Referendumul pentru familie, momentul istoric ratat în care pentru prima oară cetățenii au avut posibilitatea să se pronunțe, asupra unui element de drept natural

 

 

 

 

 

 

 

Referendumul – moment istoric

 

 

Rareori avem conștiința trecerii printr-un moment istoric. De regulă suntem prea grăbiți să înțelegem ce se întâmplă.

Referendumul pentru familie a fost un moment istoric pentru că, pentru prima oară cetățenii au avut posibilitatea să se pronunțe, (aparent) neconstrânși, asupra unui element de drept natural: faptul că DA, familia se întemeiază pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie.

Spunem „aparent”, pentru că a fi constrâns nu înseamnă neapărat a fi obligat, mai înseamnă și a face altceva decât ceea ce în mod normal al face pentru că ești adus în situația să faci altfel.

Datele:

– pe 6 și 7 octombrie 2018 a fost organizat Referendumul privind reviziuirea Constituției în sensul modificării articolului 48, (1).

Înlocuirea paragrafului: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Cu următorul text :

„Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”.

– de fapt, pe buletinul de vot, întrebarea era: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”

– pentru a fi valabil, la Referendum trebuiau să participe 30% din cetățenii cu drept de vot, considerați de Biroul Electoral Central în număr de 18.278.496 persoane;

– s-au prezentat la vot 20,41%, adică 3.731.704 cetățeni, din care, din mediul urban 1.829.816, din mediul rural 1.901.888 (date Biroul Electoral Central, oct. 2018);

– rezultatul: din cei 3.731.704 persoane care au votat, 91 56% au spus „DA” (Hotnews, 8 oct 2018), adică au susținut modificarea articolului 48 din Constituție, în sensul specificării că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie.

Propaganda LGBT a luat amploare în special în zona Ministerului Educației, cu sprijinul instituției de stat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (Active News, 17 oct. 2018).

Cum controlul istoriei este unul dintre factorii de putere, era evident că cei care au o problemă cu aceasta, nu vor permite poporului să se exprime.

Interdicția a luat o formă foarte perversă a libertății: au lăsat poporul de izbeliște. Ei știu că orice popor trebuie condus (îndrumat).

Ideea că fiecare este cetățean conștient și știe foarte bine ce e bine și ce nu pentru el și cetate este în cel mai bun caz inexactă. În sciologie există legea de fier a oligarhiei a lui Michels, care arată că organizațiile sunt făcute pentru a fi manipulate.

În stadiul de pseudocultură/semibarbarie în care a fost adus poporul român (Motru/Eminescu), prin repetatele experimente de dezvoltare ca formă fără fond, spațiul manipulării este mai extins ca oricând: pseudocultura ocultează aproape în întregime viața socială, instituțională și chiar privată:

„Nu este aspiraţiune aiurea, care să lase rece [acea societate]; nu este obicei sau instituţiune care să n-o intereseze. … Harta acestui suflet este boită în culorile cele mai variate. Privită de departe, ea este de o strălucire ademenitoare. … De aproape însă realitatea te întristează.

Culorile variate de pe harta acestui suflet te fac să bănuieşti hotarele atâtor colonii în care se exercită influenţe deosebite şi străine una de alta.

Agitaţia vieţii publice îţi indică lipsa ei de originalitate; comprehensiunea sufletului [la forme străine] lipsa de adâncime. … Simţim lipsa armoniei între aceste multiple însuşiri. … Ca în casa unui parvenit, unde suntem izbiţi de discordanţa dintre interiorul sufletesc al stăpânului şi exteriorul mobilei …; ori asistând la fanfaronada fricosului, prevedem lipsa de energie. … E sentimentul ce-l avem că forma şi fondul nu se corespund; că ne găsim în faza a ceva rău întocmit. ” (Motru, 1904, p.12).

 

Iată câteva din premisele care au contat în invalidarea Referendumului:

 

1. Întrebarea confuză – „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”, ceea ce, în contextul unei prese ostile, a fost de natură să ascundă însuși obiectul plebiscitului.

2. sabotajul presei cu vizibilitate în special în zona „clasei de mijloc”, care au inundat, la propriu, spațiul informațional cu mesaje anti familie, anti Referendum, cu etichetări negative.

 

Excepții notabile: „Evenimentul Zilei” și „România liberă”. Televiziunea și Radioul publice, cele plătite din bani publici să servească interesul național, și-au abandonat misiunea de promovare a familiei ca și componentă a interesului public. 

Nu este locul acum pentru analiza manipulării care trimite la o escaladare de tip militar a manipulării, cu manipulare „prin atingere”/„murdărire” a mesajului central, prin asocierea lui cu „PSD”/„Dragnea” – printre cei mai puțini populari politicieni contemporani, și care „a susținut Referendumul” (Republica, 17 sept.), sau cu ideea „costurilor” comportate de acesta (circa 35,5 milioane euro – de pildă Observator tv, 3 oct. 2018), ca și când propaganda anti căsătorie între bărbat și femeie ar fi gratuită și fără legătură cu banii publici!

Sabotajul partidelor, al politicienilor. 

Pentru a n-a oară în existența lor, partidele au arătat că nu au nicio legătură cu interesul public, în chestiuni foarte sensibile. La sate, în special, unde populația se agregă numai prin mobilizare, organizațiile de partid nu s-au pus în funcțiune, lăsând, „democratic”, poporul față în față cu stupida întrebare de pe buletinul de vot:

„Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”.

Aceasta,conjugată cu lipsa de informare corectă individuală prin mass media, a lăsat insul perplex.

Iar peplexitatea se traduce prin paralizie, adică neprezentarea la vot.

Mobilizarea ruralului a lăsat de dorit, și, per total, doar 21% dintre românii cu drept de vot au ieșit la vot.

Dar nu doar prin absența mobilizării partidele au torpilat demersul.

Au mai fost și alte două elemente:  

tergiversarea – de la strângerea semnăturilor pentru modificarea Constituției au trecut doi ani și jumătate, PNL, USR sesizând chiar Curtea Constituțională cu privire la legitimitatea demersului (vezi Scrisoarea trimisă de Coaliția pentru Familie președintelui Senatului în nov. 2017);

chiar și președintele Iohannis s-a adresat Curții Constituționale privind Legea referendumului, în mai 2018, întârziind, astfel, întreg procesul (Mediafax, 18 mai 2018) 

3. nemodificarea legii 3/2000 privind referendumul, unde este prevăzută formularea standard supusă votului – de unde și întrebarea neinteligibilă (Evenimentul Zilei, 2 oct. 2018).

4. sabotajul aparatului de stat. Autoritățile au intervenit prompt pentru îndepărtarea mesajelor pro-familie și pro-creștine, administrația locală (primăriile) și centrală (MAI și alte structuri) considerând campania pentru susținerea Referendumului drept campanie electorală, ceea ce a fost inexact și nelegal (încălcându-se chiar Legea referendumului 3 din 2000) (vezi Comunicatul de presă al Coaliției pentru Familie, din 30 sept. 2018).

De altfel, însuși ministrul justiției din noiembrie 2016 considera că „valorile tradiționale” fac parte din zona „valorilor extremiste” (Evenimentul Zilei, 1 nov. 2016)5. sabotajul intelighentsiei.

Fără să fie o surpriză pentru cei familizați cu „rostul” acestora într-o societate încă în tranziție, unii au fost surprinși de „trădarea” elitelor „de dreapta”, ca și când „intelighentsia” ar fi de dreapta.

  O bună parte din cele mai vocali intelectuali „de dreapta” ar fi trădat, dar ei niciodată nu au fost de dreapta, pentru că nu s-au mișcat decât fariseistic între neam și Dumnezeu, adevărata axă a dreptei, așa cum a fost ea genial sintetizată de Pete Țuțea.

Sunt chiar liste cu „intelectuali de dreapta” și comentarii dezamăgite la adresa acestora, cei mai cunoscuți fiind Andrei Pleșu și Vladimir Tismăneanu (vezi România liberă,  26 oct. 2018).

  Despre ultimul nu are sens să discutăm,  mecanismul de tip transformer a direcției proletcultiste paukeriste în formula „democratică”, cu girul unor universități americane, fiind demnă de studiu atât pe linia corectitudinii academice cât și pe linia securității naționale, într-adevăr.

În general, „intelectualii de dreapta” din România sunt în bună măsură de filiație paukeristă, care s-au distanțat după 1989 într-un fel sau altul de Ceaușescu, mai exact de ceea ce eronat se consideră a fi „naționalism-comunism” – ca și când comunismul nu ar fi cea mai toxică formulă  antinațională, și de Iliescu, ca și când nu ar fi fost puternic stipendiați sau gratulați cu funcții în regimul FSN sau postFSN până azi. 

De fapt, denumirea de „dreapta” este un abuz datorat insuficientei aprofundări a culturii de către „consumatorul de cultură”, care înghite pe nemestecate cărți și discursuri subțiri, în „librăriile de la Șosea” și pe la atenee, privind pe cei care au confiscat discursul public în domeniul moralei publice, al istoriei și filosofiei.

Structural, această „intelectualitate de dreapta” face parte din ceea ce Toynbee numea „intelighentsia”, pătura socială care avea funcția remorcării societății rămase în urmă la logica sistemului mondial, mai exact la mecanismul dependenței economice și politice de marile centre ale noii ordini mondiale. Mai degrabă negustori decât oameni de cultură, membrii intelighenției au excelat însă în felul în care au vândut ce nu era al lor și au blocat accesul elitelor organice la tribună.6. sabotajul de la cel mai înalt nivel.

Președintele României a făcut de fiecare dată bășcălie de familie,  când nu a etichetat negativ demersurile Coaliției pentru Familie (pe care a învinuit-o de „fanatism religios”) și, a venit la vot „printre dinți”, fără soție, în ultima zi, seara, fără să facă nici o declarație (ActiveNews, 19 oct. 2016,  Q magazine, 11 nov. 2016, Euractiv, 7 oct. 2018). Atunci când  ești singurul politician numit de popor să-l reprezinte la cel mai înalt nivel, comportamentul acesta nu poate fi lipsit de urmări.

Dacă nu asupra populației (care nu a ieșit să-l taxeze), cel puțin asupra mass-media (care s-a simțit încurajată să continue discursul antireferendum).

De altfel, Sibiul, unde a votat președintele tuturor românilor (sic!) a fost printre județele cu cea mai slabă prezență la vot, 11,27% (Digi24, 8 oct. 2018).7. dictatul pragului electoral. 

Pentru a fi fost validat, la Referendumul pentru Familie ar fi trebuit să fie prezenți 30% din cetățeni, ceea ce înseamnă 18 milioane de persoane.

Curios, Autoritatea Electorală operează cu cifra de 18 milioane alegători, în condițiile în care România are circa 19 milioane de cetățeni (Economica, 10 sept. 2018), cu tot cu cei care nu au drept de vot.

Or, este știut că la 1 ianuarie 2018, numărul minorilor (persoane fără drept de vot) din România era de peste 4 milioane.(Economica, 30 mai 2018).

Un calcul simplu arată că populația în raport cu care trebuia calculată prezența la vot trebuia să fie de sub 14 milioane. Dar era nevoie de prag?

În 2012, președintele Comisiei juridice pentru Senat, Toni Greblă arăta că „nicio țară membră a Uniunii Europene nu are prag electoral”, în Elveția, prezența la referendumuri, principalul instrument de guvernare, fiind în medie de 20%.

Singurele state membre ale Consiliului Europei cu prag sunt Rusia și Lituania (Jurnalul, 17 iul 2012).

Pragul însuși, anulează ideea de bază a referendumului – acela de a întreba populație căreia îi pasă, despre ce drum trebuie urmat de clasa politică.

Pe ansamblu, contextul social a fost puternic manipulat informativ și informațional. Regimul de desfășurare a fost mai degrabă pe calapodul unui câmp de luptă,  de tip militar.

După „înfrângere” a urmat o adevărată ofensivă neoliberală cu trei legi scoase rapid de la sertar privind parteneriatul civil,  întocmai ca un desant parașutat, planificat dinainte, după principiul fructificării strategice a străpungerii inițiale.

Atât elitele intelectuale cât și aparatul de stat au acționat ca vânturători ai istoriei, nu ca îndrumători ai poporului prin ea. Iar statul are mai multă putere azi decât pe vremea fanarioților.

Posibilitatea rezistenței comunitare aproape că nu mai există, prin legislația care împiedică agregarea pe anumite criterii culturale și prin supravegherea generalizată, prin manipularea justiției etc.

 În fața unei asemenea ofensive, ce era să facă poporul român? Lipsit de lideri, încă nu a ajuns la perceperea acută a pericolului, românii nu mai sunt în măsură să-și mute locuirea în păduri. Acum se refugiază în consumul de duzină și, mai dramatic decât orice națiune europeană, pleacă din țară.

Cel puțin aparent, poporul român a încetat să mai practice chiar și o subistorie a rezistenței. Pleacă. Este pentru prima dată când o țară europeană este părăsită de locuitori la o așa scară:

„După Siria, România este a doua ţară din lume în topul celor care au pierdut din cauza migraţiei cei mai mulţi locuitori. Potrivit ONU …” (Protv, 27 feb. 2018)

Pe de altă parte, nu putem să nu remarcăm că poporul român trebuie să iasă, cumva, din poziția chircelii în fața istoriei.

Dar aceasta înseamnă să iasă din abandonul în care l-au trimis elitele parazitare. Cum poți intra în istoria de anvergură – cum ar spune Blaga, fără elite? Sau cu elite care sunt blocate de structurile parazitare să își manifeste competența?

Prin asumarea condiției militante la nivel individual. Situația este mai grea decât în Transilvania supusă maghiarizării forțate din ultima parte a sec. XIX și începutul sec. XX.

Atunci românii aveau de partea lor o „rețea de business” – cum s-ar spune astăzi, și culturală pe de-asupra, ASTRA, care a ținut legătura cu satele locuite predominant de români, chiar dacă liderii aceștia au făcut pușcărie pentru idealul lor național (vezi Mișcarea Memorandistă de la 1890).

Marea problemă care se deschide în fața noastră ca popor este imperativul recâștigării calității de utilizatori ai istoriei.Azi-ul seamănă cu epoca din perioada retragerii romane în fața malaxorului barbar, atât de limpede descrisă de Blaga, în „Trilogia culturii”:

„Istoria de înaltă anvergură presupune totdeauna ca organ al ei, o populație de energii organizate. Istoria, ca izbucnire pe plan major a unor potențe stilistice, nu se poate decât anevoie închipui fără de o dinamică pornită de puternice centre de viață, având la dispoziție cultura sătească, materialul și sufletul uman, rural, ca un substrat sau ca un mijloc efectiv utilizabil.

Focarele de viață concentrate, cu raze emise pentru canalizarea energiilor anonime, sunt purtătoarele sau cel puțin coeficientul cel mai important al istoriei, ca «istorie».

Când populația din Dacia pre-românească a prăsit nu de bună voie și nici din proprie inițiativă această viață potențată și de forme complexe, ea se retrăgea eo ipso din «istorie» într-o viață anistorică.” (pp.298-299)

Cu adevărat interesant este faptul că, intrat în anistorie, poporul român devenea imun la toate „jocurile” făcute de unii și de alții.

Probabil că suntem deja foarte aproape de acel moment, tocmai prin Referendumul „ratat”.

Pe de altă parte, cei 3 milioane și jumătate de români prezenți la Referendum, sunt purtătorii  unei semințe de istoricitate tari.

ADDENDA:

În ajunul Referendumului peste români se dezlănțuia apocalipsa propagandistică.

 

Din 1989, de la „Teroriștii trag din orice poziție”, „Apa este otrăvită” și „Vine Regele să pună botnițe la țărani” nu a mai existat o asemenea revărsare de dezinformări grosolane:

“Referendumul face jocul lui Dragnea”, “Costă mult, cu banii ăștia se pot construi școli și spitale” (doar nu catedrale!) “Ne dă afară din UE și ONU” (sic!) “Este mâna lui Putin”, “Bărbații heterosexuali („soți tradiționali”) sunt bețivi, curvari și își bat nevestele”,  “Preoții plătesc oamenii să meargă la vot”, “Întrebarea de pe buletinul de vot este voit absconsă ca să inducă oamenii în eroare”… 

Facebook-ul a colcăit de troli și conturi false, dar au fost aruncate în joc și „piesele grele”, „intelectualii”, cu misiunea de a compromite referendumul. De a-l arunca în derizoriu. De a convinge că doar înapoiații, abrutizații și magoții cu creierul cât nuca vor participa la plebiscit.

Ce legătură există între aceste  campanii progandistice, care par ieșite direct din laboratoarele de dezinformare ale KGB și cărora, în anii Războiului Rece, li se spuneau Operațiuni „Maskirovka” (înșelare, inducere în eroare, pe rusește)?

 Simplu: toate țintele acestor adevărate acțiuni de război informațional erau / sunt amenințări la adresa globalismului, scrie Evz.ro

 

 

 

Surse (bibliografie):

 

https://radubaltasiu.blogspot.com/2018/11/referendumul-moment-istoric.html

 

Lucian Blaga, Opere, 9, Trilogia culturii, Ediție îngrijită de Dorli Blaga,  Editura Minerva, București, 1985

C. Rădulescu-Motru, Cultura română și politicianismul, Socec, 1904

ActiveNews,  19 oct. 2016, „Coaliția pentru Familie: ‘3 milioane de fanatici? Și Luteranii sunt fanatici, domnule președinte Klaus Iohannis?’”, https://www.activenews.ro/stiri/Coalitia-pentru-Familie-%E2%80%9E3-milioane-de-fanatici-Si-LUTERANII-sunt-fanatici-domnule-presedinte-Klaus-Iohannis-137472

ActiveNews, 17 oct. 2018, „CNCD și asociația Accept, parteneriat pentru ‘instruirea profesorilor’ întru combaterea ‘discriminării’ persoanelor LGBT în școli”, https://www.activenews.ro/stiri-social/CNCD-si-asociatia-Accept-parteneriat-pentru-%E2%80%9Einstruirea-profesorilor-intru-combaterea-%E2%80%9Ediscriminarii-persoanelor-LGBT-in-scoli-153092

Digi 24, 8 oct. 2018, „Referendumul a eșuat. Rezulatele oficiale finale: peste 91 la sută din voturi sunt DA”,
https://www.digi24.ro/referendum-familie-2018/referendum-schimbare-constitutie-redefinire-casatorie-familie-1008821 

Biroul Electoral Central, „Referendum national pentru revizuirea Constitutiei. 6-7 octombrie 2018”, prezenta.bec.ro

Coaliția pentru Familie, „Comunicat de presă: interzicerea de către autorități a dreptului cetățenilor români la campanie pentru referendum”, 30 sept. 2018, http://coalitiapentrufamilie.ro/2018/09/30/interzicerea-de-catre-autoritati-a-dreptului-cetatenilor-romani-la-campanie-pentru-referendum/

Economica.net, 30 mai 2018, „Numărul copiilor cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani a fost de 4,17 milioane, la 1 ianuarie 2018, http://www.economica.net/numarul-copiilor-cu-varsta-cuprinsa-intre-0-18-ani-a-fost-de-4-17-milioane-la-1-ianuarie-2018_154388.html 

Economica.net, 10 sept. 2018, „Populația României: declinul demografic s-a accentuat în iulie, din cauza creșterii mortalității”, http://www.economica.net/populatia-romaniei-declinul-demografic-s-a-accentuat-in-iulie-din-cauza-cresterii-mortalitatii_158202.html

Evenimentul Zilei, 1 nov. 2016, „Raluca Prună atacă partidele care susțin valorile tradiționale pentru că se opun căsătoriilor între homosexuali”, https://evz.ro/raluca-pruna-ataca-partidele-care-sustin-valorile-traditionale-pe.html

Evenimentul Zilei, 2 oct. 2018, „Referendum pentru familie. Oare câți știu detaliile-cheie din spatele întrebării de pe buletinele de vot? Explicațiile care fac diferența”, https://evz.ro/referendum-pentru-familie-da-nu-intrebare.html

Euractiv.ro, „Klaus Iohannis a votat la referendumul pentru familie, la Sibiu”,  https://www.euractiv.ro/news/klaus-iohannis-a-votat-la-referendumul-pentru-familie-la-sibiu-12080

Hotnews.ro, 8 oct. 2018, „BEC Referendum 2018 – rezultate finale. Prezența la vot 21,1%, voturi ‘DA’ – 91,56%, voturi ‘NU’ – 6,47%, https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22746533-bec-referendum-2018-rezultate-finale-prezen-vot-21-1-voturi-91-56-voturi-nu-6-47.htm

Jurnalul.ro, 17 iul. 2012, „Toni Greblă: Pragul electoral la referendum ar trebui elieminat. Nicio țară membră UE nu are prag electoral”, https://jurnalul.antena3.ro/stiri/politica/toni-grebla-pragul-electoral-la-referendum-ar-trebui-eliminat-nicio-tara-membra-ue-nu-are-prag-electoral-618471.html

Mediafax, 18 mai 2018, „Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituţională cu privire la legea Referendumului”, https://www.mediafax.ro/politic/klaus-iohannis-a-sesizat-curtea-constitutionala-cu-privire-la-legea-referendumului-17221471

Observator.tv, 3 oct. 2018, „Referendumul pentru familei va costa statul peste 35 de milioane de euro”, https://observator.tv/social/referendum-2018-buget-270486.html

Protv, 27 feb. 2018, „România, țara din care au migrat cei mai mulți oameni, după Siria. Raport îngrijorător al ONU”, https://stirileprotv.ro/stiri/social/romania-tara-din-care-au-migrat-cei-mai-multi-oameni-dupa-siria-raport-ingrijorator-al-onu.html

Q magazine, 21 oct 2016, dr. Bogdan Duca, „Erorile din declarația domnului Iohannis și consecințele lor politice”, https://www.qmagazine.ro/erorile-din-declaratia-domnului-iohannis-si-consecintele-lor-politice/

Republica.ro, 17 sept. 2018, „Referendum și pestă. Lui Liviu Dragnea i-a ieșit și diversiunea aceasta”, https://republica.ro/referendum-si-pesta-lui-liviu-dragnea-i-a-iesit-si-diversiunea-aceasta

România liberă, 26 oct. 2018, „Intelectuali ‘de dreapta’ versus Referendum, https://romanialibera.ro/actualitate/intelectuali-de-dreapta-versus-referendum-758277

Scrisoarea Coaliției pentru Familie către președintele Senatului României, din oct. 2018, publicată în Știri pentru viață, 6 oct. 2017, „Comitetul de inițiativă al referendumului pentru căsătorie îi cere Președintelui Senatului să urgenteze votul pentru proiectul de lege de modificare a definiției căsătoriei din Constituție”, http://stiripentruviata.ro/comitetul-de-initiativa-al-referendumului-pentru-casatorie-ii-cere-presedintelui-senatului-sa-urgenteze-votul-pentru-proiectul-de-lege-de-modificare-a-definitiei-casatoriei-din-constitutie/

Publicitate

UDMR încearcă din nou obţinerea autonomiei teritoriale, locale şi culturale pentru populaţia maghiară din România, prin modificarea Constituţiei

 

 

 

 

 

 

Liderii partidelor maghiare din Romania cer din nou autonomie teritoriala, locala si culturală. Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat că există trei feluri de autonomie pe care o revendică – teritorială, locală şi culturală, despre care susţine că ar trebui să fie discute în 2018 şi legiferate.

El a explicat că acesta este un deziderat al comunităţii maghiare încă din 1990, când a fost semnată „Declaraţia de la Cluj.”

Solicitarea vine în contextul în care PSD are nevoie mai mare ca oricând de voturile UDMR, după ce coaliţia a pierdut majoritatea în Camera Deputaţilor.

Tema autonomiei Ţinutului Secuiesc a fost readusă pe agenda publică de UDMR la doar două zile după sărbătorirea a 100 de ani de la Marea Unire, dar mai ales în contextul în care coaliţia PSD-ALDE a pierdut majoritatea la Camera Deputaţilor.

De altfel, în momentele de cotitură ale social-democraţilor, UDMR şi-a arătat sprijinul, însă doar după obţinerea promisiunii că PSD va vota proiecte cu miză pentru comunitatea maghiară.

La finalul manifestarilor de celebrare a Centenarului Marii Uniri, liderii UDMR au depus in data de 03.12.2018, în Parlamentul României, un proiect de lege – motivat de o pretinsă nerespectare a prevederilor Rezolutiunii Uniri din anul 1918 adoptată la Alba Iulia.

Proiectul formaţiunii conduse de Kelemen Hunor în Parlament vorbeşte inclusiv de „autonomia specială“, acolo unde minoritatea maghiara  are o proporţie semnificativă, în cazul României fiind vorba de judeţele Harghita, Covasna şi Mureş.

„Credem că în anul Centenar a sosit momentul ca principiile care vizează convieţuirea interetnică să fie transpuse în lege, astfel cum au fost formulate în rezoluţia adoptată la Adunarea Naţională:

«Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlucuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi un drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indiviziilor ce-l alcătuiesc», drept pentru care am depus prezenta iniţiativă legislativă“, se arată în iniţiativa UDMR, care pleacă de la principiile enunţate în Rezoluţia de la 1 decembrie 1918, când s-a vorbit de acordarea de drepturi şi „popoarelor conlocuitoare. 

 

Reprezentanții comunității maghiare au solicitat sa se legifereze următoarele:

Reprezentarea proporțională în instituțiile administrative la nivel local, județean, national și european.

Numai ca, dacă se legiferează reprezentarea proportionala la nivel local, județean, național, în condițiile în care conform ultimului recensământ maghiarii reprezintă cca 6% din populația totală a țării, maghiarii ar putea ieși pe minus dacă numărăm toți etnicii maghiari prezenți în instituțiile administrative din România.

În cazul reprezentării proporționale la nivel european, este o pretenție mai mult decât fantezistă având în vedere că în anul 1918 nu exista Uniunea Europeană iar regulile europene de reprezentare nu le putem legifera la nivel național (a se citi UDMR).

Similar cu această argumentație, în cazul solicitării reprezentării proporționale în instanțe, tribunale, ministere, servicii publice deconcentrate, propunem un exercitiu care se află la îndemâna UDMR şi anume asigurarea acestei reprezentări proporționale în cazul etnicilor români din zonele locuite preponderent de maghiari.

Autonomia este cheia pentru păstrarea identității fiecarei regiuni, se întâmplă peste tot în Europa, trebuie și în România. (…)Vorbim despre trei forme de autonomie: Autonomie regională, autonomie locală pentru comunitățile care trăiesc în condiții interetnice și autonomie culturală, aceste forme trebuie cât mai repede discutate cu majoritatea româneasca ți adaptate legislativ”, a declarat Kelemen Hunor.

În fapt, UDMR nu dorește o reprezentare proporțională a etnicilor maghiari în ” aparatul de stat”, deoarece are peste 6% din acesta, nici chiar autonomia culturală, care nici ei nu ştiu exact ce înseamnă, doresc un singur lucru: „AUTONOMIE TERITORIALĂ” a zonelor locuite compact de maghiari.

Dar, totuși care poate fi adevărata motivație a a acestei autonomii?

În primul rând, purtarea unui „război” permanent pentru obținerea autonomiei asigură voturi, aceste voturi asigură locuri în parlament și cuprinderea formațiunii în luarea deciziilor importante în stat.

În al doilea rând, lupta pentru autonomie, sau obținerea acesteia, menține comunitatea maghiară în enclave izolate de restul țării și posibilitatea manipulării acesteia pentru… obținerea de voturi.

Este extrem de simplu. Dar nu toată lumea vede.

Asadar, UDMR nu solicită doar autonomia Ţinutului Secuiesc, ci şi alte prevederi în favoarea sa. În primul rând, cei din UDMR vor ca minorităţile istorice să aibă alt tratament în ceea ce priveşte alegerile europene şi alegerile locale, adică să aibă un număr de locuri asigurat, care să fie direct proporţional cu procentul acestora din populaţia totală a României.

Adică, în cazul UDMR, să aibă 7% din mandatele pentru Parlamentul European şi un procent similar în mandatele rezultate în urma alegerilor locale. Iniţiatorii s-au gândit să-şi facă viaţa mai uşoară şi în competiţia electorală naţională. Astfel, printr-o prevedere a proiectului, UDMR vrea să i se asigure automat 7% din locurile din Parlament, chiar dacă la vot obţine mai puţin sau dacă nu întruneşte măcar pragului electoral, în prezent de 5%. 
 

Într-un comentariu oferit Q Magazine, jurnalistul Dan Tanasă a declarat că gestul formațiunilor politice maghiare nu este deloc surpinzător, dar în același timp este umilitor pentru acest început de an al Centenarului Marii Uniri.

„ Liderul UDMR vorbește de fapt ca un demnitar al statului ungar, nu ca reprezentant al statului român. Este surprinzător cum în acest moment, în Transilvania, se readuce structura societății medievale, în care ungurii erau în centrul orașelor mari și dețineau proprietățile, iar românii erau obligați să trăiască la periferiile orașului și nu aveau voie să ridice biserici din piatră ș.a.

Această rezoluție este complet anticonstituțională și profund antiromânească. În același timp, ea este parte a unui proiect mult mai amplu care vizează într-un final ruperea Transilvaniei de România. Este regretabil să vedem cum clasa politică de la București este complet absentă, vecină practic cu trădarea de neam”, afirmă jurnalistul Dan Tanasă pentru Q Magazine.

„În timp ce Bucureștiul are niște reacții anemice cu privire la românii de pretutindeni, românii din Republica Moldova, alocând doar câteva sute de mii de euro pentru proiecte culturale, Budapesta ia decizia să ofere, în anul Centenarului, peste 100 de milioane de euro organizațiilor maghiare.

Este important să precizăm că banii nu sunt destinați pentru proiecte identitare, ci mai degrabă pentru achiziții mobiliare și imobiliare” a adaugat  jurnalistul.

 

      Cititi in cele ce urmeaza textul Rezoluției UDMR privind autonomia, la care s-au raliat si celelalte doua partide ale maghiarilor din Romania, PCM si PPMT :

 

 

 

 

 

„Din păcate, anul trecut s-au făcut anumite concesii extrem de toxice pentru statul național unitar român. De exemplu, prin modificarea legilor sănătății s-a ajuns ca în instituțiile medicale de stat, să se permite utilizarea limbii turce, romani și maghiare.

Asta ne arată că unii politicieni, fie de stânga sau de dreapta, nu fac altceva decât să se întreacă cine este chelnerul mai bun pentru UDMR”, a declarat Dan Tanasa.

 

Concluziile le lăsăm în seama dumneavoastră.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

 adev.ro/pj80vs

http://www.napocanews.ro/2018/12/udmr-o-noua-incercare-de-modificare-a-articolului-1-al-constitutiei-romaniei.html

https://evz.ro/udmr-autonomie-cerere-an-centenar.html

https://www.qmagazine.ro/reactie-dura-fata-de-rezolutia-udmr-ce-urmaresc-partidele-maghiare/

Negocieri discrete PSD-ALDE cu UDMR pentru oficializarea limbii maghiare în justiție

 

 
Ce cere UDMR în schimbul votului pentru guvernul Dăncilă 

 
Surse din interiorul Partidului Social Democrat (PSD) au precizat faptul că liderii coaliției de guvernare PSD-ALDE, Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu, poartă negocieri intense cu UDMR pentru oficializarea limbii maghiare în justiție.

În fapt, adoptatea unei astfel de prevederi legale ar constitui o nouă discriminare pozitivă inutilă la adresa comunității maghiare din România și va duce la epurarea etnică a românilor  din Transilvania în general și din județele Covasna și Harghita în mod special.

Proiectul de lege pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 9 Justiția al Chartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare conform Legii de ratificare nr. 282/2007, inițiat de către UDMR-iștii Márton Árpád-Francisc și Máté András-Levente, prin care se dorește legiferarea obligativității ca instanțele de judecată din România să angajeze cunoscători ai limbilor minorităților în zonele în care aceștia au o pondere de peste 20% din totalul populației a fost adoptat tacit de Camera Deputaților în luna octombrie 2013.

Conform proiectului adoptat tacit de Camera Deputaților în 2013, instanțele și parchetele din zonele în care minoritățile naționale au o pondere de peste 20% vor fi obligate să angajeze magistrați care să cunoască limba minorătății. Mai mult, în instanțe vor putea fi introduse cereri și alte înscrisuri și în limba minorității naționale, costul traducerilor urmând a cădea în sarcina statului.

Legea  inițiată de către cei doi deputați UDMR și are ca scop maghiarizarea instanțelor de judecată din județele în care comunitatea maghiară are o pondere de peste 20% din totalul populației. Este deja binecunoscut și dovedit faptul că Legea nr. 215/2001 a aministrației publice locale, care a permis utilizarea limbii maghiare în administrație în zonele în care maghiarii au o pondere de peste 20%, constituie baza legală a maghiarizării administrației publice locale din județele Covasna și Harghita.

Sub pretextul asigurării unui drept, administrația publică locală din județele Covasna și Harghita a fost epurată etnic de români care au fost eliminați de la concursurile pentu ocuparea posturilor pentru că nu cunosc limba maghiară.

Legea nr. 215/2001 a constituit (și constituie) baza legală a numeroase abuzuri, de notorietate fiind cele în care în baza acestei legi se solicita până și femeilor de servici să cunoască limba maghiară.

Este evident că legea adoptată tacit de către Camera Deputaților va constitui baza legală a maghiarizării instanțelor de judecată din județele Covasna și Harghita, și prin extensie curțile de Apel din Brașov și Mureș.

Întocmai ca pe vremea Imperiului Austro-Ungar, limba maghiară va deveni o limba oficială în instanțele de judecată din România, costul traducerilor fiind suportat de către bugetul de stat.

Anul trecut, Coaliția PSD-ALDE a oficializat limba maghiară în instituțiile sanitare din România

În luna aprilie 2017 coaliția PSD-ALDE, condusă de Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu, a votat favorabil proiectul legislativ inițiat de un grup de 13 deputați și senatori UDMR care va obliga unitățile spitalicești să angajeze vorbitori de limba maghiară (detalii aici).

 

Aflaţi mai mult accesând dantanasa.ro.