CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

SULTANUL MAHMUD AL II-LEA ȘI REFORMELE CARE AU SCHIMBAT IMPERIUL OTOMAN

Mahmud al II-lea s-a nascut la 20 iulie 1785, în luna Ramadanului, fiind fiul sultanului Abdul Hamid I si al uneia dintre sotiile acestuia, Naksidil Valide Sultan, probabil de origine georgiană. A domnit ca sultan al Imperiului Otoman din 1808 și până la moartea sa, pe 1 iulie 1839.Sultanul otoman Mahmud II a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. A urcat pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori.

În 1808, predecesorul si fratele vitreg al lui Mahmud al II-lea, Mustafa al IV-lea, a ordonat executia lui Mahmud si a varului acestuia, sultanul destituit Selim al III-lea.

 Selim al III-lea a fost ucis, dar Mahmud a fost ținut ascuns în siguranță de mama sa.

Liderul revoltei, Mustafa Bayrakdar, a devenit apoi vizir al lui Mahmud, a cărui domnie a rămas în istorie datorită largilor reforme administrative, fiscale și militare întreprinse, care au culminat cu Decretul Tanzimatului.

Vizirul Alemdar Mustafa Pașa a luat inițiativa de a relua reformele frânate de lovitura de stat conservatoare din 1807 care îl adusese pe fratele vitreg Mustafa al IV-lea la putere.

Curând, însă, vizirul a fost asasinat, iar Mahmud al II-lea a renunțat temporar la reforme. Eforturile ulterioare ale sultanului au avut mai mult succes.

La începutul domniei sale, Mahmud s-a confruntat cu erodarea imperiului în Balcani.

În primii ani ai domniei lui Mahmud al II-lea, guvernatorul Egiptului, Mehmet Ali Paşa, a reușit să recucerească orașele sfinte Medina și Mecca de la saudiții din Nedjd.

Războiul cu Rusia s-a încheiat prin Tratatul de la Bucuresti (28 mai 1812), prin care sultanul ceda provincia Basarabia Rusiei.

Mahmud a fost un sultan energic, al carui nume s-a legat de desfiintarea faimosului corp al ienicerilor si de tentativa de profesionalizare, sub comanda unor instructori germani, a armatei turcesti.

Denumirea de ienicer este derivată din sintagma turcească „Yeni çeri”, care înseamnă „noul corp de armată”.

Folosind o lege numită devșirme, care încălca preceptele islamului, otomanii luau copiii de până la 7 ani cu forța din sânul familiilor creștine, pentru a-i face ieniceri.

După abolirea Corpului ienicerilor, a fost posibilă înființarea unei armate în stil european, recrutată mai ales din rândurile turcofonilor din Rumelia și Asia Mică.

Mahmud a fost cel care a pus capăt autonomiei mamelucilor din Irak în 1831 și a ordonat campanii militare în scopul eliminării celebrului Ali Paşa din Tepelena, în vârstă de 80 de ani, care organizase în Epir un stat independent.

Mahmud al II-lea a încercat să restabilească autoritatea imperială și să sporească eficiența administrației sale. A crescut salariile funcționarilor în încercarea de a pune capăt mitei și în 1838 a înființat două instituții pentru formarea și perfecționarea acestora.

În 1831, Mahmud al II-lea a înființat și o gazetă oficială, Takvim-i Vekayi, primul ziar care a fost publicat în limba turcă, pe care toți funcționarii publici erau obligați să-l citească.

Reforma vestimentației a fost, de asemenea, un aspect esențial al reformelor lui Mahmud II. Armata turcă modernizată a adoptat uniforme în stil occidental și un fes căptușit cu pânză ca acoperământ de cap.

În 1829 sultanul a ordonat ca funcționarii săi publici să poarte fes și a interzis purtarea turbanelor. Intenția a fost de a constrânge populația să poarte o vestimentație modernă, iar planul a avut succes.

Măsura a avut un rol egalitarist, a înlocuit vechile legi care semnalau vestimentar rangul, religia și ocupația. Deși negustorii și meseriașii au respins în general fesul, acesta a devenit un simbol al modernității în întreg Orientul Apropiat, inspirând adoptarea unor decrete similare în alte țări cum ar fi Iranul, în 1873.

Portretele lui Mahmud al II-lea oferă o perspectivă valoroasă asupra mentalității sale despre vestimentație după 1826.

Mahmud al II-lea a murit de tuberculoză la palatul Esma Sultana, Çamlıca, în 1839 și a fost urmat la tron fiul său, Abdul-Medjid.

Sultanul Mahmud a înţeles că reforma nu trebuie să vizeze doar clasa militară, ci întreaga societate otomană.

Perioada care a urmat domniei lui Mahmud, este cunoscută drept Tanzimat, şi reprezintă încercarea cea mai puternică de reformare a Imperiului Otoman, culminând cu Constituţia din 1876.

Surse:

http://www.magazin.ro;

https://www.facebook.com/DosareSecrete

Publicitate

03/08/2022 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: