CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

LEACURI STRAVECHI SCOASE INTACTE LA SUPRAFATA, DINTR-O O NAVA SCUFUNDATA ACUM 2000 DE ANI

 

 

 

Fişier: ViennaDioscoridesAuthorPortrait.jpg

 

Foto: manuscrisul Viena Dioscurides (Wikipedia)

 

 

 

În anul 130 î.Hr., o navă  care transporta  medicamente şi articole din sticlă din Siria s-a scufundat în largul coastei Toscanei de azi din  Italia. Arheologii au descoperit epava si  încărcătura sa preţioasa inca de  acum 20 de ani ,dar abia acum, archeobotanistii au fost în măsură să examineze şi să analizeze cu mijloace moderne leacurile pe care  le  cunosteau medicii Greciei antice .

 

Analizele ADN au arătat că fiecare comprimat milenar descoperit  era un amestec a  mai mult de 10 extracte din plante diferite, de la Hibiscus si pana la la telina .

” Pentru prima dată , avem o dovadă materială a ceea ce  scriau  medicii Dioscoride şi Galen in greaca veche “,a spus Alain TOUWAIDE , de la Muzeul Smithsonian Institution de istorie naturala din Washington DC.Cutiiile cu   pastile a fost descoperite pe epava în 1989  si o mare parte din medicamente erau complet uscate ,a spus   Robert Fleischer de Smithsonian National Zoological Park din Washington .

 

Tratamente  pe bază de plante

 

Fleischer a analizat fragmente de ADN în două din pastile şi le-a comparat secvente din  GenBank -baza de date genetice aflate la  Institutul National de Sanatate al SUA . El a  identificat  morcovi, ridichi, ţelină, ceapă sălbatică , stejar , varza , lucerna si coada soricelului  si a mai constatat  de asemenea ca medicii antici  prescriau extracet de hibiscus , probabil, importate din Asia de Est sau din  India sau Etiopia de astazi.

 

” Cele mai multe dintre aceste plante erau  cunoscute a fi fost folosite de către antici pentru a trata oameni bolnavi “, spune Fleischer . Coada soricelului stopeaza fluxul de sânge din răni , iar  Pedanius Dioscoride , un medic şi farmacolog din  Roma în primul secol d.Hr., a descris morcovul ca un panaceu pentru o serie de probleme .

 

Analizele preliminare ale acestor pastile antice sugerează ca ele conţin si floarea-soarelui, o planta care nu este considerată a fi existat în Lumea Veche înainte ca europeni sa  fi descoperit America în 1492 .

 

În cazul în care constatarea este confirmată , botaniştii vor trebui sa  revizuiasca  istoria tradiţională a plantelor şi a raspandirii acestora, spune Touwaide – dar este imposibil de acum să se afirme cu certitudine că floarea-soarelui dîn pastile , nu este pur şi simplu rezultatul unei contaminari recente.

 

Medicamentele descrise de Dioscoride şi un alt medic grec Galen, au fost adeseori respinse de medicina moderna , motivandu-se ca sunt  empirice si  ineficiente .

 

” Oamenii de ştiinţă au respins adesea tratamentele bazate pe astfel de medicamente , şi  si-au exprimat îndoiala cu privire la posibila lor eficacitate, care era datorata numai prezenţei  opiumului “, spune Touwaide .

 

 El speră să rezolve această dezbatere prin explorarea posibilitatii ca extractele din plante dîn pastile pot  acum recomandate pentru a trata boli în mod eficient.

 

De asemenea, el speră să descopere therian – un medicament descris de Galen , în secolul al doilea d. Hr. , care conţinea  mai mult de 80 extracte diferite de plante – şi documentul cu  dozajele  exacte  pe care medicii antici le-au folosit pentru fabricarea de pastile . ” Cine ştie , poate ca aceste medicamente vechi ar putea deschide noi căi de cercetare farmacologice “, a spus Touwaide .

 

Echipa a prezentat concluziile la Simpozionul internaţional cu privire la Arheologia biomoleculara din Copenhaga, Danemarca .

 

Sursa

 

 

 

Dioscoride : parintele farmacologiei timpurii

 

 

 

Dioscoride Pedanius

 

 

 

Dioscoride (Pedanius Dioscorides),s-a  nascut aprox. in anul 40i.Chr. la Anazarbus, Cicilia,în sud-estul Asiei Mici(acum in Turcia) , si a  murit  in jurul anului  90 i.Chr.  A fost un medic, farmacolog și botanist grec, care a trăit la Roma în timpul împăratului Nero.

 

În timpul vieţii sale a fost chirurg in armata romana, avand posibilitatea sa călătoreasca mult pe tot cuprinsul imperiului  roman,cautand  si cercetand proprietatile plantelor si  substanţelor medicamentoase in toată lumea greacă şi romană .

 

Între aproximativ 50-70 i.I.Chr, a scris lucrarea sa fundamentala, Peri ulhV iatrikhV, cunoscuta în limba latină ca De materia MEDICA.

 

 Acest studiu in cinci parti s-a concentrat asupra ” pregătirii, studiului proprietăţilor, şi asupra testarii medicamentelor “şi a devenit cel mai important tratat de farmacologie în Europa şi în Orientul Mijlociu ,timp de şaisprezece secole dupa moartea lui Dioscoride de Anazarbus.Cel mai faimos dintre copiile acestei carti  care s-au pastrat este bogat ilustrat  si este cunoscut sub numele Viena Dioscurides .Provine din  Constantinopol din anii 512/513 AD si este frumos  ilustrat.Au supravieţuit si copii din limba arabă, din secolele 12 şi 13 .

 

 De Materia Medica este sursa  istorica primara pentru  informaţii despre medicamentele folosite de către greci, romani, şi alte culturi din antichitate si a înregistrat numele unor   plante  dacice   şi tracice ,denumiri care altfel s-ar fi  pierdut.

 

 Ea descrie derivaţi de origine animală şi mineralele care se  utilizeaza  terapeutic , si  este foarte important pentru ca descrie peste 600 de plante  si  habitatul lor şi metodele de preparare şi utilizare a substantelor medicamentoase pe medicamentelor  pe care le conţin acestea .

 

Multe nume de plante comune şi ştiinţifice utilizate în prezent ,sunt legate de numele  lui  Dioscoride , inclusiv numele dat plantelor din familia  DIOSCOREACEAE.

 

 

 

File:Arabic herbal medicine guidebook.jpeg
O copie araba a manuscrisului (Wikipedia)

10/05/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

LEACURI STRAVECHI SCOASE INTACTE LA SUPRAFATA, DINTR-O O NAVA SCUFUNDATA ACUM 2000 DE ANI

Fişier: ViennaDioscoridesAuthorPortrait.jpg

Foto: manuscrisul Viena Dioscurides (Wikipedia)

În anul 130 î.Hr., o navă  care transporta  medicamente şi articole din sticlă din Siria s-a scufundat în largul coastei Toscanei de azi din  Italia. Arheologii au descoperit epava si  încărcătura sa preţioasa inca de  acum 20 de ani ,dar abia acum , archeobotanistii au fost în măsură să examineze şi să analizeze cu mijloace moderne leacurile pe care  le  cunosteau medicii Greciei antice .

Analizele ADN au arătat că fiecare comprimat milenar descoperit  era un amestec a  mai mult de 10 extracte din plante diferite, de la Hibiscus si pana la la telina .” Pentru prima dată , avem o dovadă materială a ceea ce  scriau  medicii Dioscoride şi Galen in greaca veche “,a spus Alain TOUWAIDE , de la Muzeul Smithsonian Institution de istorie naturala din Washington DC.Cutiiile cu   pastile a fost descoperite pe epava în 1989  si o mare parte din medicamente erau complet uscate ,a spus   Robert Fleischer de Smithsonian National Zoological Park din Washington .

Tratamente  pe bază de plante

Fleischer a analizat fragmente de ADN în două din pastile şi le-a comparat secvente din  GenBank -baza de date genetice aflate la  Institutul National de Sanatate al SUA . El a  identificat  morcovi, ridichi, ţelină, ceapă sălbatică , stejar , varza , lucerna si coada soricelului  si a mai constatat  de asemenea ca medicii antici  prescriau extracet de hibiscus , probabil, importate din Asia de Est sau din  India sau Etiopia de astazi.

” Cele mai multe dintre aceste plante erau  cunoscute a fi fost folosite de către antici pentru a trata oameni bolnavi “, spune Fleischer . Coada soricelului stopeaza fluxul de sânge din răni , iar  Pedanius Dioscoride , un medic şi farmacolog din  Roma în primul secol d.Hr., a descris morcovul ca un panaceu pentru o serie de probleme .

Analizele preliminare ale acestor pastile antice sugerează ca ele conţin si floarea-soarelui, o planta care nu este considerată a fi existat în Lumea Veche înainte ca europeni sa  fi descoperit America în 1492 .

În cazul în care constatarea este confirmată , botaniştii vor trebui sa  revizuiasca  istoria tradiţională a plantelor şi a raspandirii acestora, spune Touwaide – dar este imposibil de acum să se afirme cu certitudine că floarea-soarelui dîn pastile , nu este pur şi simplu rezultatul unei contaminari recente.

Medicamentele descrise de Dioscoride şi un alt medic grec Galen, au fost adeseori respinse de medicina moderna , motivandu-se ca sunt  empirice si  ineficiente .

” Oamenii de ştiinţă au respins adesea tratamentele bazate pe astfel de medicamente , şi  si-au exprimat îndoiala cu privire la posibila lor eficacitate, care era datorata numai prezenţei  opiumului “, spune Touwaide .

 El speră să rezolve această dezbatere prin explorarea posibilitatii ca extractele din plante dîn pastile pot  acum recomandate pentru a trata boli în mod eficient.

De asemenea, el speră să descopere therian – un medicament descris de Galen , în secolul al doilea d. Hr. , care conţinea  mai mult de 80 extracte diferite de plante – şi documentul cu  dozajele  exacte  pe care medicii antici le-au folosit pentru fabricarea de pastile . ” Cine ştie , poate ca aceste medicamente vechi ar putea deschide noi căi de cercetare farmacologice “, a spus Touwaide .

Echipa a prezentat concluziile la Simpozionul internaţional cu privire la Arheologia biomoleculara din Copenhaga, Danemarca .

Sursa

Dioscoride : parintele farmacologiei timpurii

Dioscoride Pedanius

Dioscoride (Pedanius Dioscorides),s-a  nascut aprox. in anul 40i.Chr. la Anazarbus, Cicilia,în sud-estul Asiei Mici(acum in Turcia) , si a  murit  in jurul anului  90 i.Chr.  A fost un medic, farmacolog și botanist grec, care a trăit la Roma în timpul împăratului Nero.

În timpul vieţii sale a fost chirurg in armata romana, avand posibilitatea sa călătoreasca mult pe tot cuprinsul imperiului  roman,cautand  si cercetand proprietatile plantelor si  substanţelor medicamentoase in toată lumea greacă şi romană .

Între aproximativ 50-70 i.I.Chr, a scris lucrarea sa fundamentala, Peri ulhV iatrikhV, cunoscuta în limba latină ca De materia MEDICA.

 Acest studiu in cinci parti s-a concentrat asupra ” pregătirii, studiului proprietăţilor, şi asupra testarii medicamentelor “şi a devenit cel mai important tratat de farmacologie în Europa şi în Orientul Mijlociu ,timp de şaisprezece secole dupa moartea lui Dioscoride de Anazarbus.Cel mai faimos dintre copiile acestei carti  care s-au pastrat este bogat ilustrat  si este cunoscut sub numele Viena Dioscurides .Provine din  Constantinopol din anii 512/513 AD si este frumos  ilustrat.Au supravieţuit si copii din limba arabă, din secolele 12 şi 13 .

 De Materia Medica este sursa  istorica primara pentru  informaţii despre medicamentele folosite de către greci, romani, şi alte culturi din antichitate si a înregistrat numele unor   plante  dacice   şi tracice ,denumiri care altfel s-ar fi  pierdut.

 Ea descrie derivaţi de origine animală şi mineralele care se  utilizeaza  terapeutic , si  este foarte important pentru ca descrie peste 600 de plante  si  habitatul lor şi metodele de preparare şi utilizare a substantelor medicamentoase pe medicamentelor  pe care le conţin acestea .

Multe nume de plante comune şi ştiinţifice utilizate în prezent ,sunt legate de numele  lui  Dioscoride , inclusiv numele dat plantelor din familia  DIOSCOREACEAE.

File:Arabic herbal medicine guidebook.jpeg
Copie araba a manuscrisului (Wikipedia)

25/05/2011 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cea mai veche scriere de pe Pământ-TĂBLIŢELE DE LA TĂRTĂRIA.

 

În 1961, în localitatea Tărtăria din judeţul Alba, arheologul român Nicolae Vlasa făcea o descoperire epocală, recunoscută de străini, dar negată de unii istorici din România. E vorba de trei plăcuţe de lut ars, inscripţionate cu o scriere pictografică asemănătoare cu cea sumeriană, dar mult mai veche. În 2003, la iniţiativa lui Napoleon Savescu, fondator şi preşedinte al „Dacia Revival International Society of New York”, a fost ridicat la Tărtăria un monument închinat primului mesaj scris din istoria omenirii.

Celebrele inscripţii de la Djemer-Nasr, Kis şi Uruk, de la Sumer, care-i determinaseră pe istorici să considere scrierea sumeriană drept cea mai veche de pe pământ, erau datate pe la 3300 i.H. Plăcuţele de lut ars descoperite de Nicolae Vlasa la Tartaria, au fost datate, la rândul lor, prin metoda cercetării cu carbon radioactiv, la o vechime de aproximativ 7000 de ani, deci cu peste un mileniu mai “bătrâne” decât cele de la Sumer.
Unii dintre istoricii români s-au aratat destul de sceptici în faţa acestei descoperiri, avansând teoria puerilă că plăcuţele au fost aduse în traistă de un negustor din Sumer! Alţii, mai serioşi, au tratat descoperirea cu toată responsabilitatea şi au ajuns la o concluzie stupefiantă: sumerienii au ajuns în Mesopotamia, migrând de pe teritoriul vechii Dacii şi ducând cu ei o scriere deja cunoscută. Iar cercetatoarea Maria Gimbutas din Statele Unite ale Americii consideră că spaţiul carpato-danubiano-balcano-pontic este leagănul culturii europene.

 

Geto-dacii din Mesopotamia

Marile migraţii s-au produs încă din mileniul IV i.H. „Potrivit opiniei generale, sumerienii au venit în Sumer aproximativ pe la jumătatea mileniului IV… În general, există o concordanţă de opinii privind faptul că sumerienii au venit din ţinuturi muntoase. Potrivit religiei pe care şi-au adus-o din ţara de origine, zeii lor sălăşluiau în vârful munţilor, iar dacă în noua lor ţară nu au găsit munţi, ei au ridicat zeilor temple în formă de munţi artificiali – ziguratele” – scria V. Zamarowsky în celebra sa carte „La început a fost Sumerul”. În continuarea acestei idei, istoricul rus N. Jirov declara în revista Znanie Sila (1971) că sumerienii au migrat din zona peninsulei balcanice (Geto-Dacia). Sumerienii au migrat cu tot cu calendar. Dar, pentru că acesta nu se mai potrivea la mărimea zilelor şi nopţilor de pe latitudinea lor, l-au schimbat. Acelaşi argument a fost folosit şi de astronomul polonez Ludwig Zaidler în cartea „Istoria ceasurilor”, pentru a demonstra migraţia sumeriană din zona carpatică. N. Jirov mai sublinia faptul că limba sumeriană era total diferită de cele ale vecinilor semiţi, iar scrierile lor plasau originea strămoşilor într-o ţară montană sau submontană. Datările cu carbon radioactiv realizate de savantul american Marija Gimbutas (care stabiliseră că tăbliţele carpatice sunt mai vechi cu peste un mileniu decât cele din Sumer), au fost confirmate în anul 1972 şi de academicianul bulgar Vladimir I.Georgiev.

Scrierea gotică – “furată” de la geţi

Savantul belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis analizează în cartea sa „Despre literele şi limba geţilor sau a goţilor”, publicată în 1957 la Lyon, mai multe alfabete aşa-zis gotice prin comparaţie cu cel getic primitiv. El mărturiseşte că s-a inspirat din lucrarea arhiepiscopului de Uppsala, Joannes Magnus Gothus, intitulată „Istoria tuturor regilor goţi şi finlandezi” (publicată la Roma în 1554), în care se prezenta pentru prima dată alfabetul getic. În această lucrare, Joannes Magnus Gothus demonstra că episcopul Wulfila (303-383 d. H.) inventase alfabetul gotic inspirându-se din cel getic. În acest alfabet (gotic), considerat a fi cel mai nou din acea vreme, Wulfila a tradus Biblia, cunoscută sub numele de Codex Argenteus. Atât Vulcanius Brugensis, cât şi Joannes Magnus au avut la dispoziţie surse antice şi medievale foarte rare şi de o valoare inestimabilă, care astăzi nu mai sunt disponibile. Printre acestea se numără şi discursurile lui Cato cel Bătrân (234-149 i. H.), din care citează: „… faptele de vitejie ale geţilor fuseseră cântate de poeţii lor, acompaniaţi la flaut, cu mult înainte de întemeierea Romei…”. Şi nu numai Cato cel Bătrân, ci şi poetul erudit Publius Ovidius Naso (43 i. H. -17d. H) est martori autentic. Timp de 10 ani a trăit exilat printre geţii din nordul Imperiului Roman, le-a învăţat limba, ba chiar a scris în limba getă şi sarmată mai multe poeme, din care ne-a parvenit unul păstrat în Pontica, în rezumat. În mod surprinzător, cei care au susţinut cel mai mult ideea că Tăbliţele de la Tărtăria reprezintă primul alfabet al omenirii nu au fost oamenii de ştiinţă români, ci străinii. La Tărtăria nu s-au mai făcut săpături din anul descoperirii enigmaticelor plăcuţe. Acestea sunt depozitate la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Peste semnificaţia lor istorică şi ştiinţifică s-a aşternut, în toţi aceşti ani, un misterios val de tăcere. Din fericire, în ultimii ani, câţiva cercetători încearcă din nou să readucă la lumină adevărul despre trecut, repunând în discuţie valoarea inestimabilă a Tăbliţelor de la Tărtăria.

Descifrarea

Specialiştii susţin că ceea ce este caracteristic acestor plăcuţe este o identitate comună, cunoscută sub denumirea de Cultură Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.), râspandită în ţara noastră (în Banat şi Oltenia), în sudul Serbiei, sud-estul Ungariei şi nord-vestul Bulgariei. S-a ajuns la concluzia că cel mai vechi texte din lume (cele de pe plăcuţele de la Tărtăria), descifrate deja, ar suna astfel: BAB-SARRU/RABU-DU-KI-USU-EN/ZU- GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU/ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA” şi se traduce prin: „Poarta de acces a marelui rege care conduce cele patru districte ale ţării puternicilor zei ai Lunei şi Focului, a prinţilor care slujesc masa mare pentru jerfele închinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) şi renumitului zeu al Lunii de nord, cel care face să prospere mâncarea şi băutura, după dispariţia celor doi zei şi două zeiţe (Igigi)”

Cultura Turdaş-Vinca

Localitatea Tărtăria (com.Salişte, jud.Alba) de la poalele versantului nordic al Munţilor Sureanu, e situată pe cursul mijlociu al râului Mureş, la 50 km N-E de Peştera Bordu Mare (unde s-au găsit fragmente osteologice ale omului de Neanderthal), la 40 km.N-E de Peştera Cioclovina (care adăpostea fragmente osteologice ale Omului de Cromagnon). Mai exact, în apropiere de străvechea aşezare Turdaş, situată la 12 km.S-V de Tărtăria. Aici, la Turdaş, săpăturile arheologice din anii 1895 şi 1910 au scos la iveală vatra unei aşezări cu materiale specifice asemănătoare celor de la Tărtăria. La Daia Română, de pildă, s-a găsit un vas cilindric a cărui vechime este anterioară cilindrilor-sigilii din Sumer). Caracteristicile materialelor descoperite în aceste staţiuni au determinat specialiştii să-i creeze o identitate proprie, sub denumirea de Cultura Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.).

-(Compilaţie de Miron Manega. Bibliografie: Magazin istoric, Flacara, Dacia, Gardianul, Jurnalul National)

-Revista Certitudinea

27/05/2010 Posted by | ANTICHITATE, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: