Aromanii picheteaza ambasada Greciei
A venit vremea ca sa inceteze discriminarile care se fac intre tarile componente ale Uniunii Europene. Unii chiar nu sunt mai egali decat ceilalti. In timp ce anumitor tari li s-au impus conditii stricte pentru accesiunea in Uniune, altele sfideaza toate regulile fara ca acest lucru sa le fie imputat.
Un exemplu foarte clar priveste respectarea drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale si religioase; in timp ce majoritatea tarilor europene respecta aceste drepturi, iar unele, intre care si Romania, o fac intr-un mod exemplar, Grecia si-a inregistrat pentru ultima oara minoritarii la recensamantul din 1951 si, chiar daca in aceasta tara traiesc milioane de negreci- turci, slavofoni crestini, pomaci (slavofoni musulmani), vlahi (aromani si meglenoromani), ea nu ii recunoaste sau, in cel mai bun caz, pretinde ca sunt greci bilingvi, care mai folosesc un idiom latin sau slav pe langa limba greaca, ori greci musulmani, si asa mai departe.
Pentru ca Grecia sa-si impuna aceasta politica, iar ea sa fie acceptata de minoritari, biserica ortodoxa a fost transformata in instrument de deznationalizare inca din secolul XIX, sate au fost atacate si oameni ucisi, chiar si prin decapitare, in anii 1904-1908, cand tinuturile din nordul Greciei erau inca sub stapanire otomana, dar si ulterior, in razboaiele mondiale, razboiul turco-grec din 1919-1923 si razboiul civil din 1944-1949, milioane de oameni au fost expulzati din tinuturile natale, si chiar si acum, in plina democratie elena, au fost atacate targuri de carte balcanica si cartile arse, ca sa nu reveleze minoritarilor ca se poate scrie in limbile lor native, asa cum s-a intamplat in 2003.
Faimos in aceeasi perioada a devenit cazul aromanului Sotiris Bletsas, arhitect din Atena, care a fost condamnat la o consistenta amenda penala pentru ca a distribuit o harta a limbilor minoritare vorbite in Grecia si, in cele din urma, achitat de Curtea Suprema din aceasta tara, care a trebuit totusi sa admita ca limba vorbita de aromani exista.
E timpul ca aceste lucruri sa inceteze si Grecia sa se alinieze si ea la standardele europene in materie. Au trecut vremurile razboiului rece si ale conflictului din Iugoslavia, cand Occidentul chiar avea motive sa tolereze excesele regimurilor politice elene, fie ele dictatura coloneilor sau democratia actuala (ce insa “nu e pentru catei”). Iar noi, ca romani, avem un motiv in plus sa militam ca aceasta mutatie sa aiba loc: in Grecia traiesc sute de mii de aromani si meglenoromani, fratii nostri, care nu sunt lasati sa scrie si sa se roage in limba lor si determinati sa se declare greci, in timp ce cozile de topor din randurile lor refuza aplicarea Recomandarii 1333/1997 a Consiliului Europei privind introducerea aromanei in scoli.
Candva, pana in 1948, ei beneficiau de preoti si de scoli romanesti, inchise samavolnic de Ana Pauker, o ticaloasa comunista ce nu mai are nevoie de prezentari.
Multi aromani de acolo au crezut ca Romania i-a tradat si trebuie sa le dam un mesaj clar: Romania nu i-a tradat, Romania era ea insasi crucificata in acele zile.
Asadar, ne adunam astazi, intre orele 17.00-18.30, in parculetul din intersectia Izvorul Rece, in imediata apropiere a Ambasadei Greciei, pentru un prim protest fata de politica intoleranta a acestei tari.
Momentul nu este ales intamplator, 27 octombrie fiind data la care, in 1905, antartii greci – gherile eminamente cretane, antrenate in Grecia si infiltrate in Macedonia inca otomana – au atacat satul aromanesc Avdhela si au incendiat scoala romaneasca de acolo, prima infiintata in regiunea aromana in 1867 de catre Apostol Margarit, marele promotor al emanciparii culturale aromane, el insusi originar din acel sat si supravietuitor a nu mai putin de trei atentate organizate de teroristi eleni.
Izabela Papazicu
Sursa : daimadeadun.wordpress.com
Din volumul “Romanii de la Sud de Dunare” (Brezeanu/Zbuchea) pag. 337:
” Raport 1945 profesor in Grecia, Caius Jiga catre ministrul educatiei comunist Stefan Voitec
“toate scolile romanesti si majoritatea locuintelor profesorilor, erau asezate in imediata apropiere de instalatiuni militare. Nu credem, a gresi cand afirmam ca mare parte din scolile si locintele acestui cartier au fost distruse complet la retragerea germanilor. Ceea ce n-a fost distrus atunci, a fost devastat ulterior de antarti. Averea scolilor poate fi considerata pierduta. Din relatarile membrilor legatiei de la Atena, care s-au reintors se stie ca multi din profesorii localnici de la Salonic si Grebena au fost arestati de autoritatile grecesti, suferind chiar maltratari.”
1946 martie nota lui Stefan Voitec comnist catre min. af. externe Tatarescu:
“Avem onoarea a va aduce la cunostinta ca , pe data de 21 februarie 1946, guvernul elen a dispus inchiderea scolilor, preluarea imediata a imobilelor, mobilierului si arhivelor institutiilor noastre scolare din Grecia si expulzarea in masa a profesorilor de supusenie romana. Consideram aceste masuri luate de catre autoritatile elene drept surprinzatoare si abuzive, pentru urmatoarele motive Fata de cele de mai sus si tinand seama de gravitatea cazului, avem onoare a va ruga sa binevoiti a dispune sa se protesteze, pe cale diplomatica, pe langa guvernul elen, cu instiintarea ca masurile luate guvernul roman ar regreta daca ar fi pus in situatia de a lua masuri similare fata de scolile si profesorii de supusenie greaca din Romania, pe baza principiului de reciprocitate…”
1946 aprilie secretar general min af. ext. catre ambasadorul Romaniei la Moscova:
“Va reamintesc ca autonomia scolilor romanesti de pe teritoriul elen si dreptul guvernulu roman de a le subventiona fusesera recunoscute prin schimbul de scrisori Titu Maiorescu-Venizels constituind una din anexele Tratatului de la Bucuresti din 1913In consecinta, sunteti autorizat a ruga guvernul sovietic sa completeze demersul sau pe langa guvernul elen cu elementele de mai sus cerand:
a.Revocarea masurii de a inchide scolile romanesti …”
1948 ambasadorul roman la Belgrad T rudenco catre Ana Pauker:
“E de notat ca problema este de fapt si mai complicata prin prezenta elementului national asemanator si pe alte teritorii invecinate, desigur cu alte aspecte: unul in Grecia, asa cum reiese el si din recenta nota a noastra de protest, adresata guvernului din Atena…”
1948- Constantin Papanace comentand din exil: “La 23 aprilie 1948 Radio Londra a transmis informatia despre o nota de protest a guvernului comunist din Bucuresti la Atena in legatura cu persecutiile minoritatii romanesti din Grecia. In aceasta nota se cerea ca scolile si bisericile romanilor din Grecia, ocupate de forte ale guvernuluigrec, sa fie restituite comunitatilor romanesti…”
=> in prima masura si slujbasii comunisti din Romania si-au facut treaba dar scolile fusesera distruse de facto (unele chiar de la respingerea invaziei italiene din 1940) si in 1948 au fost cedate de jure.
Tot din volum aflam ca ulterior (anii ’50) RPR a trimis o delegatie in Grecia care a platit personalului scolilor salarii restante…
O CHESTIUNE DE DEMNITATE: Noi suntem AROMÂNI, nu „ARMÃNJ!” VIDEO.
“Noi suntem AROMÂNI, nu ARMÃNJ!” – o campanie a blogului Zboarâ Niangrâpsiti
08/01/2011 prin Izabela Papazicu
Având în vedere acţiunile anti-aromâneşti tot mai dese, prin care se încearcă rescrierea istoriei multimilenare a aromânilor, în scopul inventării unui aşa-zis “popor makedonarmân” separat de cel român, cu o limbă scrisă într-o grafie improprie pentru a nega apartenenţa acestora la romanitate si românism si care împiedică realizarea interesului aromânilor de a-şi păstra identitatea în ţările în care trăiesc astăzi,
NOI, AROMÂNII,
considerăm ca adevăruri imuabile următoarele:
– aromânii vorbesc un dialect al limbii române si formează, împreună cu daco-românii, megleno-românii si istro-românii, poporul român
– singura grafie acceptată pentru aromână este cea normată de Academia Română, prin opera acad. Matilda Caragiu-Marioţeanu. În dialectul lor, aromânii “se iscălesc” ARMÂŃIL’I, nu ARMÃNJLJ
– aromânii nu pot fi consideraţi o minoritate naţională în România
– aromânii trebuie să primeasca statutul de minoritate naţională, după modelul FYROM, în toate statele din Peninsula Balcanică în care încă nu sunt recunoscuţi ca naţionalitate conlocuitoare
– aromânii trebuie să aibă în România un statut special, recunoscut prin lege, care să le permită pastrarea dialectului şi tradiţiilor
Având în vedere cele de mai sus,
SOLICITĂM:
– forurilor legiuitoare ale Albaniei, Bulgariei, Greciei şi Serbiei recunoaşterea de urgenţă pentru aromânii de pe teritoriul lor a statutului de minoritate naţională şi acordarea tuturor drepturilor ce derivă din acest statut, în conformitate cu legislaţia europeană în domeniu
– Parlamentului României adoptarea de urgenţă a unei legi prin care aromânilor, megleno-românilor si istro-românilor să le fie recunoscut statutul special de vorbitori ai unor dialecte ale aceleiaşi limbi cu majoritatea daco-română, statut în virtutea căruia să aibă acces în dialectul propriu la serviciu religios, mass-media si învăţământ cel puţin până la nivel primar inclusiv, plătite din bugetele publice la care fiecare dintre aceşti vorbitori contribuie prin lege
Susţine şi tu această campanie! Preia pe site-ul tău unul din aceste bannere:
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 