La data de 1 aprilie 1873, s-a născut in localitatea Semionovo, gubernia Novgorod din Rusia, Serghei Rahmaninov, renumit compozitor dirijor si pianist rus.
Câtă lume știe oare că există o inedită legătură între Serghei Rahmaninov și români?
Așa cum putem afla din datele publicate în 1895 de matematicianul rus Ivan I. Rahmaninov, profesor şi rector al Facultatii „Sf. Vladimir” din Kiev, și dintr-un document eliberat de oficialitatile din Tambov, prin care era demonstrată descendența nobiliară a compozitorului Serghei Rahmaninov, istoria acestui neam de aristocrați ruși începe de la unul dintre fiii lui Ştefan cel Mare, şi anume Ion, sau Ivan), supranumit Vecin, cel care s-a stabilit în anul 1483, împreună cu familia, la Moscova, în urma mariajului surorii sale Elena cu marele Cneaz Ioan al III-lea al Rusiei.
Fiul lui Ion Vecin, numit Vasile, sau Vasili, a fost supranumit „Rahmanin” (pe timpuri, în zona moscovită acest cuvânt caracteriza o persoană foarte deschisă şi generoasă), de unde si numele urmasilor săi.
Se știe ca fiica lui Ștefan cel Mare, Elena,fiica Evdochiei, numita de ruși Olena Voloșina (adică românca), a fost dată în căsătorie cneazului Ivan Ivanovici cel Tânar (1440-1505), fiul Marelui Cneaz al Moscovei Ivan al III-lea Vasilievici. La plecarea sa în Rusia, Elena a avut în suita sa și pe Vasilii Rahmanin, un nepot al lui Ștefan, de la care a pornit neamul rusesc al Rahmaninovilor.
Se pare că voievodul Moldovei ar fi avut un fiu nelegitim, Ioan Sused (Vecinul), care a avut la rândul său doi urmași, Ioan Voloh (Românul) și Vasili Rahmanin (Blajinul) și că familia Rahmaninov coboară din acesta din urmă.
Asadar, pe linie paternă, compozitorul Rahmaninov descinde din Ștefan cel Mare.
De altfel, în toate biografiile sale, marele muzician Serghei Rahmaninov s-a revendicat ca descendent din Mușatinii români.
În legendele familiei aristocrate ruse Rahmaninov, se spune că numele lor ar proveni din porecla nepotului lui Ştefan cel Mare – particula „rahman” din numele familiei însemnând conform altei versiuni în rusa veche „leneș”.
În dicţionarul enciclopedic al lui Brokgauz şi Efron din 1890, putem citi:
“Rahmaninov – dinastie aristocratică, care-şi duc neamul din dinastia domnitorilor moldoveni Dragoşeşti (Muşatini ). Unul din membri acestei familii, Vasilii cu porecla “Rahman” este întemeietorul familiei nobile ruse Rahmaninov.
În anul 1550 trei Rahmaninovi sunt menţionaţi în Cartea celor o mie de dvoreni şi copii de boieri (traducere liberă din slavona veche).
Patru Rahmaninovi sunt menţionaţi la asediul Moscovei din 1618, trei, în secolul XVII au fost voievozi (guvernatori). Gardienii Gherasim şi Fiodor Ievlevici Rahmaninov sunt menţionaţi ca participanţii la lovitura de palat dată de împărăteasa Elizaveta Petrovna.
Neamul Rahmaninov este consemnat în cărţile genealogice ale guberniilor Voronej, Reazan şi Tambov.”
Fiind de viță nobilă, muzicianul Rahmaninov nu și-a facut iluzii asupra soartei care l-ar fi asteptat în Rusia sovietică,după instaurarea regimului bolșevic, astfel că a fost nevoit sa se refugieze împreună cu familia în Occident și s-a stabilit în America, în localitatea Beverly Hills, din California, unde a decedat la 28 martie 1943.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova