CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DOCUMENTAR FOTO : VIZITATORI CU SANGE ALBASTRU, NEDORITI IN ROMANIA ANULUI 1917

 

 

Oaspeti cu sange regal pe care nu i-am dorit

 

 

Kaiserul Germaniei, regele Bulgariei, imparatul Austriei, seful statului turc.

Patru capete incoronate care au pasit pe pamant romanesc fara sa fie intampinate de vre-o garda de onoare romaneasca.

Si asta pentru ca ne aflam in plin razboi mondial. Romania lupta cu Germania, Austro-Ungaria, Turcia si Bulgaria.

In 1916 si 1917 cei trei regi plus liderul turc au vizitat trupele lor care luptau in Romania.

 

 

 

1

 

 Arhiducele austriei viziteaza cartierul general german al lui von Falkenhayn pe frontul romanesc, la Turnu Rosu. 1917.

 

 

10

 

 Regele bulgar si imparatul Austriei. 1917, pe frontul romanesc

 

 

18

 

 

Regele bulgar (in fata) si Kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei, flancat de printii bulgari Boris si Kiril, in timpul unei vizite pe frontul romanesc, iulie 1917.

 

 

192021

 

Imparatul Austriei, Carol I (si rege al Ungariei sub numele de Carol al IV-lea) viziteaza trupele in zona Oituz – 1917

 

 

Autor: Razvan Bibire

Sursa

 

 

07/04/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Filmul documentar „Basarabia, două veacuri de străinie”, o continuare a filmului „Golgota Basarabiei”

https://i1.wp.com/www.cinemagaudeamus.md/wp-content/uploads/basarabia.jpg

 

 

Documentarul „Basarabia, două veacuri de străinie” este o continuare a filmului „Golgota Basarabiei”- dosarele comunismului.

 

 

 

 

 

 

 El  își propune imposibilul, spun autorii: să cuprindă într-o oră 200 de ani din viaţa românilor basarabeni, sub ceea ce ei definesc drept ocupaţia perfidă a imperiului rusesc care nu si-a schimbat esența, chiar dacă a luat forme politice pretins evoluate.

Anul 1812 este catalogat drept un moment de răscruce, când Basarabia a trecut sub stăpânirea Rusiei ţariste.

Pentru a arăta viaţa ulterioara a românilor basarabeni, siliţi să renunţe la credinţă,limbă şi conştiinţă naţională,echipa de creaţie apelează la materiale video, documentare din arhive şi biblioteci precum şi la sinteze şi cercetări ale istoricilor. Ion Negrei, doctor în istorie consideră că :

„Prin materialul care se conţine în acest film, prin mesaj, încercăm să punem spectatorul ca să mediteze, să cugete în faţa unor evenimente care s-au produs în acest răstimp şi în acest spaţiu.

Basarabia, în timpul stăpânirii şi dominaţiei ţariste şi sovietice a trecut printr-un experiment de nedescris şi acest experiment se reduce la modificarea mentalităţii acestui segment de populaţie românească din Basarabia şi ancorarea lui în spaţiul de mentalitate din răsărit.”

Ecranizarea adevărului istoric, spune regizorul peliculei, Ion Chistruga, a fost posibilă şi datorită desecretizării arhivelor KGB.

„Multe lucruri au fost ascunse. Chestiile acestea noi le-am scos la suprafaţă. Am avut acces la materialele de la KGB, am fost primul care a filmat acolo şi pare-mi-se ultimul.

Acesta este mesajul despre Rusia şi despre noi, cum am fost, ce ne-au luat.

Pentru că noi toţi suntem oropsiţi, uitaţi-vă,  care suntem pro români, dar în ce limbă stâlcită vorbim, din care cauză? Pentru că la şcoală nouă ne spuneau: nu învăţaţi limba română, nu învăţaţi limba franceză, învăţaţi limba rusă.”

Acest documentar, susţine scriitorul Vladimir Beşleagă, este conectat şi la realităţile de azi,când se duc lupte în vecinătate, în Ucraina, cu o vădită implicare ostilă din partea Federaţiei Ruse.

Regizorii, care amintesc de staţionarea trupelor ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova nu ezită, la final, să amplifice mesajul documentarului,  cu melodia „Se urcă Basarabia pe cruce”.

 Membrii echipei de creaţie anunță că urmează un ultim documentar ce va cuprinde istoria Basarabiei  din anii 1918-1940. (europalibera.org)

 

 

 

 

 

 

03/07/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

CUM A FOST OCUPAT IN 1940 ŢINUTUL HERŢA DE CĂTRE ARMATA ROŞIE

 

 

Imagini pentru harta romaniei cu herţa

Harta României Mari

 

Cum a ocupat Armata Roşie ţinutul Herţa

 

De obicei, când se vorbeşte sau se scrie despre teritoriile româneşti anexate de Uniunea Sovietică în iunie 1940, sunt menţionate Basarabia şi nordul Bucovinei (formulă de preferat „Bucovinei de Nord”, care nu reprezenta o unitate teritorială sau administrativă); se uită astfel că, în acele zile tragice, România a pierdut şi ţinutul Herţa.

Un inimos român – şi herţan! -,  prof. dr. doc. Ion Gherman, s-a străduit, după Decembrie 1989, să păstreze în memoria românilor acest colţ de ţară, având şi astăzi o populaţie covârşitor românească.

Citez dintr-o lucrare a sa: „Ţinutul Herţa este un vechi şi dintotdeauna pământ românesc care, cu o suprafaţă mai mică de 400 km2, era situat în fostul judeţ Dorohoi, în partea de nord-est a României (Vechiul Regat)”.1

Dintre herţanii de seamă, amintim pe Gheorghe Asachi, pictorul Artur Verona şi filologul Vasile Bogrea, a cărui erudiţie îi atrăsese admiraţia lui Nicolae Iorga.

Cum a ajuns ţinutul Herţa sub stăpânirea Uniunii Sovietice, întrucât el nu făcea parte din Basarabia şi nordul Bucovinei – specificate în textul notei ultimative sovietice din 26 iunie 1940 – ci aparţinea, aşa cum am arătat, Vechiului Regat, mai exact jud. Dorohoi?

Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, punctul de plecare trebuie să fie Raportul Informativ al Biroului de Statistică Militar Iaşi, din 29 iunie 1940.

„Azi, 29 iunie, tancuri sovietice au intrat în Herţa. Tancurile au deschis foc, omorând pe căpitanul Boroş, doi soldaţi, rănind pe sublocotenentul Dragomir.

În urma parlamentărilor s-au retras la ieşire – N.V. Herţa.

Marele Stat Major

Secţia Operaţii

 

Copie de pe telegrama

nr. 5871 a Armatei a 3-a

Comunicare de la Ghiocel (colonel Halunga)

la 29.06, ora 11.

1. Locotenentul, trimis de Colonelul Atanasiu (Comandantul Grupării Tactice de pe Masivul Păduros Herţa) să ia contactul cu elementele ruse intrate în Herţa, a comunicat că ruşii au declarat că au greşit că au mers până la Herţa.

La ora 12, se aşteaptă răspunsul comandantului de corp de armată de la Cernăuţi, unde au trimis un car de luptă după ordine, şi vor comunica rezultatul.

2. Detaşamentul, aflat pe Prut la Mamorniţa şi care fusese dezarmat de ruşi, a fost reînarmat, şi a primit ordin să se dirijeze la locul lui în dispozitiv.

 

Şef de Stat Major al lui Glia

General (ss) Mazarini”2

 

Ceea ce trebuie reţinut cu precădere din acest raport este:

a) rezistenţa opusă de militarii români, care, ştiind că ţinutul Herţa face parte din Vechiul Regat, nu se aşteptau la intrarea trupelor sovietice, considerată – pe bună dreptate – ca o violare a teritoriului naţional;

b) declaraţia militarilor sovietice că au greşit, pătrunzând pe teritoriul ţinutului Herţa.

În cursul aceleiaşi zile, ministrul de Externe, Constantin Argetoianu, l-a informat pe Gheorghe Davidescu, ministrul României la Moscova, despre incidentele din Herţa şi despre faptul că trupele sovietice „au trecut mai departe cu 11 km. de linia de demarcaţie, pretinsă de URSS”, cerându-i să intervină pe lângă guvernul sovietic „să ia măsuri urgente pentru liniştire (sic! – n. n.) conducătorilor militari sovietici”.3

Ministrul Gheorghe Davidescu a fost primit de V.M. Molotov, tot la 29 iunie, orele 17.30 (ora Moscovei) şi, în cursul convorbirii, l-a informat şi despre cele petrecute la Herţa.

El a subliniat că Herţa era „un vechi teritoriu românesc, aparţinând României încă înainte de războiul din 1914″ şi că „problema are o mare importanţă pentru opinia publică românească”.4

Şeful diplomaţiei sovietice a replicat că diplomatul român nu luase harta care însoţea nota ultimativă sovietică din 26 iunie, astfel că nu cunoştea linia de demarcaţie din teren.

Nu excludem posibilitatea ca, pe harta din 26 iunie, ţinutul Herţa să nu fi fost inclus în teritoriul sovietic, iar între timp, harta să fi fost schimbată pentru a „justifica” raptul teritorial.

Întrebarea capitală pentru noi este: de ce militarii sovietici au recunoscut iniţial că au intrat în ţinutul Herţa din greşeală.

Cartea istoricului rus Mihail Meltiuhov, Osvoboditelnîi pohod Stalina (Campania eliberatoare a lui Stalin), aduce o informaţie de cel mai mare interes pentru cunoaşterea împrejurărilor în care URSS a anexat ţinutul Herţa.

Înainte de a o prezenta, să precizăm că volumul lui Mihail Meltiuhov este preţios prin baza documentară, dar, în ceea ce priveşte interpretarea, autorul a rămas prizonierul vechilor clişee ale istoriografiei sovietice (am spune chiar staliniste), aşa cum se poate constata şi din titlu.

Aflăm acum că, a doua zi, după demersul lui Gheorghe Davidescu. Statul Major General sovietic a cerut şefului de Stat Major al Frontului de Sud, N.F. Vatutin, să comunice, până la orele 14, o evaluare a importanţei ţinutului Herţa din punct de vedere militar şi economic.

Evaluarea suna astfel: „Herţa nu are o însemnătate deosebită din punct de vedere economic. Din punct de vedere militar, raionul Herţa, prin dispunerea sa pe malul de sud al râului Prut, ocupă o poziţie de comandă asupra raionului Novoseliţa (staţie de cale ferată), constituie un nod de drumuri şi un punct întărit.

De aceea, este necesar ca raionul Herţa să se afle în mâinile noastre”.5

Toate demersurile ulterioare ale guvernului român în privinţa ţinutului Herţa au fost respinse de guvernul sovietic. Acum ştim de ce!

În lumina acestei noi informaţii, credem că: a) trupele sovietice au intrat, într-adevăr, din greşeală în ţinutul Herţa; b) guvernul sovietic a avut ezitări în privinţa acceptării demersului guvernului român; c) evaluarea însemnătăţii militare a ţinutului Herţa a decis guvernul sovietic să păstreze acest ţinut românesc.

N O T E

1. Prof. dr. doc. Ion Gherman, Cartea Albă a unor vechi teritorii româneşti condamnate la înstrăinare, Bucureşti, Ed. Cerna, 1999, p. 37.
2. Valeriu Florin Dobrinescu, Bătălia diplomatică pentru Basarabia, 1918-1940, Iaşi, Ed. Junimea, 1991, p. 249.
3. MAE al României, MAE al Federaţiei Ruse, Relaţiile româno-sovietice, vol. II, 1935-1941, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2003, p. 352.
4. Ibidem, p. 355-356.
5. Mihail Meltiuhov, Osvoboditelnîi pohod Stalina, Moscova, Ed. Iauza, Eksmo, 2006, p. 393.

 

Autor: Acad. Florin Constantiniu

Sursa : md.altermedia.info

 

 

Herta

08/05/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: