CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Rusia regizează noi”ATENTATE”, PROVOCĂRI și DIVERSIUNI în Transnistria

Noi provocări în așa-zisa Transnistria. ”Atentatele” sunt regizate de FSB-GRU. Rusia încearcă să atragă R.Moldova în războiul din Ucraina

Foto: PUTIN și președintele R.Moldova , Maia Sandu

Rusia încearcă să atragă R.Moldova în războiul din Ucraina

Rusia criminală face panaramă în așa-zisa Transnistria, mințind că regiunea s-ar confrunta cu așa-zise ”atentate”. Vineri, după mai vechile minciuni emise pe bandă rulantă, Tiraspolul controlat de Moscova a mai comis o provocare caraghioasă: insistă că centrul militar și un depozit de petrol ar fi fost ”atacate” cu… cocktailuri Molotov.

Amintim că așa-zisele ”atentate” nu pot avea loc la Tiraspol întrucât așa-zisa Transnistria e controlată cu strictețe de serviciile secrete rusești de mai bine de 30 de ani, toate mișcările fiind drastic supravegheate. Provocările nu reprezintă decât simple pretexte în perspectiva atragerii R.Moldova în războiul rusesc.

Potrivit Jurnal.md, autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol au anunțat că în cursul nopții trecute ar fi avut loc două tentative noi de a escalada situația din regiune. Persoane necunoscute ar fi încercat să incendieze centrul militar și un depozit de petrol.

Anunțul a fost făcut de așa-zisul serviciu de presă al așa-zisului minister de interne de la Tiraspol. 

Narativul Rusiei mincinoase: la ora 04:15, un autoturism s-ar fi oprit în prejama unui depozit de petrol care aparține unei întreprinderi. Din mașină a ieșit o persoană necunoscută care a aruncat un obiect cu un amestec incendiar și a dispărut în mare grabă.

‹A luat foc un petic de iarbă care a fost stins în mare grabă›, anunță instituția, lăudându-se că ar fi salvat un petic de iarbă de la pârjol.

Peste aproximativ 30 de minute ar fi avut loc un alt incident. O persoană ar fi aruncat două cocktail-uri Molotov în clădirea Comisariatului militar republican.

Unul a zburat pe trotuar, iar al doilea a rămas blocat între gratiile geamului.

Incendiul a fost stins de paza instituției. Miliția din regiune anunță că nu au fost înregistrate pagube sau victime – evident, asta pentru că totul este regizat de năimiții Rusiei de la Tiraspol. 

Agenturile străine s-ar afla în spatele ”atentatelor”, fantomele rusești de la Tiraspol insistând că mașinile din care ar fi coborât ”atacatorii” ar fi avut numere ”străine” – luați act de faptul că astfel de mașini nici nu ar fi putut să intre în așa-zisa Transnistria, darămite să mai și circule cu ”atentatori” prin această mică URSS. Haideți să fim serioși. 

14/05/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

MERGEM SPRE DEZINTEGRARE ?

Într-un articol apărut în „Cotidianul” din 24 Decembrie se atrage atenția asupra faptului că Moldova nu este reprezentată în noul guvern de la București și se subliniază, printre altele, lipsa de preocupare pentru crearea unor legături rutiere cu această zonă.

Dar cele relatate conduc spre o ipoteză plauzibilă și extrem de îngrijorătoare privind adevăratele intenții ale conducerilor administrative și ale politicului românesc.

Într-adevăr, este foarte simplist să se considere că este vorba doar de o izolare a istoricei regiuni românești, Moldova.
De fapt, Transilvania, prin lipsa unor artere importante de legătură chiar și cu Sudul României, pare să fie intenționat separată de restul țării, se subliniază în articolul Spre dezintegrare? publicat pe situl https://mipopescu.wordpress.com

Prin această politică subtilă a jocurilor de culise condusă, mai ales de lideri ai țării provenind din zona vestică a țării și care au principalele pârghii ale puterii, se tinde spre o dezvoltare accentuata, dar separată a acestui Vest românesc și crearea premizelor pentru o posibilă separare.

Iar implicarea tot mai vizibilă a Budapestei și aducerea forțată la guvernare a UDMR poate fi un semnal semnificativ. Mai ales dacă luăm în considerare vizita la Budapesta a președintelui formației, Kelemen Hunor imediat după întrarea în Parlament a UDMR-ului, dar ÎNAINTE de desemnarea sa la guvernare.

În același timp, izolarea spre Sud a Moldovei prin lipsa unei infrastructuri rutiere adecvate este extrem de gravă.
Lipsa perspectivelor de dezvoltare conduce la depopularea masivă, la dispariția forței de muncă și implicit lipsa atractivității pentru investiții.
De aceea, nu este de mirare exodul tineretului din Moldova spre țările din Europa de Vest,

Practic, vitrina prosperității românești, asezată pe Prut, nu este suficient de atractivă pentru Basarabia și, de aceea, nici imboldul pentru Reîntregire.
Și în acest context, tot mai mulți basarabeni tineri, care potential ar putea suplini golurile forței de muncă din Moldova, preferă să se îndreaptă tot spre Vestul României.

Estul României este și va continua să rămână fără resurse umane, fără economie, fără perspective de dezvoltare și implicit un pol al sărăciei.

Oare este nevoie de Unirea ca soluție pentru redresarea și stabilizarea României de Est?
Da, este mare nevoie.

Moldova de dincoace de Prut este în momentul de față subdezvoltată deoarece, pe de o parte este socotită ca sursă de forță de muncă necalificată pentru Vestul Europei, iar pe de altă parte există sentimentul că această parte a României este un fund de țară care nu duce nicăieri.
Drumurile se opresc undeva pe Prut sau undeva spre o Bucovină fără perspectivă.
Iar, Basarabia, este și mai neatractivă neavând ieșire spre o zonă de perspectivă și fiind izolată economic prin diverse bariere vamale, deci cu piețe de desfacere limitate.

Numai prin Unire, cele două zone moldovene pot crea un spațiu economic omogen și, în relativul lor vid economic, să creeze oportunități de dezvoltare ca să devină o regiune tentantă pentru investiții.
Și nu doar o regiune a României, ci o regiune a Uniunii Europene.

Sigur, depopularea continuă a unei Românii cu o economie șubredă și cu o dezvoltare economică preferențială regională ridică un mare semn de întrebare:
De ce și cine dorește crearea acestor disparități economice între regiunile României?

Pe scurt, răspunsul ar putea fi acesta:
Pentru alterarea caracterului unitar național, pentru descompunerea statului și pentru destrămarea teritorială a României, se folosește discriminarea regională de către forțe din interior, ajunse să dețină pârghiile puterii, de conivență cu factori de influență din exterior.

Și, în acest fel, ne îndreptăm spre împlinirea declaratului deziderat european de desființare a granițelor naționale și implicit a statelor naționale.

Există oare ieșire din acest impas?
Sigur că există prin crearea unui guvern național, nu a unuia cu o conducere mono-regională, a cărui preocupare este doar lupta pentru satisfacerea unor grupuri de interese regionale și partinice sau ale unei grupări ideologice internaționale.

Guvernul de unitate națională este soluția, în această etapă de reală criză economico-socială a României, pentru a realiza platforma de redresare urgentă de dezvoltare echilibrată a tuturor regiunilor țării, concomitant cu demararea discuțiilor pentru integrarea Basarabiei.

Desigur, dacă există interes la nivelul conducerii României.
Dacă nu, procesul unei forme de dezintegrare politică a României va continua și are toate șansele să se accelereze

05/01/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

 Raportul IICCMER asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990 despre implicarea lui Ion Iliescu în fratricidul din 13-15 iunie 1990

 

 

 

Imagini pentru mineriadele si iliescu photos

 

 

Fragment din Raportul IICCMER asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990 despre implicarea președintelui Ion Iliescu în crimele din 13-15 iunie 1990:

„Ion Iliescu este principalul responsabil al fratricidului din 13 iunie 1990, conform Rechizitoriului publicat în 27 iulie 2007 de Ministerul Public, întocmit de colonelul-magistrat Viorel Siserman şi confirmat de generalul-magistrat Dan Voinea din cadrul Secţiei Parchetelor Militare, pentru trimiterea în judecată a inculpaţilor militari pentru uciderea şi rănirea prin împuşcare a unor persoane la data de 13 iunie 1990.

Conform acestui rechizitoriu, Ion Iliescu a luat decizia reprimării din 13 iunie 1990, a coordonato personal depăşindu-şi atribuţiile, a ordonat intervenţia militară cu muniţie de război şi TAB-uri pentru reprimarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii – ceea ce a avut ca urmare moartea şi rănirea prin împuşcare a mai multor persoane. Ion Iliescu a implicat foarte mulţi oameni în crime, inclusiv pe generalul Chiţac Mihai şi alţi ofiţeri superiori trimişi în judecată, care au susţinut în declaraţiile lor că n-au facut altceva decat să execute ordinele directe ale lui Ion Iliescu şi ale colaboratorilor lui.

Cităm din rechizitoriul Justiţiei publicat în 2007:

« La data de 11 iunie 1990, ca urmare a unei hotărâri luate anterior de către şeful statului şi un grup de politicieni mai apropiaţi care îl sprijineau (în cadrul unei şedinţe care a avut loc la Scroviştea ), a fost convocată o şedinţă restrânsă la sediul Guvernului condusă de Ion Iliescu şi premierul interimar Petre Roman.

Potrivit documentelor aflate la dosar, la şedinţa care a început la orele 16.00, la Palatul Victoria, au mai participat vice-premierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de interne generalul Mihai Chiţac, şeful I.G.P. generalul Diamandescu Corneliu, ministrul apărării, generalul Victor Atanasie Stănculescu, şeful Marelui Stat Major generalul Vasile Ionel, şeful S.RI., Virgil Măgureanu, primarul general al Capitalei Dan Predescu, procurorul general Gheorghe Robu, prim-vicepreşedintele F.S.N. Nicolae S. Dumitru şi alţii. În această şedinţă s-a discutat despre eliberarea Pieţii Universităţii.[…]

Învinuitul general Mihai Chiţac a cerut ca poliţia să fie sprijinită de armată care să asigure împiedicarea pătrunderii populaţiei în piaţă după evacuarea acesteia. Generalul Vasile Ionel s-a opus cerându-i lui Ion Iliescu să nu implice armata în această acţiune, justificând că Ministerul de Interne poate să folosească o parte din cei peste 11.000 de militari din trupele de pază şi ordine.

Aceşti militari nu erau dislocaţi însă numai în Bucureşti ci şi în alte oraşe ale ţării. În această situaţie Ion Iliescu a decis să fie mobilizaţi şi aduşi în piaţă câteva mii de muncitori (4.000-5.000) care să staţioneze acolo până la normalizarea situaţiei, precizând ca pe lângă aceştia să mai fie pregătite pentru a interveni la nevoie încă unul sau două schimburi.

Sarcina de a pregăti şi aduce muncitorii în piaţă a primit-o N.S. Dumitru, toţi participanţii la şedinţă fiind de acord cu această soluţie.

Ministrul de interne, generalul Mihai Chiţac, potrivit propriei declaraţii, a primit ordin de la preşedintele ales, Ion Iliescu, ca până a doua zi să întocmească un „Plan de Acţiune‖ pentru „eliberarea‖ Pieţii Universităţii, la această operaţiune urmând să participe pe lângă forţele Ministerului de Interne şi trupe (poliţie militară) ale Ministerului Apărării dar şi forţe antitero aparţinând S.R.I. ori altor structuri. […]
A doua zi, 12 iunie 1990, la orele 12.00, învinuitul, general Mihai Chiţac, s-a prezentat la primulministru Petre Roman care a fost de acord cu „Planul de Acţiune‖ pentru evacuarea pieţii, precum şi cu efectivele preconizate să participe la operaţiune ( peste 1600 de poliţişti şi 18 autobuze, precum şi efective ale poliţiei militare şi ale S.R.I.).

Potrivit declaraţiei învinuitului Chiţac Mihai, premierul Petre Roman a avut o discuţie telefonică cu Ion Iliescu după care i-a cerut ca în cursul serii să organizeze o nouă şedinţă cu şefii militari desemnaţi să participe la acţiune urmând să prezinte în detaliu măsurile de „eliberare  a pieţii.

Tot atunci învinuitul, generalul Chiţac Mihai a redactat „Planul de Acţiune‖ care pentru a nu fi deconspirat, la cererea lui Petre Roman, nu a fost dactilografiat. O copie după acest document a fost ataşată la declaraţia învinuitului Chiţac Mihai (vol. IX, filele 107-110). Potrivit menţiunii înscrise de învinuitul Chiţac Mihai „Planul de Acţiune‖ a fost „Întocmit pe baza Ordinului verbal al Preşedintelui ales al României Dl. Ion Iliescu, dat în şedinţa din 11.06.90 ora 16.00. Discutat şi aprobat verbal de Prim-ministru Guvernului Provizoriu- Dl. Petre Roman în şedinţa din 12.06.90 ora 12.00 . »

Conducerea represiunii împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii a fost făcută de Preşedintele României Ion Iliescu, care s-a implicat în organizarea şi instigarea forţelor de ordine.
Edificator în acest sens este chiar Jurnalul acţiunilor de luptă al Armatei, dar şi celelalte activităţi în care Ion Iliescu s-a implicat ca un comandant atât pentru militarii Ministerului Apărării Naţionale cât şi pentru militarii Ministerului de Interne şi ai Serviciului Român de Informaţii.

În faţa Comisiei parlamentare, Ion Iliescu e recunoscut că i-a catalogat pe manifestanţi ca fiind „golani‖ sau „bişniţari‖ şi că întreaga demonstraţie din Piaţa Universităţii a fost „de tip legionar‖. Ion Iliescu s-a arătat mândru de această constatare şi a declarat că nu regretă această apreciere a sa.

Referitor la cererea manifestanţilor de a avea un dialog filmat, în prezenţa presei, cu şeful provizoriu al statului Ion Iliescu, acesta a precizat în faţa Comisiei parlamentare că „n-a existat respingere a ideii de dialog, dar dialog. Eu ce am respins a fost un show televizat al unui spectacol gândit nu ştiu cum!

În faţa Comisiei parlamentare, Ion Iliescu a precizat că în capitală au venit 20.000 de mineri din Valea Jiului şi din alte bazine carbonifere ale ţării. Ion Iliescu le-a mulţumit acestora în 15 iunie 1990 în complexul expoziţional Romexpo.
Mobilizarea unor uriaşe resurse umane, financiare şi materiale, precum şi a unor uriaşe mijloace de reprimare pentru evacuarea câtorva zeci de manifestanţi care mai rămăseseră în acel moment în Piaţa Universităţii arată că înainte de 13 iunie 1990, principalul organizator al represiunii din 13-15 iunie 1990 a decis că acţiunea va fi îndreptată de fapt contra tuturor forţelor anticomuniste din România având ca justificare violenţele din 13 iunie 1990 făptuite – în majoritatea lor – de persoane care au acţionat la ordinul organizatorilor represiunii.

Ion Iliescu le-a cerut subordonaţilor din Frontul Salvării Naţionale să cheme în capitală forţe civile din judeţele în care tocmai au devenit deputaţi sau senatori, iar pe Nicolae S. Dumitru l-a însărcinat să cheme muncitorii de la uzina „23 August‖ şi de la alte mari uzine din Bucureşti pentru a acţiona în Piaţa Universităţii împotriva manifestanţilor anticomunişti.

Este de menţionat că Preşedintele Romaniei Ion Iliescu s-a implicat personal şi decisiv, transmiţând, prin intermediul posturilor naţionale de Radio şi Televiziune, în seara zilei de 13 iunie 1990, două comunicate (primul, consemnat în buletinul Rompres din 13 iunie 1990 pentru orele 19.35 şi al doilea, pentru orele 21.52). Primul comunicat, după ce expune sumar evenimentele petrecute în Bucureşti, se încheie cu următorul apel:

„Ne adresăm tuturor cetăţenilor capitalei, în numele democraţiei câştigate prin alegerile libere, să respingă cu toată hotărârea actele iresponsabile de violenţă şi să sprijine organele de ordine în restabilirea situaţiei de calm şi legalitate.

Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită.

Cel de al doilea comunicat, adresat acum „tuturor forţelor democratice ale ţării‖, aduce precizări foarte importante, astfel că îl reproducem integral:

„În cursul după-amiezii, acţiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar s-au intensificat. Au fost atacate şi incendiate clădirile poliţiei capitalei, Ministerul de Interne, şi Casei de mode, personalul fiind blocat în interior. Au fost distruse un număr important de automobile parcate în zonă. Au fost devastate magazine şi localuri publice.

Încercările pompierilor şi forţelor de ordine de a interveni au fost sistematic împiedicate de aceleaşi elemente anarhice, legionare. Este de acum clar că ne aflăm în faţa unei tentative organizate, pregătite din timp, de a răsturna prin forţă, prin violenţă dezlănţuită, conducerea aleasă în mod liber şi democrat, a ţării, la 20 Mai anul curent.
Ne adresăm tuturor forţelor democratice ale ţării care şi-au dat votul pentru libertate şi stabilitate în România, cu chemarea de a sprijini acţiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare, de a conlucra cu
forţele de ordine şi cu armata pentru restabilirea ordinii, izolarea şi arestarea elementelor extremiste care trebuie aduse în faţa justiţiei pentru a da socoteală de cele comise.
Poate fi asimilată cu un apel şi luarea de cuvânt a preşedintelui României Ion Iliescu în acea seară la orele 22, în faţa mulţimii adunate în faţa sediului Guvernului şi Frontului Salvării Naţionale din Piaţa Victoriei, care, potrivit buletinului de ştiri interne Rompres, cuprindea printre altele următorul pasaj:

  • […] la orele 21.45 primul adjunctul al ministrului apărării naţionale a raportat preşedintelui Iliescu că T.V.R. este în curs de eliberare iar la M.I. nu se poate acţiona în forţă deoarece sunt oameni de diferite tendinţe şi propune să se organizeze 3 detaşamente formate din paraşutişti, poliţie şi poliţie militară şi sprijinite de tancuri să

    acţioneze în direcţii convergente, după folosirea substanţelor lacrimogene cu ajutorul elicopterului, fără a se face uz de armă (vol II, anexa secretă, fila 194).

  • la orele 22.00, preşedintele Iliescu a comunicat că în această noapte

    (13/14.06.1990), elemente turbulente vor încerca să pătrundă şi în alte obiective, aceştia având asupra lor arme şi muniţie; toţi militarii să aibă baioneta pusă la armă şi să se apere împotriva celor care atacă. Cei care atacă nu sunt revoluţionari, sunt contrarevoluţionari legionari. Această comunicare a fost transmisă la toate comandamentele de armă, la Armata I şi la Divizia 57 Mecanizată. […]

  • la orele 01.35 primul adjunct al ministrului apărării, l-a informat pe preşedintele Iliescu despre situaţia din Bucureşti, relatând că sediul M.I. a fost eliberat şi ocupat de armată, că bandele de vandali sunt alungate (…). […].

    În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi militari din U.M. 01847 Buzău, în mod corect s-a apreciat că aceştia nu pot fi traşi la răspundere penală, întrucât, la fel ca şi trăgătorii de la sediul Ministerului de Interne au executat un ordin militar, legal în formă şi aparent legal în conţinut,

    fără ca ei să aibă posibilitatea, în condiţiile date de a nu-l îndeplini. Mai mult, ca urmare a informaţiilor primite de la cel mai înalt nivel, ei aveau convingerea că acţionează împotriva unei „rebeliuni legionare şi că trebuie să acţioneze ca atare‖. […]

    Este important de subliniat că decizia iniţială de reprimare a fost luată la cel mai înalt nivel şi a fost coordonată, personal, de către fostul şef al statului, Iliescu Ion. Faţă de acesta, s-a dispus începerea urmăririi penale pentru participaţie improprie la aceeaşi fapte, prin rezoluţia

    din data de 19.06.2007. Planul de acţiune a fost elaborat din ordinul său şi, în calitate de preşedinte ales, a ordonat intervenţia militară, cu muniţie de război, TAB-uri şi alte forţe, împotriva demonstranţilor care se manifestau violent, depăşindu-şi atribuţiile prevăzute de art.

    82 din Decretul Lege nr. 92/1990. De asemenea, nu a fost luată o decizie cu consultarea Consiliului Militar Superior (ulterior denumit Consiliul Suprem de Apărare a Ţării). Nu există nici un Decret ori alt act, în baza căruia să se fi dispus alarmarea de luptă a unităţilor ori

    instituirea stării de urgenţă, aşa cum se prevede în art. 82, lit. g, din actul normativ anterior menţionat. Mobilizarea parţială sau generală a armatei putea fi declarată numai cu aprobarea prealabilă a Parlamentuilui, în cazuri excepţionale, conform art. 82, lit. f din acelaşi Decret.

    Dreptul de a dispune alarmarea de luptă (atunci având indicativul „Ştefan cel Mare‖), îl avea exclusiv ministrul apărării naţionale, însă acesta nu era în ţară. […]

    Având în vedere aceste considerente, precum şi probatoriul administrat în cauză şi ţinând seama de decizia Curţii Constituţionale din 20.06.2007, prin care s-a statuat că art.3, alin 2 şi 3 teza întâi din Legea nr. 356/2006, pentru modificare şi completarea codului de procedură penală, precum şi modificarea altor legi sunt neconstituţionale, prin rezoluţia din 19.07.2007 s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl priveşte pe Iliescu Ion şi declinarea acesteia la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia de urmărire penală şi criminalistică, dându-se astfel eficienţă disp. art. 35, alin. 2 din C.pr.pen.

  • În sprijinul tezei care susţine că responsabilitatea sub aspect penal revine liderilor decidenţi, sunt şi deciziile anterioare emise de Curtea Supremă de Justiţie şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care au fost condamnaţi Miron Cozma şi alţi inculpaţi pentru faptele comise în timpul mineriadelor din 1991 şi 1999. (Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 486/15.02.1999 şi Sentinţa nr.72/12.12.2003 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5459 din 28.09.2005). Folosind o exprimare mai plastică, nu este de vină trotilul care explodează, ci acela (aceia) care dă (dau) foc fitilului. […]

    Este evident că atât fostul şef al statului Ion Iliescu, cât şi ministrul de interne, generalul Mihai Chiţac ori adjunctul său generalul Andriţa Gheorghe, precum şi col. Costea Dumitru şi col. Constantin Vasile au fost lideri incontestabili, comandanţi sau superiori ai militarilor folosiţi în acţiunea de reprimare. Prin urmare, ei sunt cei responsabili de faptele săvârşite, fără vinovăţie, de către militarii folosiţi în acestă acţiune iar soluţia adoptată iniţial, fiind corectă, urmează a fi menţinută. »

    Aşadar, conform concluziei procurorilor independenţi, Ion Iliescu a fost principalul responsabil al crimelor din 13 iunie 1990.”

 

 Citiți în cele ce urmează raportul IICCMER integral:

 

 

 

Dă clic pentru a accesa raport_despre_fratricidul_din_13_15_iunie_1990.pdf

 

12/09/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: