CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Dosarele istoriei: Convenția României cu Antanta (4/17 august 1916), privind viitoarele graniţe ale țării noastre după încheierea Primului Război Mondial

 

 

 

 

 

 

Mai sus este reprodusă Harta repartiției naționalităților în teritoriile unde domină românii”, conceputa in 1919 de Emmanuel de Martonne (1 aprilie 1873, Chabris — 24 iulie 1955, Sceaux), savant geograf şi pedagog francez, discipol al lui Paul Vidal de la Blache. 

  

Emmanuel de Martonne fost foarte cunoscut în România interbelică. A studiat în detaliu geografia României si a fost  prieten bun cu geografi de seamă ai României. Este cel care dă denumirea de Alpii Transilvaniei Munţilor Făgăraş (Carpaților Meridionali).

Are o contribuţie foarte mare la trasarea graniţelor României Mari.

Este cel care a participat, în 1919, la dezbaterile Conferinţei de Pace de la Paris, consacrate stabilirii noilor frontiere ale României, în special cele cu Ungaria, Serbia și Ucraina, trasate nu doar pe baza etnică (în conformitate cu dreptul popoarelor la autodeterminare), dar și pe baza geografică și infrastructura teritoriului, conform conceptului propriu pe care l-a numit „principiului viabilităţii frontierelor”.

 

 

 

Document: Convenția României cu Antanta din 4/17 august 1916

 

 

Articolul I

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia garantează integritatea teritorială a Regatului României pe toată întinderea frontierelor sale actuale.

Articolul II

România se angajează să declare război şi să atace Austro-Ungaria în condiţiile prevăzute de Convenţia militară.
România se angajează totodată să înceteze, din momentul declarării războiului, toate relaţiile economice şi schimburile comerciale cu toţi inamicii Aliaţilor.

Articolul III

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia recunosc României dreptul de a anexa teritoriile Monarhiei austro-ungare stipulate şi delimitate la Articolul IV.

Articolul IV

Limitele teritoriilor menţionate la articolul precedent sunt fixate precum urmează:

Linia de demarcaţiune va începe pe Prut, la un punct al hotarului de acum între România şi Rusia, aproape de Novoseliţa şi va urca acest fluviu până la hotarul Galiţiei la confluenţa Prutului cu Ceremuşul. Apoi ea va urma frontiera Galiţiei şi Bucovinei şi aceea a Galiţiei, şi a Ungariei până la punctul Stog (cota 1655).

De acolo ea va urma linia de separaţie a apelor între Tisa şi Viţa, pentru a atinge Tisa la satul Trebuşa deasupra locului care se uneşte cu Vişa. Din punctul acesta ea va coborî pe talvegul Tisei până la 4 km în josul confluenţei sale cu Someşul, lăsând satul Văsăros-Nameny României. Ea va urma apoi direcţiunea sud-sud-vest până la un punct de 6 km la răsărit de oraşul Debrecen. Din acest punct ea va atinge Crişul la 3 km, din jos de unirea celor doi afluenţi ai săi, Crişul Alb şi Crişul Repede.

Ea va trece apoi pe Tisa la înălţimea satului Alde, la nord de Szeged trecând la Apus de satele Orosháza şi Békéssámson, la 3 km, de care va face o mică curbă. De la Algye linia va coborî talvegul Tisei până la confluenţa sa cu Dunărea şi apoi va urma talvegul Dunării până la graniţa actuală a României.

România se îndatorează să nu ridice fortificaţii în faţa Belgradului într-o zonă ce se va determina ulterior, şi să nu ţie în această zonă decât forţe necesare serviciului de poliţie. Guvernul Regal Român se îndatorează a indemniza pe sârbii din regiunea Banatului, care părăsind proprietăţile lor ar voi să emigreze, în timp de doi ani de la încheierea păcii.

Articolul V

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia pe de o parte, şi România pe de altă parte, se angajează să nu încheie pace separată sau pace generală decât împreună şi în acelaşi timp. Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia se angajează, de asemenea ca la tratativele de pace, teritoriile Monarhiei austro-ungare, stipulate la Articolul IV, să fie anexate Coroanei României.

Articolul VI

România se va bucura de aceleaşi drepturi ca şi Aliaţii ei, de tot ce are legătură cu preliminariile, cu negocierile păcii precum şi cu dezbaterea problemelor ce vor fi supuse hotărârilor Conferinţei de Pace.

Articolul VII

Puterile Contractante se angajează să păstreze secretă prezenta convenţie până la încheierea păcii generale.

 

Încheiat la Bucureşti, la 4/17 august 1916, în 5 exemplare

 

Ministrul Franţei; semnat — Saint-Aulaire
Ministrul Marii Britanii; semnat — Barclay
Ministrul Italiei; semnat — Fasciotti
Ministrul Rusiei; semnat — Poklevsky
Preşedintele Consiliului de Miniştri al României: semnat — Brătianu

Bucureşti 4/17 august 1916

 

Document reprodus de  blogul lui 

10/01/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Unde e granița etnica româneasca la vest ?

 

 

 

 

 

Vrem autonomie pentru Tinutul Crișanei pâna la Tisa !

Ungurii tot  plang  dupa teritoriile pe care le-au pierdut in urma tratatului de la Trianon dar pana la urma cine a pierdut in urma Trianon-ului? 

Unde e granita etnica româneasca la vest?

Celor care militeaza inconstienti pentru „autonomia” sau federalizarea României le trebuie reamintite anumite informații si pentru asta o sa folosim chiar date statistice STRICT de proveniența maghiara.

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa cum se vede in imaginea de mai sus, românii si alte etnii de pe teritoriul actual al Ungariei au suferit o maghiarizare forțata agresiva.

Cum a evoluat maghiarizarea de la eliberarea Panoniei de sub turci de catre austrieci? 

In 1715 in actuala Budapesta, pe atunci Offen, erau recenzati 55,6% germanii si doar 19,4% unguri si maghiarizați (cam 25% erau slavii si românii), ca in 1891 sa mai ramana doar 23,7% germani in timp ce ungurii si maghiarizații sa atinga aproape 46,1%!

Intre 1880 si 1890 structura etnica a municipiului Deva a evoluat astfel: ungurii si maghiarizații au crescut cu 293,9%, românii au crescut cu 21,2% iar germanii au scăzut cu 67,7%!  

 

Astazi Romania s-a trezit vulnerabila din cauza legislației sale  prost concepute si a coruptiei si este pusa in situatia de a restitui in integrum proprietați, cladiri sau terenuri pentru care statul roman oricum a platit despagubiri in tone de aur, in anii ’30 ai secolului trecut. 

Cu alte cuvinte Romania iese in paguba de doua sau chiar de trei ori daca stam sa ne gandim ca taxele folosite pentru a ridica multe dintre cladirile din Transilvania erau platite de catre patura sociala inferioara, adica de țarani si mici mestesugari sau comercianți, care in marea lor majoritate erau romani, nobilimea din cele trei natiuni privilegiate fiind scutita de taxe.

 

 

 

 

Multe din asa zisele restituiri din Transilvania s-au facut prin fraude grosolane si practic Romania este furata metru cu metru patrat in fiecare zi.

Dar daca tot militeaza liderii maghiarilor din Romania pentru restituirea imobilelor in integrum pentru comunitatea maghiara de ce nu cer acelasi lucru si pentru romanii a caror biserici au fost confiscate in Ungaria?

 

 

 


 

 

 

 

 


E vorba de cel putin 192 de biserici romanesti confiscate in Ungaria si de multe alte imobile si proprietati care nu au mai fost niciodata retrocedate sau acordate despagubiri proprietarilor de drept sau mostenitorilor acestora.

In Romania, daca va vine sa credeți, au venit unii cetateni unguri sa ceara proprietați sau imobile ca mostenire, pe baza unor acte din secolul XVI !?

 

 

 

 

 

 

In cartea „NATIONALISMUL RASIAL UNGURESC – Documente “ (Dr. Johann Weidlein Schondorf , Germania, 1961) partea a II-a „Razboiul de exterminare a germanilor din Ungaria“ autorul citeaza articolul lui Gyulla Illyes (nn-poet, prozator) – “Ancheta despre Svabi“ din ziarul „Nyugat“ (1933): „Transdanubia se află în pericol, toată lumea stie asta aici (în Branau). 

Ce se întâmplă dacă Transdanubia, intr-o zi, se separa de Ungaria?

Poate că mica bucata care rămâne între Dunăre şi Tisa sa mai rămâna maghiara? Va avea dreptul de a exista, va fi în valoare, pentru a obţine acest lucru între naţiuni? Separarea regiunii Keil (nn-Suabiei turcesti) este o mare pierdere.

Se pune piciorul pe râul Drava şi se razbate in acest fel pana in fata Pestei, realizand jumatate din calea de a avea graniţa cu judeţul Weisseburg (nn-judet la est de taul Balta – Balaton). 

Împotriva ciumei nu trebuie să ne temem, pentru că acest oraş (nn- Branau capitala Suabiei turcesti, oras german, inca nemaghiarizat complet in 1933) a fost, probabil, capitala ţării (nn-Suabiei Turcesti) dar niciodată a poporului … „.

Temerile acestui scriitor ungur sunt graitoare prin ele insele si nu mai trebuiesc comentate. 

 

 

 


Daca am proceda exact ca ungurii ar trebui sa cerem autonomia pentru o treime din teritoriul Ungariei. La schimb cu autonomia asa zisului Tinut Secuiesc vrem autonomie pentru Tinutul Crisanei pana la Tisa! 

Daca ungurii au gasit de cuviinta si statul imbecil, corupt si mafiot roman a incuviintat sa „retrocedeze” proprietati sau imobile pe baza unor acte sau documente din secolul XVI de ce nu am cere si noi ce este al nostru din Ungaria? 


Romanii au dreptul si ei sa ceara inapoi bisericile si celelalte proprietati furate si deznationalizate de statul maghiar! Vreti enclava ungureasca in Romania?

Atunci vrem ca Romania sa se intinda asa cum ar trebui pana la Tisa!

 


Surse: http://glasul-moldovei.blogspot.ro si  http://www.itc-cluj.ro/racism/cineapierdut.htm

 

02/07/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | 4 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: