SCURTĂ ISTORIE A ALEGERILOR PREZIDENȚIALE ÎN ROMÂNIA

Foto: Președinții pe care i-a avut România
Primul președinte pe care l-au avut românii a fost Nicolae Ceaușescu, dictatorul comunist care s-a aflat în fruntea țării timp de 22 de ani în urma unor așa zise ”alegeri”, falsificate regulat, care îl declarau câștigător cu procente stupefiante, ce nu coborau niciodată sub 99% din numărul votanților.
Încă nu împlinise 72 de ani când ”iubitul conducător”a fost executat împreună cu soția, în urma condamnarii lor la moarte de către un Tribunal Militar Excepțional, fiind socotiți vinovați de genocid, acte de diversiune, subminarea puterii de stat și a economiei naționale.
Cei doi fost înmormântați în cimitirul militar Ghencea din București, pe 30 decembrie 1989.
După sângeroasa Revolutie anticomunistă din 1989, Presedintia României a fost deținută mai întâi de Ion Iliescu (1990-1996), apoi de Emil Constantinescu (1996-2000), apoi un nou mandat al lui Ion Iliescu (2000-2004), urmat de Traian Băsescu (2004-2007), Nicolae Vacaroiu (interimar 2007), din nou Traian Basescu (2007-2012), Crin Antonescu (interimar 2012) și din nou Traian Basescu (2012-2014).
În prezent, România are un președinte care provine dintr-o familie de sași transilvăneni – Klaus Iohannis – ales pe 21 noiembrie 2014 și care este al patrulea președinte cu origini germane ales în perioada post-comunistă,într-o țară din Europa de Est.
Klaus Iohannis candidează din nou, în ziua de 10 noiembrie 2019, pentru a fi reales într-un nou mandat de președinte al românilor.
Frământările provocate de trecerea de la dictatura comunistă la democrație, s-au reflectat și în rezultatele alegerilor prezidențiale din țara noastră.
România se află încă într-o perioada de tranziție, fiind angajată într-un proces de creștere în plan economic și social.
Remember:
3 noiembrie 1996 – turul I. Prezență la vot: 76,01%, dintre care Ion Iliescu (PDSR) – 32.25%; Emil Constantinescu (CDR) – 28.22%; Petre Roman (USD) – 20.54%; György Frunda (UDMR) – 6.02%; Corneliu Vadim Tudor (PRM) 4.72%;
Gheorghe Funar (PUNR) – 3.22%.
17 noiembrie 1996 – turul II. Prezență la vot: 75,9%; Emil Constantinescu (CDR) – 54,41%; Ion Iliescu (PDSR) – 45,59%.
26 noiembrie 2000 – turul I. Prezență la vot: Ion Iliescu (PDSR) – 36,35%; Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 28,34%;
Theodor Stolojan (PNL) – 11,78%; Mugur Isărescu (CDR) – 9,54%; György Frunda (UDMR) – 6,22%; Petre Roman (PD) – 2,99%; Teodor Meleșcanu (ApR) – 1,91%.
10 decembrie 2000 – turul II. Prezență la vot: 57,50%; Ion Iliescu (PDSR) – 66,83%; Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 33,17%.
28 noiembrie 2004 – turul I. Prezență la vot: 58,5%, dintre care Adrian Năstase (PSD – PUR) – 40,97%; Traian Băsescu
(Alianța Dreptate și Adevăr) – 33, 92%; Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 12,57%.
12 decembrie 2004 – turul II. Prezență la vot: 55,2%; Traian Băsescu (Alianța Dreptate și Adevăr) – 51,23%
22 noiembrie 2009 – turul I. Traian Băsescu (PD-L) – 32,44%; Mircea Geoană (PSD) – 31,15%
6 decembrie 2009 – turul II. Prezență la vot: 64,10%
Conform exit-poll-urilor care nu includeau estimările voturilor la secțiile din străinătate, Mircea Geoană era dat câștigător al alegerilor.Conform rezultatelor de luni, 7 decembrie 2009, publicate de Biroul Electoral Central, Traian Băsescu a câștigat alegerile cu 50,33% din numărul total de voturi valabil exprimate, Mircea Geoană obținând 49,57%.
Aceste date au rămas provizorii până la validarea lor de către Curtea Constituțională. Curtea Constituțională a validat rezultatele, după ce a cerut o renumărare a voturilor anulate; această renumărare nu a dus la o schimbare semnificativă a rezultatelor.
În străinătate au votat 147.754 de cetățeni români, cei mai multi cu domiciliul in Italia – peste 40.000. Acesta a fost cel mai mare număr de votanți în străinătate de până atunci.
2 noiembrie 2014 – turul I. Prezență la vot: 53,17. Klaus Iohannis – Partidul Național Liberal (Alianța Creștin Liberală PNL–PDL) – 30,37%; Victor Ponta Partidul Social Democrat (Alianța PSD–UNPR–PC) – 40,44%.
16 noiembrie 2014 – turul II. Klaus Iohannis – Partidul Național Liberal (Alianța Creștin Liberală PNL–PDL) – 54,43%; Victor Ponta Partidul Social Democrat (Alianța PSD–UNPR–PC) – 45,56%.
(Sursa: https://newsweek.ro/istoria-alegerile-prezidentiale-in-romania)
Klaus Werner Iohannis a avut norocul chior de a-şi exercita primul mandat cu un Guvern PSD
Cum va obține Klaus Iohannis, dormind, al doilea mandat
În postdecembrism, au fost și alte alegeri prezidențiale în care președintele în exercițiu a candidat pentru un nou mandat.
O privire aruncată asupra istoriei recente ne dezvăluie date semnificative despre situația președinților în exercițiu care au candidat pentru un al doilea mandat.
Ion Iliescu a candidat pentru un nou mandat la alegerile din noiembrie 1996.
Sărim direct la alegerile din noiembrie 1996, deoarece pe cele din mai 1990 și septembrie-octombrie 1992 nu le considerăm edificatoare pentru pluralismul politic minim.
A avut drept contracandidat pe Emil Constantinescu, din partea CDR, dar și pe Petre Roman din partea PD.
La guvernare se afla din 1992 partidul lui Ion Iliescu, PDSR. Campania electorală a fost dominată de atacarea în valuri a lui Ion Iliescu de către principalii contracandidați, de la Emil Constantinescu pînă la Gheorghe Funar.
Atît Corneliu Vadim Tudor, cît și Gheorghe Funar trecuseră în Opoziție după spargerea Patrulaterului Roșu. Ion Iliescu a fost atacat în principal ca responsabil pentru guvernarea PDSR.
Scrutinul din noiembrie 1996 a fost prezentat de adversarii lui Ion Iliescu ca o schimbare a întregului regim.
De altfel sloganul CDR a fost Schimbarea. Ion Iliescu a cîștigat totuși primul tur de scrutin cu 32,25 %. L-a pierdut pe al doilea.
Ar fi cîștigat dacă Petre Roman nu i-ar fi dat în al doilea tur voturile sale, Voturi obținute, culmea! de la electoratul lui Ion Iliescu, electoratului fostului FSN.
Pentru gestul său, Petre Roman a fost răsplătit cu funcția de președinte al Senatului. a fost catastrofală pentru PD-ul lui Petre Roman.
Un sondaj de opinie din perioada 23-28 octombrie 1996 dădea următoarea clasificare: Ion Iliescu – 32% Emil Constantinescu – 28% Petre Roman – 21,50% György Frunda – 6% Corneliu Vadim Tudor – 3,50% Gheorghe Funar – 2% Ion Iliescu a candidat la alegerile din 2000. N-ar fi cîștigat dacă nu ar fi fost, scoasă din pălăria Sistemului, Diversiunea cu Vadim Tudor.
Liderul extremist a intrat în turul al doilea. Electoratul de Dreapta s-a precipitat să aleagă răul cel mic. Pe Ion Iliescu, adică.
Șmecheria a fost reeditată în Franța lui 2017. S-a făcut în așa fel ca în finală să ajungă Marie Le Pen.
Emmanuel Macron, candidatul Sistemului, n-a avut nici o problemă s-o bată.
Radu Portocală atrage atenția, în cartea sa despre Diversiunea Miracolul Macron, că Frontul Național e lăsat dinadins și stimulat chiar pe scena politică a Franței pentru a fi folosit, cînd e nevoie, ca sperietoare a Republicii.
În 2000, Ion Iliescu a avut totuși avantajul că PDSR era în Opoziție. Candidații Dreptei au purtat povara unei guvernări dezastruoase.
La alegerile din 2000 președintele în exercițiu, Emil Constantinescu, n-a mai participat. Inițial el și-a exprimat dorința de a candida.
Însă pe 17 iulie 2000, într-o transmisiune tv de la Palatul Cotroceni, Emil Constantinescu și-a anunțat decizia de a nu mai candida pentru un nou mandat în alegerile prezidențiale.
Istoricii – unii – susțin că sondajele îl dădeau perdant. Emil Constantinescu se prăbușise împreună cu CDR.
Traian Băsescu a candidat pentru al doilea mandat la alegerile din 2009.
La primul tur a ieșit pe primul loc cu 32,44% din voturi. Principalul contracandidat a fost Mircea Geoană din partea PSD.
Din partea dreaptă a avut drept contracandidat pe Crin Antonescu de la PNL. Mircea Geoană a obținut în primul tur 31,15% din voturi.
Crin Antonescu a obținut 20,02% din voturi.
În al doilea tur, din 6 decembrie 2009, Traian Băsescu a obținut 50,34%, cîștigînd astfel alegerile.
Contracandidatul său, Mircea Geoană, a obținut 5.206.747 voturi, adică 49,66%. Rezultatul strîns și-a avut cauza în faptul că voturile lui Crin Antonescu n-au mers la Traian Băsescu toate, deși Crin Antonescu ceruse să se voteze după conștiință.
Acest fapt își are cauza în atacurile lui Crin Antonescu dinaintea primului tur la adresa lui Traian Băsescu. Traian Băsescu a fost candidatul cel mai atacat de ceilalți candidați.
Acestei realități i s-a adăugat cea a unei Coaliții politico-mediatice antiBăsescu unică în postdecembrism.
Partid de guvernămînt era PDL. Traian Băsescu a trebuit să ducă și povara guvernării.
Prin raportare la ceilalți președinți care au candidat pentru un al doilea mandat, Klaus Iohannis are următoarele aspecte:
1. Beneficiază de o guvernare aparținînd PSD.
Prin urmare candidatul PSD e atacat sistematic de către Klaus Iohannis ca responsabil de dezastrul Guvernării. Nici un președinte n-a avut pleașca de a se confrunta cu un candidat de la PSD aflat în funcția de premier.
Singurul contracandidat serios pentru Klaus Iohannis e Dan Barna, din partea Dreaptă. Greu de crezut că Dan Barna va intra în turul al doilea în locul lui Klaus Iohannis.
Sondajele de opinie îl dau pe Klaus Iohannis cîștigător al primului tur cu 43%. Candidatul PSD, Viorica Dăncilă are doar 18%.
Dan Barna, din partea USR, are 15%. Klaus Iohannis nu e atacat de nici unul dintre ceilalți candidați. Nici măcar de candidatul PSD. De presă nici nu mai vorbim.
Asistăm astfel la o Coaliție politico-mediatică inițiată și dirijată de Sistem avînd drept slogan Să-l votăm pe Klaus Iohannis în timp ce doarme!
2. Spre deosebire de Traian Băsescu, Klaus Iohannis a dus o viață dulce în regimul PSD.
Partidul lui Liviu Dragnea, deși deținător al unei majorități unice în postdecembrism prin rezultatul votului, nu i-a pus probleme de supraviețuire președintelui. Nici măcar nu s-a încercat suspendarea.
3. E greu de crezut că Klaus Iohannis nu va obține chiar și dormind un al doilea mandat.
Abia după victorie vor începe adevăratele probleme pentru Klaus Iohannis. PSD va pleca de la guvernare.
Klaus Iohannis va avea un guvern al său și prin asta responsabilitatea guvernării. Asta nu va avea nici o importanță.
Klaus Iohannis va fi la al doilea mandat. Nu va risca să nu mai fie ales.
A avut norocul, norocul chior, de a deține primul mandat cu un Guvern PSD. A fost suficient să dea din gură împotriva PSD.
Văzînd cum se aranjează lucrurile pentru Klaus Iohannis ești tentat să crezi că incredibila victorie a PSD din decembrie 2016 a fost o Diversiune pusă la cale pentru ca Klaus Iohannis să cîștige un al doilea mandat fluierînd.
Așa de mult l-a ajutat guvernarea PSD să cîștige capital politic fără să facă nimic timp de cinci ani.