AM AVEA NEVOIE ÎN FRUNTEA ȚĂRII DE UN CONDUCĂTOR CA ERDOGAN, NU DE SLUGI

DAVID ANGELO: „România ar nevoie de un lider precum Erdogan, nu de lachei”

Eu pe Erdogan îl înțeleg foarte bine, în tot ceea ce a făcut și face. Când Erdogan a devenit prima oară premier, în 2003, Turcia era a 70-a economie a lumii. Și a făcut o promisiune: voi face din Turcia a 20-a economie a lumii.

Ei bine, în 2014, după trei mandate, Turcia ajunsese a 15-a putere economică a lumii. Înainte să devină președinte.

Are cea mai bună, mai modernă, infrastructură de turism din Europa – cele mai noi și mai luxoase stațiuni -, o rețea densă de autostrăzi, o industrie foarte diversificată. Și o agricultură performantă, deși n-are teren arabil, dezvoltând o rețea națională de sere moderne. Cumpărați roșii și alte tomate și legume turcești cea mai mare parte a anului. Mai trebuie explicații?

A dezvoltat industria militară. Dronele turcești sunt recunoscute acum, mai ales după războiul din Ucraina. A făcut tunel pe sub Bosfor, pod peste Bosfor, cel mai mare aeroport din lume la Istanbul, poarta aeriană principală între Occident și Orient.

A luat caimacul aeroporturilor din Frankfurt, Amsterdam și Viena. Înainte, ca să zbori spre Eurasia, Extremul Orient sau Sud-Asia, trebuia să mergi acolo. Nu mai e nevoie. Ai Istanbulul.

Pe lângă asta, Erdogan s-a dovedit un strateg redutabil. A urmărit interesul și doar interesul Turciei. Păi nu s-a văzut? Turcia e membru NATO, din 1952. Cu toate astea, a renunțat la achiziția sistemului anti-rachetă Patriot, pentru a achiziționa sistemul rusesc S400.

Cel puțin la fel de performant, se spune că este chiar mai bun, dar mai ieftin, normal, stârnind furia Americii. Firmele de construcții turcești, printre cele mai mari din Europa, construiesc proiecte gigant în Rusia.

Cu toate astea, Erdogan n-a pus niciodată Turcia pe masa lui Putin. Îi „joacă” și pe ruși, și pe americani. Din când în când, îi mai arată pisica lui Putin.

Pe cine au acceptat Rusia și Ucraina ca mediator pentru deblocarea exporturilor de cereale prin Marea Neagră? Pe Erdogan…

Erdogan n-a condamnat Operațiunea Specială a Rusiei în Ucraina, dar nici n–a aprobat-o. Drone însă a livrat Ucrainei.

Ceea ce este clar este că el urmărește ca din bătălia dusă între niște puteri net superioare, să tragă foloase cît mai mari pentru țara lui. Ei, de un astfel de lider ar avea nevoie România. 

Nu de niște lachei, care comandă tehnică militară de 12 mld. USD, și de la americani, și de la francezi, cu bani în avans, ca să-i mulțumească pe toți. Țara rămîne pe ultimul loc. Ei să rămână la guvernare.

Păi asta face Erdogan? Cu bandiții, cu derbedeii, trebuie să fii bandit, derbedeu. Fiindcă altfel, te „iau cu fulgi cu tot”. N-au milă. Cine să aibă milă de tine? Rechinii financiari globaliști? Niciodată.

Principiul actual al Occidentului a devenit jaful. Restul e demagogie. Iar proștii îi cred.

Să mai amintesc ce „mure” le-a dat să mănânce Erdogan în 2015 globaliștilor occidentali când au orchestrat lovitura de stat? 

Cum a „ras” el rețeau sorosistă construită în 30 de ani în Turcia de neomarxistul Gulem, care trăiește în America?

 Împânziseră toate structurile statului turc: armată, justiție, educație, presă, ong-uri… Într-o lună i-a „rezolvat” Erdogan. Pe toți.

Îl etichetează occidentalii și gloata lor idolatră ca autoritarist? Păi dacă nu era autoritarist,Turcia era destrămată astăzi. 

Când ai 20 de milioane de kurzi în țară, sirieni, armeni, azeri, afgani, irakieni etc., războaie la toate granițele, cum ai mai putea să asiguri securitatea statului? Nu știți câte atentate comitea PKK-ul în trecut? Nu trecea săptămâna fără unu-două atentate. Câte explozii, câți morți nevinovați? Ați mai auzit în ultimul timp de așa ceva? NU!

Iată de ce spun că Erdogan este un „monstru” politic, unul dintre cei mai mari lideri politici ai lumii. Și sunt puțini. Și iată de ce spun că e greu de înțeles politica. Fiindcă nu e, analitic, circumcisă, abordată holistic.

Eu n-am făcut politică, dar vreo 15 ani m-am învârtit pe lângă lideri politici. Și am înțeles tot. Mentalități, comportamente, mașinațiuni… O lume mizeră. Fiindcă oamenii sunt mizeri.

Erdogan o fi autoritarist, dar e patriot. Indubitabil! Grav e că lumea s-a polarizat invers acum. Occidentul a devenit autoritarist, antinaționalist. Adică globalist-dictatorial.

Occidentul și-a distrus națiunile. Fiindcă pe rechinii financiari occidentali națiunile îi încurcă. Ei au nevoie să exploateze tot globul.

Dacă aș fi lider politic? Aș schimba paradigma. Aș face tărăboi mare, aș scoate la lumină toate mizeriile. I-aș devoala pe toți. Numai că n-am de gând să intru în politică. Nu te-ar accepta nimeni în vreun partid, să le pui oglinda în față. Sistemul de promovare e închis în partide. Țara le interesează pe ele?

Și, mai nou, au și ele nevoie de aprobare. De la o putere ocultă. Inter și națională. Asta mai e țară liberă? Come on… ! Luptăm de pe margine. Poate se mai trezesc minți.

Autor: David Angelo prin https://timpul.md.

VARUJAN VOSGANIAN: ”Ceva nu e în regulă cu acest război din Ucraina”!

Varujan Vosganian: Am un tot mai lămurit sentiment că ceva nu e în regulă cu acest război din Ucraina, că e un fel de jăratic în care unele puteri ale lumii suflă din când în când, ca nu cumva să se stingă.

Cum explicați, de pildă, următoarea situație care, într-un conflict înverșunat și pe față, ar fi neverosimilă?
In luna august, Regep Erdogan s-a întâlnit la Soci cu Vladimir Putin. Ei au discutat despre întărirea colaborării dintre Turcia și Rusia în domeniul energetic.
Același Erdogan, în aceeași lună august, se întâlnește cu Volodimir Zelensky, pentru a discuta despre întărirea colaborării în domeniul militar.

Și pentru a nu fi niciun dubiu în această privință, Erdogan e însoțit la Lvov de directorul firmei producătoare de drone de război, Bayraktar, și de un mare număr de miniștri.
Pe ruși nu-i deranjează că turcii sunt prieteni cu ucrainenii și le vând arme să-i căsăpească pe ruși, dimpotrivă.

Pe ucraineni nu-i deranjează că turcii nu se alătură sancțiunilor, ba mai mult, fac gazoducte împreună cu rușii, dimpotrivă. Totul, ca între prieteni.
Ce fructuoasă colaborare și cu unii și cu alții și ce înfloritor comerț în vreme de război, nu-i așa, în timp ce oameni mai tineri chiar decât secolul mor nevinovați, și de o parte, și de alta…

SE ÎNMULȚESC ATACURILE ÎMPOTRIVA CREȘTINISMULUI. TRANSFORMAREA HAGIEI SOFIA ÎN MOSCHEE – UN ACT DE AGRESIUNE LA ADRESA TUTUROR CREȘTINILOR

 

 

 

 

Foto: Otomanul Erdogan la Sfânta Sofia

Însoțită de o monumentală minciună a dictatorului islamist, potrivit căruia Sfânta Sofia ar fi, chipurile, „dintotdeauna a noastră”, în incinta principalei biserici a creștinătății răsăritene a răsunat și s-a consumat vineri, 24 iulie, o rugăciune musulmană.

HAGIA SOPHIA – ÎNCA UN ATAC PSIHOLOGIC ÎMPOTRIVA CREȘTINILOR

Numim lucrul acesta involuție. 

Decretul semnat de Erdogan pe 10 iulie este o dovadă că facem pași decisivi înapoi, scrie www.alianta-familiilor.ro

Dacă la acest gest atât de tragic adăugăm atacurile teroriste împotriva creștinilor (care mai în toată lumea sunt facute de teroriști musulmani), concluzia e și mai tristă: suntem ținta unui genocid calculat, sistematic și bine programat.

Un genocid lent, mai mult sau mai puțin tacit, mai mult sau mai puțin agresiv, mai mult sau mai puțin deschis.

În 2020, China persecuta creștinii mai mult ca oricând din anii 1970 încoace, anarhiștii anului 2020 atacă mai mult ca oricând bisericile și simbolurile creștine amplasate în spațiul public în America, iar teroriștii Boko Haram și alții atacă și ucid mai mulți creștini în 2020 în Nigeria, Niger, Mali, Congo, Mozambique, Tanzania, Uganda etc. ca oricând. Să fie asta doar o coincidență?

Politica lui Erdogan

E posibil ca Erdogan să se fi folosit, ori, îndrăznesc să spun, inspirat în acțiunea lui, de evenimentele acestea atât de tragice pentru creștinism care s-au petrecut în doar ultimele 3 ori 4 luni? Occidentul tace, fiind paralizat de coronavirus, colapsul economic, anarhie, un simțământ al vinovăției în raport cu trecutul.

Nu se aud voci care să condamne Turcia și pe Erdogan. Critică, da, dar cuvinte de dezaprobare categorică, nu. Casa Albă a ales tăcerea. Rusia a fost mai vocală. Presa europeană a fost critică, dar Uniunea Europeană a ales și ea tăcerea.

Urmărim zilnic declarațiile relevante care parvin din Parlamentul European, dar nu se spune nimic la adresa Hagiei Sophia.

Subiectul favorit rămâne Polonia catolică și atacurile susținute împotriva polonezilor și a lui Duda. Parlamentul European e critic la adresa Turciei doar când critică politica lui Erdogan privind „minoritățile sexuale”.

Să nu ne înșelăm: acțiunea lui Erdogan este un act de agresiune psihologică la adresa tuturor creștinilor. A fost un act deloc necesar din partea lui având în vedere că în Istanbul există peste 3.000 de moschei, multe dintre ele foste biserici creștine. Erdogan și-a ales cu grijă ținta, ținând să ofenseze mai mult de o treime din populația planetei.

Gestul lui, însă, este și un atac frontal la adresa creștinilor ortodocși. Este și o crimă împotriva civilizației europene creștine.

Timp de 900 de ani acest simbol al creștinismului a stat la încrucișarea drumurilor istoriei, a civilizațiilor, a diferitelor curente creștine.

Este un simbol cu care s-au identificat miliarde de creștini de-a lungul celor 2000 de ani de creștinism.

Anual, milioane de persoane, în marea lor majoritate creștini, vizitează Hagia Sohpia.

Există, însă, ceva și mai simbolic dincolo de acest act negândit a lui Erdogan de agresiune psihologică? Greu de spus, dar ne dă de gândit.

Anul trecut, creștinismul a pierdut un alt simbol unic: Notre Dame.

A fost un simbol universal pentru întreaga omenire, nu doar creștini. Iar anul acesta suntem confruntați cu o altă pierdere la fel de mare, dureroasa și tragica Hagia Sophia.

Ne întrebam, la ce ne-am putem aștepta anul viitor? La un alt act agresiv împotriva creștinismului cu o valoare simbolică la fel de semnificativă?

 

 

 

 

      Hagia Sophia – extinderea genocidului creștinilor?

 

 

 

In 30 de ani, între 1894 și 1924, Turcia a exterminat aproape 2 milioane de creștini: creștinii pontici, creștinii din insulele ionice, creștinii asirieni și creștinii armeni, cazul celor din urmă fiind foarte bine cunoscut.

Aceste date statistice, istoricul masacrului și motivațiile sultanilor sunt temele majore abordate în The Thirty-Year Genocide: Turkey’s Destruction of Its Christian Minorities, 1894-1924 / Genocidul de 30 de ani: Distrugerea minorităților creștine din Turcia, 1894 – 1924 [Recenzie: https://spectator.us/turkey-nation-annihilated-christians/] Autorii cărții sunt Benny Morris și Dror Ze’evi și a fost publicată anul trecut.

În opinia autorilor, „there would not be a Turkish nation without the destruction of its Christian people” („nu ar exista o națiune turcă fără distrugerea minorităților ei creștine”). În acele timpuri, creștinii erau priviți ca inamici interni, agenți ai marilor puteri (creștine) de atunci.

Să fie ultima manevră a lui Erdogan, în speță transformarea unui simbol sacru al creștinismului în moschee, parte a acestui plan?

După 1924, creștinismul practic a dispărut din Turcia.

Acum doi sau trei ani Turcia a aprobat construirea primei biserici (ortodoxe) în Turcia după 1924, adică în aproape un secol.

Misionarii străini, în special americani, întâmpină dificultăți serioase încercând să ajungă în Turcia, să locuiască acolo ori să misioneze pentru creștinism.

Aproape în permanență pastori americani sunt arestați și întemnițați în Turcia și mai in permanență se duc tratative diplomatice între Turcia și Statele Unite pentru eliberarea lor.

 

 

 

 

 

Mii de turci – inclusiv preşedintele turc s-au adunat vineri la Moscheea Ayasofya – numele turc al fostei Bazilici Sfânta Sofia din Istanbul – la prima rugăciune de vinerea după ce şeful statului turc i-a restabilit statutul de moschee, în urmă cu două săptămâni.

 

 

 

 

 

 

 

Recenta apariție editorială

 

 

Din nefericire, intoleranța față de creștini și politica de exterminare continuă, în Iran, Irak, Siria, Egipt etc.

Iar acum, se pare, și în Turcia, prin transformarea simbolurilor istorice creștine în moschei.

Politica aceasta a început din porunca lui Mohammed cu sute de ani în urmă și continuă.

Tocmai a fost publicată o carte, luna trecuta, care constituie o cronică a eliminării creștinilor din Orientul Mijlociu.

Cronica începe odată cu războiul lui Bush în Irak, acum mai bine de 15 ani, fiind scrisă de un avocat creștin american care s-a mutat în Irak după izbucnirea războiului.

Din Irak, politicile de exterminare a creștinilor s-a extins în tot Orientul Mijlociu, Yemen, iar acum și în Africa. [Recenzie: https://www.thepublicdiscourse.com/2020/07/64947/ ]

 

Înainte de 1453, creștinismul se extinsese într-o zonă vastă a Orientului Mijlociu și a Africii de Nord. Odată cu apariția pe scena istoriei a islamului, creștinismul a fost, încetul cu încetul, redus la un procent infim în Orientul Mijlociu.

Istoria spune că, în 1453, când musulmanii au intrat în Hagia Sophia, au dat peste câteva sute de creștini înfricoșați închiși în biserică.

Inaugurată în 537 de către împăratul bizantin Iustinian cel Mare, bazilica bizantină Hagia Sophia (”înţelepciunea divină”) a fost transformată în moschee de otomani în secolul al XV-lea, după care a fost transformată în muzeu de către fondatorul republicii turce Mustafa Kemal Atatürk în 1934, prin decret.

După jumătate de mileniu, viitorul creștinismului în Turcia, cât și în Orientul Mijlociu în general, rămâne la fel de incert ca atunci.

Intuiția ne spune că Erdogan a dat tonul, iar ceea ce el a început e posibil să se extindă și în alte țări din Orientul Mijlociu unde încă există simboluri creștine de mare preț și însemnătate.

Există vreo șansă reala ca Occidentul să intervină să restaureze status quo-ul? Ne îndoim.

Cunoaștem cu toții precedentul tragic, petrecut în inima Europei acum un sfert de secol, când Europa a forțat Serbia să-și abandoneze unele din cele mai prețioase simboluri creștine în favoarea musulmanilor din Kosovo.

În Grecia au fost trase clopotele în semn de doliu.

”Grecia şi-a arătat încă o dată ostilitatea faţă de islam şi Turcia”, a reacţionat sâmbătă, într-un comunicat, un purtător de cuvânt al Ministerului turc de Externe.

Ministerul turc condamnă atât criticile Guvernului grec şi membrilor Parlamentului, cât şi incendierea unui steag turc în oraşul grec Salonic.