CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Tragica moarte a eroului Remus Sofonea

11/12 iunie 1955Tragicul sfârșit al eroului anticomunist Remus Sofonea.

11 iunie 1955. Sub cerul fierbinte al zilei de început de vară, într-un lan de grâu de pe raza comunei Viștea, doi partizani anticomuniști se ascundeau pentru a nu fi zăriți de vreun sătean și dați pe mâna Securității.

Se numeau Remus Sofonea și Laurean Hașu. Erau studenți în 1948, când urcaseră în munți. De atunci luptau în cadrul grupului de rezistență armată anticomunistă condus de Ion Gavrilă Ogoranu.

Rețeaua de sprijin Viștea, suportul partizanilor anticomuniști

În comuna Viștea se afla una dintre cele mai puternice rețele de sprijin ale partizanilor din munții Făgărașului, scrie Florin Dobrescu în http://www.napocanews.ro.

Conducătorul acesteia era învățătorul Olimpiu Borzea, cunoscut de autorități ca adversar al regimului, dar nearestat multă vreme. Acesta luase contact cu Remus Sofonea și elevul Ion Ilioiu în 1952. De atunci organizase o impresionantă structură clandestină, implicând familia sa, rude, prieteni apropiați pentru aprovizionarea membrilor Rezistenței armate cu hrană, alimente, medicamente. Casa și curtea lui devenise depozit de armament.

Tot rețeaua sa asigura partizanilor informațiile privind mișcările trupelor de represiune. La temelia stâlpilor de electricitate, sub bolovani sau la rădăcina unor arbori se aflau cutiile poștale unde, în borcane închise, erau lăsate mesajele. Un sprijin neprețuit fără de care partizanii nu ar fi putut rezista atâția ani.
Aflați în apropiere de Viștea pentru aprovizionare, Brâncoveanu și Leu (acestea erau poreclele celor doi studenți) produc un accident fatal. Din greșeală, Hașu descarcă arma în genunchiul lui Sofonea. Urmează ceasuri de chin, în care cei doi, fără posibilitatăți de mișcare, rămân camuflați, încercând să oprească sângerarea rănii.

Să mă îngropi sub vie, haiducește…”

Într-un tâziu sunt descoperiți de Victor Șandru și soția sa, care le aduc hrană și îmbrăcăminte curată. Prin Șandru, Sofonea trimite lui Olimpiu Borzea un bilet: “Fraţilor! Implor mila lui Dumnezeu şi ajutorul vostru! Sunt rănit, vă rog, ajutaţi-mă! Remus.”
Însoțit de doi apropiați, Borzea merge în lanul de grâu și îl găsește pe Remus Sofonea plin de sânge.

El le dă celor doi partizani o veste năucitoare: în primăvară fusese deconspirat și arestat de Securitate. Acceptase să semneze angajamentul de colaborator! Îi transmisese lui Gavrilă Ogoranu mesajul: “Viștea a căzut!”, pentru a se ține departe de el. Dar îi asigură pe cei doi că nu îi va trăda. Și așa a fost.
Purtat pe brațe de cei trei, Remus Sofonea este adus în casa lui Olimpiu Borzea. Trecând prin curte, el remarcă mirosul suav al viei înflorite și spune: “Nea Olimpiu, dacă o fi să mor, haiduceşte, la umbra viţei să mă îngropi.” Nu doar Sofonea și Hașu erau în pericol de moarte. Toți cei care îi ajutaseră riscau deja pedeapsa capitală.
Borzea îl va îngriji pe Remus Sofonea, curățându-l, pansându-l, făcându-i injecții cu vitamina K și vaccinul antitetanos. Totuși, starea lui se înrăutățea. Singura soluție era amputarea piciorului. Borzea pleacă la Viștea de Sus, unde avea morfină, trimițând un alt camarad după un chirurg de încredere.

„Fraților, noi am murit!”

Rămași singuri, Brâncoveanu și Leu iau o hotărâre dramatică. Sofonea considera că, fără un picior, viața lui de partizan trebuie să se încheie. Pentru a-i scuti de riscuri pe Borzea și familia sa, și pentru a-i da lui Laurean Hașu posibilitatea să se salveze, el îi adresează acestuia o cerere zguduitoare. Să îl împuște. Laurean însă nu concepe să se despartă astfel de camaradul său. El alege să își încheie misiunea odată cu acesta. Planul final avea să fie următorul: se vor împușca reciproc, pentru a muri de-odată. Înainte de a pune în aplicare dramatica hotârâre, ei au scris un bilet:

Fraților, noi am murit! Am socotit că e mai bine pentru toţi, pentru aceşti oameni care au făcut atâtea sacrificii pentru noi. Leu şi Brâncoveanu”.
Întors cu morfina, Olimpiu Borzea simte în casă miros de fum. Îl găsește pe Sofonea căzut, cu pistolul pe piept, iar pe Hașu cu pistolul în mână, zbătându-se într-o baltă de sânge. Glonțul îi trecuse prin cap, dar nu îl ucisese, transformîndu-l într-o legumă.
Borzea era cadru didactic, era vremea examenului de sfârşit de an, corectării lucrărilor. Aprinde candela la capul lui Remus, ascunde armele și pleacă la școală, unde ore întregi, între director și profesorul de limba rusă corectează lucrări.

Profesorul îi zice: “Domnule Borzea, eşti murdar de sânge!” „Am tăiat un iepure şi a mai rămas un pic de sânge”, veni răspunsul rapid.
Întors acasă, împreună cu nevasta și încuind ușa la cameră pentru a nu intra copiii, lucrează la salvarea lui Hașu și la pregătirea de înmormântare a lui Sofonea.

Avea de ales: să-l ducă cu căruța, aruncându-l mort pe drumul Drăgușului, scăpând astfel de repercursiuni, ori să îl îngroape omenește, după dorința lui ultimă. Omenia din el a învins teama. A optat pentru a doua variantă.
Împreună cu cumnatul său, Vasile Bucelea, a săpat o groapă sub vița de vie, l-a îmbrăcat pe Remus Sofonea în cojoc, a pus un cearceaf peste el și a pus peste el o cruce de metal de pe casă, la 30 cm sub pământ, pentru a nu se vedea. Bucelea a spus o rugăciune, l-au adus și pe Hașu, inconștient fiind, să-și ia rămas bun. A doua a zi au sădit un rond de flori, au montat o bancă și au plantat trei smochini.
După o săptămână de comă și alte trei de convalescență, Laurean Hașu s-a înzdrăvenit și a plecat la camarazii săi. Avea să fie capturat curând, alături de Nelu Novac, prins într-o cursă a Securității. Securitatea a descins în curtea lui Borzea, deshumându-l pe Sofonea, iar rămășițele aruncându-le într-o groapă, în spatele cimitirului din Viștea de Jos.

Olimpiu Borzea a fost condamnat la moarte, peseapsă comuntată ulterior în muncă silnică pe viață. Toți membrii rețelei sale de sprijin din localitate și familiile lor aveau să fie condamnați la ani grei de închisoare.

Indiferența autorităților, după 75 de ani

Osemintele lui Remus Sofonea se odihnesc și azi în marginea cimitirului de la Viștea de Jos, deși sora sa, până la moarte, l-a dorit deshumat și adus în cimitirul satului său natal, Drăguș.
În anul 2015, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu a ridicat o troiță de lemn masiv pe locul mormântului său, cerând Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc sprijin pentru deshumarea și analizarea osemintelor. Nici până în ziua de azi nu a fost primit un răspuns oficial. Eroul își doarme în continuare somnul de veci într-un mormânt străin, așa cum a fost aruncat de trupele Securității.

15/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT?…

 

 

 

 

Grupul Carpatin Făgărășan, o incursiune în istorie

 

Grupul era format din 11 persoane, tineri, elevi de liceu sau studenți, și chiar unul din eroii noștri, Gheorghe Șovăială, este cel care propune grupului, să plece în munți. Pe parcurs numărul membrilor grupului, va spori la 25 – 30 de persoane.

Timp de șapte ani de zile, grupul va fi printre primele trei formațiuni de partizani din România.

Longevitatea grupului s-a datorat unei foarte bune organizări: era foarte mobil, având zone de acṭiune foarte întinse, folosea tactici de gherilă, nu avea un cartier general care să-l facă detectabil.

Obiectivul lor era să reziste în munți până la izbucnirea unui război, considerat a fi inevitabil, între forțele militare anglo-americane și cele sovietice. În acele momente Grupul Carpatin Făgărășan s-ar fi angajat, alături de anglo-americani în  războiul pentru eliberarea României.

La 6 august 1954, au căzut în luptă cu forţele Securităţii, la Obreja, jud. Alba, partizanii anticomuniști Gheorghe Şovăială şi Gelu Novac, membri ai Grupului Carpatin Făgărăşan condus de Ion Gavrilă Ogoranu.

Rămânând fără provizii, ei au apelat la doi localnici Octavian Bobițan și Vasile Ciungu sau Răzăilă, de etnie rromă, neștiind însă că aceștia sunt informatori ai Securității de Stat.

După discuția avută cu partizanii, cei doi trădători au plecat direct la sediul Primăriei și al Miliției din sat, pentru a raporta.

Pentru prinderea și arestarea celor doi partizani, au fost dislocate unități de Securitate și Miliție, din Alba, Brașov și Hunedoara (2 plutoane aparținând Securității din Orăștie).

Întreaga operațiune a fost comandată de col. Gheoghe Crăciun – șeful al Grupului operativ din Munții Făgăraș, maiorul Ioan Cernea – locțiitor, locotenentul – major Alexandru Marina și maiorul Iacob Boscu – din partea trupelor operative.

 Cei doi au căzut în luptă cu organele de represiune, la marginea unui lan de porumb de lîngă satul  Obreja, aparținător comunei Mihalț, după ce au rezistat eroic aproape două zile asaltului securiștilor din „Serviciul Bande” condus de colonelul Pavel Aranici, unul dintre cele mai criminale departamente ale Securităţii, alcătuit din brute lipsite de scrupule, unii dintre ei foşti combatanţi în forţele comuniste din Spania şi Franţa.

La finalul acțiunii, pentru trădarea lor, odioșii informatori au fost recompensați cu hainele și încălțămintea celor doi partizani și un ceas.

La finalul luptei, cadavrele celor doi partizani,sunt aruncate într-o groapă comună pe malul râului Târnava, în locul numit de către săteni „Lunca Stânii”.

Însă, în noaptea următoare, trupurile neînsuflețite au fost dezgropate și transportate prima dată la Morga din Alba Iulia.

Aici sunt aduși pentru identificarea cadavrelor celor doi partizani, membrii familiei lui Gelu Novac: tatăl său – profesorul Mihai Novac, fratele și sora acestuia: Petru Novac(membru al Grupului condus de Ioan Gavrilă Ogoranu) și Gema Novac.

De aici, trupurile celor doi partizani, sunt transportate la Cugir, unde au fost folosite   pentru simularea unui atac terorist asupra fabricii de armament din localitate.

Ele au fost expuse pentru scurt timp într-un loc public, pentru a fi văzute de localnici, scopul fiind acela de inducere intenționată a fricii în rândurile populației și mai ales a tinerilor.

În veci pomenirea lor…

 

 

 

 

 

 

 

 

Povestea membrilor grupului din care au făcut parte și cei doi eroi, a fost ecranizată în anul 2010, în lungmetrajul „Portretul luptătorului la tinerețe”, în regia lui Constantin Popescu.

Pelicula a primit premiul pentru cea mai bună regie, la Festivalul de Film de la Bratislava – Slovacia.

 

 

Cazul celor doi luptători anticomuniști a fost descris de istoricul Gheorghe Petrov, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România, pentru reporterul publicației Alba24.

 

SURSA FOTO: Arhivele Securităţii, CN

 

07/08/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Un comentariu

Bocet pentru Ion cel fără de mormânt. VIDEO

 

 

Bocet pentru Ion cel fără de mormânt

 

Ioane, Ioane, Ioane, Ioane

Ai murit ca milioane

Ioane, trupul ți l-au frânt

Ioane, fără de mormânt.

Ioane, ai murit soldat

Unde te-or fi îngropat

Că-ți rămase țara oarbă

Să întrebe-un fir de iarbă.

Unde-i Ion, copilul meu

Care m-a iubit mereu,

Care nu s-a dus cu dușii,

Care s-a bătut cu rușii ?

Cine să-mi răspundă, cine

Țării tale nu-i fu bine

C-au venit oștiri străine

Precum noaptea nopții vine.

Ne-au scos morții din morminte,

Ne-au distrus biserici sfinte

Și apoi ne-au dat pe noi

Cu un secol înapoi.

Și în tine Ioane dragă

Au pus potera să tragă,

Tu te-ai stins netemător

Și privind în ochii lor.

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,

Dar istoria proscris-a,

Iarăși adevăr promis-a

De la Nistru pân’ la Tisa… (bis)

~ ~ ~

Uite vremea cum mai trece,

Vine ceasul doisprezece,

Nu putem continua

Fără de Măria Ta.

Nu dorim decât atât:

Să aflăm numaidecât

Unde ți-i mormântul, Ioane,

Într-atâtea milioane.

Vrem să punem flori pe el

Și umbruța de drapel…

Să dormi, Ioane, liniștit,

Neamul tău nu a murit !

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,

Dar istoria proscris-a,

Iarăși adevăr promis-a

De la Nistru pân’ la Tisa… (bis)

Vrem să punem flori pe el

Și umbruța de drapel…

Să dormi, Ioane, liniștit,

Neamul tău nu a murit !

Adrian Păunescu

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/09/14/interogatorii-ale-maresalului-ion-antonescu-in-inchisoarea-n-k-v-d-lubianka-de-la-moscova/

 

12/05/2018 Posted by | MUZICA | , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: