CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Este Rusia pe cale să facă o „greșeală gravă” în Ucraina?

Marinii ucraineni participă la exercițiile militare multinaționale Sea Breeze 2021 care implică peste 30 de țări în apropiere de Herson, Ucraina, 2 iulie 2021, fotografie de Gleb Garanich/Reuters

Foto: Pușcași marini ucraineni participă la exercițiile militare multinaționale Sea Breeze 2021 care implică peste 30 de țări în apropiere de Herson, Ucraina, 2 iulie 2021 (Foto Gleb Garanich/Reuters).

Dacă Rusia ar invada Ucraina

 În 2014, capturarea și anexarea Crimeei de către Rusia și invazia estului Ucrainei au condus la un răspuns puternic occidental – un masiv ajutor militar pentru Ucraina, o consolidare a NATO pe flancul său estic și sancțiuni fără precedent.

 Nu ştim care e obiectivul final al Kremlinului în funcţie de care să se poată construi un posibil scenariu de război. Singura certitudine e că nimeni nu poate spune sigur dacă va fi război sau nu.

Nu ştim ce ne rezervă viitorul, chiar dacă prezentul arată sumbru, relevă https://www.rand.org/blog/2021/12/expect-shock-and-awe-if-russia-invades-ukraine

Avertismentele privind o invazie extinsă a Ucrainei din partea Rusiei ar putea determina Statele Unite și aliații săi din NATO să depășească mult mai mult amplitudinea răspunsurilor lor la asaltul Rusiei din 2014. 

Această militarizare ar putea cauza o creștere dramatică a cheltuielilor de apărare atât de către Statele Unite, cât și pentru NATO în următorul deceniu.

În acest an, Rusia a întreprins o concentrare militară majoră în apropierea graniței cu Ucraina și în Crimeea. 

Liderii de la Kremlin au pus sub semnul întrebării legitimitatea Ucrainei independente, au acuzat-o în mod fals de provocări și au avertizat Occidentul să nu depășească „liniile roșii” prost definite. 

Moscova a mobilizat „zeci de mii” de rezerviști la o scară fără precedent în epoca post-sovietică.

 Statele Unite şi aliaţii NATO se tem că Rusia ar putea pregăti o invazie . 

Luna trecută, directorul CIA și fostul ambasador al SUA în Rusia, William Burns, au transmis Moscovei un avertisment . Washingtonul a proclamat  „angajamentul său ferm” față de securitatea Ucrainei.

Ucraina, cu ajutorul substanțial al Statelor Unite și al NATO, este pregătită să descurajeze și să se apere împotriva atacurilor. Ucrainenii pot lupta. În 2014, în estul Ucrainei, Moscova a trebuit să introducă forțe regulate după ce ucrainenii organizați în grabă au învins forțele neregulate rusești. Kievul nu se așteaptă ca occidentalii să participe efectiv la bătălii, dar caută sprijin militar.

Ucraina, cu ajutorul substanțial al Statelor Unite și al NATO, este pregătită să descurajeze și să se apere împotriva atacurilor

 Din 2014, Statele Unite au oferit ajutor militar de 2,5 miliarde de dolari, constând în asistență militară neletală, inclusiv radare de contra-artilerie , ajutor pentru imagini și analize prin satelit și echipamente medicale de luptă. Washingtonul furnizează de asemenea echipamente letale, cum ar fi bărci de patrulare înarmate Mark VI și rachete antitanc Javelin avansate portabile .

Accentul sporirii asistenței occidentale s-a pus pe armele defensive care pot fi absorbite rapid de forțele armate ale Ucrainei și care ar putea ajuta la creșterea capacității ucrainenilor de a împiedica forțele ruse să desfășoare o campanie la scară largă în vederea ocupării rapide a teritoriilor ucrainenela est de râul Nipru pentru cucerirea unor orașe- cheie, cum ar fi Kiev, Harkov și Odesa.

Ajutorul occidental ar putea include sute de lansatoare antitanc și antiaeriene și mii de rachete, de tip Javelin și mai vechiul TOW. Pot fi furnizate de asemenea dispozitive portabile Switchblade, ieftine și ușor de utilizat. Apărarea de coastă poate fi mult îmbunătățită prin desfășurarea de rachete antinavă Harpoon montate pe camioane. Sistemele antiaeriene ușoare Stinger ar putea permite forțelor ucrainene să provoace pierderi grele în cazul oricăror atacuri aeriene timpurii și cu elicoptere și drone care trimit date de țintire artileriei ruse. 

Pe lângă îmbunătățirea utilizării de către Ucraina a informațiilor furnizate de NATO, s-ar putea accelera vânzarea către aceasta a vehiculelor de luptă fără pilot și a munițiilor ghidate de precizie (PGM) asociate.

Statele Unite cântăresc dacă să trimită Ucrainei rachete Stingers ușoare sau sisteme de apărare aeriană și apărare Iron Dome împotriva rachetelor cu rază scurtă de acțiune.Totodată,  Statele Unite ar putea furniza elicoptere Mi-17 , care erau pregătite pentru Afganistan. Ucraina a cumpărat drone ale armate turce TB-2 , care s-au dovedit foarte eficiente în războiul dintre Armenia și Azerbaidjan de anul trecut. 

Ucraina ar putea beneficia și de o mai bună comandă și control în războiul electronic și a sporirii capacități de recunoaștere. Toate acestea l-ar putea ajuta să stânjenească mult un blitzkrieg rusesc, deși constrângerile de aprovizionare sau de absorbție ar putea ridica obstacole.

Dacă Rusia ar invada Ucraina, este foarte probabil că ar folosi pe scară mare instrumente sofisticate de război cibernetic și electronic. 

Scopul ar fi acela de a crea „șoc și uimire”și prăbușirea voinței de luptă a Ucrainei.

Dar dacă apărarea Ucrainei rezistă, Rusia ar putea plăti un preț mare. Apărătorii ucraineni au o armată întărită de șapte ani de lupte în estul Ucrainei. 

Ucrainenii ar putea zădărnici încercările Rusiei de încercuire rapidă, iar rachetele lor Stingers ar putea doborî avioanele și elicopterele rusești care furnizează sprijin logistic luptătorilor avansați.

Perspectiva unei rezistențe formidabile a Ucrainei ar putea afecta calculele Kremlinului.

Un răspuns probabil occidental la noua agresiune rusă ar putea fi pregătirea și echiparea extinsă a forțelor ucrainene plus impunerea de sancțiuni financiare și economice asupra Rusiei mult mai ample și mai punitive decât cele aplicate în 2014, iar dacă starea Ucrainei se agravează, Statele Unite sau aliații NATO ar putea ia în considerare o intervenție a propriilor lor forțe. Ar putea fi folosită o forță aeriană și navală formidabilă pentru a câștiga superioritatea aeriană asupra unei mari părți a Ucrainei, creând probabil o „zonă interzisă de zbor”.

Statele Unite și aliații săi ar putea consolida și mai mult flancul estic al NATO cu unități terestre și aeriene majore. Ar putea crește dotările cu noua rachetă balistică de precizie cu rază medie de acțiune și se va întări apărarea aerospațială.

Dacă circumstanțele Ucrainei ar deveni mai grave, SUA sau aliații NATO ar putea lua în considerare intervenția cu propriile forțe.

Nu există un consens SUA sau NATO pentru a-și introduce propriile forțe de luptă în Ucraina. Un motiv poate fi teama că lupta directă ar putea duce la un război european mai larg, poate chiar riscând o amenințare nucleară rusă. Președintele rus Vladimir Putin a spus că în 2014 „eram pregătiți” să punem în alertă armele nucleare. În 2018, a arătat un videoclip lăudăros care simulează o rachetă cu arme nucleare care atacă Florida .

În timp ce ucrainenii ar putea fi în imposibilitatea de a învinge o invazie la scară largă, ei ar putea provoca numeroase  pierderi rușilor, fapt care ar constitui o problemă sensibilă în Rusia. Forțele de ocupație ar fi de asemenea foarte vulnerabile în fața insurgenților ucraineni.

În concluzie, Statele Unite, aliații săi din NATO și Ucraina ar putea impune costuri imediate și dureroase oricărui invadator rus și mulți ani după aceea, Rusia s-ar putea confrunta cu o putere militară consolidată a NATO.


William Harrison Courtney este un diplomat american, funcționând ca reprezentant pentru Statele Unite în Europa de Est. El a activat în funcția de director principal pentru Rusia, Ucraina și afacerile eurasiatice în 1997, a fost ambasadorul SUA în Kazahstan, în Georgia și copreședinte al delegației SUA pentru Siguranța, Securitatea și Dezmembrarea Armelor Nucleare și șef al delegației SUA, cu rang de ambasador, la comisiile de implementare stabilite prin Tratatele privind interzicerea pragului de testare și exploziile nucleare pașnice.

Acest comentariu a apărut inițial pe The Hill pe 8 decembrie 2021.

24/01/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Karl Marx: În secolul al XVIII-lea, Anglia a făcut din Rusia o mare putere

 

 

 

Anglia 1

 

 

 

 


În 1856, Karl Marx  a dat în timp ce lucra în biblioteca Muzeului Britanic, peste o colecție de documente privitoare la relațiile dintre Anglia și Rusia în secolul al XVIII- lea care dovedeau că politicienii britanici au contribuit la crearea și consolidarea Imperiului Rus, scrie http://ttolk.ru/articles/karl_marks_angliya_sdelala_rossiyu_v_xviii_veke 

 

Anglia avea nevoie de un jandarm la Marea Baltică și au atribuit acest rol Rusiei, dar Rusia a „trădat” Anglia când a refuzat să lupte alături de ea  împotriva Statelor Unite.

În URSS, o lucrare a lui Marx („Expunerea istoriei diplomatice a secolului al XVIII-lea”) nu a fost cunoscută ea fiind publicată pentru prima dată în limba rusă doar în perioada „perestroikăi” din 1989.

Acest lucru nu este surprinzător dacă avem în vedere că tocmai în 1856-1857, Marx a fost ostil Rusiei, pe care îl considera jandarmul Europei după revoluțiile din 1848-1849.

Războiului din Crimeea  a întărit percepția Rusiei ca putere asiatică .

Marx a susținut că tendințele pro-ruse în politica britanică au apărut încă din secolul al XVIII-lea,în vremea domniei țarului Petru I.

Teza principală a lui Marx a fost că liderii britanici, nu au arătat o fermitate suficientă în raport cu Rusia, atunci când nu  s-au opus aspirațiilor lui Petru ei acționând contrar intereselor naționale ale Angliei și, în detrimentul libertății popoarelor europene, fapt care a permis crearea unui imperiu puternic agresiv în estul Europei.

Marx scria: „Deoarece trădarea Suediei și îngăduința față de planurile Rusiei nu au servit niciodată ca subiect de controversă între conducătorii Whig, astfel de acțiuni nu au fost niciodată onorate și criticate de istorici.”

   „Considerentele comerciale” avute în vedere de miniștrii britanici erau iluzorii  deoarece „nici contemporanii lui Petru I, nici generația ulterioară a britanicilor, nu au avut  niciun beneficiu în urma expansionismului  Rusiei la  Marea Baltică. Anglia nu a câștigat în urma sprijinului trădător pe care l-a oferit Rusiei împotriva Suediei. ”

 

 

 

 


Anglia 2
 

 



 

Interesul țarului Petru I a fost să-i determine pe britanici să transfere comerțul de la Arkhangelsk la Marea Baltică, fapt care servea și recunoașterii achizițiilor teritoriale făcute de ruși în războiul cu Suedia.

În secolul XVIII, trei tratate comerciale au fost semnate între Rusia și Anglia (1734, 1766 și 1793). Marx credea că în structura întregului comerț englez, volumul exporturilor și importurilor din Rusia era neglijabil și că doar un grup restrâns  a avut beneficii de la acestea. Acest punct de vedere s-a bazat pe faptul că balanța  comerțului dintre cele două țări  a fost întotdeauna în favoarea Rusiei.

Totuși, exporturile din Rusia au fost importante pentru britanici și iată de ce. În 1729, consulul englez T. Ward scria: „Deși cumpărăm aici de două ori mai mult decât vindem, trebuie să se țină cont de faptul că materialul pentru construcții navale nu este consumat în Anglia, ci ajută la creștrea comerțului său în toate țările lumii și îi aduce profituri, astfel încât toate națiunile iau parte la plata acestor materiale.

În anii 1700-1720, politica externă a Angliei în raport cu Rusia a fost lăsată, în general, la mila „unui grup mic de comercianți englezi ale căror interese coincideau cu cele ale colegilor lor ruși. Acești domni s-au poziionat împotriva Suediei. ”

Într-adevăr, Compania anglo-rusă s-a implicat întotdeauna puternic în apărarea intereselor rusești,  participând  la justificarea istorică a cuceririlor lui Petru.

În februarie 1714, comitetul companiei a discutat despre un raport privind documentele „care confirmă cu exactitate” că pământurile pe care a fost construit St. Petersburg erau în posesia țarilor ruși încă din 1552.

Și în iunie din acel an, o ședință a membrilor companiei a aprobat oficial documentul adus de B. Kurakin și care atestă că nu numai Ingermanlandia și Karelia, dar și Estonia și Livonia au aparținut mult timp coroanei ruse .

Conform acestei lucrări, Marele Duce Iaroslav a fondat orașul Iuriev Russki în 1026, Țările Baltice au început să aparțină Rusiei, iar când o răscoală a izbucnit în Livonia, Alexander Nevsky a suprimat-o.   Potrivit membrilor companiei britanice, o dovadă suficientă a veridicității acestor informații au fost că documentul a fost semnat de cancelarul Golovkin și sigilat.

 

 

 


Anglia 3

 

 

 

În 1714,  Anglia, care a început să  sprijine  Rusia  în detrimentul intereselor sale în Țările Baltice . Mai simplu spus, Anglia a văzut în Rusia „jandarmul baltic” care apăra interesele sale comerciale .

La jumătatea secolului 18,  britaniciiși o parte din elita politică rusă de atunci nutreau convingerea că   Anglia și Rusia erau „aliați naturali”.

Șeful real al diplomației ruse la începutul domniei Ecaterinei a II-a, contele Nikita Ivanovici Panin a  lansat   ideea că baza securității Europei și  Rusiei ar trebui să fie „sistemul nordic”, adică o alianță între Anglia, Prusia și Danemarca.

Britanicii au închis ochii  la zeci de ani de trucuri ale „aliatului natural”, pentru a interveni în treburile interne ale Poloniei.

În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, Anglia a oferit,  Rusiei posibilitatea de a-și folosi bazele navale în Mediterana și a permis  supușilor britanici să slujească în Marina Rusă.    Ajutorul dat de Marea Britanie pentru Rusia a fost considerat turci cauza principală a înfrângerilor lor pe mări, în special în bătălia de la Chesme .

În timpul acestui război, Rusia nu mai dorea să se limiteze la independența Crimeei și la libertatea de navigație în Marea Neagră (cu care Londra a fost de acord) și a început să insiste asupra trecerii libere a navelor sale din Marea Neagră spre Mediterană.

Nici atunci Anglia nu a  protestat nici măcar formal (deoarece prezența Rusiei în Mediterana de Est a jucat împotriva Franței – eterna rivală a Angliei).

Cu toate acestea în timpul conflictului Angliei cu coloniile americane, contrar acordului preliminar, împărăteasa Ecatetrina a II -a a Rusiei  nu numai că a refuzat să trimită trupe pentru ajutorarea britanicilor  războiul din America (era vorba despre trimiterea unui corp rusesc de 10-15 mii de baionete – pentru a lupta în America pentru Anglia), dar a decis să nu reia negocierile privind un acord de alianță și a proclamat în 1780 o politică de neutralitate armată, îndreptată de fapt împotriva Marii Britanii

 

 

 

 

Anglia Catherine

 

 

 

 


După 1791, Rusia și-a dat seama ce greșeală a făcut transformând Anglia dintr-un aliat în adversar.

Marx a inclus în „Revelații” un scurt  extras  din manuscrisul lui Pitt care a relatat că ultimele cuvinte ale împărătesei înainte de moarte au fost despre alianța din Anglia:

„Spune-i prințului Zubov să vină la mine la ora 12 și amintește-mi că trebuie să semnez o alianță cu Anglia.”

 

 

 

 


Anglia 4
 
 


 
 
 

La mijlocul secolului al XVI-lea, ajungând în Moscova, britanicii i-au perceput inițial pe locuitorii acesteia ca nativi și au luat în considerare problema colonizării nordului rusesc.

În curând britanicii și-au dat seama că era mai ușor să lege Mocova de ei  prin comerț.

În zilele noastre, când  lumea ajunsese  în pragul unui război nuclear, iar președintele american Reagan era hotărât să contreze URSS până la capăt prin metode militare și economice, premierul britanic Margaret Thatcher a decis însă să aleagă pe alt drum. 

În septembrie 1983, ea a convocat un seminar cu experți, în cadrul căruia a ales să sprijine în Rusia calea Perestroika – Gorbaciov.  

Cât de benefică a fost această cale pentru Rusia și în general pentru omenire, știm deja…
 

08/06/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: