină că nu a obligat radiodifuzorii să respecte prevederile legale privind difuzarea programelor în limba de stat.

Mihalache a declarat luni la „Chestiunea zilei” de la JurnalTV că este deja tradiţional ca posturile ruseşti să ocupe un loc foarte important în spaţiul mediatic autohton şi în opinia sa, acest lucru este dictat în special de factorii economici, deoarece televiziunile ruseşti sunt mai calitative decât cele din România.

„Nu există rusificare audiovizualului. Nu limba rusă şi canalele TV ruseşti sunt un pericol pentru cultura noastră”, a declarat Mihalache. În context, el a spus că nu este de acord cu prevederile Codului Audiovizualului, care obligă radiodifuzorii să transmită cel puţin 65% în limba de stat, iar de la 1 ianuarie 2010, în proporţie de 80%

Pe de altă parte, Vlad Ţurcanu a declarat că spaţiul audiovizual este patrimoniu de stat şi poate fi utilizat doar în limitele legii. Este un bun al poporului pe care îl închiriază. Dacă un radiodifuzor nu are capacitatea să funcţioneze în parametrii legii este obligat să-şi depună licenţa, a declarat el.

El a acuzat CCA că nu a monitorizat posturile prin prisma articolului respectiv din Cod. „Nu a existat voinţă ca să se îndeplinească această lege. Grupurile politice şi economice au exercitat presiuni ca lucrurile să rămână aşa”, a menţionat Ţurcanu.

CHISINAU: RUSIFICARE PRIN TAXI // VIDEO

Taxi

sursa: curaj.tv

Străinii care vin în Moldova nici nu au cum să nu ne salute cu “zdravstvuite” şi “dosvidaniya” cât timp la aeroport, prin hotelurile din RM, în transportul public (în special în taxi), în localuri etc. este utilizată exclusiv limba rusă şi sunt difuzate posturi de radio şi tv ruseşti.

Ce fel de cadru legal avem noi dacă într-un an de guvernare AIE nu s-a schimbat nimic la capitoul rusificare, imagine de ţară, drepturi pentru baştinaşii vorbitori de limbă română?

De ce nici unul dintre prestatorii de servicii de taxi nu oferă informaţii în limba de stat şi de ce autorităţile permit disciminarea băştinaşilor, care sunt majoritari în RM???

 

12/10/2010 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: