CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

EROUL UITAT GHEORGHE TITE și Manifestul Revoluției Naționale

Gheorghe Tite și Manifestul Revoluției Naționale | Cunoaste lumea

Gheorghe Tite și Manifestul Revoluției Naționale

„Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi, poate, pe mulţi dintre noi, o moarte violentă” Apărea, la Sighişoara, în anul 1935, în Tipografia Miron Neagu, lucrarea titrată ambiţios Manifestul revoluţiei naţionale semnată de şase autori: Sorin Pavel, Petre Ţuţea, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu, Petre Ercuţă, text care poate fi consultat după exemplarul aflat la Biblioteca Academiei Române (cota II.139459), dar şi în ediţiile datorate lui Marin Diaconu (Crater, 2001) şi Mircea Coloşenco (Elion, 2001), cu comentariile implicite.

Editarea Manifestului la mijlocul deceniului al treilea al sec. XX se petrece într-o perioadă în care în România continuă fărâmiţarea politică a Partidului Naţional-Ţărănesc, dezmembrat într-unul din stânga şi altul de dreapta, iar Garda-de-Fier se reînfiinţează sub numele de Totul-pentru-Ţară. Tot în acest deceniu interbelic, se înfiinţează câte două partide evreieşti (1931 şi 1936), germane (1931 şi 1935), maghiare (1933 şi 1934) şi ucrainene, reprezentând fiecare în parte interese ale grupărilor financiar-industriale.

Unicul partid aflat în ilegalitate era cel Comunist, dar cu acţiuni subterane prezente. Fiinţa, însă, de dinainte de Primul Război Mondial (1916-1918), Partidul Naţional Liberal, căruia i se datora, în bună parte, realizarea proiectului de ţară România Mare (1 Decembrie 1918). De subliniat faptul că nici unul dintre cei şase autori ai Manifestului (lucrare cu caracter descriptiv/analitic complex al sistemului economic-social românesc – preocupare de vârf a unei întregi generaţii de intelectuali dotaţi) nu erau membri ai vreunei formaţiuni politice.

Manifestul este structurat pe trei mari componente: politica istorică, contemporană şi naţională, iar schimbarea la faţă a României este văzută numai printr-o anume Revoluţie Naţională, respectiv, naţionalismul de stat.

Către finalul Manifestului, precizarea este tranşantă: naţiunea „cere să vină la cârma acestei ţări oameni în care vibrează de nerăbdare vigoarea naţională, oamenii care să spartanizeze naţiunea.”

Gheorghe Tite și Manifestul Revoluției Naționale | Cunoaste lumea

Cei șase aurori ai Manifestului sunt următorii:

  • Sorin Pavel (1903-1957), licenţiat/doctorat în Drept, asistent la Catedra de Sociologie a lui Petre Andrei de la Universitatea Iaşi, Consilier de presă la Ambasada Română din Berlin (1940-1944);
  • Petre Ţuţea (1902-1991), licenţiat/doctorat în Drept, militant naţional, supranumit „Socratele românilor”;
  • Ioan Crăciunel (1903-1961), licenţiat în Teologie, preot greco-ortodox în Bucureşti.
  • Petre Ercuţă (1908-1996), licenţiat/doctorat în Economie (1940), cadru didactic la ASE Bucureşti;
  • Nicolae Tatu (1910-1997), licenţiat în Filosofie şi Litere (1931) şi Matematică (1955), publicist de dreapta şi prof. de liceu;
  • Gheorghe Tite (1903-1969), originar din Săpânţa, cu studii liceale la „Dragoş-Vodă” din Sighet, licenţiat/doctorat la Universitatea Ferdinand din Cluj (fost coleg cu Petre Ţuţea), avocat la Sighet, în 1936, când, împreună cu alţi localnici, este membru al Comitetului de zidire/construcţie a unei biserici de cult greco-catolic (1936).

Despre Gheorghe Tite se cunosc cele mai puține lucruri. A intrat in Diplomaţie, făcând parte din Consulatul Regatului Român de la Oradea condus de Mihai Marina (iunie 1941).

Împreună cu acesta şi cu Mihai Bologa sesizau Crucea Roşie Internaţională, prin Ambasada Română, despre trecerea trenurilor încărcate cu evrei spre Auschwitz.

A fost arestat de autorităţile maghiare (1944), deţinut la închisoarea din Sighet, dar şi de conaţionali (1945), pentru vini induse.

Totuşi, este reabilitat. Mai mult, la propunerea Ministerului de Externe, este decorat de Regele Mihai I cu Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer (9 mai 1947).

Ulterior, i s-au pierdut urmele activităţii sale socio-profesionale.

Pe crucea de pe mormântul „Cimitirului Vesel” stă scris: „Aici mă odihnesc/ Doc Gh. Tite mă numesc/ Pe lume cât am trăit/ Multe service am făcut/ Acum ştii de a me veste/ Minister în Buda Peste/ Bine ne-a fost de-am dus/ Dar şi de răle m-a ajuns/ Săraca măicuţa me/ C-a rămas străină ie/ Eu viaţa o lăsai/ la 66 de ai/ (M.R. 1969)”.

MANIFESTUL REVOLUTIEI NATIONALE de SORIN PAVEL , PETRE TUTEA , NICOLAE TATU , 1998

Ca o chintesenţă a principiilor naţional-patriotice la care aderaseră autorii/aderenţii Manifestului – unic în analele politicii româneşti de-a lungul tuturor timpurilor, reproducem integral capitolul iniţial/preambulul titrat Rostul nostru.

„ROSTUL NOSTRU”: România nu e statul naţional al românilor, ci statul sucursală al burgheziei apusene

Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele lui: banul occidental şi naţionalismul român.

Banul occidental şi-a descoperit aici, la gurile Dunării, interese mari şi precise:

  • interese politice: să împiedice înaintarea Rusiei către Constantinopole;
  • interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus;
  • interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări;
  • interese financiare: să încaseze dobânzile piperate cuvenite împrumuturilor făcute atât statului român, cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoie de un prim ajutor ca să o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – o dată pentru România Mică, altă dată pentru România Mare –, cât şi de o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), campania din 1913 (o demonstraţie necesară de forţă), războiul din 1916 (Întregirea).

Naţionaliştii români din secolul al XIX-lea nu sunt altceva decât prima încercare a poporului român maturizat de a ieşi în lumina istoriei.

În ei, vorbeau şi lucrau energia şi tenacitatea unui neam al cărui act de naştere e Columna lui Traian, despre a cărui copilărie prodigioasă – o mie de ani – nu ştim nimic şi a cărui vajnică adolescenţă ne-o povestesc cronicarii.

Utilizând cu măiestrie interesele banului occidental în părţile noastre, dar, mai cu seamă, asigurându-i câştiguri coloniale şi satisfăcându-i dorinţe privind înseşi forma de stat, regimul politic şi acordarea calităţii de român – lucruri inacceptabile pentru un stat cu adevărat suveran – şi chemând în fruntea ţării o dinastie în stare să ne reprezinte, prin strălucitele ei legături, în diplomaţia europeană (noi fiind la vremea aceea prea „neam prost” ca să ne reprezentăm singuri) şi să ne organizeze, în interior, datorită incomparabilei pregătiri dobândite în sânul unei familii regale specializate în construcţii şi diriguiri statale, naţionaliştii români din secolul al XIX-lea au întemeiat şi au pus pe drum statul român actual, care e în zilele noastre obiectul de aprigă dispută al ursitoarelor lui: al cui e?

Un tânăr inginer român şomează în cafeneaua târgului natal cu diploma de la Charlottenburg în buzunar.

Întâlneşte un evreu, fost coleg de liceu, tot inginer, dar nu şomer, căruia îi povesteşte din vorbă în vorbă durerea lui, ca să audă imediat exclamaţiile evreului, scandalizat de atâta lipsă de informaţie asupra bursei internaţionale a muncii: „De ce nu te duci, dragă, în Palestina? Acolo e de lucru acum!”

Un căpitan de artilerie cumpără nişte nutreţ pentru cai şi îl încarcă pe furgoane. Rămânându-i un rest – cam o căruţă ţărănească – , vrea să angajeze un sătean să i-l ducă: „Nu merg, domnule căpitan, zău, nu merg, că… mi-am făcut suma!”

Într-un sat care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite – prin decalaj, concesii, dobânzi – peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie să munceşti mai mult decât strictul necesar.

Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e statul naţional al românilor, ci statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene.

Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor.

Ca în colonii… De aceea nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alegi – în plus? Pentru cine? Pentru ce? lumina va fi tot opaiţ, drumul – tot cărare, casa – tot bordei.

Pentru că, cu banii câştigaţi la noi, finanţa internaţională clădeşte vile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţi naţionale intrate în fundac cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante.

Aici e sursa adevărată a indolenţei româneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatele bucureştene: sunt contoarele (n.r. birourile de comerț) străinilor.

Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebuie nouă, ci pentru ei şi unde le trebuie lor.

Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financiară, politică: nu noi ne zbatem, ci ei – ca să ne sugă mai bine.

Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate să fie decât spoliată; deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea. Naţiunea este în rezistenţă pasivă.

De aceea se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici o treabă nu e întreagă. De aceea ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie, nici vie. De aceea suntem ţara lui „da, da”, „bine, bine”, „lasă, lasă”.

Una dintre ursitoare, naţionalismul român, a fost înşelată: în loc de stat propriu, s-a trezit cu tejghea străină.

Acest contoar al burgheziei apusene şi al vechililor ei trebuie dărâmat fără zăbavă şi, în locul pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună, trebuie să se înalţe adevăratul stat al românilor, un stat naţional, în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al românilor în România Mare.

Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre români au intrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contoarului trebuie demascaţi, şi naţiunea dezlănţuită.

Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei naţionale.

Ştim că ne aşteaptă o existenţă precară şi, poate, pe mulţi dintre noi, o moarte violentă. Ştim că intrăm în toiul unei lupte care va scutura ţara ca o vijelie, dar, pentru cei care au un crez, nu există nici târguială, nici rezervă.

Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda.

MIRCEA COLOȘENCO

Revista Limba Română md.- https://www.limbaromana.md

10/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dezvăluiri explozive în primul interviu al lui Liviu Dragnea după ieșirea sa din închisoare. (VIDEO)

Apel la 112, la nici 24 de ore după eliberarea lui Liviu Dragnea. Ce s-a  întâmplat în apartamentul fostului lider PSD – Evenimentul Zilei

Ce este acum în România este o dictatură a lui Iohannis. Este vizibilă pentru orice ochi informat și de bună credință. Există această structură de guvernare, coordonată de Iohannis, ajutată de PSD, coordonat și el de Iohannis, care au câteva obiective majore. Primul obiectiv, datorită căruia ei în continuare sunt protejați, este să predea România bucată cu bucată, companie cu companie, domeniu cu domeniu. Alt obiectiv pentru guvern în ansamblu este cum să ia comisioane din ce în ce mai grase pe sumele uriașe cheluite, neexplicând nici până acum ce au făcut cu miliardele îndatorate”, a declarat Dragnea, într-un interviu la Realitatea PLUS.

Dragnea susține că Iohannis se teme pentru propria libertate, acesta fiind și explicația demiterii lui Stelian Ion. Fostul ministru al Justiției ar fi ales șefi de parchete care să fie controlați de USR PLUS, nu de Klaus Iohannis.

Pentru Iohannis, obiectivul este de protecție personală. Cred că Iohannis a înțeles în final că România este o țară test, dar în care nimeni dintre cei care sunt instrumentele celor din afară nu e protejat. Cazul Băsescu este izolat. El știe multe lucruri și nu s-au repezit pe el, dar i-au măcelărit familia, ceea ce pe mine m-a oripilat. Iohannis este răul suprem în această arhitectură. Lui îi este teamă că după ce nu mai e președinte îl leagă. Cîțu l-a schimbat pe Stelică de la justiție, care nu avea alt obiectiv decât desființarea SIIJ, ca să nu facă propuneri care să nu fie necontrolabile de către Iohannis, să fie controlabile de către ei. Pentru asta, merge cu Cîțu până în pânzele albe”, a mai declarat Liviu Dragnea într-un interviu exploziv la https://www.realitatea.net/.

20/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un șef al spionajului chinez a fugit în Statele Unite

Surse din cadrul comunității de informații afirmă că un viceministru al Securității din China, Dong Jingwei, ar fi dezertat în luna februarie, zburând din Hong Kong în Statele Unite alături de fiica sa, Dong Yang și cooperează de luni de zile cu U.S. Defense Intelligence Agency (DIA) .

Dong a fost multă vreme un oficial în Ministerul Securității Statului (MSS) din China, cunoscut și sub numele de Guoanbu, lucrând la Departamentul de Contraspionaj și era un apropiat al președintelui chinez Xi Jinping.

A fost promovat în funcția de vice-ministru în aprilie 2018 și este oficialul cu cel mai înalt rang care a dezertat din Republica Populară Chineză.

Potrivit surselor el are informații despre programele speciale de armament din China – care includ și arme biologice, informează Paula Bolyard într-un articol PJ Media, relatează publicația românilor americani https://tribuna.us/un-dezertor-chinez-de-rang-inalt-are-cunostinte-directe-despre-programul-chinez-de-arme-biologice/

Adam Housley a relatat inițial pe Twitter că „intensificarea presiunilor asupra Chinei din ultimele zile se datorează unui dezertor care cunoaște bine“ programul. Potrivit lui Housley, directorul FBI, Christopher Wray, „nu a fost informat în prima fază pentru că doreau să se asigure că află tot ce au nevoie înainte să-l anunțe.“

De fapt, Wray a fost „luat prin surprindere“ de informații, potrivit surselor lui Van Laar, la fel și CIA.

„Sursele spun că liderii DIA au ascuns dezertorul cu ajutorul rețelei lor de Servicii Clandestine, pentru a-l împiedica pe Langley și Departamentul de Stat să ajungă la persoana respectivă, a cărei existență a fost păstrată secretă față de alte instituții, deoarece conducerea DIA consideră că există spioni sau informatori chinezi în interiorul FBI, CIA și mai multe alte agenții federale“.

De ce era atât de important dezertorul încât trebuia ținut în secret total?

Housley afirmă că lucrul acesta se datorează faptului că respectivul deține informații despre originile virusului Wuhan: „China încearcă să producă variante care sugerează că s-a transmis de la lilieci, pentru a mușamaliza proveniența originală a coronavirusului – dintr-un laborator“.

Ulterior, el a clarificat: „Serviciile Secrete americane se ocupă de un dezertor chinez care deține informații despre Wuhan. Iar China încearcă să producă variante care să sugereze că a provenit de la lilieci, pentru a mușamaliza faptul că virusul COVID a fost produs inițial într-un laborator.“

Potrivit surselor RedState, „informatorul este în custodia DIA de trei luni“ și a oferit „oficialilor americani un raport extins, cu multe detalii tehnice“.

Potrivit Red State, Dong Jingwei ar fi furnizat serviciilor americane informații privitoare la:

Primele studii patogene ale virusului pe care îl cunoaștem acum ca SARS-CoV-2.

Modele pentru prezicerea răspândirii și daunelor Covid-19 în Statele Unite și în întreaga lume.

Dosare financiare care detaliază organizațiile și guvernele care au finanțat cercetarea SARS-CoV-2 și alte cercetări de război biologic.

În egală măsură, Dong ar fi furnizat:  numele cetățenilor americani care furnizează informații Chinei, numele spionilor chinezi care lucrează în Statele Unite sau care frecventează universități americane, dosare  financiare care indică că oameni de afaceri și oficiali americani care au primit bani de la guvernul chinez.

Dar și detalii despre întâlnirile oficialilor guvernului SUA avute (posibil fără să știe) cu spioni chinezi și membri ai sericiului rus de informații Externe, SVR.

Cunoștințele potențial extinse ale unui fost șef al contraspionajului precum Dong Jingwei despre sistemele de arme chinezești, inclusiv sistemele de arme biologice, exercită presiuni asupra oficialilor americani de securitate pentru a stabili dacă a existat o scurgere la Institutul de Virusologie din Wuhan.

„Conform evaluării DIA, informațiile furnizate de dezertor sunt legitime“, a scris Van Laar. „Sursele afirmă că nivelul de încredere în informațiile dezertorului este ceea ce a provocat criza bruscă de încredere în Dr. Anthony Fauci, adăugând că personalul U.S. Army Medical Research Institute of Infectious Diseases (USAMRIID) detașat la DIA au coroborat detalii foarte tehnice ale informațiilor furnizate de dezertor.“   

Toate acestea ridică multe semne de întrebare. De ce, „dintr-o dată“, mass-media din SUA și-a schimbat în masă poziția și au început să arate cu degetul spre China și să se îndoiască de Fauci?

De ce canale de știri de Stânga, cum ar fi Washington Post și BuzzFeed, au decis „brusc“ că este momentul potrivit pentru a publica e-mailurile lui Fauci – la doar câteva zile după ce povestea despre proveniența dintr-un laborator nu mai era „subit“ interzisă pe social media?

E-mailurile lui Fauci au dezvăluit ceea ce s-a relatat la PJ Media de luni de zile (în cea mai mare parte către abonații VIP, pentru a evita cenzura social-media): că Fauci colabora cu un om de știință chinez de la laboratorul din Wuhan; că le-a cerut lui Bill Gates și Mark Zuckerberg să ajute cu promovarea mesajelor COVID; și că a aprobat finanțarea pentru cercetări gain-of-function periculoase în Wuhan.

Se pare că un baraj de mărimea celui de pe râul Yangtze – Three Gorges, este pe cale să cedeze. Întrebarea va fi, așa cum se întâmplă aproape întotdeauna când personajele politice sunt prinse că au mușamalizat ceva: ce au știut și de când au știu lucrurile respective? Și cine știa ce se întâmplă cu adevărat?

Dacă povestea acestea se dovedește a fi adevărată – în special afirmația că China e posibil să fi  împrăștiat intenționat cea mai letală armă biologică din istoria lumii – s-ar putea să fie timpul să începeți să vă gândiți unde vă veți petrece războiul dintre SUA și chinezi.

Dacă, așa cum susține Housley, FBI, CIA și alte agenții federale roiesc de spioni chinezi, asta ar constitui cel mai mare eșec de securitate națională din istoria SUA – și cel mai letal.

Implicațiile sunt terifiante.

Trump: China trebuie să plătească despăgubiri pentru daunele produse de pandemia COVID-19

Trump: China trebuie să plătească despăgubiri pentru daunele produse de pandemia COVID-19

La recenta cină a Convenției Republicane din Carolina de Nord, fostul președinte Donald Trump a cerut ca Partidul Comunist Chinez să plătească cel puțin 10 trilioane de dolari ca despăgubiri pentru a compensa daunele produse de pandemia COVID-19, informează Haley Strack într-un articol The Federalist, tradus și adaptat de
Tribuna.US
.

„A sosit timpul ca America și lumea întreagă să solicite despăgubiri și asumarea răspunderii de către Partidul Comunist din China“, a spus Trump.

„Ar trebui să declarăm cu toții, într-un singur glas, că China trebuie să plătească. Ei trebuie să plătească.“

De la debutul pandemiei, în ianuarie 2020, COVID-19 a infectat aproximativ 60 de milioane de americani și milioane de decese au fost atribuite bolii. Molima a infectat peste 150 de milioane de persoane la nivel mondial, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

Industriile, țările și cetățenii din întreaga lume au suferit profunde pierderi financiare, emoționale și fizice datorită lockdown-urilor obligatorii, scăderii veniturilor, restricțiilor comerciale și multor altele – și, după părerea lui Trump, 10 trilioane de dolari nu acoperă nici pe departe costurile totale.

„Toate națiunile ar trebui să colaboreze pentru a înmâna Chinei o factură de minimum 10 trilioane de dolari, pentru a compensa daunele pe care le-au cauzat. Este o sumă foarte mică. Pagubele sunt mult, mult mai mari decât atât“, a spus Trump.

„Ca prim pas, toate țările ar trebui să anuleze în mod colectiv orice datorie pe care o au față de China – ca avans al despăgubirilor. Națiunile lumii nu ar trebui să mai datoreze bani Chinei.“

După ce mii de e-mailuri au fost făcute publice recent, dovedind că directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din SUA, Anthony Fauci, a ignorat posibilitatea ca virusul să provină din Institutul de Virologie din Wuhan al Chinei, Trump l-a criticat pe medic pentru lipsa de acuratețe și reticența sa de a confrunta China .

„Probabil că Fauci nu a greșit niciodată mai mult ca atunci când a negat virusul și proveniența lui“, a spus Trump.

Deși Trump a lăudat SUA pentru că și-a revenit după gravele pierderi economice, el a declarat că americanii tot ar trebui să tragă la răspundere China.

„Nimeni nu și-a revenit la fel de bine ca noi, suntem așa datorită lucrurilor pe care le-am făcut, pentru că am creat o bază economică excelentă și datorită a ceea ce am făcut cu vaccinurile și, de asemenea, cu distribuția lor“, a spus Trump.

„Dar China ar trebui să fie datoare națiunilor lumii. Acestea au fost distruse. Aceste națiuni au fost distruse.“

23/06/2021 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: