Un imbecil pe post de ministru al Educației, Culturii și Cercetării din R.Moldova

Corneliu Popovici, fostul consilier al președintelui prorus Igor Dodon și noul ministru al Educației, Culturii și Cercetării este unul dintre autorii de tristă faimă ai manualelor de istorie integrată, repartizate în şcoli în 2006 la indicaţia lui Vladimir Voronin, scrie Inoprut.ro., care subliniază că manualul de istorie integrată era unul profund antiromanesc. Dincolo de o ținută grafică aparte, abunda în texte propagandistice sovietice şi comuniste, cu numeroase acuzaţii la adresa României, dar şi cu imagini ale foştilor şi actualilor lideri comunişti.
Istoria integrată a fost introdusă de guvernarea comunistă ca disciplină obligatorie de studiu de la 1 septembrie 2006. Această disciplină înlocuia cele două cursuri de istorie universală și cea a românilor introduse în 1991. Cursul sub numele de „Istorie Integrată” fusese scris de Angela si Corneliu Popovici, și se preda din clasa a V-a pâna în a XII-a.
Această decizie a generat la acea vreme dispute şi proteste în rândul elevilor, profesorilor, istoricilor şi părinţilor care au calificat cursul drept „fals istoric”. şi „instrument de îndoctrinare ideologică a învăţământului de către partidul de guvernământ”. Peste un timp s-a revenit la cursurile de istorie universală și cea a românilor.
Corneliu Popovici este doctor în filozofie, a fost conferențiar universitar la Academia de Administrare Publică pe lângă Președintele Republicii Moldova. În septembrie 2006, Popovici a fost numit, printr-un decret semnat de președintele Vladimir Voronin, în funcția de vicedirector al Academiei de Administrare Publică. Doi ani mai târziu, el a fost demis tot prin semnătura lui Voronin.
În perioada 2011 -2015 a fost vicepreşedinte al Societății pe Acțiuni „DAAC Hermes”, condusă de Vasili Chirtoca, consilierul comunist în CMC și candidat PCRM pentru funcția de primar al municipiului Chișinău în 2015. Iar odată ce Igor Dodon a obținut madatul de președinte al R. Moldova, Corneliu Popovici a făcut parte din echipa sa.
Popovici este în relaţii apropiate cu reprezentanţii comunităţii ruşilor din Republica Moldova şi participă activ la toate evenimentele ce promoveză cultura şi ştiinţa Rusiei. El este unul dintre susţinătorii ideii lui Igor Dododn din 29 martie 2012 de a iniția un referendum de schimbare a drapelului național al Republicii Moldova (tricolorul), prind drapelul moldovenesc al lui Ştefan cel Mare.
Ce alte declarații și acțiuni moldoveniste îl caracterizează pe noul ministru al noul ministru al Educației, Culturii și Cercetării puteți citiți într-o analiză publicată anterior de InfoPrut.
DE CE VLADIMIR PUTIN ŞI SLUGA LUI, IGOR DODON, VOR SĂ-I SEPARE PE MOLDOVENI DE ROMÂNI?
DIVERSIUNEA RUSIEI: DE CE PUTIN ŞI DODON VOR SĂ-I SEPARE PE MOLDOVENI DE ROMÂNI?
Igor Dodon își îndeplinește misiunea încredințată de către stăpânii săi din Rusia și, în consecință, emite, în rafală, declarații care fac istoria harcea-parcea. Potrivit moldnova.eu, președintele pro-rus al Moldovei dintre Prut și Nistru a lansat o nouă și aberantă acuzație, afirmând, nici mai mult nici mai puțin, că România ar duce o politică de românizare a cetățenilor Republicii Moldova în baza unei ideologii imperialiste.
Declarația cu pricina a fost emisă în cadrul conferinței „Statalitatea Moldovei. Continuitate istorică și perspectiva dezvoltării”.
Folosind limba rusă, care se pare că îi e mai dragă decât inventata limbă „moldovenească”, Dodon a pretins, halucinant, că există presiuni asupra poporului moldovenesc din cauza cărora este prezent riscul dispariției sale și a emis acuzații la adresa Academiei de Științe a Moldovei, susținând că aceasta ar susține „o ideologie străină”.
Dodon a continuat șirul afirmațiilor halucinante: „Dacă noi nu vom stopa procesul românizării, țara se va pierde și Moldova nu va avea viitor. Piatra de temelie a procesului de păstrare a statului este predarea istoriei Moldovei în școli în loc de istoria românilor. Oaspeților noștri le poate părea de neimaginat faptul că copiii noștri învață istoria românilor, asimilând miturile și ideologia imperialistă a țării vecine”.
Oare Dodon, acest om de serviciu al unui „Imperiu Rus” care nu și-a schimbat niciodată năravurile, ci doar denumirea (după triumful revoluției bolșevice), nu știe că românii n-au adoptat niciodată un comportament imperialist, ci doar stăpânii săi de la Moscova, precum și predecesorii lor?
Oare românii au invadat teritoriile teritoriile locuite și stăpânite de milenii de către o altă națiune, în anii 1812 și 1940? Sau „armata muscălească”, despre ale cărei jafuri, crime și siluiri se vorbește și astăzi cu groază, în toate teritoriile și țările prin care a trecut?
Marionetele adevăraților imperialiști au inventat o nouă limbă și o istorie măsluită, doar-doar se vor găsi câțiva naivi care să creadă că moldovenii sunt o nație distinctă de români.
Când Ștefan cel Mare și Sfânt vorbea cu Vlad Țepeș, vărul său primar, foloseau graiul românesc?
Sau făcuse Vlad Țepeș un efort și învățase limba moldovenească?
Sluga Dodon vrea ca limba rusă să fie obligatorie în școli
Președintele Igor Dodon susține că trebuie reintrodusă limba rusă, drept curs obligatoriu în școli. Declarația îi aparține lui Dodon în cadrul unui interviu acordat pentru televiunea rusă „Rossia 24”.
Întrebat de jurnalistul rus ce are de gând să facă președintele Republicii Moldova pentru a asigura implementarea legilor care permit comunicare în limba rusă, Igor Dodon a precizat că e necesar ca documentele elaborate de autoritățile din Republica Moldova să fie scrise în două limbi.
„Ca această lege să lucreze trebuie ca în instituțiiile de stat să se vorbească în două limbi străine. Nu e vorba doar de Președinție, dar de un șir de instituții. În Parlament aproximativ toate proiectele de lege sunt în limba moldovenească și rusă. Eu consider că trebuie să reintroducem studierea peste 90% din cetățeni, vorbesc limba rusă, de la cei mici, la cei maturi. Și eu consider că este un lucru pozitiv că cunosc limba rusă, față de vecinii noștri este un lucru important, din punct de vedere cultural, politic și economic”, a declarat Dodon.
Nici nu a apucat bine să preia mandatul de preşedinte, ca Igor Dodon s-a apucat de remanieri.
După ce a sfințit biroul unde a stat predecesorul său – Nicolae Timofti, președintele pro-rus a schimbat limba română în „limba moldovenească”. Pe site-ul Președinției, limba de acces a paginii s-a transformat din RO (română) în MD, adică „moldovenească”.
Să ne mai miram ca in biografia postată de Dodon pe pagina oficială a presedintelui, acesta indica limba „moldovenească” drept limbă nativă ?
Surse: moldnova.eu / Tomi Tohaneanu; deschide.md/ro/
ARHIVA SECRETĂ: ÎN AUGUST 1924, la ordinul Moscovei, politrucii A. L. GRINSTEIN ŞI IOSIF ISAAKOVICI SUSLIK (alias I. I.BADEEV), AU EMIS UN DOCUMENT ÎN CARE SE AFIRMA EXISTENŢA UNEI AŞA ZISE „LIMBI MOLDOVENEŞTI”
ARHIVA SECRETĂ: CUM A FOST CREATĂ LIMBA MOLDOVENEASCĂ ÎN AUGUST 1924
Conform documentelor de arhiva, dupa crearea RASS Moldoveneşti, în stânga Nistului, Secretariatul Comitetului Gubernial Odessa al Partidului Comunist din Ucraina a numit o comisie insarcinată cu propaganda.
Cei trei membri ai comisiei erau A. L. Grinstein (evreu), I. I. Badeev ( Iosif Isaakovici Suslik, evreu) şi Gr. I. Starîi. Chestiunea existentei limbii moldovenesti a fost discutata intens, mai ales dupa naşterea publicatiei de propaganda anti-romaneasca „Plugarul Roşu”, aparuta la 1 mai 1924.
S-a pus problema limbii in care sa fie publicata aceasta revista. Limba vorbită de românii din Transnistria nu avea un caracter unitar si nici literar, ea nefiind nici până atunci cultivata in scoli de administraţia ruseasca.
Pornind de la aceasta chestiune, comisia s-a divizat: Starâi era de parere ca trebuia folosita limba româna si grafia latină, in timp ce ceilalţi doi susţineau ca ar exista o “limba moldovenească” distinctă de cea română.
Evident ca niciunul dintre ei nu era specialist in filologie astfel încât sa fie cât de cât indreptatiti să emita asemenea opinii. Starîi a susţinut ca era imposibilă crearea unei noi “limbi moldoveneşti”, şi că acest lucru nu poate fi rezultatul unei decizii politice arbitrare.
In schimb, Badeev spunea ca exista o “limba moldovenească” diferita de cea română, aşa cum rusa diferă de ucraineană. In plus, el a argumentat ca nu exista o limba moldovenească literara, dar ca cele doua limbi sunt intr-un proces de diferenţiere continuă, româna primind influenţe din Occident, iar “moldoveneasca” din rusă. Şi, bineinţeles, pentru publicaţiile in “limba moldovenească” trebuia folosita grafia slavă.
De cealalta parte, Starîi susţinea ca din moment ce obiectivul final este proclamarea României sovietice, limba română ar fi cel mai bun (si mai accesibil) mod de propagandă.
Toate aceste discuţii ale comisiei s-au finalizat intr-un raport realizat de Badeev la sfarşitul lunii august in 1924.
Raportul a fost primul document oficial sovietic care vorbea despre “limba moldovenească”. In urma dezbaterilor comisiei s-a luat decizia finală de “dezvoltare a limbii populare moldoveneşti” şi de a se folosi caractere chirilice.
Aşa a apărut „limba moldovenească”, rezultat al unei decizii politice luate fără consultarea vreunui specialist in filologie.
Foto : Ziarul sovietic ”Plugarul Roș”, 15 noiembrie 1927, (scris „pi moldovineşti”, evident cu alfabetul chirilic)
Când a luat naştere Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, in octombrie 1924, s-a folosit noţiunea de “norod moldovenesc”, popor care potrivit propagandei sovietice, se afla în mare parte ”subjugat de burghezia română.”
Punctul de vedere oficial sovietic era că Basarabia, recent unită cu România, era parte a RASS Moldoveneşti şi că trebuia eliberată de sub “jugul românilor”.
Memoriu cu privire la necesitatea creării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASS Moldoveneşti) – Moscova, 4 februarie 1924
1.“Crearea acestei republici va genera o serie întregă de consecinţe de ordin intern (din punctul de vedere al intereselor nemijlocite ale URSS) şi internaţional (…).
2. Republica Moldovenească ar putea juca acelaşi rol de factor politico-propagandistic pe care îl joacă Republica Bielorusă faţă de Polonia şi cea Carelă – faţă de Finlanda. Ea ar focaliza atenţia şi simpatia populaţiei basarabene şi ar crea pretexte evidente în pretenţiile alipirii la Republica Moldovenească a Basarabiei.
Din acest punct de vedere devine imperioasă necesitatea de a se crea anume o republică socialistă, şi nu o regiune autonomă în componenţa URSS. Unirea teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului ar servi drept breşă strategică a URSS faţă de Balcani (prin Dobrogea) şi faţă de Europa centrală (prin Bucovina şi Galiţia), pe care URSS le-ar putea folosi drept cap de pod în scopuri militare şi politice. (…)
Ruperea Basarabiei de România, la rândul său, va avea o serie de consecinţe, de ordin internaţional.
a. În primul rând, acest fapt va zdruncina unitatea “României Mari”, naţional-consolidate şi va lovi autoritatea morală a burgheziei, care mai bravează până în prezent cu realizarea idealului naţional român.
b. Acelaşi fapt va servi drept un impuls suplimentar în tendinţa provinciilor nou-alăturate (la România) la autodeterminarea lor naţională. Iar organizarea (de stat) a minorităţilor naţionale (a bulgarilor, a găgăuzilor), care vor trăi în limitele viitoarei Republici Moldoveneşti, va servi drept exemplu pentu minorităţile naţionale, care populează Vechiul Regat român (…)”
Semnează: Gr. Kotovski, Al. Bădulescu, P. Tkacenko, Sol. Tinkelman (S. Timov), A.Nicolau, A. Zalic, Ion. Dic, T. Diamandescu, T. Chioran
CARE A FOST ROSTUL ACESTEI DIVERSIUNI ?
Raspunsul e simplu : ocupanţii sovietici au dorit sa demonstreze ca moldovenii nu sunt romani din moment ce, iata, au alta limba (cea”moldovineasca”) şi alt alfabet (chirilic, nu-i asa?) !…
Blogul implicat al lui Vitalie Spranceana incearca sa dea explicatii pentru o posibila istorie a unei istorii :
– genealogic – așa ar fi putut fi limba oficială a statului. Abundența neoglogismelor ruse (atenție nu a slavismelor, de care e plin fondul limbii române) și a unor modalități curioase de construcție a cuvintelor (în româna nu se prea obșinuiește ca un cuvânt nou să fie format din bucăți de alte cuvinte, ci se unesc ambele cuvinte întregi) indică un drum posibil pe care evoluția lingivistică a “limbii moldovenești” ar fi putut s-o ia. Așa se mai vorbeste și azi în unele sate din Transnistria.
Că acest tip de limbă nu a devenit totuși limba oficială a RSSM și la școala moldovenească s-a învățat o limbă apropiată de româna literară, e meritul unor oameni adevăraţi din anii ’60.
– istorico-politic – prin introducerea masivă a neologismelor limbajului administrativ se urmărea atât socializarea politică a cetățenilor RASSM cât și crearea unei limbi publice moldo-ruse, în opoziție cu cea privată.
Cum cetățeanul sovietic era prins aproape în majoritatea timpului său în activități colective limba publică urma încet-incet să se instaureze limba publica …
– filosofic – arhitecții limbii “moldovenești” au pornit să construiască limba de jos, adică după modelul Vorbei…Scrisul trebuia să imite vorba, nu invers, cum e practica…Cum zicea L.A.Madan cel mai mare promotor al noii limbi: Gramatica pentru om, dar nu omul pentru gramatică.
După semnarea de către Germania nazistă şi URSS a Pactului Ribbentrop-Molotov şi anexarea Basarabiei în 1940 de către URSS, a fost organizată la est de Prut, Republica Sovietica Socialistă Moldovenească, iar autoritaţile sovietice de ocupaţie au impus şi aici teoria falsă ce susţinea existenţa poporului şi a limbii moldoveneşti. Pe masură ce istoriografia din România lua în anii ’60 un curs pregnant naţional, cea din Moldova a suferit de pe urma intensei activitaţi de propagandă sovietice.
In această perioadă apar studiile semnate de J.Mosul si N.Mohov, istorici sovietici emblematici pentru “teoria moldovenismului”.
Cu precadere dupa 1964, dupa apariţia volumului al treilea din Istoria României la Bucureşti (in care se vorbea despre problema Basarabiei) şi a lucrarii lui Karl Marx „Insemnari despre romani”, o preocupare permanentă a autoritatilor din RSS Moldoveneşti a devenit combaterea aşa zişilor “naţionalisti români”, mai ales după ce în 1965 a avut loc o manifestaţie a scriitorilor moldoveni, în favoarea introducerii grafiei latine.
Numeroase documente arătau existenţa unei coerspondenţe intense intre Chişinau si Moscova cu privire la aceasta problemă. Autoritaţile de la Chişinău se arătau îngrijorate de faptul că pătrunderea presei, radioului si televiziunii româneşti în Moldova de peste Prut, precum şi a posturilor de radio occidentale, “derutează poporul moldovenesc”.
Astfel, in 1967 s-a luat decizia realizării unor “studii ştiinţifice” cu privire la existenţa unui aşa numit “norod moldovenesc”, diferit de poporul român.
De asemenea, din 1966 s-a interzis studierea cărţilor româneşti in bibliotecile publice şi introducerea în RSS Moldovenească a lucrărilor unor autori „reacţionari şi fascişti” precum Nicolae Iorga, Octavian Goga, Lucian Blaga etc.
Curând, singurele publicaţii româneşti admise erau cele tehnice, medicale şi dicţionarele. Cărţile de istorie erau strict interzise. In plus, s-a decis bruierea statiilor de radio occidentale.
Tot prin 1966-67 autoritaţile au început sa organizeze sărbătorirea unor aşa zise evenimente din istoria Moldovei, precum ziua de 28 iunie: “eliberarea de sub ocupaţia românească”, iar în anii ’70 istoriografia RSS Moldoveneşti a luat o direcţie vehement antiromanească.
În deceniul următor, criticarea istoricilor români devenise un fapt curent, în timp ce propaganda oficială vorbea chiar de existenta unor “campanii anti-moldoveneşti in România”.
După câştigarea independenţei R.Moldova, campaniile propagandistice prin care se încerca menţinerea stupidităţii diversioniste numite „limba şi narodul moldovenesc” au continuat, crescând chiar în intensitate sub conducerea comunistului Vladimir Voronin, iar acum a „socialistului” Igor Dodon, când „moldovenismul” şi antiromânismul au devenit politică de stat.
Nu este de loc neglijabil nici faptul că marea majoritate a mijloacelor de informare din mass media acestei ţări au finanţare rusească.
Vom vedea cât timp va mai reuşi propaganda sordidă de sorginte moscovită să-şi bată joc de românii moldoveni de la est de Prut.
Timpul este cel mai bun judecător şi este de partea adevărului …