Opozanți ai politicii Kremlinului care au suferit îmbolnăviri misterioase
Această știre readuce în lumină o pagină din istoria Războiului Rece, în care laboratoarele militare secrete, armele chimice și poveștile halucinante de spionaj făceau parte din recuzita Moscovei.
Iată în cele ce urmează câteva din incidentele celebre, în care adversari ai puterii de la Kremlin au fost victime ale otrăvirii sau ale unor intoxicații suspecte, relatate de agenția de știri britanică http://www.reuters.com.și de https://moldova.europalibera.org.
SERGHEI SKRIPAL
Un fost agent dublu rus în vârstă de 66 de ani, care a transmis secrete serviciilor de spionaj britanice, și fiica sa Iulia, 33 de ani, au fost găsiți inconștienți pe o bancă din apropierea unui centru comercial din orașul englez Salisbury, în martie 2018.
Au fost transportați la spital într-o stare critică, iar oficialii britanici au spus că au fost otrăviți cu o substanță toxică numită Noviciok, produsă într-un laborator al armatei sovietice în anii ’70 -’80.
Produsul chimic Noviciok „provoacă o încetinire a ritmului cardiac și disfuncționalitatea căilor respiratorii, ceea ce duce la moarte prin asfixiere”, a spus expertul în farmacologie, prof. Gary Stephens, de la Universitatea Reading.
„Unul dintre motivele principale pentru care acești agenți sunt produși este acela că ei nu se află pe lista interzisă”, a precizat Stephens.
Rusia a negat orice rol în această otrăvire și a declarat că Marea Britanie promovează isteria anti-rusă.
VLADIMIR KARA-MURZA
Acest activist al opoziției ruse spunea că au fost încercări de otrăvire a sa în 2015 și în 2017.
În 2015, Vladimir Kara-Murza, un politician care se opunea politicii Kremlinului, vicepreședinte al mișcării Open Russia și președintele Fundației pentru libertate Boris Nemtsov, a fost internat pentru o deficiență renală acută. Doctorii au găsit atunci în sângele său urme de intoxicare cu metale grele.
După ce și-a revenit, el a cerut deschiderea unei anchete care să stabilească dacă a fost otrăvit, dar fără niciun rezultat.
Kara-Murza a fost internat din nou în stare critică în 2017, soția sa acuzând la momentul respectiv că acesta a fost intoxicat cu o „substantă necunoscută”.
Un laborator din Germania a descoperit niveluri ridicate de mercuri, cupru, magneziu și zinc în organismul acestuia. A decedat la 28 iulie 2019, la vârsta de 59 de ani.
Moscova a negat implicarea.
ALEXANDR LITVINENKO
Fostul agent KGB și critic al președintelui rus Vladimir Putin a murit la vârsta de 43 de ani, după ce a fost otrăvit la Hotelul Millennium din Londra, cu un ceai care conținea poloniu-210, un izotop radioactiv rar și puternic. Litvinenko fugise din Rusia în Marea Britanie în urmă cu șase ani.
Asasinarea sa a fost probabil aprobată de Putin, indică o anchetă britanică încheiată în 2016.
O anchetă condusă de un judecător britanic a constatat că fostul agent KGB Andrei Lugovoi și un alt cetățean rus, Dmitri Kovtun, sunt autorii acestui asasinat care făcea parte dintr-o operațiune condusă de Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei, principalul moștenitor al KGB-ului din epoca sovietică.
Kremlinul a respins orice implicare a sa.
Taliul (thallium) cel ucigător
Taliul, un metal care există în pirite și care este extrem de toxic, este folosit în otrava pentru șobolani și în insecticide.
Așa se crede că a fost ucis Nikolai Hohlov, un fost un agent sovietic KGB care a fugit în 1953 în Statele Unite și a furnizat prețioase mărturii și informații despre operațiunile KGB.
Hohlov a fost tratat pentru intoxicarea cu taliu la Frankfurt, Germania, în 1957, după o încercare de asasinare eșuată a KGB – posibil primul atac radiologic de către agenții KGB.
Unii foști ofițeri KGB au susținut că Hohlov ar fi fost otrăvit mai degrabă cu poloniu radioactiv, exact așa cum a fost Litvinenko în 2006, mai degrabă decât cu taliu.
Yuri Șcekocihin
Yuri Șcekocihin a fost un parlamentar și un jurnalist de investigație rus care a luptat împotriva corupției și a influenței criminalității organizate în Rusia. Șcekocihin a murit în iulie 2003, cu doar câteva zile înainte de a se întâlni cu investigatorii FBI în Statele Unite, după ce l-a lovit brusc o boală misterioasă care prezenta simptome de reacție alergică severă.
Autoritățile ruse au declarat că a decedat de la un sindrom Lyell alergic, dar dosarele sale medicale și autopsie rămân sub controlul FSB.
Unii investigatori afirmă că simptomele bolii lui Șcekocihin au fost similare cu simptomele de otrăvire radioactivă ale lui Hohlov și Litvinenko.
ALEXANDR PEREPILICINY
Rusul, în vârstă de 44 de ani, a fost găsit mort în apropierea casei sale de lux, într-o proprietate din afara Londrei, după ce a plecat la jogging în noiembrie 2012.
Perepilichny a căutat refugiu în Marea Britanie în 2009 după ce a ajutat o anchetă elvețiană în legătură cu un sistem rusesc de spălare a banilor. Moartea sa bruscă a sugerat că ar fi putut fi ucis.
Moartea sa subită a născut suspiciuni că acesta ar fi fost otrăvit cu o substanță rară.
O anchetă asupra morții sale nu a oferit o concluzie definitivă asupra cauzei decesului, însă a descoperit că o otravă rară și mortală extrasă din planta gelsemium a fost găsită în stomacul său.
Perepilichny mâncase o farfurie mare de supă cu măcriș în dimineața zilei în care a murit.
Rusia a negat orice implicare.
Viktor Iușcenko
Viktor Iușceko, un politician pro-occidental, pe atunci lider al opoziței din Ucraina, a fost otrăvit în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2004,în care era principalul contracandidat al fostului președinte apropiat de Kremlin, Viktor Ianukovici.
Iușcenko afirmă că a fost otrăvit în timp ce lua masa cu oficiali ai serviciilor de securitate ucrainene. O cantitate de dioxină de peste 1.000 de ori mai mare decât nivelurile normale a fost descoperită în organismul său.
Fața i-a fost desfigurată de dioxină și a avut nevoie de zeci de operații după otrăvire.
Gheorghi Markov
A fost un scriitor și jurnalist bulgar, dizident față de regimul comunist instalat la Sofia, care a fugit în occident în 1969.
Dizidentul a murit la 11 septembrie 1978, după ce a simțit o împunsătură ascuțită în coapsă în timp ce aștepta un autobuz pe podul Waterloo din Londra.
Markov s-a întors și a văzut un bărbat ridicându-și umbrela pe care o scăpase. Bărbatul și-a cerut scuze, într-o engleză cu un puternic accent străin, apoi a chemat un taxi și a plecat, potrivit relatării lui Markov.
Scriitorul bulgar a murit ulterior în urma a ceea ce părea a fi o otrăvire cu ricin, o substanță pentru care nu există antidot, dizidenții acuzând KGB-ul că ar fi în spatele asasinatului.
Vladimir Kostov
O tentativa de asasinare avusese loc cu 10 zile înainte împotriva unui alt fugar bulgar care a lucrat pentru Radio Europa Liberă, Vladimir Kostov.
Kostov a fost împușcat în spate cu același tip de proiectil cu ricin, în timp ce intra într-o stație de metrou din Paris, în august 1978, dar numai o cantitate mică de ricin i-a pătruns în sânge și a supraviețuit.
Anna Politkovskaia
Jurnalista de investigație din Rusia și activistă pentru drepturile omului Anna Politkovskaia a avut o violentă criză în septembrie 2004, după ce a consumat ceai pe un zbor Aeroflot de la Moscova în sudul Rusiei în timpul crizei luării de ostatici de către ceceni într-o școală din Beslan, în Osetia.
Politkovskaia a bănuit de la început că a fost otrăvită de FSB, iar rapoartele mass-media au afirmat că atacatorii ei au folosit o toxină necunoscută pregătită într-o fostă instituție sovietică a poliției secrete.
Politkovskaia a supraviețuit, dar a fost asasinată prin împușcare doi ani mai târziu în liftul clădirii sale din Moscova.
Cazuri celebre de folosire a otrăvurilor pentru eliminarea adversarilor politici
Încă din Antichitate, otrăvurile au fost arme folosite pentru eliminarea adversarilor politici, sau a personalităţilor incomode. Istoricii încă mai dezbat dacă Cleopatra, Napoleon şi Alexandru cel Mare au fost ucişi în acest mod.
Otrăvurile sunt folosite și în zilele noastre în unele țări, ca mijloc de înlăturare a inamicilor politici.
Cazul lui Napoleon Bonaparte
Împăratul francezilor, Napoleon Bonaparte a fost otrăvit cu arsenic de britanici şi de regaliştii francezi, care îl voiau scos definitiv din joc. Drept dovadă capitală stă analiza părului împăratului efectuată de Pascal Kintz, un toxicolog francez de la Institutul de Medicină Legală din Strasbourg.
Kintz a supus câteva mostre de păr de-al lui Napoleon unei tehnici sofisticate de spectrometrie de masă, care a confirmat prezenţa de durată a arsenicului. Expertul s-a abţinut să speculeze cum şi de ce a ajuns arsenicul acolo, dar Weider este convins de faptul că „otrăvirea lui Napoleon a fost plănuită şi deliberată. Orice altă ipoteză este apă de ploaie“.
Un prinț român incomod eliminat de ruși prin otrăvire
Prinţul Barbu Ştirbey a făcut parte în 1944 din delegaţia României la Moscova pentru semnarea Armistițiului , condusă de Lucreţiu Pătrăşcanu.
La Bucureşti, guvernul condus de generalul Rădescu, era sortit pieirii, iar numele despre care se vorbea insistent că va forma un nou guvern era cel al prinţului Ştirbey.
Moscova spune NU şi-l trimite pe Andrei Vîşinski, adjunctul ministrului de Externe, Molotov, să rezolve problema și să îl impună pe dr.Petru Groza.
În 22 martie 1946, Vîşinski dă o mare recepţie la Ambasada sovietică de pe șoseaua Kiseleff, la care ţine neapărat să participe prinţul Ştirbey.
N-avea nici o poftă să meargă, s-a eschivat, Vîşinski a insistat foarte mult, Ştirbey se încăpăţânează, dar nevasta lui, o femeie foarte blândă, îi spune:
– Nu e bine să jignim pe oamenii aceştia, nu pentru tine, pentru ţară. Mai bine te duci, stai câteva minute şi pleci. Când uşierul îl anunţă la recepţie pe Barbu Ştirbey, Vîşinski se întoarce imediat, îl primeşte cu braţele întinse, cheamă un fecior să aducă o tavă cu băuturi.
Pe tavă erau şampanie şi cocktailuri, o amestecătură colorată de nu ştiai prea bine ce-i înăuntru. Ia un pahar cu cocktail şi i-l pune lui Barbu Ştirbey în mână, care bea puţin din el. Vîşinski termină frazele de politeţe şi pleacă. Barbu Ştirbey s-a simţit imediat rău.
A murit a doua zi dimineaţa. S-a spus oficial că moartea i s-a datorat unui cancer hepatic…
Umbrela bulgară
Un asasinat politic celebru este cel rămas în istorie sub numele „umbrela bulgară“. În anul 1978, deci în plin Război Rece, disidentul bulgar Gheorgi Markov aştepta autobuzul la Londra după încheierea unei zile de muncă la BBC.
Brusc, un trecător l-a înțepat pe Markov cu vârful unei umbrele, pe care se prefăcuse că a scăpat-o pe jos.
În cursul aceleiași seri, Markov a făcut febră și după încă trei zile a murit în spital.
Ancheta a stabilit că de fapt, vârful umbrelei conținea o capsulă de dimensiunile unui vârf de ac, prin care lui Markov i s-au injectat 0,2 miligrame de ricină.
Ucigașul disidentului bulgar nu a fost descoperit niciodată, iar moartea lui a rămas și acum învăluită în mister.
Agenţi ai serviciului israelian de informaţii Mossad, au încercat să-l asasineze în septembrie 1997 la Amman, în Iordania, pe Khaled Meshal, liderul Biroului Politic al mişcării islamiste Hamas, injectându-i otravă în gât.

Khaled Meshal, intrat în comă, a fost salvat după intervenţia regelui Hussein al Iordaniei, care a cerut antidotul Guvernului israelian, condus de Benjamin Netanyahu, în schimbul eliberării a doi spioni israelieni.
Otrăvirea lui Viktor Iuscenko, președintele Ucrainei
Agentul neurotoxic VX folosit pentru asasinarea fratelui vitreg al dictatorului nord-coreean Kim Jong-un
În plină zi, pe 13 februarie 2017, Kim Jong-nam, fratele vitreg în diszgraţie al liderului Coreei de Nord Kim Jong-un, a fost asasinat cu un agent neurotoxic, pe aeroportul din Kuala Lumpur, în Malaysia.
În timp ce aştepta un avion către Macao, el a fost abordat de două femei, care l-au stropit cu o substanţă pe faţă, potrivit unor imagini surprinse de camerele de supraveghere. Kim Jong-nam a decedat la puţin timp după aceea, în drum către spital.
Urme de VX, un agent neurotoxic clasat drept armă de distrugere în masă, au fost descoperite în cursul examenelor medico-legale, pe faţa şi în ochii săi.
Coreea de Nord, care a negat mereu în mod vehement orice implicare în acest asasinat, deţine potrivit unor experţi otrava VX, însă ancheta nu a stabilit cum a putut fi obţinută de cele două femei.
Gazul VX a fost testat pe la mijlocul anilor `50 ai secolului trecut. Acesta face parte din aceeași clasă de agenți chimici de război organofosforici ca și „noviciok” — declarat drept substanța cu care a fost otrăvit Skripal. Mai mult ca atât, VX a fost „strămoșul” unei întregi clase de substanțe toxice din care făcea parte și „Noviciok”.
Cazul Skripal
În orașul britanic Salisbury, a fost otrăvit Serghei Skripal, fost colonel din Direcția Principală de Informații (GRU) a statului major al Forțelor Armate ale Federației Ruse.
Începând din anii 1990 și până la arestarea sa în decembrie 2004 a acționat ca agent dublu pentru serviciul de informații externe Secret Intelligence Service (abreviat SIS, cunoscut și ca MI6) al guvernului Regatului Unit.
A fost condamnat de un tribunal al Federației Ruse pentru înaltă trădare la 13 ani de detenție într-un lagăr de muncă.
A fost eliberat în 2010 în cadrul unui schimb de spioni și s-a stabilit în Anglia; Fiica sa Iulia are cetățenie rusă și este domiciliată în Rusia; în momentul otrăvirii se afla în vizită la tatăl său.
Serghei Skripal și fiica sa, Iulia
Guvernul britanic a acuzat Rusia de tentativă de asasinat și a anunțat o serie de măsuri punitive, inclusiv expulzarea de diplomați ruși.
Evaluarea oficială britanică a fost adoptată de alte 28 de țări, care au procedat în același mod, iar Rusia a ripostat prin expulzarea unui număr egal de diplomați; cu totul, au fost expulzați 342 de diplomați.Rusia a respins acuzațiile și a sugerat că Regatul Unit ar fi responsabil pentru otrăvire.
Prezentând cazul Skripal în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, reprezentantul britanic a acuzat Rusia de „încălcare gravă a Convenției armelor chimice, prin omisiunea declarării programului noviciok. […] Aceasta nu a fost o crimă obișnuită.
A fost o utilizare ilegală a forței, o violare a Cartei Națiunilor Unite, baza ordinii legale internaționale.”
În dezbaterea care a urmat, reprezentantul Rusiei a respins acuzațiile și a sugerat că însuși guvernul britanic ar fi organizat atacul, într-un efort de a discredita Rusia:
„Nu a fost întreprinsă nicio cercetare sau dezvoltare sub titlul noviciok. […] Foarte probabil, originea acestui agent sunt țările care au făcut cercetări asupra acestor arme, inclusiv Marea Britanie.”
După trei săptămâni în condiție critică, Iulia și-a recăpătat cunoștința și a putut fi externată. Tatăl său, aflat și el în condiție critică și-a recăpătat cunoștința la o lună după atacul toxic și a fost de asemenea externat.
Două cazuri de otrăvire similare au fost înregistrate în Marea Britanie la data de 30 iunie 2018, în Amesbury, la numai 11 km depărtare de Salisbury Doi cetățeni britanici, Charlie Rowley și Dawn Sturgess, au fost spitalizați de urgență; poliția a stabilit că fuseseră otrăviți cu un agent toxic noviciok de același tip ca cel utilizat în cazul Skripal. Sturgess a decedat la 8 iulie, Rowley și-a recăpătat cunoștința cu două zile mai târziu.
La 5 septembrie 2018, Crown Prosecution Service a anunțat că doi cetățeni ruși au fost identificați ca suspecți și puși sub acuzare pentru otrăvirea lui Serghei și Iulia Skripal
Recent, Primul ministru al Marii Britanii, Theresa May, a acuzat Rusia de implicarea în otrăvirea fostului ofițer GRU Serghei Skripal și a fiicei acestuia Iulia, declarând că în acest scop a fost folosită substanța chimică „Noviciok”.
„Aceasta este o neurotoxină paralizantă, elaborată în Rusia în timpul războiului rece; numai Rusia știa cum se elaborează acest tip de substanță”, a afirmat ministrul britanic de Externe, Boris Johnson.
Nu este așadar de mirare că Marea Britanie a decis să aloce 48 milioane de lire sterline (67,1 milioane de dolari), pentru construirea unui Centru de Protecție împotriva Armelor Chimice.
Centrul va fi amplasat pe teritoriul actualului Laborator de Cercetări Tehnico-Stiințifice în Domeniul Apărării (DSTL). Aceasta este o instituție militară, situată pe teritoriul parcului de cercetări în domeniul apărării „Porton Down”, nu departe de orășelul Salisbury, în care locuia fostul ofițer GRU Serghei Skripal.
CITIȚI ȘI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/02/16/o-istorie-a-zilei-de-16-februarie-video-3/