CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un articol apărut la 31 ianuarie 1785 în ziarul britanic The Times, care relata despre răscoala lui Horea

Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan din Alba Iulia

Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan din Alba Iulia

The Times din 1785: Românii, “deposedaţi şi oprimaţi de sălbaticii lor stăpâni”

The Times era în 1785 un cotidian proaspăt apărut pe piaţă, primul său număr fiind editat în data de 1 ianuarie a acelui an. Nici nu se numea încă The Times, numele sub care au apărut primele 940 de numere, până la 1 ianuarie 1788, fiind The Universal Daily Register.

În arhiva celebrului cotidian lodonez The Times se găseşte un articol din 31 ianuarie 1785, care relata „la cald” despre răscoala lui Horea.

  Articolul a fost inserat în secţiunea „Ştiri”, pe prima coloană din a treia pagină (din totalul de patru câte avea la acea vreme ziarul) şi încerca să explice cauzele răscoalei caracterizându-l pe Horea, conducătorul acesteia, drept „un desperado îndrăzneţ”.

Ziarul londonez care manifesta o clară simpatie faţă de români, se arăta sceptic că situaţia în Transilvania va reveni la normal în scurt timp, deşi, de fapt, răscoala încetase de peste o lună, Horea fiind capturat în 27 decembrie 1784.

Dar, acum două secole, unei ştiri din Apuseni îi luau multe, multe săptămâni pentru a ajunge la Londra.

Iată o traducere a textului, publicat sub titlul „O relatare despre insurgenţii din Transilvania”:

„Aceşti oameni sunt valahi (Wallachians), coborâtori la origine din coloniştii romani care au fost aşezaţi în Dacia. Cei mai mulţi ţin de Biserica Grecească [ortodoxă], iar populaţia ţării pe care o locuiesc este crezută să fie de 670.000 de suflete.

 Sunt de constituţie puternică, înalţi şi bine făcuţi; deşi sunt supuşi celui mai împovărător jug al guvernării feudale, ei nu îşi dezmint originea romană. Reduşi la cel mai abject statut de sclavi, nu li se îngăduia să se bucure de niciun fel de drept de proprietate, fiind la mila stăpânilor lor, care nu puteau accepta că aceşti chinuiţi vasali ai lor ar putea gândi că ar avea nişte drepturi de revendicat.

Deposedaţi şi oprimaţi de sălbaticii lor stăpâni, ei erau obligaţi să îşi pună până şi soţiile la muncă în câmp, să cultive pământul, ca să poată fi capabili să satisfacă birurile absurde puse de stăpânii lor. Această stare de servitute nu mai putea fi tolerată, iar ei urmăreau cu consecvenţă un moment favorabil să se elibereze de ea.

De ceva timp era uşor de observat că inimile clocotesc în piepturile acestor oameni; după ceva vreme  au izbucnit şi au refuzat să îndeplinească îndatoririle feudale care le erau cerute; au transmis o listă cu plângerile lor Împăratului; dar deşi doleanţele erau îndreptăţite, şi susţinute de cele mai clare principii ale dreptului natural, acestea au fost nesocotite: nu era în interesul unor persoane puternice ca Împăratul să vadă aceste plângeri în adevărata lor lumină; ei au reuşit să se impună în faţa domnului lor şi nicio reparaţie nu a fost acordată acestei naţiuni oprimate.

Au vazut că nu au nimic la ce să se aştepte de la conducătorii lor; au simţit că trebuie să îşi ia soarta mâini; au aşteptat aşadar doar un moment propice pentru a scutura jugul împovărător al sclaviei. Această oportunitate le-a fost oferită în scurt timp.

Perspectivele unui război cu Olanda a făcut necesară recrutarea de armate imperiale; ofiţeri cu ordine de recrutare au fost trimişi în Transilvania ca şi în alte provincii. Valahii s-au mobilizat în număr mare şi s-au înrolat: le-au fost puse bineînţeles la dispoziţie arme şi echipament militar din arsenalele imperiale.

Procurându-şi astfel armele prin propria lor isteţime, au intrat imediat în război cu opresorii lor. Au ales un desperado îndrăzneţ să le fie căpetenie; se numeşte Hora sau Horiah, care a fost de mai multe ori condamnat la moarte pentru crime cumplite.

Acestea sunt cauzele adevărate ale insurecţiei, care va fi de aceea mai greu de stins în timp scurt, deoarece insurgenţii se tem să se încreadă în promisiunile care li se fac, cu condiţia de a preda armele şi a se întoare la îndatoririle lor”.

 

 

  CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/09/17/prinderea-lui-horea-closca-si-crisan-prin-tradare/

 

 

 

 

 

 http://www.rador.ro/2015/11/02/documentar-rascoala-lui-horea-closca-si-crisan-o-revolta-taraneasca-relatata-de-marile-ziare-ale-europei/

12/03/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Prinderea prin trădare a eroilor Horea, Cloşca şi Crişan

 

 

 

Image result for horea si closca photos

 

Prinderea lui Horea şi Cloşca

     După ce vicecontele Kray şi-a dat seama că Horea şi Cloşca s-au ascuns în labirintul necunoscut de armată a munţilor din faţa Albacului, a chemat la el pe pădurarul Anton Meltzer din Abrud.

Acesta aflând de la vicecolonel că s-a pus premiu mare pe capul conducătorilor răscoalei a propus un plan de prindere.

Pentru asigurarea succesului acestui plan ca şi ocrotirea gornicilor care urmau să formeze echipele de prindere a lui Horea şi Cloşca, Meltzer mai propusese postarea unei trupe de militari în satul de la poalele munţilor.

Apoi pădurarul încredinţă executarea planului unui număr de şapte români din Râu Mare care cunoşteau bine munţii şi întreg ţinutul şi puteau să se apropie cu mult curaj de Horea, ca prieteni.

     Astfel, fraţii Nuţu de 50 de ani şi Ion de 32 de ani, împreună cu Gheorghe, Vasile şi Simion Matieş, cu Simion, Iacob şi Dumitru Neagu şi cu Ştefan Trif, primind paşapoarte ca să poată umbla nestingheriţi de străjile militare, au plecat în căutarea lui Horea şi Cloşca, împărţiţi în trei trupe.

Grupa lui Nuţu Maties a pornit peste muntele La Gura Muschilor spre Muntele Fulgerata, pe pârăul Fulgereti în sus, până la locul Scorucet. Au fost două zile de căutări zadarnice. Deabia a treia zi, luni 27 decembrie, au descoperit urme în zăpada căzută de curând.

Urmând aceste urme au dat, mai întâi, peste Cristea Nicolae, straja lui Horea şi Cloşca, pe care l-au silit să mărturisească unde sunt ascunşi căpitanii.

   Horea şi Cloşca, au fost prinşi la 27 decembrie sub un brad pe jumătate găunos, lângă un foc mare la care se încălzeau. Ţăranii de care s-au folosit au dat de urma lor pe zăpada căzută proaspăt. Prinseră mai întâi, la o mică depărtare, pe o strajă a lor pe care o forţară să le spună unde se află căpitanii.

Ţăranii erau şapte la număr din care numai patru aveau puşti. Aceştia patru plecară înainte. Apropiindu-se de colibă, Horea îi primi ca pe prieteni.

Îi întrebă dacă nu umblă cumva după vânat. Răspunseră că da şi că sunt siliţi să caute vânat pentru armată dar nu pot găsi nimic şi sunt pe jumătate îngheţaţi. Atunci Horea îi pofti să sadă lângă foc.

Doi se aşezară lungă Horea, ceilalţi doi, lângă Cloşca. Acesta îi întrebă numaidecât ce noutăţi mai sunt în sate. Răspunseră că oamenii peste tot se plâng de mulţimea cea mare a soldaţilor (cătanelor) încât poporul trebuie să fugă.

“Acuşi îi scoatem noi şi pe ei de aici şi-i dăm dracului” ripostă Cloşca, înjurând. În timpul acesta se apropiară de foc cei trei ţărani rămaşi în urmă.

     În acest moment Ştefan Trif şi Nuţu Matieş se aruncară amândoi, unul asupra lui Horea, celălalt asupra lui Cloşca, îi prinseră de gât, îi trântiră la pământ şi cu ajutorul celorlalţi doi şi a celor trei sosiţi care alergară şi ei, îi legară. În timp ce îi legau, Horea scoase o mână de hârtii din sân şi le aruncă în flăcări. Ţăranii ocupaţi fiind de legare, nu le-au putut salva.

Temându-se ca nu cumva să cadă asupra lor oamenii lui Horea, îi duseră cât putură mai repede într-o stână de oi, ceva mai îndepărtată, de unde anunţară trupa de soldaţi, în căutarea lor şi ei. Soldaţii sosiră numaidecât şi gornicii îi predară îndată pe amândoi.

Horea şi Cloşca erau înarmaţi cu puşti şi lănci. Cloşca mai avea în plus şi o pereche de pistoale. Alte lucruri la dânşii nu s-au aflat, nici cai, nici bani, nici scrisori, decât doar la Cloşca 6 florini.

Probabil că toate lucrurile – bănuieşte vicecolonelul Kray – le-au ascuns pe la prietenii lor sau le-au îngropat în pădure sub zăpadă. Ei spun că de aceea au stat aşa de mult ascunşi prin pădure pentru că voiau să meargă la Viena îndată ce vor fi sosit banii pe care-i ceruseră de la sate (Raportul în traducere).

 

 

 

 

 

 

Prinderea lui Horea şi Cloşca, de desenatorul Schedy şi de gravorul Franz Stober din Viena. Scena desenata din imaginaţie. 

 

 

 

Horia şi Cloşca în închisoare, păzit de 4 gardieni. Gravură în aramă de autor necunoscut.

 

http://www.dacoromania-alba.ro/

Prof. Dr. Cloşca L. Băluţa

 

 

 

 

Prinderea lui Crişan

 

 

 

Escorta lui Horea şi Cloşca prin Zlatna şi întâmpinarea preotului Ioan Crişănuţ, gravură de Johan Hieranymus Leoschenkahe din Viena. Gravură în aramă de autor necunoscut, din colecţia „Biblioteca Universităţii din Cluj” 

 

Tabelul căpitanilor locali ai răscoalei de la 1784 a lui Horea, Cloşca şi Crişan

1. Gheorghe a lui Nistor din Albac 

2. Preotul Gheorghiţă Nicola din Albac 

3. Florea Juncu Nicola din Râul Mare 

4. Nuţu Todea al lui Ţilă, din Râul Mare 

5. Teodor Lazăr din Râul Mare 

6. Ion Vârtan (numit de Horea) din Ponorel 

7. Ilie Bursu, din Ponorel 

8. Filip Drăgoiu din Ponorel 

9. Ursu Şoldeş din Săcătura 

10. Nicolae Pleşa din Scărişoara 

11. Vasile Giurgiu din Scărişoara 

12. Nicolae Tafe din Scărişoara 

13. Igă Crângul din Scărişoara 

14. Petru Goia (numit şi jurat de Horea) din Vidra 

15. Iacob Todea (numit şi jurat de Horea) din Vidra 

16. Toma Gligor (numit şi jurat de Horea) din Vidra 

17. Pavel Bocu (numit şi jurat de Horea) din Vidra 

18. Tulia Nicolae (numit şi jurat de Horea) din Vidra 

19. Petru Nicola (numit şi jurat de Horea) din Vidra 

20. Teodor Berindei din Câmpeni (numit de Horea) 

21. Teodor Scoică din Câmpeni (numit de Horea) 

22. Avram Nariţa din Sohodol (numit de Horea) 

23. Ioan Culda din Sohodol (numit de Horea) 

24. Ioan Iobagiu din Bistra (numit de Horea) 

25. Teodor Caturu din Bistra (numit de Horea) 

26. Rostie Floria din Bistra (numit de Horea) 

27. Petru Oidă Ţică din Bistra (numit de Horea) 

28. Ilie Sîntu din Vârşi 

29. Toma Petruţă din Muşca, întărit de Horea 

30. David Onu Surdu din Muşca 

31. Samuil Marţi, nobil din Abrud 

32. Ioan Biro din Roşia 

33. Vasile Bodoroiu din Baia de Arieş 

34. Teodor Faur din Baia de Arieş 

35. Vasile Todor din Baia de Arieş 

36. Ionaş Mămăligă din Mogoş, numit de Horea 

37. Ilie Ştefu din Mogoş, numit de Horea 

38. Iacob Giurca din Mogoş, numit de Horea 

39. Savu Trifu din Mogoş, numit de Horea 

  

Căpitani aleşi de popor 

40. Vasile Marian din Mogoş 

41. Onu Barbudin din Mogoş 

42. Nicolae Barbu din Mogoş 

43. Onuţ Ungureanu din Mogoş 

44. Ioan Timariu din Mogoş 

45. Vasile Jinariu din Mogoş 

46. Lula Bârle din Mogoş 

47. Gavrilă Bârle din Mogoş 

48. Sântion Marian din Mogoş 

49. Ioan Chirilă din Mogoş 

50. Ionuţ Dandea din Bucium 

51. Nicola Forde din Ponor 

52. Solomon Ispas din Vulpăr 

53. Ioan Muntean din Vulpăr 

54. Drăgoiu Rotea din Cârna 

55. Ionel Săcăreanu din Cârna 

56. Serafim Goanţă din Cârna 

57. Ionaşcu din Vinţu de Jos 

58. Burdaş din Cricău (afirmativ de naţionalitate maghiară) 

59. Simion Bogolia din Sălciua, comitatul Cluj 

60. Ioan Bercla din Sălciua, comitatul Cluj 

61. Ioan Iárai din Sân-Georgiul Trăscăului 

62. Gheorghe Nicula din Vale 

63. Simion Ferenţ din Vale 

  

Numiţi de Crişan, G. Marcu şi T. Berna, fiind cei mai  mari căpitani ai Zarandului după Crişan 

64. Gheorghe Marcu din Criscior, districtul Zarandului 

65. Toma Berna din Vaca 

66. Ioan Faur din Tomnaticu 

67. Vasile Sgârciu din Sălişte-Abrud 

68. Ilie Dâncuţ din Ociu 

69. Micula (Niculae) Bibarţ din Blăjeni 

70. Gheorghe Adam din Crişcior 

71. Popa Costin din Criscior, ales de popor 

72. Ioan Lucaci din Zam, comitatul Arad 

73. Ioan Lupeciu din Petriş, comitatul Arad 

74. Ioan Manu din Ilteu 

75. Ursu Ribiţă (Stăniju) din Cerbi 

76. Toma Micula din Sălişte (Zarand) 

77. Gheorghe Brănişcanu din Săvârşin 

78. Ioan Lopedatu din Săvârşin 

79. Tripa Grozavu din Săvârşin 

80. Ioan Tălmaşu din Săvârşin 

81. Jucu Celnogeanu din Conop 

82. Adam Babă din Baia de Criş 

83. Ioan Sava din Baia de Criş 

84. Adam Pagu din Baia de Criş, care în timpul răscoalei şi-ar fi luat şi titlul de vicecomite, fiindcă rămăsese comitatul fără funcţionari administrativi 

85. Ioan Golcea din Brad 

86. Ioan Suciu din Brad 

87. Dănilă Todoranu din Brad 

  

Căprari săteşti 

1. Iacob Topa din Albac 

2. Anghel al Manciului din Albac 

3. Anghel al lui Ţilaş din Albac 

4. Ispas Galdău din Rîul Mare 

5. Gheorghe al lui Costin din Săcătura 

6. Gheorghe al lui Cormeş din Săcătura 

7. Bunu Corcheş din Săcătura 

8. Ion Bădău din Săcătura 

9. Ursu Uibar din Vidra, jurat de Horea 

10. Petru Vesa din Cîmpeni 

11. Lupu Dehelean din Cîmpeni 

  

Numiţi de Cloşca: 

12. Simion Mămăligă din Mogoş 

13. Ioan Miclea din Mogoş 

14. Ioan Sularu din Mogoş 

15. Onu Sularu din Mogoş 

16. Ioan Bogdan din Mogoş 

17. Ioan Ţiuşanu din Mogoş 

  

Recunoscuţi de popor: 

18. Pavel Teiuşanu din Mogoş 

19. Chirilă Suciu (Toader) din Mogoş 

  

Numiţi de Horea: 

20. Ignat Damian din Muşca 

21. Petruţiu Macavei din Muşca 

22. Văsii Gavrilă din Muşca 

  

Numiţi şi juraţi de Horea: 

23. Sântion Pavenu din  Muntele Gircuţa 

24. Onu Pavenu din Muntele Gircuţa 

25. Petru Neagu din Muntele Gircuţa 

26. Lupu Roncea din Brezeşti 

27. Ursu Roncea din Brezeşti 

28. Ioan Vancu din Halaliş 29. Alexe Tănase din Petriş

 

 

 

Extras după Vasile Metea, “Munţii Apuseni”, anexa I-a

Ec. Ioan Străjan

 

 

 Bibliografie:

 

1.Acte vieneze, III, 96; Arhiva comisiei, III, 549-550; D. Prodan, op. cit., p. 368-370
2.O. Beu, L’empereur Joseph II et la revolte de Horia, Sibiu, 1944, p. 87-89; D. Prodan, op. cit., p.372 

 

17/09/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

Pentru toți românii, soarele la Bucureşti răsare.

 

 

 

 

 

 

 

– Ioan Slavici –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ioan Slavici

 

 

 

 

 

Ioan Slavici a fost unul dintre marii nostri prozatori, dramaturgi si memorialişti. S-a nascut  la 18 ianuarie 1848, la Siria, jud. Arad  si a  decedat in ziua de 17 august 1925, in locuința fiicei sale, Lavinia, fiind inmormantat la schitul “Brazi” de langa Panciu, jud.Vrancea .

Cu marele său prieten, Mihai Eminescu, a pus in anul 1871 bazele Societăţii Academice Sociale Literare “România Jună”  la Viena, una dintre cele mai importante organizații ale studentilor   români din capitala Imperiului Austro-Ungar.

În paralel cu înființarea societății România Jună, au organizat Serbarea de la Putna la 15 august 1871 a studențimii române din Austro- Ungaria și din străinătate si tot in anul 1871 a debutat în Convorbiri literare cu comedia Fata de birău.

 Scriitorului, care a fost  secretar al Partidului Naţional Român din Transilvania si luptător pentru drepturile românilor din Ardeal,  i-au fost intentate de catre autoritatile maghiare  cinci procese de presă, cel din urmă având drept consecinţă condamnarea sa la un an de închisoare.

Slavici şi-a executat pedeapsa la Văc, iar după ieşirea din închisoare, in 1890  trece munţii si se  stabileste  la Bucureşti, unde înfiinţeaza, împreună cu Ioan Russu-Şirianu, I.S. Neniţescu s.a., Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor.

A fost  redactor la ziarul bucurestean Timpul. Împreună cu I.L.Caragiale si G. Cosbuc a editat revista Vatra.

In 1903 a primit  Premiul Academiei Române.

 A  fost director al ziarului Ziua din București si a susținut, alături de regele Carol I, neutralitatea României in primul razboi mondial.

Prin  scrierile sale, a pătruns în literatura română universul satului românesc transilvănean.

Opera sa cuprinde nuvele (Moara cu noroc, Budulea taichii, Popa Tanda, O viaţă pierdută, Pădureanca etc.), romane (Mara, Cel din urmă armaş, Din 2 lumi, Din bătrâni), poveşti (Doi feţi cu stea în frunte, Zâna zorilor, Limir Împărat, Floriţa din codru ş.a.), dramaturgie (Gaspar Graziani, Bogdan Vodă), memorii (Amintiri, Închisorile mele, Lumea prin care am trecut).

 

 

 

01/01/2015 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: