CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

„Dezinformația”- Amenințarea dezinformărilor rusești în România

Dan Dungaciu pentru Observatorul militar: Singurul cuvânt dat de Rusia patrimoniului internațional este „dezinformația”

Amenințarea dezinformărilor rusești în România și efectele acestui tip de acțiuni asupra coeziunii structurilor europene și euroatlantice sunt mai mari ca oricând.

De asemenea, nu trebuie omisă conlucrarea dintre Moscova și Budapesta și pericolul reprezentat de aceasta pentru securitatea statului român, dar și felul în care tovărășia dintre Vladimir Putin și Viktor Orban periclitează stabilitatea României. 

Sociologul și analistul Dan Dungaciu trage un semnal de alarmă, în Observatorul militar, susținând că adevărata campanie de dezinformare și fakenews, cu care se confruntă țara noastră, este de abia la început, pentru că discursul manipulator va fi amplificat, odată cu criza economică globală.

Contextul internațional

În viziunea profesorului Dan Dungaciu, acțiunile Rusiei trebuie privite prin prisma noilor mișcări pe scena internațională, care vizează, în principal, amplificarea conflictului dintre Statele Unite ale Americii și China.

Astfel, Moscova, asemenea Uniunii Europene, a devenit un spectator la un meci de box al greilor. Iar, din păcate, în lipsa unei strategii, UE se plasează, alături de Rusia, la categoria mijlocie.

Perspectiva reașezărilor strategice și geopolitce dintre Washington și Beijing pune Moscova în expectativă, împiedicând-o să-și manifeste agresivitatea față de oricare dintre principalii actori.

Însă, deocamdată, nimic nu o oprește să-și ducă mai departe politica de dezbinare a UE și de șubrezire a construcției de securitate euroatlantică.

Însă cel mai mare pericol, în viziunea analistului Dan Dungaciu, este ca, la un moment dat, să asistăm la paradoxul constituirii unei alianțe SUA-Rusia, împotriva Chinei. Situație care convine foarte mult Kremlinului și pentru care, aparent, se pregătește din plin.

Dezinformare, fakenews și manipulare rusească.

România are de a face cu toate acestea nu doar de la începutul pandemiei. De ce?

Ce am văzut noi în România, cu toate postările pe Facebook ale ambasadei ruse, arată că sunt absolut nătânge și că rușii, din păcate, nu au înțeles nimic. Expertiza Rusiei, pe România, este, iertați-mă, jalnică!

Dacă ambasada rusă se informează despre România prin înțelegerea celor care vin la Centrul rus… Acolo vine lumea care este complet irelevantă, dacă mă întrebați pe mine. Este o inadecvare profundă.

Să nu credem că narațiunile rusești sau strategia de dezinformare rusească s-au modificat foarte mult. Până la urmă, singurul cuvânt pe care rușii l-au dat patrimoniului universal, internațional, este dezinformația,  rusescul pentru dezinformare. Textele sunt aceleași: spațiul euroatlantic nu trebuie să stea unit, Uniunea Europeană nu trebuie să stea unită! Și al treilea, ca să mă exprim mai neaoș: încurcă-i, drace!

Pe ei îi interesează scandalul. Verifică starea de sănătate a pacientului și văd niște răni superficiale. Și se duc acolo și vâră cuie. Este foarte greu pentru Rusia să schimbe profilul societăților noastre, pentru că nu este chiar atât de simplu. Dar ei se uită, de fiecare dată, unde apar posibile fisuri și se duc acolo. Ce e cu pandemia?

Oamenii sunt nemulțumiți, pentru că un om care stă în casă, claustrat, dar nu prea se întâlnește cu boala sau cu cineva care a luat boala, este pregătit deja ca teren de conspirații.

Dacă tot stă omul toată ziua pe rețele sociale, începe această rețetă de tensionare. Miza principală este sămânța scandalului.

Cu cât sunt mai multe tensiuni în societate, cu atât dispare încrederea în autorități și apare dezbinarea în societate.

De exemplu, francezii nu o votează pe Marine Le Pen pentru că o plătesc rușii, ci rușii o plătesc tocmai pentru că o votează francezii. Văd că este o breșă în sistem și, atunci, se uită să vadă cine este anti-sistem.

Care este cel mai mare pericol al mesajelor de dezinformare, al propagandei ruse?

Avem și în România exemple dar, în comparație cu ceea ce se întâmplă în Occident, România este Russiaproof (reticentă la Rusia). Datorită istoriei noastre, nu am generat asemenea breșe.

Ne place, nu ne place, percepția României sau în estul Europei asupra Rusiei este diferită de cea din vest. Iar în România există o consistență strategică de bun augur. Iar asta face ca Rusia să fie extrem de iritată, deranjată: Cine-i, mă, ciotul ăsta de care mă tot împiedic eu?

Există o temă extrem de interesantă, pe care noi o discutăm foarte puțin în România. Există o inconsistență și a spațiului occidental, o vină pe care occidentalii ar trebui să și-o asume un pic mai aplicat.

Pentru că, de fapt, ce spune Sputnik, când vorbește cu românii? Mesajul principal este: voi sunteți niște sclavi ai yankeilor, voi nu decideți nimic, scutul de la Deveselu nu este o chestie bilaterală.

Am citit un editorial fabulos, care demonstrează toată aroganța rusă și în care se spunea ceva de genul într-o zi, românii vor deschide ferestrele și vor vedea doar cenușă. Și nu vor înțelege ce se întâmplă. De fapt, fusese un război între ruși și americani, iar românii au aflat ultimii. Totul, din cauza scutului de la Deveselu.

Practic, ei încearcă să împingă chestiunea asta foarte jos, să ducă România în derizoriu, spunând că, de fapt, nu ne aparținem și facem numai ce ni se comandă: Pentru că, iată, ce se întâmplă în Ungaria! Viktor Orban este în NATO, în UE, și, iată, că el acționează altfel! 

Acesta este cel mai greu de combătut mesaj de propagandă rusească, inclusiv când vorbești cu oamenii.

În ceea ce privește restul: coronavirusul, ce mai postează trollii ăștia și domnișoare sumar îmbrăcate și tot felul de naivități, care ne recomandă să ieșim în piață, acest gen prinde mai puțin.

Dar limbajul de tipul acesta are sensul lui, pentru că rușii l-au ales special pe Viktor Orban, vin și-l contrapun la tot ceea ce face România.

Este, totuși, o problemă strategică, pentru că Viktor Orban a scăpat nepedepsit din foarte multe lucruri grave. Atunci când el a adus Rosatom în Ungaria, o investiție de 10 miliarde de euro, au fost trei infringement-uri, la nivelul Bruxellesului. România nu a cerut niciun infringement, nici măcar pe mediu.

A fost lăsat cam liber, în povestea asta, pentru că Rosatom este echivalentul Gazprom din energia nucleară. Dacă nu cumva este mult mai mult. Deci, a fost băgat în mijlocul NATO și UE un fel de Gazprom care îți poate decide politica de securitate și energetică, nestingherit. Și noi vorbim acum de mesaje pe Facebook, când, în acest caz, avem ceva concret.

Nesancționându-l pe Orban și permițând astfel Ungariei să-l aducă pe Vladimir Putin, să-l spele, să-l amenajeze, atunci când erau sancțiuni, rușii au prins imediat chestiunea și au început să ne transmită mesaje de genul: stați, că voi sunteți cum sunteți!

Viktor Orban, nostalgic al geografiei imperiului

În acest context, se poate spune că Viktor Orban acționează împotriva României?

Istoric vorbind, parteneriatul sovieto-ungar sau ruso-maghiar a fost o constantă. O permanență a istoriei, cum zice Iorga. Pentru că ei s-au servit reciproc. Viktor Orban nu este un idiot util, el știind foarte bine ce face.

Când se uită spre spațiul estic, el vede România și se întreabă ce poate face ca România să fie mai puțin semnificativă.

Să nu uităm că au blocat Dunărea, luând măsuri ecologice, care, de fapt, blochează tronsoane pentru transportul de marfă. Pe ideea – și a fost destul de explicit Viktor Orban – că doar nu o să facă Ungaria din Constanța un port important.

Iar Dunărea poate să facă din Constanța un reper geostrategic și geoeconomic mult mai pregnant. Iar Budapesta nu are interesul ăsta.

Ungaria și Rusia sunt tovarăși de drum, ca să zic așa, asumați. Nu că Viktor Orban ar fi pro-rus. El nu este pro-rus, ci pro-ungur. Un nostalgic după Imperiul Austro-Ungar, dar nu în substanța lui. El este nostagic al imperiului în geografia lui. Nu iubește elitele alea sofisticate, complicate, deschise, chiar globale, cu influențe de cultură evreiască foarte complexă, vorbitoare de limbi străine.

Nu! El e din zona gulașului comunismului, de la țară, cu cheia de gât, care juca fotbal, nu juca tenis. El nu iubește Budapesta și Budapesta nu-l iubește pe el. Este singurul fief în care nu rezistă electoral. Viktor Orban vrea doar geografia imperiului.

El este un tip venit de pe stradă, ca să zic așa, împreună cu prietenii lui, care i-au fost aproape de 30 de ani și cu care a început.

Ne putem aștepta la acțiuni paramilitare, război hibrid, în centrul țării, în așa-zisul ținut secuiesc?

Ele se petrec. Toate acestea au loc. Și noi le-am dat prilejul. Avem de a face cu desuveranizarea României în zonă, cu influența crescândă a Budapestei. Iar dacă ciclul acesta de pretenții maghiare crește, el va trebui oprit cumva. Iar intervenția va fi mult mai complicată, decât dacă am fi acționat încă de la început.

Aici, deja, nu mai suntem în dezinformare, ci suntem în confruntări hibride.

Războiul informațional este de abia la început

Comunicarea publică, dacă nu se face la nivel de stat și nu se atinge, până la urmă, ținta oricărui război informațional, atunci nu poți câștiga. Publicul trebuie educat într-un fel. Pe război informațional există vreo instituție, la fel cum este pe partea de cyber? Există cineva care se ocupă de asta? Cel mai probabil de războiul informațional de ocupă fiecare instituție în parte, fie că este vorba despre Ministerul Apărării Naționale, fie că este vorba despre Ministerul Afacerilor Externe…

Fiecare se ocupă, în felul său. Dar, cine le pune cap la cap, cine le unifică și cine comunică strategic? În esență, prin presă se pot strecura lucruri mult mai grave sau mai periculoase decât un atac vizibil, pentru că presa este un instrument. Dacă ar exista o comunicare publică, insituțională… Dar nu doar pe chestie de pandemie. Ceea ce se întâmplă acum, în România, vizează administrarea. Se administrează o criză.

Mă refer la guvernare și la felul în care se combate un război informațional, care poate să fie o mare problemă. Nouă ne va trebui o strategie, în perioada de criză economică, fiindcă va veni, și care va fi, politic vorbind, devastatoare în raport cu pandemia, devastatoare, în raport cu războiul informațional.

Noi nu suntem nici măcar în preambulul războiului informațional. Când vine criza economică, vom vedea. Eu nu pot să dau în judecată un virus, pentru că este abstract. Dar când îmi pierd slujba, deja, toată furia asta acumulată în două luni de claustrare va debușa într-un fel. Riscăm să intrăm într-o criză politică în care guvernele europene o să fie țintă.

Uniunea Europeană va fi țintă piept. Dacă ați fi rus, chinez sau, de ce nu, un pic ungur, nu ar fi cea mai bună posibilitate să ataci UE? Atunci să vedeți retorică! În acel moment, îți trebuie o comunicare strategică și niște oameni care să dea drumul pe piață la câteva teme și să spună: atenție la asta, la asta și la asta!  Și presa, nu să-i facă conținutul editorial, ci să închege mesajul public. Poate, atunci, și populația va fi mai atentă la anumite nuanțe.

Dan Dungaciu este profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială a Universităţii din București și directorul Institutului de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române (ISPRI). Este coordonatorul Masterului de Studii de Securitate și Analiza Informațiilor al Universității din București.

A studiat sau a lucrat ca cercetător asociat în diverse instituţii occidentale: Fernand Braudel Institute (Binghamton, SUA), Max Weber Centre for Advanced Cultural and Social Study (Erfurt, Germania), Department of Political Science and Public Administration – Law, Economics and Political Sciences’ School of Athens (Atena, Grecia), Central European University (Budapesta, Ungaria), Department of Social Sciences – Anglia Polytechnic University (Cambridge, Marea Britanie), Institut für die Wissenschaften vom Menschen (Viena, Austria), Max Planck Institute for Social Anthropology (Halle, Germania), Triangle Research Centre (North Carolina, USA) etc.

În anul 2010, a deţinut funcţia de consilier prezidenţial pentru integrare europeană al președintelui R. Moldova. Este autorul a zeci de studii de specialitate și lucrări de profil.

22/09/2022 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

DESPRE CONFUZIILE CULTIVATE DE PROPAGANDA COMUNISTĂ ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI PENTRU INFLUENȚAREA IDEOLOGICĂ ȘI CULTURALĂ A MASELOR.VIDEO

Foto: Afiș sovietic de propagandă: ”Trăiască URSS- patria celor ce muncesc din lumea întreagă

La noi „propaganda”, sub forma „propagandei marxist-leniniste”, a fost un termen repetat cu mici variații, dar cu obstinație, încă din anii ’50.

Românii au fost continuu expuși acesteia încă de pe băncile școlii, numai că propagandiștii noștri s-au trezit cu o reacție surpriză, o alergie ce se acutiza treptat pentru tot ce venea pe canalele oficiale ale partidului comunist, fie pe vremea lui Gheorghiu Dej, fie a lui Ceaușescu, constată  Pr. Dan Bădulescu într-o analiză publicată de https://www.credesicerceteaza.ro.

Este adevărat că, în deceniul ’60, comuniștii români s-au debarasat treptat, cu pași mici dar eficienți, de tovarășii de la răsărit, ajungându-se ca în a doua jumătate a deceniului – instalarea Republicii Socialiste – influența ideologică și culturală a Uniunii Sovietice să dispară, fiind înlocuită cu ceva oricum mai firesc și organic, un fel de naționalism socialist (ceaușist).

Problema era că, pentru pătura de tineri de la oraș, elevi studenți, etc. deja răul produs de această propagandă socialistă, marxistă, est europeană, era deja instalat și nu a mai putut fi scos prin convingere „pașnică”.

Singura modalitate cumva eficientă de a mai redresa situația în această privință a constituit-o fenomenul numit „Cenaclul Flacăra”.

În secolul XX, propaganda a fost o armă excepțional de eficientă folosită deopotrivă de fasciștii italieni, naziștii germani și comuniștii marxist-leniniști sovietici (iugoslavi, cubanezi, etc.), apoi de cei maoiști chinezi.

Ce aveau toți aceștia în comun? Aici deja trebuie clarificată o mare confuzie, căreia i-au căzut pradă și bunicii și părinții noștri la acea vreme: anume aceea de a crede că existau două fronturi diametral opuse: stânga și dreapta, roșu și albastru.

Desigur acestea au existat din vechime, vezi saducheii și fariseii, lojile masonice „acceptate”/tradiționaliste față de cele atee, sau spectrele partidelor politice de stânga, centru, dreapta.

Nu asta vrem să contestăm, ci să clarificăm și faptul că, ceea ce consideram noi a fi „de dreapta”, cum erau naziștii hitleriști, au pornit inițial ca… aliați ai celor „de stânga” sovietici!

Dar câți mai știau de pactul Ribbentrop-Molotov? Sau, și mai mult: întrebați vreun cunoscut: ce înseamnă nazist? Va răspunde desigur hitlerist, fascist.

O primă confuzie: fasciștii erau de fapt italienii lui Mussolini, germanii erau naziștii.

A doua: nu știe mai nimeni la noi de unde vine termenul nazist, și anume, e vorba de partidul politic NSDAP, adică „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei” Partidul Muncitoresc Național-Socialist German.

„Nazi” este o simplă prescurtare a titlului lung, iar nazist, nazism a ajuns astfel larg cunoscut opiniei publice, având evident conotație negativă, dictatură, eventual antisemitism. Revenind: partidul muncitoresc era… de stânga și el!

Drapelele naziste aveau svastika, dar… pe ce fond? Cumva roșu? Dacă veți vedea afișele de propagandă sovietice și naziste, ele arată aproape identic.

Sigur, ei au devenit apoi dușmani de moarte, nimeni nu neagă acest lucru, dar… tot de stânga aparțin. Și stânga ce urmărește? O nouă ordine mondială, ca acum în zilele noastre.

Pentru noi cei din estul Europei căzute după război în ghearele marxismului-leninist, contactul, firav și puternic boicotat de partid în anii 50, iar apoi ceva mai relaxat în anii 60, cu cultura (și ideologia) anglo-americană, a constituit o gură de oxigen necesară într-o primă etapă.

Adică înlocuiam materialismul ateu marxist-leninist socialist cu un materialism„cu față umană”, capitalismul din vest ca ideologie, și cu arta, cinematografe, seriale și muzică rock. Evident și cu moda aferentă: plete, bărbi, blugi, mini-jupe.

Acestea au fost și ele prigonite cumva, dar nu excesiv, și până la urmă partidul ceda treptat treptat închizând ochii.

Au lipsit, prin mila lui Dumnezeu! ingredientele de bază ale acelora: războiul din Vietnam cu reacția sa pacifistă, drogurile, promiscuitatea sexuală, și extensia practicilor spiritualiste new age.

Aici se produce un paradox: noi percepeam vestul (anglo-americanii) ca pe ceva capitalist, de dreapta, anticomunist. În privința conflictului din Vietnam, țineam partea… americanilor anticomuniști!

Aici ne depărtam diametral de hippy-ii pe care îi admiram ca ținută și muzică. A luat mult timp până să realizăm că de fapt, acolo se desfășura acțiunea de stânga a contraculturii americane din campusuri și universități! Nici măcar Europa liberă sau Vocea Americii nu ne spuneau acestea, ca să nu mai vorbim de propaganda partidului!

30/04/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Un instrument de expansiune al Federației Ruse – Limba rusă

 

 

 

 

Buraxılış imtahanı proqramı - Rus dili - AzEdu.az AZƏRBAYCAN ...

 

 

 

 

Există deja o istoriografie referitoare la importanța limbii ruse ca instrument al expansiunii Federației Ruse în lume.

Astfel, Agnia  Grigas, expert în cadrul Consiliului Atlantic și autoarea cărții Crimeea și noul Imperiu rus, tradusă în limba română și publicată la Editura Corint, în 2017, la Capitolul 2 – Reimperializarea Rusiei.

De la politica necoercitivă la anexare, necoercitiv însemnând „capacitatea unui stat de a-și exercita influența pe baza culturii sale, a valorilor politice și a politicilor externe practicate, care trebuie percepute ca fiind legitime și având autoritate morală” (p. 58-59), remarcă următoarele:

„Limba rusă constituie un instrument important și un pretext pentru Rusia de a recurge la metode mai blânde sau mai dure, cu scopul de a-și păstra influența în anumite zone” (p. 61).

Cunoscutul ziarist ucrainean Pavel Kazarin consideră că V. Putin a transformat limba rusă într-o armă de expansiune.

El scrie că „președintelui FR nimeni nu i-a explicat cauza popularității limbii engleze.

Lui nimeni nu i-a spus că studierea limbii îl face pe om parte a «lumii engleze».

În urma manualelor nu vin corpurile expediționare. Limba engleză nu atentează asupra identității: francezul care a învățat [limba engleză], rămâne francez, iar chinezul – chinez. De aceea nimeni în lume nu va percepe [limba engleză] ca pe o amenințare”1.

Pavel Kazarin afirmă că Kremlinul „vinde” limba rusă ca pe „o marfă la pachet”.

În „pachet” intră: „loialitatea față de imperiu, solidaritatea cu tratarea rusească a istoriei și antioccidentalismul latent.

Atunci când este vorba de vecinii Rusiei, aici limba rusă este adusă ca pretext pentru intervenție: orice purtător [de limbă rusă] este declarat proprietate a Rusiei, pe care Moscova este obligată s-o apere”2.

Iată de ce, scrie P. Kazarin, dacă limba engleză este învățată pentru a obține o foaie de drum în viață, atunci limba rusă a devenit primejdioasă.

„Și nu e de mirare, continuă autorul citat, că în țările vecine [oamenii] încearcă să se apere nu atât de limba rusă, cât de toate cele ce Rusia caută cu insistență să impună alături de această limbă în cadrul „pachetului de propuneri”.

Atunci însă când statele vecine nu vor să ia astfel de „propuneri”, Kremlinul reacționează cu agresiuni și cu tone de propagandă murdară…”

Ne-am limitat la citarea acestor doi specialiști pentru a demonstra că limba rusă este în centrul atenției oamenilor de știință și, pe baza analizelor, sunt expuse pericolele reale ale întrebuințării ei necugetate.

Există autori care consideră că FR are dreptul să promoveze nestingherit limba rusă în lume, ea, limba rusă, fiind un instrument de cucerire a lumii.

Astfel, politologul rus Leonid Radzikovski scrie următoarele:

„Deoarece limba rusă este una dintre marile limbi ale omenirii, iar literatura rusă, potrivit opiniei generale, este una dintre cele mai mari din lume, atunci, pentru cucerirea lumii, trebuie să facem export de cultură… Rusia are doi aliați în lume, limba rusă și literatura rusă. De aceea adevăratul pericol pentru Rusia nu este NATO, ci expansiunea culturală occidentală…”3

Leonid Radzikovski este un simplu propagandist al politicii externe ruse. Dar ce zic autoritățile, oficialii?

Pe data de 5 noiembrie 2019, la Moscova, a avut loc ședința ordinară a Consiliului prezidențial în domeniul limbii ruse.

Problemele puse în discuție au fost: păstrarea și dezvoltarea limbii ruse, asigurarea competitivității ei mondiale, apărarea ei de factorii ce încearcă s-o marginalizeze.

Informația am preluat-o de la Pervîi kanal. Prezentatorul știrilor, Vitalii Eliseev spune: „Limba [rusă] asigură securitatea, unitatea și identitatea națiunii ruse. Orice ofensivă asupra ei [înseamnă] încălcarea drepturilor omului în privința limbii și culturii materne”4.

La ședință, președintele rus Vladimir Putin a rostit un discurs din care cităm:

„Ne lovim de tentative artificiale, – eu vreau să subliniez aceasta, anume artificiale –, de reducere grosolană, uneori absolut fără pic de jenă a spațiului limbii ruse în lume, de gonire a ei la periferie.

Nu doar rusofobii de peșteră, – noi și aceasta observăm, cred, nu este un secret –, [dar și] marginali de tot felul care activează și naționaliștii agresivi declară război limbii ruse.

Cu regret, în unele țări [această atitudine față de limba rusă] devine pe deplin o politică oficială de stat. În spatele [numitei politici], – și aceasta de asemenea trebuie să fie clar și pe înțelesul tuturor, – este aceeași presiune, [este] încălcarea drepturilor omului, în același rând a dreptului la limba și cultura maternă, la memoria istorică”5.

Vladimir Tolstoi, consilier al președintelui FR, președintele Consiliului prezidențial în domeniul limbii ruse, a spus:

„Războiul purtat de așa-numita lume civilizată împotriva cuvântului, limbii ruse, ne permite să considerăm [limba rusă] ca o armă extraordinar de înspăimântătoare, ceea ce înseamnă că această armă trebuie să fie gata de luptă”6. V. Putin l-a contrazis: „Haideți să nu folosim astfel de cuvinte, „armă”, […] pentru că dacă vom folosi cuvântul „armă” asta înseamnă că împotriva acestei arme vor lupta.

Da, [limba rusă] este o forță, într-o oarecare măsură, este o putere blândă, și asta este de ajuns”.

În opinia prezentatorului informației (Iurii Lipatov) limba rusă, ca limbă de comunicare între națiuni, a favorizat mult ca FR să se formeze, să se întărească și să devină una din cele mai stimate și de mare autoritate țări din lume și că păstrarea acestor poziții în multe privințe este o problemă de securitate națională a Rusiei.

Degradarea limbii ruse în cultură

Mai este ceva obligatoriu de spus: calitatea limbii ruse. Ascultați cum vorbesc rușii. Cele mai nevinovate expresii sunt „бля.ь”, „ё. твою мать”, „сука”, „пи.дец”.

Partea proastă pentru ruși este că frazele acestea sunt difuzate la posturile de radio și TV, că sunt spuse de artiști notorii de pe scenele sălilor de concerte, unde sunt și copii, dar și oameni care nu pot accepta un astfel de vocabular.

Și în 2019, limba rusă, întrebuințată în mass-media, a fost plină de înjurături, sudalme, cuvinte obscene. Vom aduce câteva exemple.

Una din cele mai populare artiste ruse, Lolita Mileavskaia, de pe scenă spune publicului din sala arhiplină, unde erau și copii „Da poșli oni na.ui”7.

Cunoscuții artiști de estradă ruși Filip Kirkorov și Nicolai Baskov au lansat un filmuleț de o scârboșenie ieșită din comun Ibiza8: înjurături, rahat, desfrâu, scene de violență. De așa „cultură” avem noi nevoie?

Nu întâmplător, în octombrie 2019, unul dintre marii intelectuali ruși, de origine azeră, profesorul de limbă rusă Gasan Guseinov a spus:

„[În Moscova] ziua, în amiaza mare, nu poți [auzi] nimic în alte limbi, decât în sărăcăcioasa limbă rusă de cloacă, în care vorbește și scrie această țară”, adică Rusia9.

Profesorul G. Guseinov consideră că Rusia  este o țară care „a sălbăticit foarte mult”10.

Vorbind de limba de cloacă, profesorul G. Guseinov a avut în vedere limba folosită la TV și alte surse mass-media, la limba politicienilor ruși, care nu s-au debarasat de sovietisme. De fapt, profesorul G. Guseinov s-a pronunțat în apărarea limbii ruse literare.

 

 

Moscova dă startul expansiunii limbii ruse

 

Limba rusă în Republica Moldova

 

Dodon consideră cum că RM este un stat multinațional, iar limba rusă trebuie să fie limbă de comunicare între aceste națiuni și ridicată la rangul de limbă oficială.

Este o prezentare eronată a situației: în RM populația românească (unii din românii basarabeni continuă să se numească „moldoveni”, unii din lipsă de cunoștințe, alții – cu rea-credință sau cu bună știință o fac, fiind plătiți pentru asta) alcătuiesc 82%, republica fiind națională.

Populația acestui stat independent, indiferent de apartenența etnică, ar trebui să stimeze și să cunoască limba acestui popor – limba română.

Cu regret, suntem martorii când categorii întregi de specialiști și lucrători din diverse sfere sunt obligați să folosească o altă limbă decât limba oficială a statului Republica Moldova.

Concluzia ar fi următoarea: această expansiune a limbii ruse, expansiune „blândă” și „necoercitivă”, duce nu doar la rusificare și deznaționalizarea românilor basarabeni, ci la impunerea unui mod specific de gândire, de impunere a dorinței de revenire la sânul unui mare imperiu, prosper și puternic, just și cu o populație asigurată material etc., etc., dar care sunt doar iluzii false.

Asta pentru că în realitate Rusia de astăzi este cu totul alta decât ceea ce văd telespectatorii moldoveni în melodramele ecranizate rusești. Iată de ce sarcina pe care trebuie să ne-o punem în față este ocrotirea valorilor noastre naționale, apărarea limbii și culturii noastre românești.

Noi trebuie să-i convingem pe concetățenii noștri de alte etnii, ucraineni, găgăuzi, ruși, evrei, rromi etc., să cunoască limba statului în care trăiesc.

 

Note:

 

1 Pavel Kazarin. Назван истинный предлог вторжения Путина в Украину [A fost numit principalul motiv al intervenţiei lui Putin în Ucraina], în:https://mhub.top/rus/2019/11/25/nazvan-istinnyy-predlog-vtorzheniya-putina-1574683887.html? 

În original:«Российскому президенту никто не объяснил причин популярности английского языка. Никто не рассказал ему о том, что изучение языка не делает человека частью «английского мира». Вслед за учебниками не приходят экспедиционные корпуса. Английский язык не посягает на идентичность – выучивший его француз остается французом, а китаец – китайцем. И потому никому в мире не придет воспринимать этот язык как угрозу».

2 Ibidem. În original: «В комплекте с ним идет лояльность к империи, солидарность с российской трактовкой истории и латентное антизападничество. Если же речь идет о соседях России, то русский язык поставляется сюда как повод для вторжения: любой носитель объявляется российской собственностью, которую Москва обязана защищать».

3 Citat din Cristian Chirca, Post-imperium, ideea rusă a secolului al XXI-lea, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2018, p. 118.

4 О сохранении и защите государственного языка говорили на Президентском совете. În: https://www.1tv.ru/news/issue/2019-11-05/21:00#3 [accesat 21.11.2019].

5 Textul original: «Мы сталкиваемся с попытками исскуственного, я хочу это подчеркнуть, именно исскуственно, грубо, подчас абсолютно бесцеремонно сократить пространство русского языка в мире, вытеснить его на периферию. Войну русскому языку объявляют не только пещерные русофобы, – а это мы тоже наблюдаем, думаю что это не секрет, – разного рода маргиналы здесь активно работают и агрессивные националисты. К сожалению, в некоторвх странах это становится вполне официальной государственной политикой. Но за ней – это тоже должно быть понятно и ясно – все тоже давление, прямое нарушение прав человека, в том числе право на родную речь, на культуру и историческую память».

6 În original: «Ведущаяся в так называемом цивилизованном мире война против русского слова, русского языка, позволяет рассматривать его как мощнейшее грозное оружие, а значит – это оружие должно быть в полной боевой готовности».

7 Павел Савенков. Скандал на Music Box 2018. Лолита послала «Русское Радио». Артистов запугали, în https://www.youtube.com/watch?v=TR7G9vkUCRE [accesat 27.1.2020].

8 Филипп Киркоров и Николай БасковIbiza, în: https://www.youtube.com/watch?v=Yy3DH0gfnhQ [accesat 27.1.2020].

9 În original: «В Москве невозможно днём с огнём найти ничего на других языках, кроме того убогого клоачного русского, на котором сейчас говорит и пишет эта страна». Vezi: Гасан Гусейнов о «клоачном» русском языке, популярности и травле. În:https://www.youtube.com/watch?v=hdAKnQmdavs [accesat 23.02.2020]

10 Ibidem. În original: „Порядком одичавшая страна”.

Sursa:

Revista Limba Română
Nr. 1, anul XXX, 2020

Anatol PETRENCU

Limba rusă – instrument de expansiune al Federației Ruse

07/05/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: