CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Eroul de legendă Horia Agarici, vânătorul de bolşevici şi spaima aviaţiei sovietice în Al Doilea Război Mondial. VIDEO

 

 

 

Horia_Agarici

 

Horia Agarici s-a născut la 6 aprilie 1911, în Elveția, la Lausanne, pe malul lacului Geneva, unde părinții săi, Constantin și Valeria se aflau de mai mult timp pentru unele afaceri ale tatălui. Ulterior, în toamna anului 1911, familia a revenit în ţară.

După tată, aviatorul Horia Agarici provenea din neamul răzeşesc al Agârâcilor din Popeştii Vasluiului, neam care, pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, a început să acumuleze avere. Cu timpul, Agârâcii au ajuns slujitori domnești și au intrat în mica boierime.

După 1800 ei și-au scris numele Agărâci. La 1846 apare un Dumitrachi Agărici, iar un urmaș al acestuia ar fi, după Nicolae Iorga, un domn pe nume I. Agarici, din Roman, care îşi donează o parte din avere Academiei Române. El este chiar bunicul viitorului aviator Horia.

În toamna anului 1934, Horia Agarici a obținut brevetul de aviator la școala de pilotaj de la Tecuci, după care a fost repartizat la Flotila de Luptă de la București-Pipera, care însuma toate escadrilele de vânătoare și bombardament ale României (aerodromul nu mai există, fiind închis în 1958-59 și transformat în platformă industrială; actualul bulevard Dimitrie Pompei trece chiar prin mijlocul fostului aerodrom).

În anii 1934-1935, Agarici a muncit mult. A studiat cărți tehnice (citea în engleză, franceză, germană și italiană), și-a îmbogățit constant cultura științifică și a devenit omul pe care toți îl consultau atunci când era vorba despre vreo noutate în domeniul aerodinamicii sau al mecanicii.

L-au preocupat și cărțile mai sensibile, citind în paralel Mein Kampf al lui Adolf Hitler și Capitalul lui Marx. Nu l-a impresionat niciuna și, așa cum a recunoscut mai târziu, nu le-a aprofundat.

 Pilotul de vânătoare Horia Agarici a fost  unul dintre aşii aviaţiei regale române din cel de-Al Doilea Război Mondial. Deşi a luptat cu demnitate şi curaj pentru ţară, iar faptele sale au ajuns subiect în cântece şi legende populare, a fost persecutat o perioadă îndelungată de regimul comunist. 

  Pe 22 iunie 1941, escadrila de la Mamaia Sat a primit ordin să se deplaseze la Galaţi, pentru o misiune specială, astfel încât au plecat toate avioanele de luptă, cu excepţia unuia – cel al tânărului aviator Horia Agarici, care avea 30 de ani.

Locotenentul Horia Agarici a rămas pe aerodromul din Mamaia, din cauza unor scurgeri de carburant din rezervorul avionului său. A fost ṣansa lui de a intra triumfal în istoria acestui popor.

Atunci când, spre prânz, bombardiere sovietice au atacat portul Constanṭa, Horia Agarici, s-a luptat cu ruşii de unul singur, arătîndu-şi măiestria în aṣa măsură, încât numele lui a fost apoi pe buzele tuturor.

În ciuda tuturor regulamentelor, când s-a dat alarma, pe 23 iunie la ora 12, el a decolat fără ordin, fără coechipier, cu un singur rezervor plin, pornind “la vânătoare”, chiar dacă avea avionul defect.

 Norocul și simțul său de orientare l-a ajutat și, în curând au apărut în fața sa, deasupra mării, zburând la altitudinea de 600 de metri,  şapte bombardiere: trei în faţă şi alte patru în formaţie de câte două. 

 A luat înălţime, a pornit în picaj şi a atacat avionul din centrul formaţiei, care s-a prăbuşit  în mare. Apoi a atacat alte două aparate de zbor din faţa formaţiei. Unul a căzut în zona unde astăzi se află Valu lui Traian, iar altul mai la sud. 

 

A fost primul aviator român care a doborât trei bombardiere inamice într-o singură bătălie aeriană. 

 

 

 

 

Image result for avioane de vânătoare i.a.r româneşti

 

Avioane de de luptă româneşti

Horia Agarici devenise  eroul de necontestat al aviaţiei româneşti şi însuşi mareşalul Antonescu l-a felicitat personal pe tânărul aviator. 

Vestea salvării Constanṭei ṣi a victoriei strălucite a locotenetului Agarici a fost preluată de ziare și de postul Radio România.

Poetul Păstorel Teodoreanu ṣi compozitorul Gherase Dendrino au compus unui cântec care a devenit ṣlagărul la modă al verii 1941.

Toṭi îl cântau cu mândrie ṣi bucurie, (mai ales că numele lui Agarici rima foarte bine cu „bolṣevici”!) i-au compus o melodie.

 

 

 

 

 

 

 

 

Versurile erau cam aşa: „Ce-auzi venind din depărtare, of Leano?/Un bâzâit ce-aduce cu al trenului,/ Când îl auzi venind din depărtare./ Nu-ţi fie frică de bâzâitul lui,/ Căci a plecat la vânătoare Agarici,/ A plecat ca să vâneze bolşevici./ A plecat din zările văzduhului“. 

O perioadă a fost şi comandantul Escadrilei 40 de Vânătoare, care a dus lupte pentru cucerirea Odesei. Pentru meritele sale deosebite, pilotul Horia Agarici a fost decorat cu „Virtutea Aeronautică“ clasa a III-a, „Coroana României“, cu spade şi panglică de Virtute Militară clasa a V-a şi cu „Crucea de fier“ germană, fiind avansat la gradul de căpitan-aviator.  

 

 

 

 

 

Avion doborât de Horia Agarici 
 

 

 

Momentul 23 august 1944 l-a găsit la București, unde tocmai sosise cu motocicleta personală, pentru a duce o mapă plină cu hârtii. Fiind cunoscut drept „Vânătorul de bolșevici”, camarazii l-au sfătuit să se ascundă pentru că veneau rușii și viața lui nu mai valora două parale. A părăsit orașul a doua zi, „pe un haos de nedescris”.

A ajuns la Brașov ocolind prin Pitești-Câmpulung-Bran (Valea Prahovei era blocată de nemți). Acolo, și-a găsit soția și au decis împreună să se refugieze la Geoagiu-Băi, la niște rude.

În luna septembrie, când frontul s-a stabilizat în Transilvania, Agarici, nemaisuportând să stea ascuns, a decis să-și reia activitea (cu riscul de a fi arestat de sovietici sau acuzat de dezertare de români).

A mers „cu ochii în patru și cu frica în sân” pe aerodromul Balomir, pe care se aflau atât români, cât și sovietici. Spre surprinderea sa, a fost lăsat în pace. Mai mult, i s-a dat autorizație de liberă trecere spre București.

Din noiembrie 1944 și până la sfârșitul războiului (mai 1945), Horia Agarici și-a continuat activitatea la Brașov (deși uzina era dispersată în alte orașe din zona de sud a țării), apoi a fost trecut în rezervă, cu gradul de căpitan.  

Într-o zi a anului 1949, un general rus l-a căutat şi i-a spus cu vocea sugrumată de emoţie: „Am învăţat româneşte ca să vin să-ţi mulţumesc pentru că nu m-ai atacat atunci când rămăsesem fără muniţie şi nu puteam să-ţi răspund“. 

Ce se întâmplase? Într-o luptă aeriană, Agarici a rămas în duel aerian cu un singur avion inamic.

Pilotului sovietic i se terminase  muniţia şi i-a transmis prin semne românului că nu mai are cu ce să lupte şi că acceptă să se predea.

Atunci, Agarici i-a transmis tot prin semne că va amâna duelul aerian pentru altă dată, pentru că nu este bărbăteşte să dobori pe cineva care nu are cum să se apere.   

Slugile comuniste căţărate la putere cu sprijinul tancurilor ocupantului sovietic, l-au răsplătit pe acest erou în 1955 degradîndu-l.  Ca o consecință a servitudinii față de Moscov, printr-un ordin al ministrului forțelor armate statutul de ofițer i-a fost retras, fiind trecut în rândul trupei (în caz de război, urma să fie mobilizat ca simplu soldat). A fost  reabilitat şi i s-a redat gradul de căpitan de-abia în 1965.

„Aş fi încercat să dobor orice avion inamic, indiferent dacă ar fi fost rusesc, american sau german, atâta vreme cât îmi ameninţa ţara“, ar fi spus pilotul potrivit amintirilor fiului său, Paul Agarici.

  „Să nu uitaţi că cerul l-am iubit/ Ca un fanatic beat de înălţime/ Cu trup şi duh, în fulger de mişcare/ Zvârlind un corp spre infinit“, scrie pe piatra sa funerară.  

 Horia Agarici a avut mai mulţi copii. Fiul său, Paul Agarici, s-a născut pe 4 iulie 1947 şi a fost  trimis la casa de copii. 

 A învăţat pe rupte pentru a recupera anii din leagăn, a urmat cursurile Facultăţii de Filologie – limba şi literatura română şi secundar limba franceză. În anii ’70 a făcut primele fotografii, iar după şapte ani a devenit primul profesor de tehnică şi artă fotografică din România, la Şcoala Populară de Artă. Din anul 1979 a intrat în presă.

A început ca fotoreporter la revista Contemporanul, iar din 1982 a fost luat de Adrian Păunescu la „Flacăra“. Ulterior a lucrat la alte ziare importante. Spune mândru că nu a fost niciodată membru PCR. „Nici măcar la redacţia «Flacăra», unde era obligatoriu. M-au lăsat în pace pentru că eram un bun fotoreporter“, spune Paul Agarici. 

  Pe tatăl său nu îl consideră erou, ci doar român. „Tatăl meu a fost un român“. 

 În cei 14 ani cât a stat la casa de copii Victoria din Bucureşti, Paul Agarici şi-a văzut tatăl de maximum zece ori: „Mai venea el la mine sau eu mai săream gardul şi mergeam să-l văd. De multe ori îl întrebam: «De ce nu mă iei acasă?». Şi atunci el ofta şi nu ştia cum să-mi explice ca să înţeleg“.

În tot acest timp, tatăl său a colindat toată România şi a fost nevoit să facă diverse meserii pentru a se putea întreţine. A fost contabil pe la o firmă din Periş, dar şi mecanic auto. O vreme s-a ascuns la Mina Altân Tepe din nordul Dobrogei, dar a lucrat şi într-o gospodărie agricolă din Slobozia. 

Toată viaţa fiul său a căutat să ştie mai multe despre cel care i-a dat viaţă. Aşa a aflat despre o întâmplare care s-a petrecut pe faleza Constanţei mult timp de la terminarea războiului:

„Tatăl meu trecea prin faţa Catedralei, iar peste drum era o patrulă sovietică. Un ţigan l-a recunoscut pe pilot şi a dat fuga la ruşi şi le-a spus: «Ăla e Agarici, pilotu’ care a doborât avioanele voastre».

Atunci, locotenentul sovietic a venit la Agarici şi l-a întrebat: «Sunteţi aviatorul Agarici?». «Da!», i-a răspuns. Atunci, locotenentul rus şi soldaţii sovietici i-au dat onorul pilotului român.“

 

 

 

 

 

 

 

 

A decedat în 1982, după o viață în care a luptat cu sărăcia și cu nedreptățile, fiind înmormântat la Constanța cu onoruri militare.

 

 

 

 

horia agarici 2

 

O stradă din cartierul Tomis Nord din Constanţa îi poartă numele.

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

http://www.rador.ro/2016/04/07/horia-agarici-a-plecat-ca-sa-vaneze-bol%E1%B9%A3evici/

 

http://adevarul.ro/locale/constanta/cum-devenit-legendarul-horia-agarici-eroul-constantei-criminal-razboi-fiul-stat-14-ani-intr-o-casa-copii-1_5645baa17d919ed50e2c13c4/index.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Agarici

 

Publicitate

16/09/2017 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: