Ștefan cel Mare și Sfânt se considera ROMÂN
Ștefan cel Mare și Sfânt era și se considera ROMÂN, cu peste 500 de ani
înaintea lui Dodon.
Așa cum bine se știe, cotropirea rusească și sovietică a Basarabiei a adus populației multe nenorociri. Pe lângă cele fizice, au fost și cele de natură sufletească. Totul s-a axat pe minciună și abuz de putere. Mai mult, culmea lipsei de bun simț, s-a insuflat sub amenințarea armei și obligația basarabenilor de a preamări pe ocupanți, frați mai mari, eliberatori.
La baza tuturor minciunilor dezgustătoare a stat ideea existenței unui popor aparte, moldovenesc, despărțit doar de o fâșie de apă de națiunea română.
Ca și în documentul de donație către Mănăstirea Zoografu de la Athos, de la 1466, văzut și de Dodon când s-a dus la mănăstire pentru imaginea sa preelectorală, dar la care nu a avut interes să se refere public, pe prima pagină a Tetraevangheliarului de la Humor (1473) Cel mai Mare Român se autointitula domnitorul Moldovlahiei, adică a Țării Românești Moldave.
Există şi referiri despre faptul că moldovenii, ei înşişi, între ei, se numeau români. Printre multe altele, într-un raport din 1587 se spunea: moldovenii „se numesc între ei cu numele de romani” („con nome di Romani si chiamano fra loro”), iar la 1639 călătorul Niccolo Barsi remarca: „ei înşişi (moldovenii- n.n.) se bucură să fie numiţi romani” („loro istessi godono d’esser chiamati Romani”); etc, etc.
Interesant: în sec. XVIII, francezul d’Hauterive care a stat o vreme în Moldova, a scris:
„există în Moldova bătrâni care îşi numesc ţara Ţara Românească, iar moldovenii sunt la fel de mândri de originea lor ca şi italienii”. Ceva mai târziu, ofiţerul finlandez Gustav Adolv Ramsay arăta: „moldovenii sunt mândri de originea lor romană. Limba lor se aseamănă mult cu latina… N-ai voie să-i zici moldoveanului că este moldovean, ci trebuie să-l chemi „frate român” (frater Rumân). Aceasta dovedeşte cât preţuiesc băştinaşii nobila lor origine. Alt nume de cât cel de român îi jigneşte în mândria lor naţională.”
Această stare de spirit este redată clar şi de memoriul unionist al boierilor moldoveni adresat lui Napoleon, în 1807, de unde aflăm că moldovenii : „ne peuvent point souffrir le nom… de Vlachi ou Vlaques,… mais ils veulent être appelés absolument Roumouni, c’est-a dire Roumains, comme ils se disent entre eux” („nu suferă deloc numele… de Vlahi sau Valahi,… dar ei vor să fie numiţi doar „Roumouni”, adică români, cum se numesc între ei”).
Prof. N. Cojocaru, Bacău
https://www.timpul.md/articol/tefan-cel-mare-i-sfant-
CITITI SI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/01/04/ziua-de-4-ianuarie-in-istoria-romanilor/
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 