CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Istoria asa cum nu o stim:DEPORTARILE BASARABENILOR.TRAGEDIILE OAMENILOR,TRAGEDIA TARII.

Istoria asa cum nu o stim (ultima parte ?) : DEPORTARILE BASARABENILOR : TRAGEDII DE FAMILII SI TARA  

EROI NECUNOSCUTI

Numim acest articol ca fiind ultima parte, deoarece aici se oprește studiul nostru, în acest moment, sigur mai sunt multe alte cazuri de basarabeni și familii distruse de către regimul bolșevic, pe acestea însă, timpul sigur le va dezvălui. De asemenea, și noi vom continua prezentarea tuturor cazurilor identificate.

Romanii trebuie sa cunoască istoria ascunsa a regimului bolșevic.

Tinerii din ziua de azi, trebuie sa cunoască adevărul, adevăr care sigur ne va elibera. *          *          * Tabîrţa A.N. roagă să fie eliberată din deportare, motivînd prin faptul, că în deportare se află singură, este de vîrstă înaintată şi nu este aptă de muncă.

Din materialele pe dosar se constată, că Tabîrţa A.N. a fost ridicată la 6 iulie 1949, iar la 22 octombrie 1949 ea a fost condamnată de Şedinţa specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în regiunea Kurgan, ca membru al familiei unui colaboraţionist.
Soţul ei – Tabîrţa Dmitrii Gheorghievici, anul naşterii 1880, locuind pe teritoriul RSSM temporar ocupat de armata româno-germană, în iulie 1941 a denunţat organelor de represare române activul sovietic de partid al satului, a participat la judecata lor în calitate de martor.
În noiembrie 1944, Tabîrţa D.G. a fost condamnat de Tribunalul militar al armatei MAI al RSSM pe art. 54-1”a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM, locul aflării lui în prezent nu se cunoaşte.

În raionul Floreşti, RSSM, locuieşte fiica lui Tabîrţa A.N. – Rotari Prascovia Dmitrievna, care lucrează în colhoz, soţul ei – Rotari Filip Dmitrievici este participant la Marele Război pentru Apărarea Patriei, este invalid de grupa III, în prezent lucrează în colhoz. Materiale compromiţătoare asupra lor nu sunt. Rotari P.D. şi Rotari F.D. doresc s-o întreţină pe Tabîrţa A.N.
Avînd în vedere, că Tabîrţa A.N. este de vîrstă înaintată, din cauza sănătăţii nicăieri nu lucrează, are probleme materiale, iar în raionul Făleşti locuiesc fiica şi ginerele ei, care sunt antrenaţi în munca social-utilă şi doresc s-o întreţină, …… F.3085, inv.1, d.786, f. 279 – 280
*          *          * Bejinari Prascovia Alexeevna roagă să fie eliberată din deportare fiica ei Negara Valentina Ivanovna, anul naşterii 1910, şi copiii ei, motivînd prin faptul, că ea (solicitanta) este de vîrstă înaintată, nu este aptă de muncă, are probleme materiale, iar fiica ei cu trei copii în prezent se află în deportare singură, deoarece soţul ei – Negara S.L. a decedat la 9 august 1953.

 Totodată, în cererea sa, Bejinari P.A. indică, că doi fii ai lui Negara V.I., care nu au fost deportaţi, au făcut serviciul militar în Armata sovietică.
Din materialele pe dosar se constată, că Negara S.L., ca colaboraţionist, împreună cu soţia şi copiii minori a fost ridicat la 6 iulie 1949, iar la 24 decembrie 1949  a fost condamnat de Şedinţa specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în RASS Bureată. De asemenea, s-a stabilit, că fiul lui  Negara V.I. – Negara Alexandr Samsonovici, anul naşterii 1927, într-adevăr a făcut  serviciul militar în Armata sovietică din anul 1947 pînă în anul 1951, iar al doilea fiu – Nicolai, anul naşterii 1930, în prezent face serviciul militar în Armata sovietică.
Avînd în vedere, că capul familiei deportate a decedat, doi din fii au  făcut  serviciul militar în Armata sovietică, că Bejinari P.A. este de vîrstă înaintată şi are probleme materiale, iar Negara V.I. nu este în stare să-şi întreţină singură copiii minori…                           

F.3085, inv.1, d.786, f. 281 – 282
*          *          * La 7 mai 1955, examinînd în cadrul şedinţei comisiei dosarul de evidenţă şi arhivă referitor la condamnatul de către Tribunalul militar al armatei MAI al RSSM pe art. 54-1 „a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM – Ionescu Constantin Gheorghievici, comisia a decis să caseze acest dosar.
Din materiale se constată, că Ionescu a fost arestat şi condamnat doar în baza unui certificat de arhivă, din care s-a stabilit, că Ionescu Constantin era agent al siguranţei. În urma controlului efectuat s-a stabilit, că agenţi ai siguranţei au fost cîteva persoane cu familia Ionescu, dar nici patronimicul, nici anul naşterii în materialele de arhivă nu sunt, iar condamnatul vina categoric a negat-o, atît în timpul anchetei, cît şi în judecată.
În asemenea circumstanţe lucrătorii secţiei transport a Căii ferate Chişinău, care în mai 1947 au perfectat materialele pentru arestarea lui Ionescu, nu au avut nici un temei pentru arestarea acestuia.
Avînd în vedere cele expuse şi expediindu-vă încheierea pe dosarul Ionescu C.G., rog să efectuaţi controlul şi să înaintaţi întrebarea privind responsabilitatea lucrătorilor secţiei transport a KGB-ului şi procuraturii transporturilor, care sunt vinovaţi de arestarea neîntemeiată a lui Ionescu.

 Dosarul pe Ionescu C.G. în zilele apropiate va fi remis împreună cu recursul Procurorului militar al Circumscripţiei militare Odesa pentru examinare.
F. 3085, inv. 1, d. 784, f. 260 – 261
*          *          *
Examinînd materialele dosarului privind acuzarea lui Parfentiev Condrat Parfentievici, Pogorelov Serghei Mihailovici şi Ţîbulschii Alexei Antonovici, condamnaţi pe alin. 2 al Decretului Prezidiumului  Sovietului Suprem al URSS din 19 aprilie 1943 şi pe art. 54-10 alin. 2 al CP al RSSU la muncă silnică cu termene: Parfentiev – la 20 ani, iar Pogorelov şi Ţîbulschii – la cîte 15 ani fiecare, toţi cu interdicţie de drepturi şi confiscarea averii, am stabilit, că vina lor de trădare a Patriei, (Patria comunistă care ne-a ocupat ? –Al.M) iar a lui Parfentiev şi Pogorelov – şi de agitaţie antisovietică, prin materialele dosarului a fost demonstrată şi ei au fost condamnaţi corect. F. 3085, inv. 1, d. 784, f. 276 *          *           * GUDALI Varfolomei Stepanovici, soţia lui GUDALI Evdochia Petrovna, fiica VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna, anul naşterii 1920, nepoţii VOLOSIUK Ivan Chirilovici, anul naşterii 1943, VOLOSIUK Svetlana Chirilovna, anul naşterii 1947, la 6 iulie 1949 au fost evacuaţi din raionul Rîbniţa, RSSM, şi la 24 decembrie 1949 au fost condamnaţi la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS la deportare în regiunea Curgan, ca familia unui colaboraţionist.
Drept temei pentru deportare au servit datele, aflate la MSS al RSSM, privind faptul, că capul familiei GUDALI Varfolomei Stepanovici în anul 1941, fiind în componenţa armatei române, a participat la luptele împotriva Armatei sovietice în regiunea Odesa, pentru care fapt a primit mulţămire de la Antonescu.

Ulterior, GUDALI a lucrat ca poliţist în oraşul Odesa. 

La începutul anului 1942 GUDALI s-a întors din oraşul Odesa în satul B-Molokiş, raionul Rîbniţa, RSSM, în uniformă de poliţist şi toată perioada ocupaţiei a desfăşurat activitate colaboraţionistă.

Pe lîngă aceasta, se ocupa cu comerţul, venitul anual de la care constituia 400 mii mărci germane. 

În Prezidiul Sovietului Suprem al URSS s-a adresat VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna cu cerere, în care roagă să i se anuleze deportarea, motivînd prin faptul, că ea locuia aparte de tatăl său GUDALI Varfolomei Stepanovici şi nu era membru al familiei lui. În urma anchetei efectuate pe cererea lui VOLOSIUK E.V. s-a stabilit, că în anii 1938-1939 ea s-a măritat cu cetăţeanul VOLOSIUK Chiril Mihailovici şi de atunci locuia separat de părinţii săi GUDALI Varfolomei Stepanovici şi GUDALI Evdochia Petrovna şi nu era membru al familiei lor. În ziua deportării VOLOSIUK locuia într-o curte cu tatăl său GUDALI V.S., dar în casă separată, avînd familia sa. Acest fapt se confirmă pri depoziţiile unui şir de martori şi certificatul, eliberat de sovietul sătesc al satului B-Molokiş, raionul Rîbniţa, RSSM, din 06.01.1953. A face un demers către Şedinţa Specială pe lîngă MAI al URSS privind anularea deportării lui VOLOSIUK Efrosinia Varfolomeevna, anul naşterii 1920, cu permisiunea  cu copiii VOLOSIUK Ivan Chirilovici, anul naşterii 1943 şi VOLOSIUK Svetlana Chirilovna, anul naşterii 1947, să plece cu traiul în RSSM.  

Restricţiile de deportare referitor la GUDALI Varfolomei Stepanovici şi GUDALI Evdochia Petrovna rămîn în vigoare. F.3085, inv.1, d.704, f.32 – 33

*           *           *SAPIGORA NICOLAI CUZIMICI –  anul naşterii 1909, originar din  satul Roghi, raionul Dubăsari, RSS Moldovenească, ukrainean, din ţărani culaci, fără de partid, ştiutor de carte, căsătorit,lucra lemnar la Fabrica avicolă din Tiraspol.
SAPIGORA a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul temporar ocupat în oraşul Tiraspol şi lucrînd ca magazioner la uzina de cărămizi, sistematic făcea agitaţie antisovietică, clevetea politica partidului şi Guvernului Sovietic, lăuda regimul de ocupaţie, răspîndea idei defetiste.

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile a  martorilor: KLIMIŞINA M.P., POLTAVSCAIA, ŞATALIUC, SUPRUN A.A. şi BONDARI T.I. (p.d. 268-271). 
Astfel, vina lui SAPIGORA a fost complet demonstrată şi el a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că SAPIGORA  a făcut serviciul militar în Armata Sovietică, în anul 1939 a participat la luptele cu finlandejii, iar din 1944 pînă în 1945 – în Războiul pentru Apărarea Patriei, precum şi faptul, că pedeapsa este prea dură pentru o infracţiune comisă fără circumstanţe agravante, în baza celor expuse şi conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,
F.3085, inv. 1, d. 783, f. 47-48
 
*          *           * ZAMOSTEAN FEDORA CONSTANTINOVNA –  anul naşterii 1906, originară din  satul Logăneşti, raionul Kotovsk, RSS Moldovenească, moldoveancă, cetăţeană a URSS, din ţărani mijlocaşi, căsătorită, puţin ştiutoare de carte, pînă la arest lucra colhoznică de rînd, are trei copii;

ZBIREAN MARIA GHEORGHIEVNA – anul naşterii 1903, originară din  satul Loganeşti, raionul Kotovsk, RSS Moldovenească, moldoveancă, cetăţeană a URSS, din ţărani mijlocaşi, căsătorită, neştiutoare de carte, pînă la arest lucra colhoznică de rînd.

ZAMOSTEAN şi ZBIREAN au fost condamnate pentru faptul, că în decembrie 1950, în perioada alegerilor în Sovietele locale de deputaţi ai oamenilor muncii din RSS Moldovenească, din înţelegere reciprocă au confecţionat două foi volante cu conţinut antisovietic, în care  descreditau activităţile Partidului şi Guvernului Sovietic, cleveteau pe unul din conducătorii Statului Sovietic, depunîndu-le în urna pentru alegeri. Pe lîngă aceasta, ele mai făceau uneori agitaţie antisovietică împotriva colhozurilor.

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile   martorilor: ZAMOSTEAN V.D., CORABEŢ G.I. şi mărturia inculpatelor (Procesul-verbal al şedinţei de judecată p.d. 154, 155, 156). 

Astfel, urmează de recunoscut, că ZAMOSTEAN şi ZBIREAN au comis infracţiunea prevăzută în  art. 54-10 alin. 1 şi art. 54-11 al CP al RSSU şi  au fost condamnate corect. 

Totodată, avînd în vedere, că ZAMOSTEAN este mamă a trei copii minori, iar ZBIREAN este neştiutoare de carte, ambele erau colhoznice, precum şi faptul,  că infracţiunea săvîrşită nu a dus la careva urmări grave, consider pedeapsa stabilită prea dură.                                                                                                                                           
F.3085, inv. 1, d. 783, f. 51-52

*          *          * FRICAUŢAN ANDREI PANTELEIMONOVICI-  anul naşterii 1897, originar şi locuitor al satului Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, din ţărani, moldovan, fără de partid, căsătorit, ştiutor de carte, muncitor.
FRICAUŢAN a fost condamnat pentru faptul, că, locuind pe teritoriul ocupat în satul Pîrliţa, raionul Bălţi, RSS Moldovenească, sistematic făcea agitaţie antisovietică printre populaţie, cînta cîntece antisovietice, clevetea Uniunea Sovietică, lăuda puterea militară a fostei Germanii fasciste, clevetea Guvernul Sovietic.         

Acest fapt se confirmă prin depoziţiile   martorilor: GHEIDEU S.V., TALTU E.G. şi CIOCAN I.I. 
Astfel, urmează de menţionat, că FRICAUŢAN a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că agitaţia antisovietică desfăşurată de el în anii 1941-1942  nu a dus la careva urmări grave, că FRICAUŢAN este muncitor şi în perioada activităţii în cadrul transportului feroviar din 1944 pînă în 1948 declaraţii antisovietice din partea lui nu s-u sesizat,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome,  F.3085, inv. 1, d. 783, f. 54-55                            
*           *           *

OLOIERU VLADIMIR ANANIEVICI –  anul naşterii 1921, originar din  satul Aslaşenii Mari, raionul Bălţi, RSSM, din ţărani mijlocaşi, moldovean, ştiutor de carte, cetăţean al URSS, căsătorit, a făcut serviciul militar în Armata sovietică. Pînă la arestare locuia în satul Voroşilovca, raionul Bălţi, RSSM şi lucra în colhozul în numele lui Hruşciov.

OLOIERU a fost condamnat pentru faptul, că, în anturajul său în satul Voroşilovca sistematic făcea agitaţie antisovietică. Astfel, în septembrie, octombrie şi decembrie 1950 şi aprilie, octombrie 1951, în prezenţa martorilor: GÎSCA, CUŞNIR, BARANOVSCHII şi alţii, clevetea sistemul colhoznic, politica de pace a URSS, lăuda statele capitaliste, exprima idei defetiste referitor la Uniunea Sovietică. 
Pe lîngă aceasta, în anii 1949, 1950 şi 1951 a ameninţat cu moartea activul sătesc: CUŞNIR şi BARANOVSCHII.   

Aceste fapte se confirmă prin depoziţiile   martorilor: GÎSCA O.D., BOTNARI S.M., CUŞNIR I.P. (p.d. 309-312). Astfel, urmează de menţionat, că OLOIERU a fost condamnat de judecată corect. 

Totodată, avînd în vedere, că OLOIERU provine din ţărani mijlocaşi, din aprilie 1944 pînă în aprilie 1946 a făcut serviciul militar în Armata sovietică, în perioada aflării în lagăr nu a încălcat regimul, normele de producere le îndeplineşte cu 115-120%,  că infracţiunea comisă de el nu a dus la careva urmări grave,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome
F.3085, inv. 1, d. 783, f. 64-65

*          *          *
GLAVAN ANTON NICOLAIEVICI  –  anul naşterii 1914, originar şi locuitor al satului Pelenia, raionul Bălţi, RSSM, moldovean, din ţărani mijlocaşi, colhoznic, puţin ştiutor de carte, căsătorit, fără de partid, fără antecedente penale. 

GLAVAN a fost condamnat pentru faptul, că în anul 1949, în diferite perioade, în prezenţa consătenilor săi SCHIŢCO, PODBEREŢCAIA, BURCIU, MIHAI şi alţii exprima idei provocatoare despre inevitabilitatea războiului şi înfrîngerii Uniunii Sovietice, făcea agitaţie antisovietică împotriva intrării în colhoz.
Infracţiunea săvîrşită de GLAVAN a fost demonstrată în cadrul anchetei prin depoziţiile   martorilor: SCHIŢCO A.G., PODBEREŢCAIA A.M., MIHAI V.M. şi PRIPA V.A. (p.d. 155-157).
Astfel, urmează de menţionat, că GLAVAN a fost condamnat corect. 

Totodată, avînd în vedere, că GLAVAN provine din ţărani mijlocaşi, este colhoznic, nu are antecedente penale, are un handicap fizic – este surd, că infracţiunea comisă de el nu a dus la careva urmări grave, că judecata nu a luat în consideraţie aceste circumstanţe şi i-a stabilit o pedeapsă prea dură,  conducîndu-mă de art. 16 al Legii privind organizarea judiciară în URSS, republicile unionale şi autonome şi Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 14 august 1954.                                                                                                
F.3085, inv. 1, d. 783, f. 68-69
*          *          * Am pus la dispoziţia stimatului nostru cititor doar cîteva zeci de extrase din documentele fondului arhivistic al Procuraturii RSS Moldoveneşti depozitate la Arhiva Naţională a RM . Dar acolo sunt încă nevalorificate cîteve zeci de mii de documente, care ascund secretele crimelor comuniste, cruzimea cu care erau trataţi  basarabenii, indiferent de naţionalitate. Politica colonială a Imperiului sovietic, deportările şi amestecul populaţiei în scopuri politice şi propagandistice a înrădăcinat o mare frică de ocupanţii sovietici. Cu toate acestea, zecile de mii de documente de arhivă confirmă, că o  revolta împotriva sovieticilor a existat, dar aceasta n-a fost bine organizată, a fost locală, n-a avut un plan bine determinat, fără a dispune de muniţii şi armament nu s-a putut de ajuns la o revoltă de proporţii.
Este un factor ruşinos, dar nu putem să-l omitem- trădarea ! Nu vreau sa zic că este o trăsătură naţională, dar din cauza acestui viciu au avut de suferit o sumedenie de oameni. Se „vindeau” rude pe rude, sateni pe săteni etc.
Cu regret, deportările împotriva basarabenilor şi transnistrenilor de către autorităţile Sovietice de ocupaţie au avut un impact tragic asupra întregii Basarabii,au avut de suferit mii şi mii de familii-femei, copii, bătrîni…
Trebuie să ne  cunoaştem istoria, chiar dacă ea cu regret este plină de mai multe pagini tragice, decât  de însorite. Si desigur să tragem concluziile cuvenite pentru a ne aprecia calea spre viitor. 

 

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist
Sursa: www.tribuna-basarabiei.ro

20/06/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE DESPRE CARE SE VORBESTE NEPERMIS DE PUȚIN:DEPORTARILE IN MASA DIN BASARABIA COTROPITA DE SOVIETICI

ISTORIA AŞA CUM NU O ŞTIM. DEPORTĂRILE BASARABENILOR: TRAGEDII DE FAMILIE ŞI ŢARĂ

EROII NECUNOSCUȚI

Colajul de documente propus au fost depistate în Arhiva Naţională a Republici Moldova şi sunt documente sovietice ale Procuraturii RSSM scrise in limba rusă şi traduse de autorul acestor rînduri.

Fiind extrase din documente sovietice ,vă daţi seama că acestea au o încărcătură ideologică propagandistică comunistă şi intenţionat este falsificat adevărul.

 De exemplu –  români sunt numiţi moldoveni, pe armata romană -ocupanți (apucă prăjina inainte!) pe patrioţii, care au ajutat şi susţinut armata română îi numeşte trădători (faţă de cine trădători? de sovietici ??!!). In material au fost incluse nu numai nume de români – basarabeni, dar şi oameni de alte etnii.

 Şi încă ceva, LCM-se descifrează locuri de corecţie prin muncă.* * *   

KIRILOV Grigorii Eremeevici, anul naşterii 1898, originar şi locuitor al satului Mîndreşti, raionul Chişcareni, RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, din ţărani mijlocaşi, fără de partid, studii 4 clase, căsătorit.

În baza mărturiilor lui personale şi depoziţiilor martorilor, KIRILOV G.E. la 01.04. 1944 a fost condamnat pe art. 54-1”a” al CP al RSSU pentru faptul, că el, în august 1944 a fost recrutat de către jandarmeria română în calitate de agent şi se ocupa cu denunţarea cetăţenilor sovietici .

 La interogatoriile iniţiale KIRILOV a declarat, că fiind arestat în august 1941 a depus un acord scris privind colaborarea cu jandarmeria română şi a denunţat autorităţilor ocupanţilor pe consătenii săi – trei comsomolişti – MOISEI Elizaveta Antipovna, JIGHEU Ana Ivanovna şi BOGHEU Varvara Procopievna şi pe doi activişti sovietici – MELNICIUC Achim şi BARANOVSCHII Vasilii, care au fost arestaţi de către jandarmeria română .

În interogatoriile ulterioare KIRILOV a renunţat la aceste depoziţii şi a declarat, că legături cu jandarmeria română nu a avut, iar în interogatoriile iniţiale a bîrfit asupra sa Din depoziţiile martorilor BRAŞOVAN I.V., STRATAN I.P. şi NASTAS E.A., aflate în dosar, se vede, că KIRILOV în perioada ocupaţiei româno-germane susţinea legături cu şeful de post al jandarmeriei române, însă, martorii nu cunosc care era natura acestor relaţii.

 De exemplu, martorul BRAŞOVAN I.V. la interogatoriul din 21 iunie 1944 a declarat, că KIRILOV mergea la jandarmeria română de obicei dimineaţa, o dată în săptămînă, dar ce făcea acolo nu ştie. Martorul STRATAN I.P. la interogatoriul din 21 iunie 1944 a declarat: „dacă se ducea la şeful de post al jandarmeriei nu ştiu.

Dar am văzut odată… în ianuarie 1943, aproximativ pe la ora 11, din casa lui KIRILOV a ieşit şeful de post al satului Mîndreşti, cît timp a stat în casă şi ce a făcut acolo nu ştiu”
Martorul NASTAS E.A. în interogatoriul din 23 iunie 1944 referitor la chestiunea dată a declarat: „prin iulie şi septembrie 1943, adică 2 ori, eu am văzut, cum KIRILOV intra la şeful de post, ce făcea acolo nu ştiu.

 Pe lîngă aceasta, în iulie 1943 eu am văzut, cum KIRILOV stătea lîngă locuinţa şefului de post.” În interogatoriul din 26 decembrie 1944, acelaşi martor a declarat, că şeful de post cînd s-a întîlnit cu KIRILOV lîngă locuinţa sa, i-a propus, KIRILOV fiind croitor, să-i recoase mantaua . Alte probe pe această chestiune în dosar nu sunt.

Interogate în calitate de martori, MOISEI E.A., JIGHEU A.I. şi BOGHEU V. P., care conform mărturiilor lui KIRILOV au fost arestate de jandarmeria română la denunţul său, la interogatoriu au declarat, că în anul 1941 ele, ca activiste sovietice şi comsomoliste au fost arestate de jandarmeria română, dar nu la denunţul lui KIRILOV, ci la denunţul lui BOGONOS Ivan Andreevici şi POPA Stepan Mihailovici

 Deoarece apartenenţa  lui KIRILOV  la agentura jandarmeriei române nu a fost demonstrată de anchetă, acuzaţia înaintată lui pe art. 54-1 „a” al CP al RSSU a fost suspendată şi  KIRILOV, în baza materialelor dosarului a fost acuzat pe art. 5-33 al CP al RSSU, care constă în faptul, că el, lucrînd în anii 1940-1941 ca preşedinte al sovietului sătesc din Mîndreşti, a stabilit legături cu culacii şi-i ascundea de la deportare în raioanele îndepărtate ale URSS, precum şi zădărnicea activităţile desfăşurate de Puterea sovietică

La 19 mai 1945 la Şedinţa Specială pe lîngă fostul NKVD al URSS, KIRILOV a fost condamnat pe art. 7-35 al CP al RFSSR la deportare în regiunea Aktiubinsk pe un termen de 5 ani, ca element social periculos, unde şi-a ispăşit pedeapsa pînă în mai 1949.

După acuzarea lui KIRILOV, familia lui – soţia KIRILOVA Domnica Selivestrovna, anul naşterii 1897, fiul KIRILOV Ivan Grigorievici, anul naşterii 1931, fiul KIRILOV Timofei Grigorievici, anul naşterii 1933 şi fiica KIRILOV Alexandra Grigorievna, anul naşterii 1939, la 6 iulie 1949, ca membri ai familiei unui colaboraţionist, în baza încheierii fostului MSS al RSSM din 21 mai 1949, a fost deportată în RASS Bureată.

 Încheierea respectivă a fost pronunţată fără luarea în consideraţie a materialelor dosarului penal de arhivă nr. 0432666 privind acuzarea lui KIRILOV G.E.. În încheiere se spune, că KIRILOV G.E. în anul 1941-1944 era agent al jandarmeriei române şi se ocupa cu denunţarea cetăţenilor sovietici, pe cînd acest fapt nu a fost demonstrat de anchetă. Doi fii ai lui KIRILOV – KIRILOV Ivan şi KIRILOV Timofei, aflîndu-se în deportare, în august 1949 au evadat, dar au fost reţinuţi şi traşi de către MAI al RASS Bureată la răspundere penală, iar la 16 decembrie 1949 la Şedinţa Specială pe lîngă MAI al URSS au fost condamnaţi pe alin. 2 al Decretului Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 26.11.1943 la cîte 20 de ani de muncă silnică fiecare .  

 În procesul anchetării suplimentare, apartenenţa lui KIRILOV la agentura jandarmeriei române nu s-a confirmat. Înscrierile în încheierea de condamnare şi încheierea de deportare au fost efectuate incorect – fără a se lua în consideraţie materialele dosarului nr. 0432666 privind acuzarea lui KIRILOV G.E., în legătură cu acest fapt familia lui KIRILOV a fost deportată  ca familia unui colaboraţionist, de asemenea, incorect. După ispăşirea pedepsei KIRILOV s-a întors la locul anterior de trai, de unde la 31 octombrie 1952 din sancţiunea procurorului regiunii Bălţi a fost escortat la locul de deportare a familiei sale în RASS Bureată.

Deportarea lui, conform materialelor indicate, de asemenea, nu a fost documentată corect . În baza celor expuse şi avînd în vedere, că KIRILOV a fost condamnat ca element social periculos şi familia lui nu urma a fi deportată,                                                                                                    F.3085, inv.1, d.704, f. 34 – 37
 *                   *                    *    La 6 iulie 1949, conform hotărîrii Şedinţei Speciale pe lîngă MSS al URSS, din raionul Căinari, RSSM, în regiunea Kurgan au fost deportaţi: ŢURCAN Vasilii Savelievici, anul naşterii 1900 şi soţia lui ŢURCAN Ecaterina Constantinovna, anul naşterii 1895, ca colaboraţionişti.

În luna martie 1954 în adresa Ministerului Afacerilor Interne al URSS, de la fiul lor ŢURCAN Dmitrii Vasilievici, locuitor al satului Carbuna, raionul Căinari, RSSM, a parvenit o cerere cu rugămintea de a anula restricţia de deportare mamei lui – ŢURCAN E.C. şi a-i permite să revină în Moldova, deoarece ea deja nu este aptă de muncă şi el o ia la întreţinere.

Avînd în vedere, că capul familiei ŢURCAN V.S. în anul 1951, aflîndu-se în deportare, a murit, iar soţia lui ŢURCAN E.C. este de vîrstă înaintată, inaptă de muncă şi nu prezintă un pericol social, precum şi faptul, că fiul ŢURCAN D.V. o va putea întreţine dacă trece cu traiul în satul Carbuna, raionul Cainari, RSSM, de aceea                                    

C O N S I D E R : A face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui ŢURCAN Ecaterina Constantinovna, cu permisiunea de a se întoarce pe teritoriul Moldovei. Şeful Secţiei 5 a Serviciului 4 al KGB pe lîngă SM al RSSM  locotenent-colonelui                                                    (VACARI) De acord:           Şeful Serviciului 4 al KGB           pe lîngă SM al RSSM           locotenent-colonelul                                                    (MOCIALOV)                                                                                                            F.3085, inv.1, d.785, f. 16 – 17
*                     *                  *   DOLNICEAN P.V., DOLNICEAN F.V. şi ZANOGA A.V. în cererea lor se bazează pe faptul, că mama lor – DOLNICEAN Ana Vasilievna în anul 1949 neîntemeiat a fost deportată din Moldova şi din aceste motive roagă să fie eliberată din deportare.

Din materialele pe dosar se constată, că menţiunea solicitanţilor privind deportarea neîntemeiată a mamei lor nu este corectă: soţul deportatei în perioada ocupaţiei temporare a teritoriului Moldovei se găsea în serviciul ocupanţilor şi colabora activ cu aceştea, fapt pentru care în decembrie 1945 a fost condamnat de Tribunalul militar al NKVD al RSSM pe art. 54-1”a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM (p.d. 1, 2).

În legătură cu aceasta DOLNICEAN Ana Vasilievna a fost deportată din Moldova în conformitate cu hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă MSS al URSS din 12 noiembrie 1949, ca membru al familiei unui colaboraţionist (p.d. 3). Totuşi, avînd în vedere, că în prezent DOLNICEAN A.V. din motive de sănătate nu-şi poate asigura mijloacele necesare de trai în locul deportării (p.d. 20-22), iar trecerea ei sub tutela rudelor în Moldova nu prezintă un pericol social,
                                      

 C O N S I D E R : A permite lui DOLNICEAN Ana Vasilievna, anul naşterii 1884, aflată în deportare în raionul Mogocinsk, regiunea Cita, să plece în raionul Brătuşeni, RSSM, sub tutela ginerelui său ZANOGA Gheorghii Gheorghievici şi fiicei ZANOGA Alexandra Vasilievna, care au acceptat acest lucru.
Dosarul de înaintat pentru examinare la Serviciul „P” al MAI al URSS.
Împuternicitul executiv superior al Serviciului 4 al KGB pe lîngă SM al RSSM  locotenentul superior                                                    (KRAVEŢ)
De acord:           Şeful Serviciului 4 al KGB           pe lîngă SM al RSSM           locotenent-colonelul                                                    (MOCIALOV)
                                                               F.3085, inv.1, d.785, f. 20 – 21
*                          *                     *
 În anul 1949 din satul Cerepcău, raionul Vertiujeni, RSSM, au fost evacuaţi şi la 11 februarie 1950 la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS au fost condamnaţi la deportare în regiunea Amur – MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870, soţia acestuia MATCOVSCHII Maria Procopievna, anul naşterii 1884 şi nepotul lor MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, unde locuiesc pînă în prezent.

Drept temei pentru deportare au servit datele privind faptul, că fiul lor, împreună cu care locuiau şi de care depindeau material, MATCOVSCHII Ivan Zaharovici în anul 1945 la Şedinţa Specială pe lîngă NKVD al URSS a fost condamnat pe art. 54-6 al CP al RSSU la 7 ani de detenţie, iar al doilea fiu MATCOVSCHII Pavel Zaharovici, anul naşterii 1914, locuind pe teritoriul temporar ocupat, în anul 1942 a absolvit şcoala de contraspionaj din Bucureşti, iar ulterior a fost trimis ca agent civil al poliţiei militare în armata 3 românească, care în acea perioadă se găsea pe frontul româno-sovietic, fapt pentru care în anul 1946 a fost condamnat de Tribunalul militar al MAI al RSSM pe art. 54-1”a” la 10 ani de detenţie. Ambii la momentul dat îşi ispăşesc pedepsele.

 În urma controlului efectuat s-a stabilit, că MATCOVSCHII Z.G., soţia acestuia MATCOVSCHII M.P. şi nepotul  MATCOVSCHII I.M. din anul 1950 se află în casa invalizilor la întreţinerea deplină a statului şi nu sunt apţi de muncă.

În martie 1954 pe încheierea Serviciului special 1 al MAI al RSSM şi sancţiunea procurorului RSSM s-a făcut un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, deoarece a fost deportat minor, iar referitor la MATCOVSCHII Z.G. şi soţia acestuia MATCOVSCHII M.P., în legătură cu inexistenţa rudelor, care ar putea să-i întreţină, restricţiile rămîn în vigoare.

Totodată, conform informaţiei SR a MAI din Scovorodinsc, regiunea Amur, în Moldova locuieşte fiica lui MATCOVSCHII – FLOREA Sofia Zaharovna, stabilită în satul Rădulenii Vechi, raionul Floreşti, lucrează în colhoz colhoznică de rînd, materiale compromiţătoare asupra ei nu sunt. Ea şi-a exprimat dorinţa să-şi ia părinţii la întreţinere, fapt despre care a depus o cerere scrisă la SRM a MAI al RSSM. Avînd în vedere, că la locul de deportare familia MATCOVSCHII se află la întreţinerea deplină a statului, pe cînd fiica FLOREA S.Z. doreşte să-i întreţină,                             

C O N S I D E R : A face un demers către MAI al URSS şi procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui MATCOVSCHII Zahar Grigorievici, anul naşterii 1870, soţia acestuia MATCOVSCHII Maria Procopievna, anul naşterii 1884 şi nepotului  MATCOVSCHII Ivan Mihailovici, anul naşterii 1946, cu permisiunea de a pleca la fiica FLOREA S.Z.
Împuternicitul executiv superior al MAI al RSSM  căpitanul                                                                    (KOROTKOV) De acord:           Şeful Serviciului 1           al MAI al RSSM           locotenent-colonelul                                                    (BATIŞCEV)                                                                    F.3085, inv.1, d.785, f. 22 – 23                                    *                           *                          *

La MAI al RSSM s-a adresat cetăţeana COJOCARI Evghenia Efimovna cu o cerere, în care roagă să se anuleze deportarea şi să se permită întoarcerea cu traiul în RSSM a mamei ei GROZA I.G. din cauza incapacităţii de muncă şi a singurătăţii.

 Din materialele pe dosar s-a stabilit, că GROZA I.G., este soţia condamnatului GROZA Efim Harlampievici, care în perioada ocupaţiei româno-germane(ca sa vezi!) a denunţat jandarmeriei române pe preşedintele sovietului sătesc RUSU şi secretarul BOCINSCHII, care au fost judecaţi de autorităţile ocupanţilor.

La 14 august 1945 GROZA E.H. a fost condamnat de Tribunalul militar al MAI la 10 ani de LCM, iar la 30 decembrie 1945 el a murit. În anul 1949  cu sancţiunea procurorului RSSM GROZA Ioana Grigorievna, anul naşterii 1884, a fost evacuată(vedeţi ce joc de cuvinte?

Evacuata in loc de deportată-Al.M), iar la 30 noiembrie 1949 la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS a fost condamnată, ca membru al familiei unui colaboraţionist, la deportare în regiunea Kurgan, unde se află pînă în prezent. Avînd în vedere, că GROZA I.G. este de vîrstă înaintată, în deportare este singură şi nu e în stare să se întreţină material, soţul ei a murit în detenţie, iar în satul Rogojeni, raionul Cotiujeni, RSSM, locuieşte fiica ei COJOCARI Evghenia Efimovna, care roagă despre eliberarea mamei sale, doreşte s-o ăntreţină şi nu pretinde la averea confiscată a acesteia,                             

 C O N S I D E R : A face un demers către Judecătoria Supremă a URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui GROZA Ioana Grigorievna, anul naşterii 1884, şi a-i permite să se întoarcă în RSSM la fiica COJOCARI.
Împuternicitul executiv superior al MAI al RSSM  căpitanul                                                                    (KOROTKOV) De acord:           Şeful Grupului operativ           al MAI al RSSM           colonelul                                                                        (SOROCA)
                                                                    F.3085, inv.1, d.785, f. 24 – 25
  *                    *                    *
Membrul familiei unui colaboraţionist CHIRHAN Vasilisa Vladimirovna, anul naşterii 1898, prin hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă MSS al URSS din 02.11.1949 a fost deportată în raionul Iurghinsk, regiunea Tiumeni. Soţul ei – CHIRHAN Vladimir Ivanovici, anul naşterii 1892, pentru activitate colaboraţionistă în iulie 1945 a fost condamnat de Tribunalui militar al MAI al RSSM la 10 ani de LCM, unde se află la moment nu se cunoaşte.
În cererea, adresată Ministerului Afacerilor Interne al RSSM, CHIRHAN V.V. roagă să i se anuleze deportarea şi să i se permită să se întoarcă la locul anterior de trai – satul Boghiceni, raionul Cărpineni, RSSM, în întreţinerea surorii sale FRUNZE Arghira Vladimirovna, motivînd prin faptul, că în legătură cu vîrsta înaintată şi sănătatea precară ea nu este aptă de muncă şi în prezent nu este în stare să se asigure material.

La cerere CHIRGAN anexează copia certificatului privind incapacitatea de muncă, eliberată în octombrie 1953 de către ambulatoriul raionului Iurghinsk, regiunea Tiumeni şi acceptul scris al surorii sale de a o întreţine, certificat de către sovietul sătesc Boghiceni, raionul Cărpineni, RSSM.
Avînd în vedere cele expuse,                              C O N S I D E R : A face un demers către Judecătoria Supremă a URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui  CHIRGAN Vasilisa Vladimirovna şi a-i permite să plece în RSSM, raionul Cărpineni, satul Boghiceni, în întreţinerea surorii sale FRUNZE Arghira Vladimirovna.
Colaboratorul MAI al RSSM  sublocotenentul                                                          (SMIRNOV)
De acord:           Şeful Grupului operativ           al MAI al RSSM           colonelul                                                                        (SOROCA)
                                                                   F.3085, inv.1, d.785, f. 28 – 29                             *                           *                             *
Din Direcţia MAI din regiunea Tiumnei a parvenit cererea deportatei BRAILOVSCAIA I.D., în care ea roagă să fie eliberată din deportare în legătură cu vîrsta înaintată şi inaptitudinea de muncă, şi să i se permită să plece în RSSM la sora sa KRAVCENKO Ksenia Dmitrievna, care acceptă s-o întreţină (p.d. 5, 10-11). Din materialele duplicatului dosarului se vede, că BRAILOVSCAIA, prin hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă Ministrul securităţii de stat al URSS din 22 octombrie 1949, a fost deportată ca membru al familiei unui colaboraţionist în regiunea Tiumeni la supravegherea organelor MAI.          

 Soţul ei – BRAILOVSCHII Andrei Safonovici, anul naşterii 1890, şi fiul BRAILOVSCHII Grigorii Andreevici, anul naşterii 1919, locuind pe teritoriul temporar ocupat al RSSM în anul 1941 în satul Gîsca, au stabilit legături cu organele de reprimare române, sistematic în casa lor primeau jandarmi români, cu care serveau băuturi alcoolice, în rezultat BRAILOVSCHII A.S., care provine din culaci, în anul 1942 a denunţat jandarmilor români pe activistul sovietic SAFRONOV Ivan, care a fost arestat, iar apoi condamnat la detenţie. Fiul lui – BRAILOVSCHII G.A. în anul 1943 a denunţat jandarmilor români pe activiştii sovietici BAKUMENKO şi MAKARENKO, care ulterir de mai multe ori au fost arestaţi şi bătuţi.           În baza celor expuse tatăl şi fiul BRAILOVSCHII, la 24 august 1945, au fost condamnaţi de Tribunalui militar al NKVD al RSSM pe art. 54-1”a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM şi 5 ani de interdicţie de drepturi fiecare (p.d.1, 2).       

    Din materialele duplicatului dosarului, de asemenea, se vede, că BRAILOVSCAIA nu este la evidenţa Direcţiei MAI din regiunea Tiumeni şi Direcţia MAI nu este împotriva eliberării ei (p.d. 3).           Avînd în vedere din materialele pe dosar, că BRAILOVSCAIA a fost deportată corect, precum şi faptul, că din motive de sănătate nu poate de loc să lucreze şi că este luată la întreţinere de sora ei KRAVCENKO Axinia Dmitrievna, care locuieşte în satul Chiţcanii Noi, raionul Bender, RSSM,
                                              C O N S I D E R : A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui  BRAILOVSCAIA Irina Dmitrievna şi a-i permite să plece în satul Chiţcanii Noi, raionul Bender, RSSM, la întreţinerea surorii sale KRAVCENKO Axinia Dmitrievna.
Împuternicitul executiv superior al MAI al RSSM – maiorul                                    (CERNEAVSKII)                                                                     De acord:           Şeful Secţiei 4 a Serviciului Special 1           Al MAI al RSSM – locotenentul superior              (GAVREV)
          Şeful Serviciului 1           al MAI al RSSM           locotenent-colonelul                                                    (BATIŞCEV)
                                                                   F.3085, inv.1, d.785, f. 30 – 31                          *                               *                          *
  PAVLOVSKII P.I., în perioada ocupaţiei temporare a teritoriului RSSM de către cotropitorii româno-germani, în anul 1941 l-a denunţat pe fostul preşedinte al Sovietului sătesc TOMAŞEVSCHII şi pe activiştii SERKOVSKII, ZAVOŢKOI şi alţii, care au fost condamnaţi de judecata română la diferite termene de detenţie.

 În octombrie 1949, prin hotărîrea Şedinţei Speciale pe lîngă fostul MSS al URSS, soţia lui PAVLOVSKII P.I. – PAVLOVSKAIA Domnica Niciforovna, anul naşterii 1883, ca membru al familiei unui colaboraţionist a fost deportată în regiunea Cita, sub supravegherea organelor MAI.

 Pe numele Preşedintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS, de la deportată PAVLOVSKAIA D.N., a parvenit o cerere, în care ea roagă să fie eliberată din deportare şi să i se permită să plece în RSSM la rudele sale, motivînd prin faptul, că are o vîrstă înaintată, sănătatea precară şi din cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă. În deportare locuieşte singură şi nu se poate asigura material.

 În dosar este acordul ginerelui lui PAVLOVSKAIA D.N. – CEAIKOVSKII Ivan Iacovlievici (invalid de război), care îşi asumă obligaţiunea de a o asigura material şi a o întreţine pe PAVLOVSKAIA D.N.

Avînd în vedere, că PAVLOVSKAIA D.N. are o vîrstă înaintată, sănătatea precară şi din cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă, în deportare locuieşte singură şi nu se poate asigura material, precum şi faptul, că o ia la întreţinere ginerele CEAIKOVSKII I.I.,                             

C O N S I D E R : A face un demers către MAI şi Procuratura URSS privind eliberarea din deportare a lui PAVLOVSKAIA Domnica Niciforovna, anul naşterii 1883, şi să i se permită întoarcerea în RSSM, la ginerele său CEAIKOVSKII Ivan Iacovlievici, care locuieşte în satul Cuconeştii Noi, raionul Bratuşeni, RSSM.
Împuternicitul executiv superior al Serviciului Special 1 al MAI al RSSM – locotenentul superior                     (PCELNIKOV)                                                                     De acord:           Şeful Secţiei 4 a Serviciului Special 1           Al MAI al RSSM – locotenentul superior                   (GAVREV)
          Şeful Serviciului 1           al MAI al RSSM           locotenent-colonelul                                                    (BATIŞCEV)
                                                                   F.3085, inv.1, d.785, f. 34 – 35                                *                         *                            *
În iulie 1949, din satul Sadova, raionul Călăraşi, RSSM, au fost evacuate : TERTIUK Ana Fiodorovna, anul naşterii 1930, surorile ei – TERTIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1932 şi TERTIUK Tatiana Fiodorovna, anul naşterii 1935, şi la 22 octombrie 1949 (proces-verbal nr. 606) au fost condamnate la Şedinţa Specială pe lîngă MSS al URSS, ca membri ai familiei unui colaboraţionist, la deportare în regiunea Kurgan.

 Din materialele pe dosar se vede, că tatăl lor, TERTIUK Fiodor Gheorghievici, anul naşterii 1895, locuind pe teritoriul temporar ocupat, era comandantul aşa numitului grup „Noua echipă”, creat de autorităţile ocupanţilor pentru lupta cu paraşutiştii sovietici. Îi învăţa pe membrii acestei echipe arta militară şi metodelor de luptă cu partizanii.

În 1944 TRETIUK participa activ la raidul organizat de ocupanţi pentru capturarea partizanilor sovietici, unul fiind prins şi împuşcat de jandarmi.
TERTIUK F.G. a fost arestat la 03.12.1945 de către Judecătoria Supremă a RSSM pe art. 54-3 al CP al RSSU şi condamnat la 10 ani de LCM. Copiii deportaţi ai lui TERTIUK F.G. sunt copiii de la prima soţie, a doua soţie DODON – TRETIUK Maria Constantinovna, anul naşterii 1910, cu trei copii, nu a fost deportată şi locuieşte în satul Sadova, raionul Călăraşi, RSSM.

 De la locul de deportare , secţia „P” a Direcţiei MAI din regiunea Kurgan informează, că la locul de deportare a sosit nu TRETIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1932, ci TRETIUK Evghenia  Fiodorovna, anul naşterii 1936, iar Varvara a rămas să locuiască  în satul Sadova, raionul Călăraşi, RSSM, la mătuşa VULPE Evghenia Grigorievna.

În urma controlului suplimentar s-a stabilit, că în anul 1949 au fost deportaţi : TERTIUK Ana Fiodorovna, anul naşterii 1930, TERTIUK Tatiana Fiodorovna, anul naşterii 1935 şi TERTIUK Evghenia Fiodorovna, anul naşterii 1936 , iar TRETIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1943, a rămas să locuiască la locul său de trai, locuieşte la redele VULPE E.G., învaţă la şcoală. Astfel, în loc de TRETIUK Varvara a fost deportată TERTIUK Evghenia.

După cum se vede din procesul-verbal al interogării lui TRETIUK Varvara- Evghenia la evacuare li s-a anunţat că vor fi deportate trei şi, făcîndui-se milă de sora minoră, ea a plecat de bună voie în locul acesteia. Avînd în vedere, că copiii lui TRETIUK F.G. locuiau separat de mama lor vitregă, care nici nu a fost deportată, la locul deportării se află fără părinţi şi faptul, că condamnata TRETIUK Varvara Fiodorovna locuieşte în Moldova şi anul ei de naştere este 1943 şi nu 1932, iar TERTIUK Evghenia Fiodorovna, care locuieşte în deportare, nu a fost judecată de Şedinţa Specială,                            

  C O N S I D E R : A considera posibil de a face un demers către MAI al URSS privind anularea restricţiilor de deportare lui TERTIUK Ana Fiodorovna, anul naşterii 1930, TERTIUK Tatiana Fiodorovna, anul naşterii 1935.

 A scoate de la evidenţa deportaţilor pe TRETIUK Varvara Fiodorovna, anul naşterii 1943, iar pe TERTIUK Evghenia Fiodorovna, anul naşterii 1936, a fi elibera de deportare ca deportată neîntemeiat. Dosarul cu materialele controlului şi încheierea a-l îndrepta pentru decizie finală la Serviciul „P” al MAI al URSS.
Inspectorul superior al Secţiei 3 a Serviciului Special 1 al MAI al RSSM – locotenentul                      (CEREPANOV)                                                             De acord:           Şeful Serviciului Special 1           al MAI al RSSM – locotenent-colonelul                   (RONIS)
                                                                   F.3085, inv.1, d.785, f. 38 – 40

*                     *                      * S-a stabilit,că SAFRONI I.I. în trecut a fost membru activ al partidului român fascist cuzist, personal atrăgea în organizaţie noi membri, participa la congresele cuziştilor Rămînînd cu traiul pe teritoriul temporar ocupat al RSSM,  susţinea legături suspecte cu jandarmeria română.

În februarie 1950, conform hotărîrii Şedinţei Speciale pe lîngă fostul MAI al URSS, soţia lui SAFRONI I.I. – GÎNCU Irina Grigorievna, anul naşterii 1895, ca membru al familiei unui naţionalist, a fost deportată în regiunea Tiumeni sub supravegherea organelor MAI.

 Soţul lui GÎNCU I.G. – SAFRONI Ivan Ivanovici nu a fost deportat, din ce cauză nu se vede din materiale. În prezent, după cum reiese din depoziţiile lui SARNURA Evghenia Ivanovna, SAFRONI locuieşte în satul Poiana, raionul Corneşti, lucrează fierar.

De la GÎNCU (nume schimonosit de ruşi, corect Hâncu-Al.M) Irina Grigorievna a parvenit o cerere, în care ea roagă să fie eliberată din deportare şi să i se permită să plece cu traiul în Moldova la rudele sale, motivînd prin faptul, că este de vîrstă înaintată, este bolnavă şi din cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă.

 Din materialele parvenite de la Direcţia MAI din regiunea TIUMENI se vede, că GÎNCU într-adevăr din cauza sănătăţii şi bătrîneţii nu este aptă de muncă, la locul deportării locuieşte singură, material nu este asigurată. În dosar se află acceptul fiicelor lui GÎNCU – SAROTURA Evghenia Ivanovna, anul naşterii 1920 şi GURGHIŞ Maria Ivanovna, care se obligă să-şi întreţină mama GÎNCU Irina Grigorievna şi s-o asigure material. Avînd în vedere, că GÎNCU I.G. este de vîrstă înaintată, este bolnavă şi din cauza bătrîneţii nu este aptă de muncă, precum şi faptul, că la locul deportării locuieşte singură, iar în Moldova locuiesc fiicele ei, care doresc s-o întreţină,                             

C O N S I D E R : A face un demers către MAI şi Procuratura URSS  privind anularea restricţiilor de deportare lui GÎNCU Irina Grigorievna, anul naşterii 1895, cu permisiunea de a se întoarce cu traiul în RSSM la fiicele sale SAROTURA Evghenia Ivanovna şi GURGHIŞ Maria Ivanovna, care  locuiesc în satul Poiana, raionul Corneşti, RSSM. Averea confiscată nu va fi restituită.
Împuternicitul executiv superior al Serviciului Special 1 al MAI al RSSM – locotenentul superior   (PCELNIKOV)                                                                  De acord:           Şeful Secţiei 4 a Serviciului Special 1           Al MAI al RSSM – locotenentul superior                   (GAVREV)                     Şeful Serviciului Special 1           al MAI al RSSM – locotenent-colonelul                   (RONIS)                                                                     F.3085, inv.1, d.785, f. 43 – 44  *           *           * Cred că vă daţi bine seama, că respectivii nu sunt altceva decât nişte eroi necunoscuţi, nişte oameni, care au dat dovadă de o mare bărbăţie şi patriotism. La morminele acestor victime trebuie sa ne închinăm şi nu cum mai continuă unii să se inchine la matahala ceia de granit, numit soldatul sovietic ocupant.                                    
                                                          

 ( va urma) Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist (mun.Chişinău)

  Sursa: www.Tribuna-Basarabiei.ro

 

Filed Under:

13/06/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: