CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Enigma craniilor Paracas vechi de 3.000 de ani, care aparţin unor creaturi asemănătoare omului. VIDEO

 

 

În partea sudică a statului Peru există o peninsulă deșertică numită Paracas. În acest loc, în 1928, arheologul peruvian Julio Tello a făcut in 1928 o descoperire uimitoare : sub rocile și nisipul deșertului, el a descoperit un cimitir care continea mai mult de 300 de schelete, datate la aproximativ 3.000 de ani, cele mai controversate oseminte, din istoria arheologiei.

O analiză ADN recent efectuata asupra unora dintre aceste cranii au prezentat rezultate uimitoare, care ar putea contesta perspectiva actuală a arborelui evolutiv uman, specialiștii ajungand  la concluzia că ADN-ul acestora nu este de origine umană.

 

 

 

 

 

Multe triburi din America de Sud legau capul copilului cu bucăți de lemn infasurate cu niște liane care, care exercitau timp indelungat o presiune care determina schimbarea formei  craniului.

În multe culturi a fost folosite  practici de alungire a craniilor, insa tehnicile folosite au dat rezultate diferite. Se deforma craniul , dar nu i se modifica  volumul sau greutatea.

Craniile Paracas sunt insa diferite, fiind cu 25% mai mari și cu 60% mai grele decât craniile umane obișnuite,  ceea ce i-a facut pe cercetatori sa traga concluzia ca nu ar fi fost modificate prin legare.

Ele sunt de asemenea diferite structural și au doar o placă parietala, spre deosebire de cele două care se gasesc in mod normal la craniile umane.

Pentru testarea ADN-ului acestor cranii s-au luat probe constând din: păr, inclusiv cu rădăcini, dinţi, os cranian şi piele. Procesul de prelevare a probelor a fost documentat cu fotografii şi filmări video.

Mostrele au fost trimise de către Brien Foerster, conducătorul cercetărilor, lui Lloyd Pye, fondatorul proiectului Starchild (Copilul stelar), care la rândul său le-a dat unui genetician din Texas pentru testarea ADN-ului.

Rezultatele preliminare ale analizei au fost făcute publice pe data de 5 februarie 2014: “prezintă mtADN (ADN mitocondrial) cu mutaţii nemaiîntâlnite până în prezent la om, primate sau animale.

Din puţinele fragmente pe care am reuşit să le pun într-o secvenţă reiese faptul că dacă aceste mutaţii sunt stabile, avem de-a face cu o creatură umanoidă nouă, foarte îndepărtată de Homo sapiens, omul de Neandertal sau Denisovian”.

Avem asadar de-a face cu o creatură asemănătoare omului, foarte îndepărtată de Homo sapiens si  de omul Neanderthal.

Aceste diferențe au adâncit misterul care planeaza  în jurul  craniilor Paracas, cercetatorii neputand să- si  explice originea lor.
Practic, indivizii apartinand populatiei  Paracas sunt atât de diferiti incat incrucisarile acestora cu oamenii nu ar fi fost posibile.

Pe scurt, aceste cranii nu aparţin oamenilor obişnuiţi de pe această planetă! „Oamenii” Paracas erau atât de diferiţi din punct de vedere biologic, încât ei nu ar fi fost capabili nici măcar să se încrucişeze cu oamenii “obişnuiţi” din acele vremuri !
Aceste rezultate nu reprezintă decât o primă etapă din mai multe faze care necesită o analiză aprofundată a acestor cranii misterioase.

http://www.truth-code.com/

18/03/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Evolutia exceselor alimentare in ultima mie de ani, demonstrata de cercetari comparate in pictura

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Doi cercetatori de la Cornell University au folosit picturile infatisand Ultima Cina, pentru a studia tendinta cresterii portiilor de mancare in ultimii 1.000 de ani, crestere aflata la baza actualei epidemii de obezitate.

Dimensiunile portiilor de mancare consumate in mod obisnuit au crescut in mod semnificativ in decursul ultimilor ani, contribuind la raspandirea asa-numitei “epidemii” de obezitate care caracterizeaza epoca actuala, si nu numai in tarile dezvoltate. Dar cand a aparut aceasta tendinta?

A raspunde la aceasta intrebare nu este atat de simplu pe cat pare, si tocmai de aceea, doi cercetatori de la Cornell University s-au gandit sa apeleze la picturile care infatiseaza Ultima Cina; un subiect capabil sa permita urmarirea in mod uniform a acestei teme si in perioadele cand pictorii nu obisnuiau sa-si aleaga drept subiecte scene din viata de Zi cu zi.

“Avand in vedere ca arta imita viata, consideram ca aceste schimbari s-au reflectat in reprezentarea celei mai celebre cine din istorie”, a comentat Brian Wansink, unul din autorii studiului publicat online in International Journal of Obesity.

Cercetatorii au luat in considerare 52 de picturi cu acest subiect, analizand dimensiunea portiilor de mancare, a painilor si a farfuriilor comparativ cu cea a capetelor personajelor din fiecare tablou in parte. Astfel s-a putut stabili ca, pe parcursul timpului, dimensiuena medie a farfuriilor a crescut cu 66% , iar cea a painilor cu 23%.

 

 

Sursa: Le Scienze,

Storia dell’alimentazione

Articol-Ultima cena: in mille anni porzioni sempre più grandi

De citit si articolul :”About slabit”

http://eladendrino.wordpress.com/

12/03/2015 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: