CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Eminescu vânat de serviciile secrete țariste și austro-ungare.VIDEO

Minciuna despre moartea lui Eminescu a fost promovată cu agresivitate în societatea românească, pretinzându-se că acesta ar fi fost nebun și bolnav de sifilis.

Există dovezi materiale (documente de arhivă) ale supravegherii lui Eminescu de către serviciile secrete străine, a căror consecință a fost în final, eliminarea sa brutală din viața publică.

Încă din primii ani ai tinereții, Mihai Eminescu a intrat în atenția serviciilor secrete austriece și rusești, pentru pozițiile sale incisiv patriotice, într-o epocă în care Imperiul Austro-Ungar și cel Țarist doreau să controleze țările române.

Din fericire, munca curajoasă a unor istorici și jurnaliști au scos în evidență pentru marele public mizerabila conspirație căreia i-a căzut victimă Eminescu.

El, geniul poetic al românilor și cel mai important jurnalist al vremii sale, a fost scos din viața publică, internat într-un ospiciu și otrăvit lent, pentru a satisface interesele imperiilor vecine care se temeau de influența pe care Mihai Eminescu o avea…

Cu ce acțiuni a stârnit acest poet nepereche al românilor supărarea celor două imperii, urmează să descoperiți urmărind documentarele de mai jos.

10/10/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

Singurul colind al lui Eminescu

 

Colind de Mihai Eminescu  

Foto: Mihai Eminescu (1850- 1889)

   Se spune despre Colindele care ne vestesc Nașterea Domnului, că sunt  mesaje de la Dumnezeu, menite să răsune în casele românilor dinainte de Crăciun și până la Revelion.

Puțini știu însă, că printre numeroasele colinde pe care le știm și le auzim an de an înaintea sărbătorii Crăciunului, există și unul aproape necunoscut, scris de Mihai Eminescu.

Este singurul colind scris de acest poet nepereche al poporului nostru și a fost publicat în urmă cu aproape un secol de ziarul „Universul”.

În ediția de Crăciun a anului 1933, ziarul bucureștean de mare tiraj „Universul” publica acest colind inedit (singurul) scris de nemuritorul nostru poet. 

Acesta avea 7 strofe și era doar parțial terminat, din ultimele 3 strofe lipsind anumite versuri.

La vremea respectivă, ziarul nota:

„Printre zecile de caete ale lui Eminescu – dăruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, în 1902 – se găseşte unul de 343 de file, înregistrat în Sala manuscriselor sub numărul 2276. Fila 203 a acestui caet cuprinde o poezie de Crăciun care avea să aibă şapte strofe cu rime încrucișate. Din ultimele trei strofe însă, Eminescu n’a aşternut întregi decât versurile cu soţ (al doilea şi al patrulea):

În leagăn l’împăture /…Şi magii alăture /Din ‘naltul tăriilor… /…Ş’a Sîntămariilor / Rădice coroanele… /…S’arate icoanele”.

Primele 4 strofe finalizate sunt:

Colinde, colinde
E vremea colindelor
Căci gheaţa se’ntinde
Asemeni oglinzilor.

Si tremură brazii
Mişcând ramurelele
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele

Se bucur copii
Copiii şi fetele
De dragul Mariei
Și își peptenă pletele…

De dragul Mariii
Ş’a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului…

Aceste patru strofe au apărut și sub titlul Colinde, colinde în ediţia postumelor din 1902 cu o prefaţă de Nerva Hodos”, încheia publicaţia din anul 1933, evocată de https://www.timpul.md și evz.ro

26/12/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | 2 comentarii

Mihai Eminescu: „Suntem români şi punctum!”

 

 

Imagine similară

 

 

 

Suntem români şi punctum!

 

 

Şi Tu, Doamne Ştefane, scutul Creştinătăţii şi cetatea Crucii, tu, care însuţi nemuritor, ai crezut în nemurire şi, lumină din lumină, ai crezut în Dumnezeul luminii, s’asculţi pe aceşti oameni incapabili de adevăr şi de dreptate, pe aceşti traficanţi de credinţe şi de simţiri?

 

Nu cu fraze şi măguliri, nu cu garde naţionale de florile mărului se iubeşte şi se creşte naţia adevărată. Noi o iubim aşa cum este, cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinţele seculare până în zilele noastre.

O iubim sans-phrase; o iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atât de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea, înădită azi la lucruri străine şi la oameni străini. 

 

Noi susţinem că poporul românesc nu se va putea dezvolta ca popor românesc decît păstrînd, drept baze pentru dezvoltarea sa, tradiţiile sale istorice astfel cum ele s-au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de o altă părere, s-o spună ţării!

Suntem români şi punctum.

Noi susţinem că e mai bine să înaintăm încet, dar păstrînd firea noastră românească, decît să mergem repede înainte, dezbrăcîndu-ne de dînsa prin străine legi şi străine obiceiuri…

Nu e permis nimănui a fi stăpân în casă noastră, decât în marginile în care noi îi dăm ospeţie. Dacă naţia românească ar fi silită să piardă o luptă, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, să n’aibă dreptul a zice c’am suferit cu supunere orice măsură i-a trecut prin minte să ne impună.

Noi am zis de la început că nu există compensaţii pentru Basarabia, precum nu există niciodată vro plata pentru o palmă măcar din pământul patriei.

Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câştigă prin împrejurări istorice, dar nici se vînd, nici se cumpără, nici se schimbă.

Eu las lumea ce merge deja, ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni.

Nu caut adepţi la ideea întâi, dar la cea de-a două sufletul meu ţine cum ţine la el însuşi.

Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului.

Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evanghelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Ştefan, pe mormântul creştinului pios, al românului mare.

 

 

Mihai Eminescu, discurs cu ocazia primului Congres al Studenților Români de la Putna, din 25 mai 1871

 

 

 

 

 

 

 

04/06/2018 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: