CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Prof. ADRIAN PAPAHAGI : A-L SUSȚINE PE PUTIN „Nu e doar imbecilitate, e trădare de patrie! Rușii nu au eliberat Europa de nazism.Rușii au ocupat Polonia alături de naziști, iar apoi au ocupat Europa de est în locul naziștilor”

Adrian Papahagi: Să ne înțelegem, rușii nu au eliberat Europa de nazism. Rușii au ocupat Polonia alături de naziști, iar apoi au o cupat Europa de est în locul naziștilor.

Americanii și englezii au eliberat Europa de nazism și apoi de comunism.

Americanii nu au ocupat Franța, Belgia sau Olanda, după ce le-au eliberat; rușii au ocupat Polonia și Cehoslovacia după ce le-au eliberat.

Nazismul (național-socialismul), bolșevismul (internațional-scialismul), comunismul , putinismul (național-socialism pur) etc, sunt variante ale aceluiași totalitarism.

Rușii nu au eliberat niciodată nimic, nici măcar pe ei înșiși, de dictaturile sub care trăiesc de când se știu.

Ca și hoardele asiatice (care constituie de altfel o bună parte din militarii ei), armata sovietică/rusă, e o bandă abrutizată de hoți, violatori și criminali.

În ciuda câtorva genii occidentalizate,(inclusiv grație ortodoxiei), Rusia profundă, copleșitoare demogrfic și mentalitar, e prelungirea cruzimii satrapiilor orientale în Europa, mai degrabă decât o prelungire a civilizației democrațiilor europene în Asia.

Adrian Papahagi, despre românii care-l susțin pe Putin: „Nu e doar imbecilitate, e trădare de patrie” !

Rusia a fost pentru România agresor, ocupant şi hegemon. A o susţine e imbecilitate şi trădare de patrie. Președintele rus Vladimir Putin are susținători și în România.

Filologul si eseistul Adrian Papahagi (foto) a transmis un mesaj pe Facebook în care se arată îngrijorat de faptul că unii cetățeni români „laudă Rusia și înjură UE”, în contextul războiului din Ucraina.

Am observat cu dezgust și îngrijorare că există cetățeni români care găsesc potrivit să laude Rusia și să înjure UE, în contextul în care Rusia amenință să pornească un război de agresiune la granițele noastre.

Am văzut amnezici sau inconștienți care critică sistemul antirachetă de la Deveselu, achiziția de avioane militare sau prezența anunțată a trupelor franceze în România, uitând că România Mare și cea de după 1945 se datorează victoriei Franței și aliaților ei în WWI și celei anglo-americane în WW II. România e creația Franței, Americii și Imperiului Britanic la fel de mult cum este aspirația și creația românilor”, scrie Papahagi pe Facebook,amintind că Rusia a fost din trecut un stat agresor și că urmările se văd chiar și în ziua de astăzi.

Față de România, Rusia a fost stat agresor în 1940, ocupant în 1944-1958, și hegemon până în 1989. Rezultatul primei agresiuni se simte până astăzi în Moldova divizată, iar rezultatul dominației sovietice a fost o jumătate de secol de crimă, fărădelege, teroare, jaf, minciună, urâțenie, corupție, suferință și sărăcie – am numit comunismul, oroarea cea mai durabilă a modernității anticreștine.

Rusia nu are nimic creștinesc și nimic ortodox, ci este dominată în continuare de duhul necurat al imperialismului sovietic.

De altfel Rusia dezbină cu program lumea ortodoxă: la Creta, în Africa, mereu, cu orice ocazie”, mai notează eseistul.

Mai departe, Papagagi spune că țara condusă de Vladimir Putin este un „stat banditesc” care nu respectă dreptul internațional și atacă alte state. Mai mult, acesta amintește că toți criticii președintelui rus ajung să moară în condiții suspecte.

„Rusia e rogue state, adică stat banditesc. Nu respectă dreptul internațional, ci invadează state suverane care nu au atacat-o (GeorgiaUcraina).

Nu este partener al Europei, ci o șantajează. Subminează democrațiile și sprijină toate dictaturile (Siria lui Al-Assad, Venezuela, Cuba, Bielorusia etc.). Nu e stat de drept, ci tiranie: cine-l critică pe Putin moare otrăvit, cade de la etaj, e împușcat sau înfundă pușcăria. Nu e democrație, ci oligarhie mafiot-kaghebistă (cum ar fi și România dacă nu ar fi în UE și NATO).

Șubrezirea UE e visul Rusiei. „Suveranismul” și „naționalismul” sunt cel mai antinațional joc posibil în România. Dacă UE s-ar destrăma și NATO nu ar funcționa, România ar fi printre primele țări invadate și destrămate de Rusia. Sunt convins că Viktor Orbán ar pescui fericit în aceste ape tulburi”, a mai afirmat filologul.

Orice face de-acum înainte, Putin și-a mai bătut un cui în sicriu. Putin & co. puteau să se întoarcă onest spre Europa, ca pe vremea țarilor care vorbeau franceză, plănuiau nemțește și construiau italienește.

Au ales din nou să fie niște barbari sovietico-asiatici. Putin (…) a demonstrat încă o dată cât e de primitiv și de agresiv.

Occidentul (încă profund creștin, mai creștin în plină secularizare decât a reușit Rusia să fie în cel mai pravoslavnic moment al ei) va câștiga mereu toate războaiele civilizaționale.

Sigur, China, Rusia și islamul sunt provocări: dar singura lor forță vine din faptul că lumea liberă și prosperă consumă ceva produs de ei, și produce ceva la ei. Toată tehnologia lor e furată, preluată sau cumpărată din Occident.

Liderii <<puternici>> ca Putin sunt de fapt slabi. Forța liderilor slabi din Occident vine din libertatea, demnitatea și creativitatea milioanelor de cetățeni care îi aleg și-i schimbă.

Rusia este o putere în declin. Lumea liberă are problemele ei, dar e liberă, orice-ar zice inconștienții care compară UE cu URSS”, susține Papahagi.

La final, eseistul spune că reprezintă o „imbecilitate” și o „trădare de patrie” a lua partea Rusiei și a blama UE.

A privi cu înțelegere către Rusia și cu ură către UE, căreia îi datorăm toată prosperitatea noastră, sau către SUA, căreia îi datorăm libertatea după 1989 nu e doar imbecilitate: e trădare de patrie.

Avem tot dreptul să criticăm orice în UE (iar eu sunt un critic constant al derivelor stângiste din Uniune), așa cum, subsidiar, avem dreptul să criticăm orice aspect al guvernării României sau al administrației localităților unde locuim. Suntem cetățeni, e dreptul nostru.

Dar avem obligația să înțelegem și să apărăm interesul națiunii și al patriei. Interesul nostru e ca NATO și UE să dureze veșnic, iar Rusia să nu mai poată niciodată amenința România. România e prea mică pentru a exista liberă, pașnică și prosperă în afara NATO și UE”, a conchis Papahagi.

Adrian Papahagi: În Rusia e nevoie de desovietizare și decomunizare – similare cu denazificarea Germaniei

Reducerea unui regim la lider este un mod pervers de-a evita responsabilitatea colectivă și plata aferentă. 

În 1989, răul comunismului românesc a fost redus la Ceaușescu. Moartea lui rezolva simbolic totul. În realitate, sistemul securist a continuat să domine țara și ne otrăvește încă. Securiștii și discipolii/copiii lor dețin în continuare hălci mari de putere economică, politică, mediatică etc. România e în continuare subminată de mafia securistă. Mai mult chiar, milioane de oameni gândesc în continuare în categorii național-securiste: în loc de metanoia, paranoia.

La fel e și în Rusia. Ticăloșia nu se limitează la Putin și la câțiva acoliți și oligarhi, ci se întinde, capilar, în toată Rusia. Asasinarea, debarcarea sau judecarea lui Putin și a apropiaților săi (Șoigu, Lavrov etc.) nu ar rezolva nimic. Ar veni alți ticăloși, mai precauți o vreme, dar la fel de siniștri mai apoi.

E nevoie de desovietizare și decomunizare – similare cu denazificarea Germaniei. Din cauza simpatiilor stângiste ale unei mari părți din elitele occidentale, decomunizarea nu s-a întâmplat niciunde. Unele țări s-au decomunizat printr-un efort de voință (Polonia și statele baltice în mare măsură, restul țărilor de Est mult mai puțin). Aderarea la UE și NATO a decomunizat oarecum țările de est, dar nu a îndepărtat total de la putere vechile structuri securist-mafiote.

Rusia trebuie purificată de sovietismul imperialist, de național-socialismul putinist care a înlocuit internațional-socialismul bolșevic. Rusia, adică 140.000.000 de oameni, dintre care mulți, sau poate chiar majoritatea gândesc ca Putin.

Steaguri sovietice pe tancurile rusești care au intrat în Ucraina

Dar cum? Germania a fost denazificată sub ocupație, după ce a fost zdrobită militar. Așa ceva nu se poate în cazul Rusiei. Nimeni nu va porni al treilea război mondial pentru a dezarma, desovietiza și civiliza acest imperiu asiatic al cruzimii și crimei.

Schimbarea poate veni deci doar din interior. Oricum ai privi, e preferabil ca rușii să sufere scăpând de tiranie decât să sufere ei și alții din cauza tiraniei. Cunoscând însă obișnuința rusului de-a suferi cu voluptate sub cele mai odioase dictaturi, e greu de imaginat că se va întâmpla această miraculoasă revoluție prea curând.

Singura soluție e deci eliminarea Rusiei din lumea civilizată. Dacă nu o poate cuceri, dacă nu o poate obliga să se desovietizeze, dacă nu o poate împiedica să fie agresivă, Occidentul poate măcar să falimenteze Rusia, sau să înceteze s-o îmbogățească (ceea ce începe să se întâmple). Elitele rusești nu trebui să-și mai poată investi banii în case londoneze, iahturi mediteraneene și bănci elvețiene. Rușii, toți rușii, trebuie să fie izolați: fără vize, fără invitații, fără concerte, fără profesuri, fără vacanțe occidentale, fără mărfuri occidentale, fără dolari și euro pentru gaz și petrol.

Cred deci că Occidentul procedează corect acum. Totul e să fie ferm și consecvent, să generalizeze sancțiunile și să le mențină până la o schimbare reală de regim în Rusia – la nevoie, un deceniu sau mai mult. (Surse: https://ziare.com/ https://epochtimes-romania.com,https://cluj24.ro/https://inliniedreapta.net/adrian-papahagi )

12/04/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | 2 comentarii

UN ADEVĂR CARE NU POATE SĂ RĂMÂNĂ ASCUNS LA NESFÂRȘIT: Adolf Hitler a declanșat războiul cu arme produse în URSS !


Fasciștii au devenit prietenii noștri”. Documente din arhivele KGB

Frăția sovieto- germană

Reînarmarea Germaniei după primul război mondial, desfăşurată timp de peste 15 ani (1922-1939), în cel mai mare secret, a fost făcută chiar în URSS.

Eludând total clauzele militare ale Tratatului de la Versailles, Germania şi URSS au colaborat fructuos, reînarmând al Treilea Reich, în vederea unui nou război mondial. 

Dacă cineva are impresia că doar Hitler a reînceput înarmarea Germaniei, se înşeală amarnic scrie https://www.timpul.md. Liderii Republicii de la Weimar, au fost primii care au luat act de nedreptatea făcută Germaniei şi au încheiat în secret pactul de la Rapallo, care asigura cooperarea militară dintre cele două puteri.

Între 1922 şi 1939, URSS a ajutat decisiv Germania să eludeze Tratatul de la Versailles şi săşi constituie pe teritoriul URSS – în bazele militare ale Armatei Roşii – acea formidabilă maşinărie de război, care a declanşat la 1 septembrie 1939 – prin invadarea Poloniei – Al Doilea Război Mondial.

Conform înţelegerilor sovieto-germane, Armata Roşie a intrat în Polonia la 17 septembrie 1939, două săptămâni mai târziu.

Pe timpul liniştii din perioada interbelică, ofiţerii germani şi cei sovietici au experimentat împreună – la “Lipetk”, “Kama” şi “Tomka” – gazele toxice şi bombele incendiare. În timp ce în fabrici secrete de pe teritoriul URSS s-au construit avioanele militare, blindatele şi tancurile germane care au făcut posibil blitzkrieg-ul lui Hitler, care doar a accelerat, după 1933, un proces care era deja în desfăşurare.

Zeci de documente ultrasecrete până în 1990 din arhivă Kremlinului ne dau astăzi posibilitatea, pentru prima dată, să apreciem amploarea acestei alianţe militare, unice în felul său. Şi, totodată, să ne revizuim radical perspectivă istorică din anii Războiului Rece asupra marilor linii de forţă ale istoriei secolului al XX-lea.

Prin prisma acestei alianţe secrete, cimentată ulterior şi de Stalin şi Hitler, înţelegem altfel cum a fost posibilă încheierea atât de rapidă şi neaşteptată a Pactului Molotov-Ribbentrop, cu tranşarea între cei doi aliaţi a împărţirii teritoriale a Europei Orientale.

Pactul Molotov-Ribbentrop avea antecedente mai vechi de colaborare militară secretă între URSS şi Germania, acesta fiind în fapt, actul ultim al acestei colaborări secrete. Devenind astfel logic şi firesc, dacă ţinem seama de amploarea colaborării secrete militare între Moscova şi Berlin, departe de ochii Marii Britanii şi Franţei.

Stalin şi Hitler, vechi aliaţi

În realitate – aşa cum descoperim astăzi din arhivele descretizate ale Kremlinului – departe de a fi fost rivali, Stalin şi Hitler erau vechi aliaţi, care aveau, la 23 august 1939, o foarte îndelungată colaborare militară secretă, soldată cu constituirea formidabilei maşini de război a Wehrmacht-ului.

Fără URSS – este acum limpede – Germania nu ar fi putut să se înarmeze serios, iar Hitler nu ar fi putut declanşa războiul.

CITIȚI ȘI:

10/09/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

23 AUGUST-ZIUA COMEMORARII VICTIMELOR COMUNISMULUI SI ALE NAZISMULUI

 Foto : Stalin , Ribentropp si Molotov zambesc multumiti dupa semnarea Pactului. Ce a urmat,stim…

   

 Ziua Europeană a Victimelor Stalinismului şi Nazismului, decisa de  Parlamentul European din 2008.

La 23 august 2008, Parlamentul European a adoptat Declaratia privind proclamarea zilei de 23 August drept «Ziua europeana a comemorarii victimelor stalinismului si fascismului», data de 23 August fiind aleasa ca referire la ziua de 23 August 1939, ziua semnarii Pactului Molotov-Ribbentrop.

Lumea europeană comemorează astăzi această zi cu consecinţe nefaste: declanşarea celui de-al II-lea razboi mondial, sfârtecarea teritoriului României, Holocaustul, masacrele şi deportările în masă, sovietizarea Europei de Est şi Centrală, lagărele şi inchisorile comuniste.

În baza dreptului internaţional, crimele de război şi crimele împotriva umanitatii sunt imprescriptibile.  Instructiunea Parlamentului European a fost ca această Declaraţie să fie transmisă parlamentelor naţionale pentru a acţiona în consecinţă.

După tismaneanu.wordpress.com

OSCE A DECIS: COMUNISM= NAZISM !

Nu este surprinzător că, dintre guvernele postcomuniste, cel rus nu a făcut mai nimic pentru asumarea crimelor comunismului.

La 2 iulie, Adunarea Parlamentară a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a adoptat la Vilnius rezoluţia intitulată Reunificarea Europei divizate: promovarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Civile în regiunea OSCE în secolul XXI.

Propusă de delegatul Sloveniei Roberto Battelli şi susţinută de Vilija Aleknaite-Abramikiene, reprezentantul Lituaniei, rezoluţia marchează 20 de ani de la prăbuşirea regimurilor comuniste europene. Ea a fost adoptată cu o largă majoritate a delegaţilor — 202 dintre cei 214 prezenţi –, în ciuda opoziţiei acerbe a Rusiei.

Ministerul Afacerilor Externe rus a calificat hotărarea drept o „inacceptabilă încercare de distorsionare a istoriei în scopuri politice“, un pas care „nu contribuie la crearea unei atmosfere de încredere şi cooperare între ţările membre ale OSCE“. La rândul său, Parlamentul rus vedea rezoluţia OSCE drept „o insultă directă la memoria milioanelor de soldaţi ruşi“ care „şi-au dat viaţa pentru eliberarea Europei de sub jugul fascist“.

Un alt critic a fost Michel Billout, reprezentantul Partidului Comunist Francez, pentru care rezoluţia „confundă nazismul cu stalinismul“ şi lista regimurilor totalitare ar trebui să includă Franţa, care în anii ‘30 a creat lagăre de concentrare pentru refugiaţii spanioli, Statele Unite, în timpul campaniei lui McCarthy, şi „întreaga creştinătate, pentru ideologia sa religioasă generatoare de persecuţii religioase“.

Recunoscând „caracterul unic al Holocaustului“, documentul OSCE observă că „în secolul XX, ţările europene au suferit două regimuri totalitare majore, cel nazist şi cel stalinist, ce au dus la genocid, încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului, crime de război şi crime împotriva umanităţii“.

Adunarea Parlamentară îşi exprimă „îngrijorarea profundă cu privire la glorificarea regimurilor totalitare prin organizarea de demonstraţii publice de glorificare a trecutului nazist şi stalinist“.

OSCE îşi „reconfirmă opoziţia unită la regimurile totalitare de toate culorile ideologice“ şi le cere statelor membre:

1) „să continue studierea moştenirii totalitare, să aducă la cunoştinţa publicului, să dezvolte şi să îmbunătăţească programele educaţionale privind istoria totalitarismului, drepturile omului şi libertăţile fundamentale, pluralismul, democraţia şi toleranţa“;

2) să sprijine organizaţiile neguvernamentale care studiază crimele regimurilor totalitare;

3) să îndepărteze structurile şi comportamentele care „cosmetizează trecutul“ sau „îşi au rădăcinile în încălcarea drepturilor omului“;

5) să-şi deschidă arhivele politice şi istorice;

 6) să combată xenofobia şi naţionalismul agresiv şi

7) să dovedească un mai mare respect pentru drepturile omului, chiar şi în vremuri de ameninţări teroriste, criză economică, dezastre ecologice şi migraţii în masă.

Punând semnul egalităţii între comunism şi nazism, ca feţe ale aceluiaşi fenomen totalitar reprobabil, documentul OSCE reprezintă un important pas înainte pentru sprijinirea Rezoluţiei Parlamentului European privind conştiinţa Europei şi totalitarismul, care a cerut şi ea deschiderea arhivelor istorice şi secrete, declararea zilei de 23 august drept „Zi de comemorare a victimelor stalinismului şi nazismului“ şi adoptarea unor măsuri largi de reconsiderare a trecutului (inclusiv prin deschiderea unui centru de informare la Bruxelles).

 Regretabil, printre iniţiatorii moţiunii comune de promovare a rezoluţiei Parlamentului European, depusă la sfârşitul lunii martie 2009, nu s-a numărat niciun reprezentant al României, în afara lui László Tökés, deşi ţări ca Polonia au fost reprezentate de câte doi semnatari.

Deşi delegatul lituanian Aleknaite-Abramikiene a insistat că rezoluţia de condamnare a stalinismului a căutat nu să jignească, ci să aducă un omagiu celor ce-au pierit în timpul şi după cel de-al doilea război mondial, reacţia Rusiei a fost vehementă.

Stalin continuă să fie considerat un adevărat erou, mulţi ruşi creditându-l cu înfrângerea Germaniei naziste, deşi în ochii Europei de Est el este culpabil de transformarea acestor ţări în satelite şi susţinerea unor regimuri comuniste sângeroase, care s-au întors împotriva propriilor cetăţeni doar pentru că aceştia şi-au cerut drepturile.

Administraţia cu care s-a înconjurat fostul preşedinte Vladimir Putin, aşa-numiţii siloviki, se mândresc cu moştenirea cekistă pe care şi-au asumat-o benevol, în ciuda cruzimii notorii de care au dat dovadă troicile extrajudiciare ale anilor ‘30.

O colecţie de carte tot mai abundentă glorifică regimul comunist şi poliţia sa secretă, în timp ce victimele acestora şi suferinţele lor sunt trecute sub tăcere. În plus, Moscova a reînceput organizarea unor masive parade militare, care amintesc de cele sovietice.

Nu este deci surprinzător că, dintre guvernele postcomuniste, cel rus nu a făcut mai nimic pentru asumarea crimelor comunismului (inclusiv ale celui stalinist) şi chiar a urmărit întărirea structurilor fostului KGB şi a controlului acestora asupra procesului politic.

 Rusia s-a opus schiţării oricăror paralele între regimurile lui Hitler şi Stalin, ultimul chiar clasându se pe locul trei într-un sondaj de opinie privind personalitatea rusă cea mai remarcabilă.

În nici o altă ţară postcomunistă ofiţerii secreţi care au dezvăluit informaţii despre poliţia politică nu au fost judecaţi şi condamnaţi la închisoare, cum s-a întâmplat în Rusia. În nicio altă ţară nu a mai fost lansată o campanie susţinută împotriva „falsificărilor istorice“ de genul celei declanşate recent acolo. Anul acesta, guvernul rus a susţinut o foarte controversată lege ce pedepseşte cu până la trei ani de închisoare „reabilitarea nazismului“ prin negarea rolului jucat de Uniunea Sovietică în înfrângerea lui Hitler.

 În plus, Decretul de înfiinţare a Comisiei de combatere a încercărilor de falsificare a istoriei ce afectează interesele Rusiei, semnat de preşedintele Medvedev la 5 mai 2009, promovează viziunea Moscovei conform căreia rolul său în al doilea război mondial a fost unul eroic, date fiind costurile umane enorme suferite de Uniunea Sovietică în vederea respingerii atacului nazist.

 În virtutea acelui decret, la 23 iunie Academia Rusă de Ştiinţe le-a cerut directorilor de institute de istorie şi filologie să identifice falsificările istorico-culturale în care instituţiile lor au fost implicate, numele celor care le-au produs şi promovat, potenţialele pericole la care acestea expun Rusia, alături de o refutaţie a fiecărei falsificări în parte.

Decretul încalcă autonomia universitară şi libertatea de opinie, descurajează analiza imparţială a trecutului recent şi le cere istoricilor să producă argumentele propriei lor condamnări publice.

Prin apelul său pentru deschiderea arhivelor, rezoluţia OSCE s-a adresat în special Rusiei, ţară unde arhivele sunt încă sub cheie, situaţie care-i afectează nu numai pe istoricii ruşi, ci şi fostele republici sovietice.

Aşa cum se ştie, înainte de a se retrage la Moscova, în 1991, efectivele KGB au luat cu ele documentele cele mai importante compilate şi colectate pe teritoriul republicilor sovietice, prin aceasta negându-le acestor ţări dreptul de a-şi înţelege propriul trecut recent.

De la declararea independenţei sale, Estonia postcomunistă nu a dispus decât de fişele de catalog, nu şi de dosarele secrete la care acestea se referă.

 Cum fişele nu dezvăluie calitatea în care persoanele menţionate au interacţionat cu poliţia secretă, numeroşi politicieni şi-au susţinut nevinovăţia (pretinzând că au fost victime, când, de fapt, au fost informatori).

 În Lituania, arhivele din Vilnius au fost evacuate aproape în totalitate, însă nu şi cele din provincie, unde importantele colecţii lăsate de KGB în urma sa au ajutat la reconstituirea adevărului istoric.

 Dar toate ţările baltice ar beneficia de o citire mai corectă a istoriei, dacă arhivele sovietice din Moscova le-ar fi accesibile.

Importanţa rezoluţiei OSCE pentru România este întreită. Într-un gest simbolic, ziua de 23 august – asociată în mentalul colectiv românesc cu regimul comunist – va deveni o zi de comemorare a victimelor acestuia, ale căror suferinţe încă sunt negate de unii comentatori.
Sursa:Revista «22»-Lavinia Stan

23/08/2010 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: