CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

UN BARD AL ROMÂNITĂȚII – TUDOR GHEORGHE : VIDEO

16/06/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Patria română

Fișier:Gheorghe Tattarescu - 11 februarie 1866 Romania Moderna.jpg

Gh.Tattarescu-Romania moderna(Wikipedia)

Patria română

 

 

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie!

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

poezie de George Coşbuc

 

 

 

George Coșbuc, poet român

 

 

 

 

George Cosbuc s-a nascut la 20 septembrie 1866 la Hordou ; decedat la 9 mai 1918 la Bucuresti A fost un poet roman din Transilvania, membru titular al Academiei Romane din anul 1916.

20.09.1866   Se naste George Cosbuc la Hordou-Nasaud (astazi Cosbuc), al optulea din cei 12 copii ai preotului Sebastian si al preotesei Maria Cosbuc. Copilaria si-o petrece intr-o asezare sateasca cu un folclor bogat si cu o natura palpitanta, aspecte care ii vor influenta opera de mai tarziu.

1873 – 1876   Copilul Cosbuc urmeaza cursurile primare la diferite scoli – Hordou, Salva, Telciu si Nasaud.

1876 – 1884    Cosbuc urmeaza studiile liceale la Nasaud. Liceanul citeste mult si gandeste adanc asupra lecturii. Activeaza la Societatea de lectura „Virtus romana rediviva” a elevilor, devine vicepresedinte si apoi presedintele ei si imprima zeci de pagini originale si traduceri in publicatia societatii „Muza someseana”.

Numarul poeziilor lecturate se ridica la 150 si cel al versurilor publicate in revista manuscrisa la 50 de creatii. Intr-un fel, ele sunt un tip de exercitiu benefic. In germene se gasesc aici directiile fundamentale ale drumului poetului, traducatorului si evocatorului de fresce ale razboiului.

1884   toamna… In fata tatalui sau, evita sa se inscrie la seminarul greco-catolic din Gherla, spre a deveni preot, si atunci se inscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj.

Continua sa scrie poezii si isi face debutul literal cu Filozofii si Plugarii la gazeta Tribuna din SIbiu, condusa de I. Slavici. Moment important in destinul sau poetic.

1886    Retragerea de la facultate din cauza lipsurilor materiale.

1887   august . Cosbuc devine redactor la Tribuna, datorita lui I. Slavici, care abordeaza in cadrul discutiilor o multitudine de probleme de teorie literara.

O etapa rodnica, soldata cu publicarea a 55 de poezii (originale sau traduceri). Devine foarte cunoscut in Transilvania.

1889   Aparitia poemului Nunta Zamfirei in Tribuna (nr 108). Moment inaltin in cariera poetica.

1890   La chemarea lui Titu Maiorescu se stabileste in Bucuresti. Primeste postul de „desemnator-adjunct” la Ministerul Cultelor, din care, fiindca nu i se potrivea firii sale, va demisiona la scurta vreme. Colaboreaza la diferite reviste literare si duce o viata agitata.

1893   Cosbuc publica prima culegere de poezii originale prin volumul Balade si idile.

Cartea marcheaza un moment important in evolutia sa artistica si in dezvoltarea literaturii romane. Prin poemul „In opressores”, poetul se afla printre memorandisti cu prilejul procesului „Memorandului” desfasurat in Cluj.

1894 – 1896   Impreuna cu I. Slavici si I.L. Caragiale, editeaza revista Vatra. Publica aici, printre altele, poeziile „In opressores” si „Noi vrem pamant”.

1895   Casatoria lui Cosbuc cu Elena Sfetea, avand binecuvantarea parintilor. Se naste singurul baiat al scriitorului, Alexandru.

1896   Apare „Fire de tort”, a doua culegere de versuri originale. Da la tipar traducerile „Mazepa” de Byron, „Georgicele” , „Eneida” de Virgiliu.

1897   Reeditarea volumului „Balade si idile”, din care, nemotivat, omite cateva poezii de o mare frumusete.
In acest an, publica mai multe traduceri din creatia universala, intrate in ciclul literaturii romane. Poetul are concomitent serioase preocupari privind dezvoltarea presei romanesti.

Conduce revista „Foaia interesanta” (1897) si face parte din colectivul redactional al periodicului „Albina” (din 1897), publicatie dedicata culturalizarii poporului. In aceasta privinta publica zeci de articole.

1899   Publica volmele : „Razboiul nostru pentru neatarnare” si „Povestea unei coroane de otel”, in care evoca cu patos luptele eroice ale ostasilor nostri.

1900   Cosbuc este ales membru corespondent al Academiei Romane. Se hotaraste sa traduca Divina Comedie de Dante Aligheri

1901   Cosbuc, impreuna cu Vlahuta, editeaza revista „Samanatorul”, conceputa ca descendenta a revistelor patriotice mai vechi; Dacia literara (1840), Tribuna (Sibiu).

Scopul declarat : dezvoltarea traditiilor sanatoase ale presei romanesti, realizarea unitatii scriitorilor, aproprierea lor de popor. Dupa un rastimp, cei doi scriitori parasesc conducerea si publicatia, care, sub autoritatea altor intelectuali, abandoneaza orientarea initiala.

1902   I se tipareste cea de-a treia culegere de versuri originale : „Ziarul unui pierde vara”.
Primeste postul de referendar la Casa Scoalelor. Un timp este coleg cu Al. Vlahuta, M. Sadoveanu, Emil Garleanu.
Pentru a face o traducere fidela a Divinei Comedii, dupa original, incepe sa invete serios limba italiana, intreprinde o calatorie mai lunga in Italia si sta mai multe saptamani in statiunea balneara Riva.

1904   Tipareste culegerea de versuri patriotice „Cantece de vitejie”.
Lucreaza intens la traducerea Divinei Comedii. In colaborare cu Ioan Gorun si Ilarie Chendi, scoaterevista „Viata literara”.

1907   Are neplaceri din cauza publicarii poemului manifest „Noi vrem pamant”, care se raspandise in foi volante in masa rasculatilor. Alte doua poezii ale sale reflecta framantarile sociale ale vremii : „Pamantul uitarii” si „Parabola semanatorului”.

1908   Reintoarcere pe pamanturile natale, unde este primit ca un apostol.

1910   Publicarea traducerii dramei „Don Carlos” de Fr. Schiller.

1912   Petrece timp de 6 saptamani in Italia, intreprinde studii dantesti in biblioteca din Florenta. Printre lucrarile sale, a ramas un material cu comentarii dantesti care se va publica peste ani, abia in 1963, 1964

1913   Primire sarbatoreasca la Nasaud, cu prilejul aniversarii a 50 de ani de la infiintarea gimnaziului.

Razboiul si pierderea fiului

1914   Declansarea primului razboi mondial. Poetul deplange (in poezia Morti-pentru cine ?) trimiterea romanilor in razboi de catre autoritatile Impreiului Austro-Ungar.

1915   Moartea fiului sau Alexandru, student si tanar talentat, intr-un accident de automobil la Balesti, in Oltenia. Durerea este coplesitoare si poetul nu-si va mai putea reveni.

Isi gaseste refugiul in opera danteasca. Descumpanit, nu poate participa la marea adunare a transilvanenilor si bucovinenilor din toamna, dar trimite o scrisoare in care condamna actiunile dusmanoase ale Impreriului Austro-Ungar fata de romani.

 

Academia Romana

 

1916 Este  ales ca membru activ al Academiei Romane.

9.05.1918   Moare la numai 51 de ani scriitorul George Cosbuc. Este inmormantat in cimitirul Serban Voda – Bellu, langa fiul sau Alexandru, si in vecinatatea marilor scriitori M. Eminescu, I.L. Caragiale s.a.

1924 – 1932   Apare „Divina Comedie” de Dante Aligheri. Traducere de G. Cosbuc. Editie ingrijita si comentata de Ramiro Ortiz, Vol I-II

1943   Moare sotia poetului.

1966   Se publica „Odissea” de Homer. Traducerea de G. Cosbuc. Editie ingrijita de Iuliu Sfetea si St. Cazimir, cu un studiu introductiv de St. Cazimir, vol I-II, Bucuresti.

27/10/2010 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

POVESTEA IMNULUI NATIONAL POLONEZ, “Mazurek Dąbrowskiego” (Mazurca lui Dąbrowski).VIDEO.

File:Coat of arms of Poland-official.png

                                          STEMA POLONIEI

 

 

 

 “Mazurek Dąbrowskiego” (Mazurca lui Dąbrowski)m, este imnul national al Poloniei si a fost  scris de Józef Wybicki in 1797.

 Mai este cunoscut si sub numele  “Cantecul legiunilor poloneze din Italia” (“Pieśń Legionów Polskich we Włoszech”).

Polonia a fost stearsa de pe harta politica a Europei in urma unei impartiri nemernice intre Rusia, Prusia si Austria, in anul 1795,cu doi ani inainte ca Wybicki sa scrie acest imn.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial o traducere a acestui imn a devenit Imnul Iugoslaviei.

O alta versiune a acestui imn a fost inclusa in Shumi  Maritsa – Imnul national al Bulgariei intre 1886 si 1944.

Marele patriot polonez care a fost Wibicki , a crezut fierbinte in steaua tarii si apoporului sau.

Intr-adevar,“Jeszcze Polska nie zginęła”- POLONIA NU A PIERIT  SI NU VA  PIERI  NICIODATA !

„Polonia nu a pierit  inca”, spune  primul vers al imnului, aceasta devenind  deviza neoficiala a polonezilor…

 

Jeszcze Polska nie zginęła,

Polonia nu a pierit încă

Kiedy my żyjemy.

atât timp cât noi vom trăi.

Co nam obca przemoc wzięła

Ce  au cucerit  agresorii straini,

Szablą odbierzemy.

vom lua înapoi cu sabia.

 

15/05/2010 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat: