Teoria conspirației : Proiectul ultrasecret “Apocalypse” privitor la un sfarsit biblic al lumii. VIDEO

 

 

 

 

Foto: CladireaPentagonului – Ministerul Apararii al SUA

Numeroase teorii ale conspiratiilor s-au derulat  de-a lungul vremii, insa adevarul din spatele operatiunilor din umbra iese de obicei la iveala de-abia dupa scurgerea multor ani.

Printre presupusele conspiratii care au emotionat publicul larg in ultima vreme, s-a aflat si  Programul stiintific militar american  „HAARP” (High Frequency Active Auroral Research Program).

 

HAARP – De la teoria conspirației la realitate

Unii analisti afirma ca instalatia HAARP ar putea controla vremea si ar putea fi folosita chiar ca o arma.

Conform unor oameni de stiinta, undele radio extrem de concentrate ar putea fi „impinse” in ionosfera, schimbandu-le pozitia fata de suprafata Pamantului.

Acest lucru ar putea afecta presiunea aerului si vremea, cauzand instabilitatea vremii si furtuni puternice.

Prin urmare, teoreticienii conspiratiei cred ca guvernul american ar putea folosi HAARP pentru a crea furtuni directionate in anumite regiuni si alte fenomene meteorologice extreme.

 

Date stiintifice oficiale

În mod oficial, HAARP sau High Frequency Active Auroral Research Program, este un program de cercetare asupra frecvențelor aurorale active desfășurat pe teritoriul Statelor Unite,in  Alaska.

Acest program reprezintă activitatea de cercetare desfășurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonului, azotului și ionilor acestora la bombardamentele radiației solare și cosmice dar și la emisiunea de radiații de înaltă frecvență (HF) sau joasă frecvență (ELF) de pe Pământ.

Fiind un program științific, guvernul american alocă anual un buget recunoscut oficial de 30 milioane de dolari. HAARP este desfășurat de Institutul de Geofizică al Universității din Alaska de la Fairbanks iar titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy și US Air Force.

HAARP este conectat la unul din cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/TM3D/T3E al Universității Alaska de la Fairbanks, iar sistemul propriu-zis se afla  într-o bază militară de lângă Gakona din statul Alaska, de acest proiect beneficiind in principal US Space Force.

Pentru proiectul HAARP se utilizează un echipament terestru, constituit dintr-o rețea de antene, fiecare antenă fiind alimentată din propriul său generator putând încălzi părți din ionosferă prin intermediul undelor radio.

Intr-o prima faza au fost construite 48 de antene, urmând ca în final numărul acestora să ajunga la 360.

Într-o formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul că antenele trimit semnale în loc să le primească. Această tehnologie foloseşte fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus.

Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.

Proiectul similar european numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association, este amplasat în Norvegia şi Suedia.

Ţările participante sunt Marea Britanie, Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, China și Japonia. Rusia a dezvoltat propria bază de cercetare a ionosferei, denumită SURA, la Vasilsurk.

Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European, se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect.

Programul de cercetare HAARP a provocat polemici diverse, datorita faptului ca o consecinţă a experienţelor desfăşurate in cadrul lui ar fi în opinia specialiştilor şi faptul că energia uriaşă de radiofrecvenţă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio, poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ, şi poate crea găuri în ionosferă, producând pătrunderea razelor cosmice nocive.

S-a afirmat că acest program ar putea declanşa cutremure şi ar transforma atmosfera, astfel încât „cerul să ardă”.

Puterea acestui sistem depinde de gradul de penetrare, unghiul de incidenţă, polarizarea undei, precum şi de condiţiile din ionosferă.

Originile H.A.A.R.P.

Sistemul HAARP se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J. Eastlund, care a dezvoltat studiile lui Nikolas Tesla, autorul unei teorii conform căreia Pământul este un conductor uriaș și sigur, dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicaţii.

Brevetul american al lui Eastlund, Metodă şi aparatură pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera şi magnetosfera Pământului, a fost etichetat ca secret timp de un an.

Prin încălzitorul ionosferic Eastlund, radiaţia frecvenţei radio este concentrată şi focalizată într-un punct din ionosferă, trimiţându-se astfel o cantitate de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitive capabile să producă doar o milionime de Watt.

„Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară.

Pot avea loc modificări moleculare ale atmosferei astfel încât să se obţină efecte pozitive asupra mediului.

Pe lângă schimbarea propriu-zisă a compoziţiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi mărită concentraţia unei anumite molecule sau a anumitor molecule.

De exemplu, concentraţiile de ozon și azot din atmosferă pot fi mărite artificial. Încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea pe principiul aflat la baza uneia dintre invenţiile lui Nikolas Tesla și anume rezonanţa care influenţează sistemele planetei.

Dacă sistemul HAARP ar funcţiona la capacitate deplină, s-ar putea induce schimbarea climei unei întregi emisfere.”

Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul de Apărare American, şi-a început cercetarea privind modificarea condiţiilor meteorologice la sfârşitul anilor ’40, în punctul culminant al Războiului Rece şi a prevăzut “forme de luptă de război care sunt de neimaginat”.

Era in 1945, pe cand cresteau tensiunile intre rusi si americani si fiecare parte incerca sa speculeze puterea de distrugere continuta de fenomenele naturii.

O putere considerata de catre teoreticienii Razboiului Rece potential superioara celei a armelor atomice.

De-a lungul timpului, SUA a experimentat diverse proiecte privind proprietăţile și utilizarea undelor electromagnetice – Argus în 1958, Starfish în 1962, Solar Power Satellite în 1968 și 1978, Space Shuttle Experiments în 1985, Mighty Oaks în 1986, Desert Storm în 1991, Alliate Force în 1999 – ce aveau drept scop distrugerea comunicaţiilor inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. In anii ’60, Academicianul rus Mihail Budyko a formulat ipoteza conform careia, imprastiind particule de funingine pe o banchiza, aceasta ar putea fi topita in mod ireversibil.

În 1958, consilierul şef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, căpitanul Howard T. Orville, a afirmat că Ministerul Apărării al SUA studiază „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pământului şi cerului, așadar de influenţare a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafeţe date“.

În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald, director adjunct al Institutului de Geofizică şi Fizică Planetară de la Universitatea din Los Angeles, consilier ştiinţific al Preşedintelui Johnson, a publicat lucrări cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului în scopuri militare, făcând un comentariu revelator:

„Cheia unui război geofizic constă în identificarea instabilităţilor mediului, astfel încât prin adăugarea unei cantităţi mici de energie să se elibereze cantităţi mult mai mari de energie.”

MacDonald avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament şi a contribuit la ceea ce era un vis, pentru acea vreme.

Oamenii de știinţă lucrează de zeci de ani la metodele războiului geoclimatic, pe care îl numesc eufemistic „modificarea vremii”. Americanii recunosc că în timpul războiului din Vietnam au cheltuit sume importante pentru desfăşurarea Operaţiunii Popeye, prima aplicaţie a războiului climateric.

În 1967, Pentagonul a încercat să prelungească artificial sezonul ploilor musonice şi să blocheze prin inundaţii de mare amploare principalul drum de aprovizionare al forţelor comuniste din Vietnamul de Sud.

Ministerul Apărării al SUA a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor şi a uraganelor prin proiectele Skyfire şi Stormfury.

S-au avut în vedere tehnologii complicate care să producă efecte pe scară mare. Studierea căilor de a provoca şi detecta cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus.

Finanţarea acestui proiect a fost acordată de Defense Advanced Research Projects Agency, DARPA, acum cu acronimul ARPA. În 1994, aviaţia militară americană şi-a făcut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii, cu observaţia că „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat este interzisă“.

Edward Teller , considerat parintele bombei H, a fost multa vreme unul dintre putinii avocati ai geoingineriei climatice.

El a sustinut in 1997 necesitatea de a proteja Terra prin intermediul unui ecran de particule de sulf.

Teller a propus crearea unui ecran solar prin introducerea de particule reflectorizante in straturile superioare ale atmosferei.

Armata SUA spune ca sistemul HAARP este capabil:

– sa confere armatei un instrument pentru a inlocui efectul de puls electromagnetic al dispozitivelor atmosferice termonucleare (care au fost luate in calcul de armata ca optiuni viabile, cel putin pana in anul 1986);
– sa inlocuiasca printr-o tehnologie noua si compacta uriasul sistem de comunicare submarina prin frecvente extrem de joase care opereaza in Michigan si Wisconsin;
– sa fie folosit pentru a inlocui sistemul de radare cu raza de actiune pana dincolo de orizont (sistem care fusese planuit candva pentru actuala locatie a lui HAARP) cu un sistem mai flexibil si mai precis;
– sa ofere o modalitate de distrugere a comunicatiilor pe o arie extrem de larga, mentinand in acelasi timp in functiune propriul sistem de comunicatii al armatei;
– sa ofere o tomografie de penetrare a Pamantului pe suprafete intinse, care combinata cu abilitatile de procesare a computerelor EMASS si Cray, ar face posibila verificarea multor puncte ale tratatelor de pace si nonproliferare a armamentului nuclear;
– sa fie o unealta de cercetare geofizica pentru identificarea depozitelor de petrol, gaze si minerale pe suprafete mari;
– sa fie folosit pentru a detecta avioane care zboara la inaltime mica si proiectile teleghidate, facand astfel ca orice alta tehnologie sa fie depasita.
Posibilitatile de mai sus pot parea o idee excelenta tuturor celor care cred intr-un sistem de aparare puternic si celor interesati de reducerea costurilor.

Cu toate acestea, modalitatile de intrebuintare posibile, pe care dosarele referitoare la HAARP nu le explica si care nu pot fi gasite decat in dosarele aviatiei americane, a armatei si a marinei, precum si in dosarele altor agentii federale, sunt alarmante.

Mai mult decat atat, efectele folosirii abuzive ale acestor nivele de intensitate in scutul nostru natural – ionosfera – pot fi catastrofale, dupa parerea unor oameni de stiinta.

De la date ştiinţifice la teoria conspiraţiei

În 1996, în timpul prezentării unui raport al Departamentului de Apărare, secretarul general al apărării, William S. Cohen, a spus că “guvernele pot modifica clima, declanşa cutremure şi produce erupţii vulcanice, de la distanţă, doar prin utilizarea undelor electromagnetice”.

Nu trebuie să mai spunem faptul că acest subiect este un tabu ştiinţific. Posibilitatea manipulării mediului sau a condiţiilor meteorologice, ca parte dintr-o agendă militară, nu este considerată niciodată relevantă.

Analiştii militari sunt muţi în ceea ce priveşte acest subiect. Meteorologii nu investighează problema, iar ecologiştii sunt prea captivaţi de problema încălzirii globale şi a protocolului Kyoto.

Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru utilizare militară, s-a alăturat consensului încălzirii globale.

Într-un studiu major, Pentagonul a analizat în detaliu implicaţiile diferitelor scenarii de încălzire globală.

Există mai multe explicaţii principale privind vremea şi schimbările climatice, însă niciuna dintre acestea nu explică complet evenimentele foarte neobişnuite şi complet haotice ale vremii, fără să mai menţionăm de “costurile umane” şi devastările produse, care au dus la destabilizarea unui sistem ecologic şi agricol.

Aceste explicaţii nu s-au referit niciodată la problema manipulării climei pentru uz militar.

Întâmplările meteorologice neobişnuite din SUA şi din Europa Occidentală au fost intens documentate.

Totuşi, ceea ce mass-media oficiala nu a subliniat este acel număr de schimbări climatice dramatice şi neobişnuite care s-au produs în ultimii ani în ţări care sunt identificate ca posibile ţinte ale puterilor occidentale.

De exemplu, tiparele meteorologice din Coreea de Nord, au fost marcate încă de la mijlocul anilor ’90 printr-o succesiune de secete, urmate de inundaţii si cutremure recente.

Rezultatul a fost distrugerea unui întreg sistem agricol. În Cuba, tiparul este similar cu cel observat în Coreea de Nord.

În Irak, şi Siria, o secetă devastatoare s-a produs în 1999.

Teoriile neoficiale au încins Internetul, mai ales după amenințările în lanț ale regimului comunist de la Phenian, care invocau un atac nuclear preventiv împotriva SUA.

Mai puțin vocal în ultima perioadă, Iranul rămâne pe agenda îngrijorărilor Washingtonului, după ce experții au dat ca sigur că nu mai e mult până când Teheranul va avea bomba nucleară.

Motive suficiente pentru ca americanii să fi recurs la HAARP.

Primul seism din Iran, de 6,3, a avut loc la mică distanță de centrala atomică iraniană de la Bushehr.

Cutremurul de la frontiera dintre Rusia și Coreea de Nord a avut 6,2 pe Richter și s-a resimțit și la Phenian.

În Afganistan, o secetă de patru ani, din perioada precedentă invaziei americane din 2001, a generat distrugerea unei economii bazate pe producătorii agricoli, care a dus la o foamete larg răspândită.

Deşi nu există nicio dovadă cum că aceste întâmplări meteorologice sunt rezultatul unui armament climatic, Laboratoarele Geofizice Phillips, care sunt partenere în proiectul HAARP, predau un curs pentru personalul militar de la Baza Aeriană Hanscom din Maryland numit “Tehnici de Modificare a Condiţiilor Meteorologice”.

Cursul subliniază declanşarea furtunilor, uraganelor etc pentru uz militar.

Trebuie subliniat faptul că aceste tehnici pot provoca haos pe pieţele financiare şi de mărfuri şi pot fi folosite ca un instrument “de comerţ interior” în vederea unor câştiguri financiare.

Manipularea meteorologică are abilitatea de a destabiliza instituţiile unei ţări. În acelaşi timp, tulburările în agricultură crează o dependenţă mai mare faţă de ajutorul alimentar şi de importurile de cereale din alte ţări mai “norocoase”.

Nu doar adepții teoriilor conspirației au motive să se teamă de puterea HAARP. În urmă cu câțiva ani, Parlamentul European a calificat programul american drept „o îngrijorare globală”.

Oamenii de știință aduși în fața legislativului UE au explicat că această armă terifiantă are puterea de a da peste cap vremea într-o țară și de a declanșa efecte catastrofale.

Rușii au și ei, de peste 20 de ani, un program similar, numit Sura. Se află în centrul Rusiei, în locuri mai ascunse, la 150 km de Nijnii Novgorod. „Sura” aparține Institutului de Cercetare în domeniul radiofizicii.

HAARP face parte din arsenalul de arme al Noii Ordini Mondiale, din cadrul Iniţiativei de Apărare Strategică. Prin comandă militară, economii naţionale întregi pot fi destabilizate prin manipulare climatică.

Iar acestea pot fi făcute fără ca victimele să ştie, cu costuri minime şi fără implicarea personalului militar.

Pe lângă alterarea climei şi crearea de furtuni, HAARP modifică modul în care mintea umană operează şi chiar scade rezistenţa biologică la boli.

Chiar dacă cele mai multe aspecte legate de HAARP sunt ținute secrete, din motive de „securitate națională”, se știe că în 2003 programul dispunea de 48 de antene uriașe, înalte de 20 de metri, legate toate la un emițător de 1 MW.

Proiectul final prevede însă instalarea a 360 de antene – 3 megawați, fiecare. Se mai spune că uriașele antene amplasate în Alaska sunt „urechea” imensă prin care Pentagonul reușește să intercepteze comunicațiile din toată lumea.

Baza militară de la Gakhona, din nordul SUA, este înconjurată de sârmă ghimpată, întreg perimetrul este păzit de pușcași marini, iar spațiul aerian de deasupra sa este închis oricăror avioane.

Instalații HAARP pe glob :

Cei mai multi dintre voi stiati despre existenta antenelor HAARP si despre folosirea acestora in modificarea vremii , eruptii vulcanice , cutremure, control mintal si altele.

Dar ceea ce nu stiati este ca in lumea mai sunt alte antene la fel ca si HAARP unele chiar mai puternice de cateva sute de ori . Acestea se afla raspandite pe tot globul .

De exemplu cea mai puternica se afla in Norvegia, mai precis in nordul Norvegiei.

A doua antena ce este situata pe teritoriul american in Alaska numita HIPAS ,adica,, Hight Power Auroal Stimulation Observatory ,, . HIPAS este situata la 30 mile nord est de Fairbanks.

Campul de antene HIPAS se intinde pe o distanta de 120 de acrii . Aceasta are o putere de 70 de Megawati spre deoasebire de HAARP care are doar 3.6 Megawati.

Coordonatele pentru GOOGLE MAPS pentru a vizualiza antenele este : 64°52’21.18″N 146°50’18.78″W . Mai jos puteti vizualiza o parte din campul de antene HIPAS :

Al doilea camp de antene este cel din Japonia numit MU Radar . A fost folosita inca din 1984 de catre centre de cercetare interne si externe , aceasta are o putere de numai 1 Megawat.

Antena e alcatuita din 475 antene Yagi asezate intr-un cer cu diametrul de 103 metrii. Coordonatele acesteai sunt 34°51’14.80″N 136° 6’19.45″E , si o puteti vedea in imagine :

Arecibo Observatory este o alta antena localizata in Puerto Rico . Se intinde pe un diametru de 302 m si o fera o putere de 2 Megawati. – 18°20’39”N, 66°45’10”W

Cea mai puternnica antena este situata in Norvegia si este vorba despre EISCAT, European Incoherent Scatter Scientific Association care este format din 3 antene in Nordul Norvegiei si una langa Svalbard .

Puterea generata de EISCAT este de 1 Gigawat pe cand HAARP are o putere de doar 3.6 iar HIPAS are 70 de Megawati . Coordonatele acesteia sunt 69°35’1.06″N 19°12’57.11″E :

Antena din Rusia are o putere de 190 de Megawati si este numita SURA. Aceasta se aseamana cu antena americana HAARP . Coordonatele acesteia sunt 56° 7’10.32″N 46° 2’4.41″E .

Va pun la dispozitie o lista cu locatiile instalatiilor ce fac parte din acest proiect:

1. HAARP/Alaska – 62°23’29.66”N, 145°06’58.47”W

2. Millstone Hill Radio Observatory – Westford, Massachusetts, USA +42° 37′ 09.25″, -71° 29′ 28.49″

3. Platteville Atmospheric Observatory Colorado, USA +40° 10′ 54″, -104° 43′ 30″

4. NERC/MST, UK – 52°25’28″N 4°0’18″W

5. Sura Facility Nizhniy Novgorod, Russia – 56°7’9.70”N, 46°2’3.66”E 56°08’N, 46°06’E

6. National MST Radar Facility NMRF

7. Andra Pradesh, India – 13°27’26.68”N, 79°10’30.74”E

8. Jicamarca Radio Observatory Lima, Peru – 11°57’6”S, 76°52’27”W

9. Jindalee Operational Radar Network JORN

10. Long Reach, Australia – 23°24’S, 143°48’E

11. Leonora, Australia – 28°19’02.5608”S, 122°50’36.4416”E

12. Laverton, West Australia – 28°19’36.29”S, 122°0’18.84”E 23°39’28.9692”S, 144°08’43.5552”E

13. Alice spring, Australia – 22°58’03.2196”S, 134°26’52.5732”E

14. Arecibo, Porto Rico – 18°20’39”N, 66°45’10”W

15. EISCAT, Norway – 69°35’10.67”N, 19°13’28.62”E

16. HiScat/Teracom, Sweden – 55°49N, 13°44E

17. China Research Institute of Radiowave Propagation – 40°24’15.91″N, 93°38’09.74″E

– În aceeasi categorie mai intra si:
1. Poker Flat Research Range Near Chatanika, Alaska 65° 7’37.10″N 147°29’37.61″W, 65° 7’48.34″N 147°28’14.05″W , +65° 7′ 55.61″, -147° 27′ 14.98″

2. Chatanika Incoherent Scatter Facility Poker Flats, Chatanika, Alaska 65° 7’2.84″N 147°27’33.62″W

3. Millstone Hill Radio Observatory Westford, Massachusetts, USA +42° 37′ 09.25″, -71° 29′ 28.49″

4. Platteville Atmospheric Observatory Platteville, Colorado, USA +40° 10′ 54″, -104° 43′ 30″

5. VOA Voice of America Delano, California, USA 35°45’12.04″N 119°16’48.75″W

6. Sura Nizhniy Novgorod, Russia +56° 7′ 9.70″, +46° 2′ 3.66″

7. ISTP Institute of Solar-Terrestrial Physics Irkutsk, Russia 51°45’35.99″N 102° 6’34.86″E

8. SAO RAS Special Astrophysical Observatory of the Russian Academy of Science Nizhnij Arkhyz, Karachai-Cherkessian Republic, Russia – 43°49’44.07″N 41°35’3.90″E

8. VNITS VEI Moskovskaja Oblast’ Istra, Russia – 55°55’26.25″N 36°49’8.46″E

9. SIBNIIE Novosibirsk, Russia 55° 0’26.41″N 83° 1’50.42″E

10. VOLNA GP-120 Near Nakhodka, Russia – 42°51’42.69″N 132°36’50.04″E

11. PRAO Pushchino Radio Astronomy Observatory Moskovskaja Oblast’ Pushchino, Russia – 54°49’29.02″N 37°37’59.06″E

12. UTR-2 URAN (VLBI) IRA Institute of Radio Astronomy NAS Ukraine Kharkov, Ukraine – 49°38’5.53″N 36°56’8.11″E (UTR-2) , 49°40’27.47″N 36°17’32.24″E (URAN-1) 49°37’51.17″N 34°49’29.80″E (URAN-2) , 51°28’20.66″N 23°49’36.92″E (URAN-3) 46°23’46.11″N 30°16’22.52″E (URAN-4)

13. EISCAT – European Incoherent Scatter Scientific Association Ramfjordmoen, Near Tromso, Norway +69° 35′ 10.94″, +19° 13′ 20.89″

14. ALWIN MST Radar Andoya, Norway +69° 17′ 54.41″, +16° 2′ 31.48″

15. ALOMAR Observatory Andoya, Norway +69° 16′ 42.38″, +16° 00′ 33.36″

16. IAP Leibniz Institute of Atmospheric Physics Kühlungsborn, Germany , 54° 7’6.03″N 11°46’11.88″E

17. TIRA FGAN-FHR Fraunhofer Wachtberg, Germany, 50°37’1.59″N 7° 7’46.87″E

18. NMRF Nerc MST Radar Facility Capel Dewi, Carmarthenshire, Wales, United Kingdom
Near Aberystwyth, Wales, UK +52° 25′ 28.26″, -4° 00′ 19.59″

19. Jicamarca Radio Observatory Lima, Peru 11° 57′ 08.25″ S 76° 52′ 30.67″ W

20. Sao Luiz Space Observatory Cruzeiro Santa Bárbara, Sao Luis-MA, Brasil -2° 35′ 40.47″, -44° 12′ 35.90″

21. JORN Jindalee Operational Radar Network Laverton, West Australia -28° 19′ 36.29″, +122° 0′ 18.84″

22. JORN 2 Jindalee Operational Radar Network Longreach, Queensland, Australia -23° 39′ 29.53″, +144° 8′ 49.58″

23. JORN 3 Northern Territory, Australia 23.521497°S 133.677521°E

24. Harold E. Holt Naval Communication Station Exmouth, Western Australia , -21° 48′ 59.00″, +114° 9′ 56.00″ , 21°54’25.95″S 114° 7’46.57″E

25. National MST Radar Facility Gadanki, near Tirupati, in southern Andra Pradesh, India +13° 27′ 26.68″, +79° 10′ 30.74″

26. CRIRP China Research Institute of Radiowave Propagation Ionospheric Laboratory, Xinjiang (Sinkiang) Region 40°24’15.91″N, 93°38’09.74″E

27. Ionosphere Observation Network Chung Li National Central University Taiwan Taoyuan County, Jhongli City, Taiwan – 24°58’3.73″N 121°11’10.59″E

28. MU Shigaraki Observatory RISH, Kyoto University. Uji City, Kyoto Prefecture, Japan – 34°51’15.66″N 136° 6’24.49″E

29. EAR Equatorial Atmosphere Radar Sumatera Barat, Indonesia National Institute of Aeronautics and Space Lembaga Penerbangan dan Antariksa Nasional (LAPAN) Jakarta, Indonesia

Declaraţii ale oamenilor de ştiinţă

Mai mulţi oameni de ştiinţă, se tem de o etapă secretă în care HAARP ar “lansa mult mai multă energie în ionosferă.

Acest lucru ar putea produce o perturbare severă a atmosferei superioare ce poate produce efecte care să se răspândească rapid în jurul globului, pe o perioadă de mai mulţi ani”.

– Gratan Healy, expert în energie și consilier al OSCE, a dezvăluit că este foarte posibil să reprezinte „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, mărturisind faptul că „războiul geoclimatic a devenit o realitate”.

– Nicholas Begich (un adversar activ al programului HAARP) explică: „HAARP este, în realitate, un bombardament al ionosferei cu unde radio extrem de puternice, care afectează diverse zone ale planetei. Undele electromagnetice revin pe pământ din ionosferă şi penetrează totul pe scoarţă – viu sau mort – generând fenomene absolut devastatoare.”

– Dr. Rosalie Bertell, descrie HAARP ca pe “un încălzitor gigantic care poate cauza perturbări majore în ionosferă, creând nu doar găuri, ci incizii lungi în stratul protector care ajută planeta să nu fie bombardată de radiaţii.

Prin reflectarea spre sol a unor semnale de foarte joasă frecvenţă care au însă o intensitate mare, se poate realiza modificarea proceselor de gândire şi a celor emoţionale ale oamenilor aflaţi în zona ţintă, dar şi influenţarea dramatică a mişcărilor plăcilor tectonice care ar duce la cutremure artificiale.”

Dr. Bertell scria în 2000 într-un articol publicat de London Times că “oamenii de ştiinţă din serviciul armatei SUA lucrează la sisteme de modificare a vremii, ca potenţială armă.

Aceste metode includ creşterea furtunilor şi deturnarea râurilor de vapori din atmosfera terestră pentru a produce secete sau inundaţii ţintite”.

– Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, susţine că „este foarte probabil ca asocierea dintre frecvenţele înalte ale sistemului HAARP şi frecvenţele naturale extrem de joase să declanşeze efecte secundare nebănuite.

Se vorbeşte despre dezechilibre provocate deja de epoca industrială şi atomică, în special de iradierea mediului înconjurător cu particule mici de mare viteză comparabile cu nişte titireze minuscule.

Starea energetică anormală a Terrei şi a atmosferei sale poate fi comparată cu o baterie de maşină supraîncărcată, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinţi, arcuri electrice, crăpături fizice şi turbulenţă generală generată de energia blocată ce încearcă să iasă.”

– Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: „HAARP bombardează ionosfera acolo unde ea este relativ instabilă. Există o conexiune electrică foarte puternică între ionosferă şi partea din atmosferă unde se formează vremea, denumită și atmosfera inferioară.

Rezonanţa armonică în reţeaua electrică, un efect electric creat de om, produce căderea particulelor încărcate electric din centurile de radiaţie Van Allen, iar ionii care cad creează cristale de gheaţă ce duc la formarea norilor de ploaie.

Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut electric activ care protejează planeta de bombardamentul constant cu particule de energie ridicată din spaţiu.

Această plasmă conductoare, împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează plasma electrică din spaţiu şi o împiedică să ajungă direct la suprafaţa terestră. Dacă ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt va reacţiona.”

– Richard Williams, de la Laboratorul Davis Sarnoff, Princeton, este mult mai categoric:

„HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global. Pe lângă experimente de modificări climaterice s-au realizat pene totale de curent și suspendarea comunicaţiilor fără ca nimeni să fie tras la răspundere datorită secretizării totale a operaţiunilor militare.

Practic, prin programul HAARP se experimentează manipularea vremii, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, plus utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice.

Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat să semneze Acordul de la Kyoto privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.”

În ultimii ani, asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic.

Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane, cutremure, alunecări de teren. Singura explicaţie pe care o primim este încălzirea globală a planetei.

Posibilitatea folosirii fenomenelor meteo ca armă şi manipularea acestora în interes propriu pare a fi pură ficţiune.

Însă după decenii de controverse, comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de mâna omului.

Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului.

Deşi rareori se recunoaşte în reuniunile ştiinţifice, există în momentul de faţă o nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Până la urmă, tehnologiile revoluţionare pot fi utilizate pentru vindecarea şi ajutorarea umanităţii.

Oamenii și-au dorit dintotdeauna să poată controla vremea pentru a nu mai depinde de capriciile unor zei neîndurători.

De la săgeţile trimise în văzduh și până la rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulţi au încercat să influenţeze clima.

Dar ce se întâmplă dacă ne jucăm cu lucruri pe care nu le putem controla? Răspunsul acestei întrebări este probabil vital pentru supravieţuirea rasei umane.

A fost sistemul HAARP raspunzator de cutremurul devastator din Japonia, din 2011?

Teoriile conspiratiilor au afirmat de-a lungul vremii ca sistemul HAARP s-ar fi  aflat in spatele catastrofalului cutremur si al tsunami-ului din Japonia, din 2011, a tornadei din Oklahoma din 2013 sau a altor dezastre naturale.

THE Washington Post despre proiectul ultrasecret “Apocalypse” al Pentagonului, privitor la un sfarsit biblic al lumii.

Un angajat al Pentagonului, care a lucrat la Proiectul secret HAARP , a dezvaluit pentru ziarul  american Washington Post, ca exista si un proiect la fel de secret numit “Apocalypse” in care sunt structurate diverse “actiuni si reactiuni cu privire la un sfarsit biblic al lumii”, potrivit unei surse  care si-a dat doar un nume de cod – Marcus Aurelius, dar al carui nume real, jurnalistii de la WP spun ca il detin, dar nu il divulga din motive de securitate.

Pentru a-si dovedi expertiza, Marcus Aurelius a dat si cateva date despre HAARP.

Proiectul finantat de Pentagon, numit HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program), poate trimite in ionosfera peste un miliard de wati de unde radio.

Aceasta statie controversata s-ar afla in Alaska, iar recent a fost tinta unor acuzatii destul de grave: se pare ca acest HAARP ar fi responsabil de mai multe cutremure, si moartea in masa a pasarilor, a pestilor din mari, de dezastrul din Japonia, de cel din Noua Zeelanda etc.

  HAARP nu numai ca lanseaza in ionosfera unde radio de frecventa si putere uriase, dar controleaza si radiatii produse de exploziile solare si le amplifica, dupa cum spune insiderul Washington Post.

Acesta mai sustine ca testele din ionosfera ale HAARP ar putea duce la inversarea polilor magnetici ai Pamantului, o actiune care ar fi si inceput deja, iar in final va face “cerul sa arda”.

Dar cel mai important este faptul ca pe undele transmise de HAARP, nu numai in ionosfera, dar si in univers se pot transmite informatii subliminale.

Se presupune ca  revoltele din nordul Africii, ca si cele din lumea musulmana, au fost declansate de centura de radiatii HAARP.

Potrivit publicatiei The Telegraph: “Tensiunile din Orientul Mijlociu si Asia ar putea duce la o escaladare a cursei inarmarilor, care ar avea un potential de incepere a unui razboi nuclear”.

Tot aceasta arma apocaliptica este privita ca responsabila de schimbarea frecventei Pamantului (numita Oscilatia Schumann) si de perceptia ca zilele sunt mai scurte, ca viata trece mai repede, cu o viteza accentuata.

Acest fenomen care a inceput sa se petreaca cu incepere in 1986, apoi cu un alt prag in 1998, iar din 2001, de la atentatele WTC, a inceput sa fie tot mai accentuat.

Conform specialistilor, accelerarea acestei frecvente va atinge apogeul, atunci  cand va interveni o schimbare pe care unii o asimileaza ca Sfarsitul Lumii.

Pentru a fi si mai convingatori, cei care au lansat aceasta teorie a conspiratiei au interpretat si un text al Sfintei Scripturi:

“Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate”; (Matei 24:22).

Lovitura de teatru in Teoria Conspiratiei, este aceea ca s-a aflat, iata, ca HAARP este un proiect mai mic, inglobat in altul cu mult mai mare, care poarta numele de “APOCALYPSE” si ceea ce e mai ciudat, este ca  face ca aceste etape biblice sa fie parcurse, sa se petreaca la fel ca in Apocalipsa Biblica, inclusiv proiectul de incipuire a populatiei planetei, care va fi catalogata in codul de bare numeric hexa, in care datele personale se vor afla in limitele celor trei bare – 666.

“E ca si cum Pentagonul lucreaza ca Apocalipsa prevazuta in Biblie sa se petreaca aidoma ca si razboiul nuclear, care urmeaza sa vina dupa incidentele dintre cele doua mari religii, cea crestina si cea musulmana, dar nu se stie, iata, de data asta, unde, de ce parte si cine e, Anticristul”, mai spune sursa Marcus Aurelius (agentia org.)

In loc de epilog

SUA inchid programul HAARP. Renunta americanii la o arma secreta?

 

 

Foto: Live Science

 

Programul   HAARP, desfasurat  la baza de cercetari din Alaska, urmeaza sa fie inchis, la solicitarea Fortelor Aeriene, care si-au pierdut interesul pentru acesta si au notificat Congresul american in acest sens.

De-a lungul vremii, HAARP a fost considerat de unii o arma ce poate cauza dezastre naturale, inclusiv cutremure si tsunami, potrivit Live Science din 22 mai 2014

 

Oficial, ar fi  vorba un program de cercetare conceput pentru a analiza ionosfera, o parte din atmosfera superioara a Pamantului, care se intinde la altitudini cuprinse intre 85 si 600 de kilometri deasupra Terrei.

Teoriile conspiratiilor au abundat in stiri legate de instalatia HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program), considerata a fi utilizata in cadrul unui  un program conceput pentru controlul vremii sau chiar ca o arma secreta a Statelor Unite.

HAARP a fost finantat de catre Fortele aeriene, Marina americana, Universitatea din Alaska si proiectul DARPA (Defense Advanced Research Projets Agency) si  dispune in Alaska, la statia de cercetare, de un emitator radio de inalta frecventa care poate pertruba o mica portiune din ionosfera.

 

 

 

Bibligrafie (Surse) :

http://ro.wikipedia.org/wiki/HAARP;  http://revistaflacara.ro/haarp-salvare-sau-distrugere/;
http://www.descopera.ro/stiinta/928985-fata-intunecata-a-geoingineriei;
http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/haarp-o-arma-cutremuratoare-92725;
http://romanian.ruvr.ru/2013_03_01/HAARP-un-proiect-care-naSte-continuu-controverse/;
http://www.financiarul.ro/2012/10/12/arma-suprema-de-distrugere-in-masa-controlul-vremii/;
http://rtshadows.wordpress.com/2010/03/25/controlul-vremii-cu-ajutorul-tehnologiei-haarp/;

http://www.livescience.com/45829-haarp-shutdown.

https://conspiratiisimistere.wordpress.com

 

 

Publicitate

Extratereştrii in istoria umanităţii

 

 

 

 

 

 

 

 

Man în black. OZN-uri. Reptilieni. Persoane răpite de extratereştrii…

Industria Hollywood-iană a exploatat la maxim aceste subiecte şi oficial ni se spune că „toate acestea există doar în filme”.

Există civilizaţii extraterestre? Sunt acestea în contact cu Pământul?

O scurtă incursiune în dosarele istoriei ne arată şi o altă faţă a poveştilor cu extratereştri.

De această dată, va propunem una care există nu doar pe ecranele cinematografelor.

Fiecare aspect al vieţii pe pământ atrage gânduri de diferite tipuri.

„În timp ce lumina călătoreşte cu circa 300.000 de kilometri pe secundă, gândurile ajung practic instantaneu la locul de destinaţie.

Acestea călătoresc mai repede decât lumina în toate direcţiile, pătrunzând în minţile altor oameni şi producându-le, prin fenomenul subtil al rezonanţei, gânduri similare.

Astfel, fiecare are propria lui lume a gândurilor, şi toate aceste lumi se dizolvă în marele ocean al Minţii Cosmice. Cea mai bună explicaţie este că manas, sau substanţa minţii, umple ca un eter întregul spaţiu, servind drept vehicul pentru gânduri, la fel cum prana este vehiculul pentru sentimente, lumină şi electricitate, iar aerul pentru sunet”, explică  Swami Shivananda.

Există anumite aspecte care privesc toate fiinţele umane de pe acest pământ şi referitor la care oamenii au fost obişnuiţi să gândească, aproape toţi, la fel.

Un astfel de aspect este mişcarea Pământului în sistemul solar; un altul este contactul cu civilizaţiile extraterestre. Percepţiile şi concepţiile comune ale oamenilor creează aşa-numita „realitate consensuală”. Aceasta nu reaprezintă întotdeauna adevărata realitate.

Cum a fost percepută mişcarea Pământului de-a lungul istoriei

„Almagesti”, lucrarea de bază a astronomiei până în timpul Evului Mediu, cuprindea, pe lângă un catalog al stelelor cunoscute, o expunere amănunţită a reprezentării geocentrice a universului – reprezentare în care Pământul este fix şi imobil, în centrul unor sfere concentrice în rotaţie pe care se găsesc diversele planete ale sistemului solar (cum îl numim astăzi).

Ptolemeu, autorul acestei lucrări, respingea ideea conform căreia Soarele se află în centrul sistemului solar. Ideea universului heliocentric a fost susţinută întâia oară de filosofii pitagorieni Aristarchos din Samos şi Seleukos din Seleukia, şi recunoscută abia după 1300 de ani, prin contribuţiile lui Nicolaus Copernic, Johannes Kepler şi Galileo Galilei.

 

 

 

Copernic

 

 

Nicolaus Copernic scrie în 1512 „Comentariolus”, o lucrare în care descrie sistemul solar în model heliocentric. Acest manuscris era destinat doar celor apropiaţi. În 1530 Copernic încheie opera „De Revolutionibus Orbium Coelestium” („Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti”), lucrare destinată publicului, dar care va fi publicată abia în 1543.

În tratatul său, Copernic reia vechea ipoteză heliocentrică şi descrie cele trei tipuri de mişcări ale Pământului: în jurul axei proprii („rotaţie”), în jurul Soarelui („revoluţie”) şi în raport cu planul eliptic, menţinând teza aristotelo-ptolemeică asupra universului finit delimitat pe cer de stelele fixe.

Între 1543 şi 1600 au existat puţini adepţi ai sistemului copernician, printre cei mai renumiţi aflându-se Galileo Galilei şi Johannes Kepler. Cei mai înverşunaţi oponenţi ai teoriei lui Copernic au provenit din rândul clerului, pentru că sistemul propus de acesta era în contradicţie cu doctrina oficială a Bisericii Catolice.

În vremurile respective Biserica Catolică nu putea admite ideea că Pământul ar fi o simplă planetă care se învârte, împreună cu alte planete, în jurul Soarelui.

Descoperirea unui centru de gravitaţie în afara Pământului contrazicea teoria lui Ptolemeu asupra cosmosului şi intra în conflict cu doctrina aristoteliană, acceptată oficial de Biserica Catolică.

Inchiziţia a stigmatizat drept eretică această reprezentare cosmologică şi chiar i-a interzis lui Galileo Galilei să-şi susţină teoriile. Abia la sfârşitul secolului al XVII-lea, odată cu apariţia lucrărilor lui Isaac Newton asupra mecanicii cereşti, sistemul copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni.

 

 

 

Dovezi ale faptului că există extratereştrii

 

 

 

În ultimele decenii am fost destul de obişnuiţi cu romane şi filme ştiinţifico-fantastice în care apăreau fiinţe şi nave extraterestre.

Prin urmare, ideea că nu suntem singuri în univers a început să dobândească forţă.

 

 

Există multe dovezi care susţin acest lucru:

 

– numeroase fotografii realizate pe timp de zi şi pe timp de noapte, chiar înregistrări video de nave spaţiale (diferite de cele cunoscute a fi realizate cu tehnologia terestră), apărute în diverse părţi ale lumii; aceste filme au fost examinate de specialişti şi au fost găsite ca fiind autentice;
– mai mult de 3500 de rapoarte de la piloţi de avioane militare sau comerciale, despre OZN-uri (obiecte zburătoare neidentificate); multe cazuri aveau date coroborate cu informaţii radar şi martori la sol şi în aer;
– mai mult de 4000 de urme de aterizare de OZN-uri, în întreaga lume;
– sute de cazuri de interferenţă electromagnetică exercitată de navele extraterestre asupra motoarelor, radiourilor sau altor aparate electrice, care au fost observate de poliţie, personal militar şi civili;
– mai mult de 100 de martori ai unei retrageri a unei nave extraterestre, şi cel puţin patru corpuri de fiinţe extraterestre rămase în urma unei coliziuni care s-a petrecut în iulie 1947, la nord-vest de Roswell, New Mexico;
– sute de rapoarte credibile, multe având numeroşi martori, despre aterizări de nave spaţiale cu fiinţe umanoide;
– multe evenimente cu martori în care fiinţe umane au fost luate la bordul OZN-urilor;
– din rapoartele primite, aproximativ 10% din populaţia Americii (25 de milioane de oameni) au văzut OZN-uri;
– numeroase documente ale Guvernului SUA indică faptul că aceste vehicule sunt reale şi că ele au fost implicate în supravegherea Pământului mai multe decenii.

 

 

În octombrie 1999, Vaticanul admitea, în cadrul unei emisiuni la televiziunea naţională, realitatea contactelor cu extratereştrii. Monseniorul Corado Balducci, un membru al consiliului director al Vaticanului (Vatican Curia) şi apropiat al papei, a apărut la televiziunea naţională  de cinci ori, pentru a susţine realitatea contactelor cu civilizaţii extraterestre.

Balducci a spus că Vaticanul urmăreşte îndeaproape acest fenomen, în mod discret. Se pare că Vaticanul primeşte multe informaţii referitoare la extratereştrii şi contactele lor cu oamenii.

 

Experimentul Philadelphia şi proiectul Montauk

 

În luna iunie 1982, regizorul Stephen Spielberg i-a prezentat, în avanpremieră, filmul “ET – Extraterestrul” preşedintelui Ronald Reagan, la Casa Albă. După ce filmul a luat sfârşit, Reagan i-a mărturisit lui Spielberg: “Ştii, nu sunt nici măcar şase persoane în această încăpere care să ştie cât de adevărat este (fimul)”.

S-au scris sute de cărţi despre posibile colaborări ale guvernului Statelor Unite cu civilizaţii extraterestre. Există teorii care explică prin această prismă experimentul Philadelphia şi proiectul Montauk.

Experimentul Philadelphia este unul dintre cele mai controversate experimente efectuate de către armata americană în timpul celui de-al doilea război mondial.

În anul 1943, o navă a armatei americane a fost teleportată pe o distanţă de 600 de kilometri ca urmare a unui experiment ultrasecret numit Proiectul Rainbow (Curcubeul), cunoscut publicului sub numele de experimentul Philadelphia. Mai mulţi cercetători au descoperit o legătură  între acest experiment şi un altul dezvoltat în anii 1960-1970 de către armata americană cunoscut sub numele de Proiectul Montauk.

În cadrul proiectului Montauk s-au realizat misterioase experimente de călătorie în timp.

Există surse credibile care afirmă că încă din 1934 preşedintele Roosevelt a făcut o înţelegere secretă cu anumiţi extratereştri.

Din relatările referitoare la proiectul Montauk aflăm, de asemenea, că Nikola Tesla avea contacte cu o grupare extraterestră ce era orientată benefic în intenţiile ei.

Unul din oamenii de ştiinţă care au participat la acest experiment, Alfred Bielek, afirma: “Cu siguranţă Tesla, care era un apropiat al preşedintelui, a pus la cale întâlnirea.

Extratereştrii au promis ajutor pentru scoaterea Statelor Unite din criza economică şi au oferit o tehnologie care, cu siguranţă, li s-a părut uluitoare oamenilor de ştiinţă ai anului 1934.

Cu toate că nu este vorba de extratereştrii „micii cenuşii”, ci de o altă grupare, s-ar părea că aceştia s-au divizat constituindu-se într-un subgrup care a început să devieze de la planurile iniţiale în privinţa cărora se convenise cu guvernul nostru.”

Experimentul Philadelphia, considerat de serviciile secrete ale marinei americane o modalitate de a utiliza tehnologia invizibilităţii în scop militar, ar putea fi o acţiune pusă la cale de extratereştrii – grupul umanoid K, pentru a putea pătrunde cu uşurinţă pe Pământ.

Cercetătorii, cum ar fi fraţii Bielek, care au participat direct la acest experiment şi care şi-au reamintit etapele prin care au trecut şi detalii concrete ale acestui experiment, sunt de părere că extratereştrii au realizat un studiu foarte atent asupra bioritmurilor Pământului, cu mult timp înainte de a se realiza experimentul propriu-zis, şi au ales data şi locul punerii în practică în conformitate cu rezultatele studiului.

Experimentul a fost un succes tehnologic şi un eşec uman. Mulţi marinari care au participat au avut de suferit în urma experimentului, atât fizic, cât şi psihic.

Pentru extratereştrii a fost un succes, deoarece s-a realizat o gaură de 40 de ani în hiperspaţiul Pământului, prin care ei au putut pătrunde fără efort în dimensiunile spaţio-temporale ale planetei noastre. Mărturii despre aceste aspecte sunt cuprinse şi în relatările oamenilor de ştiinţă care au participat la proiectul Montauk.

 

Contactele cu extratereştrii, păstrate sub tăcere

 

Agenţia Naţională de Securitate (NSA) a recunoscut existenţa proiectului “Vărsătorul” – lansat la începutul anilor ‘60, cu scopul de a colecta toate datele ştiinţifice, tehnologice, medicale şi informaţiile de la navele extraterestre identificate.

Nu există însă declaraţii oficiale ale guvernelor ţărilor în care au avut loc aterizări de OZN-uri, sau contacte clare cu extratereştrii, care să certifice aceste aspecte.

Există încă publicaţii care pun la îndoială prezenţa acestor evidenţe. Să fie oare anumite ameninţări care fac  să fie păstrată tăcerea asupra acestor contacte?

Există multe relatări ale celor care s-au ocupat de fenomenul OZN şi ale celor care au fost martori oculari ai aterizărilor de nave spaţiale, confirmând apariţia, după evenimentele respective, a unor persoane, de obicei îmbrăcate în negru, care îi ameninţau şi îi terorizau dacă relatau cuiva ceea ce se petrecuse. Se poate pune întrebarea dacă există vreun grup de “reducere la tăcere” care încearcă să transforme cercetarea OZN într-un câmp de luptă? Dacă da, atunci de ce şi din partea cui?

Nu suntem singuri în univers, aşa cum am fost lăsaţi să credem o lungă perioadă de timp. Nu Soarele este cel care se roteşte în jurul Pământului. Astfel, în mod logic, apare întrebarea: extratereştrii au aflat de existenţa Pământului abia în ultimele decenii, de când se semnalează apariţia OZN-urilor?

Multe din legendele diferitelor popoare  menţionează fiinţe care vin din cer sau care dispar în cer, cu sau fără diferite aparate sofisticate, explicate alegoric.

Alfred Bielek, într-unul din interviuri, afirma: “ştiu cu certitudine că reptilienii s-au amestecat de multă vreme în modelul de evoluţie natural al acestei planete”. De asemenea el consideră că este o posibilitate foarte mare ca societăţi secrete, precum Illuminati, să fi stabilit legături cu grupul de extratereştrii de pe Orion.

 

 

Secretele ADN-ului şi evoluţia

 

 

Mergând în timp până la vremurile în care se menţionează prezenţa omului pe Pământ, apare o altă întrebare: “Ce anume ar fi putut să-l facă pe om să devină om începând să folosească uneltele? De unde ideea asta?

Ştiinţa vorbeşte despre “necesitate”, dar aceeaşi necesitate există şi în cazul maimuţelor… chiar şi acum”. Apare astfel ideea unei intervenţii extra-umane care a făcut posibilă trecerea de la homo erectus la homo sapiens.

O descoperire importantă a fost realizată de curând de către un grup de cercetători care au participat la proiectul de decodare a genomului uman (Human Genome Project).

Ei au observat că 97% din secvenţele non-codante ale ADN-ului uman sunt de origine extraterestră. Genomul uman conţine 3 miliarde de baze, dar numai 40% din acestea sunt organizate ca gene, restul fiind sub forma de ADN-silenţios (junk DNA), care nu codifică aparent nimic.

Studii recente au arătat faptul că acest „ADN tăcut” este conservat de milioane de ani, fiind comune tuturor organismelor vii de pe Pământ, de la mucegaiuri, la peşti, inclusiv la mamifere şi oameni.

Acestea sunt versiuni „defecte” ale genelor normale funcţionale care se regăsesc si în genomul uman, fiind evaluate la 30.000. Deoarece aceste secvenţe ocupă o mare parte din genomul uman, se poate spune că majoritatea materialului genetic uman este de origine extraterestră, după cum afirmă profesorul Sam Chang, conducătorul grupului.

Profesorul Chang a înaintat ipoteza că „o formă de viaţă extraterestră superioară a fost implicată în crearea vieţii şi plantarea ei pe diferite planete”. Profesorul Chang indică faptul că „ceea ce se observă la ADN-ul uman este un program care constă din două versiuni: un cod mare şi un cod bazal.

Primul lucru este că programul complet nu a fost scris pe Pământ, aspect verificat prin decodarea genomului uman.

Al doilea aspect este că genele prin ele însele nu sunt suficiente pentru a explica evoluţia; trebuie să mai fie ceva în acest joc”.

Astfel, Sam Chang a ajuns la concluzia că …”evoluţia nu este ceea ce credem că este”.

 

yogaesoteric.net

Extratereștrii au împiedicat un război nuclear, susţine veteranul NASA, astronautul Edgar Mitchell

 

 

Astronautul Edgar Mitchell, veteran al NASA, component al misiunii Apollo 14 din 1971 și al șaselea om care a pășit pe Lună, a făcut o declarație surprinzătoare:

el consideră că extratereștrii au jucat un rol important în împiedicarea unui război nuclear între Statele Unite și Uniunea Sovietică la începutul Războiului Rece, a relatat publicatia 7sur7.be.

Potrivit lui, extratereștrii ne-ar fi vizitat planeta și celebra rampă de lansare „White Sands Proving Ground”, unde a fost detonată prima bombă nucleară din lume (deșertul New Mexico, 1945).

„White Sands era un teren de testare a armelor atomice — iar extratereștrii voiau să ne cunoască capacitățile militare. Ne-au împiedicat să pornim războiul și ne-au ajutat să instalăm pacea pe Pământ”, a declarat Edgar Mitchell, citat de The Mirror.

Astronautul nu este singurul care susține această teorie.

„Am vorbit cu mulți ofițeri ai Forțelor aeriene care au lucrat acolo în timpul Războiului Rece. Mi-au spus că au fost observate frecvent OZN-uri în împrejurimi, iar atunci rachetele deveneau inutilizabile. Alți ofițeri de la baze aflate pe coasta Pacificului mi-au spus că rachetele lansate de ei au fost adesea doborâte de nave spațiale extraterestre”, afirmă Mitchell.

Mitchell este sigur că extratereștri au aterizat acum aproape 70 de ani la Roswell (New Mexico) și câțiva dintre ei au fost capturați vii!

„Cel mai bun plan era să mintă în această privință și să păstreze secretul pentru ei.

Au clasificat evenimentul top secret și acest lucru a dat naștere la o cortină de fier interioară, o separare a unui grup secret în cadrul guvernului și restul publicului american”, a încheiat fostul astronaut al NASA, citat de http://www.7sur7.be/ Un-veteran-de-la-NASA-Les-extraterrestres-ont-empeche-une-guerre-nucleaire , preluat  de http://www.agentia.org.ro.