„Oamenii au dureri de cap, de spate, de burtă, de inimă. Eu – printre alții – am durere de Basarabia.”
(Paul Goma)
Marilena Rotaru
Drum bun în Împărăția Luminii PAUL GOMA!
Am fost colegi de facultate. Ieșise din închisoare și, la 30 de ani, a dat examen la Facultatea de limba și literatura română a Universității București. La 26 de ani de la absolvirea facultății ne-am întâlnit la Paris ( martie 1996) când am făcut documentarul din seria ”Memoria exilului românesc.”
A fost opozantul comunismului, nu disident. A trăit 43 de ani în exil și a murit în exil! Anul acesta în octombrie împlinea 85 de ani! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
Flori Bălănescu: Un excurs istoric despre incomodul Paul Goma. VIDEO
Un soldat român, aflat în Afganistan, a arborat bannerul Basarabia Pământ Romînesc pe un transportor blindat .
Soldatul a trimis site-ului Noii Golani.ro aceasta fotografie si un mesaj electronic.
Iată mesajul pe care l-a scris
”Firesc este să spunem că basarabenii sunt români si că nu există graniţă pe Prut. Firesc este să trăim în orase libere în care să vorbim limba română pe stradă şi în şcoli, în care monumentele din parcuri să fie statui ale scriitorilor nostri, şi în care să existe libertate de expresie.
Nefireştii sunt aia care se chinuie să ne schimbe limba, ne pun tancuri pe stradă cu titlu de monumente, ne arestează fară motiv oamenii de pe stradă şi îi omoară în bătaie la sectie, ne ţin trupe de ocupaţie pe teritoriul nostru.
Misterioase sunt căile Domnului… libertatea, chiar sub regim de ocupaţie, este o stare a spiritului nostru. Ţara lui Andrei Ivantoc nu cunoaşte graniţe, limba lui Eminescu o vorbim noi toţi, iar iubirea despre care au cântat soţii Ion şi Doina Aldea Teodorovici va dăinui în inimile noastre”
CE AR MAI FI DE SPUS ,DECAT CA SUNT MANDRU CA ROMANIA ARE ASTFEL DE FECIORI …
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova