CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Nu trebuie uitată ziua în care Rusia a cotropit și anexat Basarabia și Nordul Bucovinei, sfâșiind România noastră

Despre ziua de 28 iunie 1940 au curs râuri de minciuni în Basarabia şi în spaţiul sovietic şi, din păcate, mai continuă să curgă. Ideologia comunistă şi propaganda rusească au transformat tragedia poporului român dezmembrat şi umilit la el acasă, într-o mare sărbătoare oficială şi un prilej de bucurie pentru „eliberatori” şi sclavi. 

Oricare alt punct de vedere, în afară de cel al Moscovei, asupra zilei de 28 iunie, însemna pentru orice moldovean în perioada de ocupaţie, excluderea din viaţa socială, prigonire, închisoare şi Siberia. 

Spaima de a spune adevărul despre ziua de 28 iunie 1940 a fost atât de mare, încât şi astăzi, după 30 de ani de relativă libertate, se tace sau se perpetuează minciunile din timpul Uniunii Sovietice, scrie jurnalistul unionist basarabean Alecu Reniță, în https://www.podul.ro.

Cea mai urâtă, rău mirositoare şi scârboasă minciună scornită de Kremlin despre ziua de 28 iunie a fost că în acea zi neagră, nenorocită şi blestemată din vara anului 1940, românii basarabeni şi bucovineni, au fost chipurile ”salvaţi” şi ”eliberaţi” de către ruşi de sub talpa nemiloasă şi jugul „ocupanţilor români”. 

Cărţile şi manualele ticluite de „eliberatori” plesneau de ură împotriva românilor şi a României, o ţară burgheză care „s-a folosit de slăbiciunea imperiului ţarist din 1917 şi a ocupat Basarabia, rupând-o cu forţa de la Rusia”.

Din acele manuale jegoase, amestecate cu o oribilă propagandă antiromânească, s-au scurs cele mai toxice deşeuri care au otrăvit mintea, sufletul şi cugetarea a milioane de fraţi, care încetul cu încetul au devenit ostaticii teoriei staliniste care pretindea că moldovenii şi românii ar fi două naţiuni diferite care vorbesc două limbi diferite, că România ar vrea să-i asimileze, să-i transforme pe moldoveni în români etc. 

În fiecare clipă, oră, zi, săptămână, timp de o jumătate de secol, românilor basarabeni si bucovineni li se băga pe gât de propaganda sovietică (radio, TV, presa scrisă, manuale, întruniri, evenimente) care spunea că jandarmul român are insomnie şi stă ascuns pe dreapta Prutului şi aşteaptă momentul potrivit ca să-l treacă şi să ocupe Basarabia.În fapt, ca moldovean, nu erai considerat cetăţean sovietic deplin, dacă nu îţi scăpărau ochii de ură atunci când rosteai cuvântul România. 

Şi după prăbuşirea URSS, triada trădătoare Lucinschi-Voronin-Dodon, a avut misiunea – sub masca apărării statalităţii moldave şi creării naţiunii civice moldovenești – să promoveze moldovenismul stalinist, să cultive ura faţă de tot ce e românesc, să păstreze în Constituţie art.13 care proclamă ”limba moldovenească”drept limbă oficială în statul R.Moldova şi să scuipe conştient pe istoria şi identitatea propriului popor. 

E o ruşine imensă să ajungi în secolul XXI, să stai în genunchi, să lingi talpa care te-a strivit şi să-i mulţumeşti Moscovei că te-a rupt de la părinţi, deportându-te într-un orfelinat sau lagăr de concentrare.

La 28 iunie s-au împlinit 82 de ani de când defuncta Uniune Sovietică a dezmembrat România noastră şi poporul român. Uniunea Sovietică a dispărut, dar nu şi nedreptăţile pe care le-a făcut împotriva unităţii și a existenței însăși a naţiunii române. 

Minciunile despre „eliberarea” Basarabiei şi Bucovinei de către tancurile ruseşti vor trece definitiv în manualele de psihiatrie, iar ziua de 28 iunie va fi declarată zi de doliu naţional în toată România și va rămâne şi după reîntregirea naţiunii.

Ea va fi ca un dangăt de clopot în memoria tuturor celor care au păstrat fiinţa românească în timpuri de restrişte, dar şi ca un avertisment tuturor cominterniștilor de pe ambele maluri ale Prutului, guvernanților, colaboraţioniştilor, cozilor de topor, slugilor şi vorono-dodoniştilor care se dezic de Identitatea, Istoria, Neamul şi Ţara lor. 

26/07/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Românii uitați în imperiul răului

La 27 martie 1918 a avut loc Unirea Basarabiei cu Tara-Mama. Exista destui romani care nu pot uita acest act extraordinar, Basarabia fiind prima provincie instrainata care, in anul 1918, s-a unit cu Romania. In amintirea evenimentului de atunci, un roman de peste Prut, Mihai Prepelita, si-a lansat la Casa Titulescu din Bucuresti, volumul “Romanii uitati in imperiul raului / Dincolo si dincoace de sarma ghimpata”, aparut la Editura Printech.

Cel mai interesant, chiar foarte spectaculos capitol al cartii este de departe cel intitulat “Prizonierii romani din Siberia”, semnat de diplomatul Victor G. Cadere si reprodus pentru prima oara in intregime de Mihai Prepelita. Diplomatul s-a implicat activ in salvarea romanilor din fosta armata austro-ungara si din Basarabia, aflati in indepartatul si putin ospitalierul pamant al Siberiei.

Dupa cum se stie, mai multi romani ce cazusera prizonieri la rusi au reusit in primavara anului 1917 sa se formeze in Corpul Prim de Voluntari ale carui unitati au luptat cot la cot cu oastea Regatului. Insa actiunea de recrutare a voluntarilor romani in Rusia, care intampinase de la inceput greutati din partea autoritatilor rusesti-aliate a trebuit sa inceteze total atunci cand Rusia a cazut prada bolsevismului, iar armatele Puterilor Centrale ocupasera Ucraina, intrerupand orice legatura cu Romania. In aceste imprejurari, ofiterii ardeleni, conferentiari raspanditi prin diverse colturi ale Rusiei s-au intors care cum au putut in tara, iar cei mai multi au preferat sa ramana si sa impartaseasca mai departe destinul marei mase de soldati romani, ramasi inca in lagarele rusesti, mai ales ca se ivea posibilitatea de a duce lupta mai departe pe frontul francez, asa cum fagaduise generalul Berthelot in trecerea sa prin Rusia, martie 1918, diferitilor reprezentanti ai nationalitatilor ce luptau pentru eliberarea lor de sub dominatia austro-ungara.

In tot decursul anului 1919 s-au facut sfortari pentru evacuarea din Siberia, dar numai ca rezultat al initiativelor particulare ale statelor aliate; astfel, s-au evacuat 14.436 cehi, aproximativ 3.000 italieni, 875 diversi. Dupa mai multe incercari ale statului roman, cum chestiunea evacuarii devenea tot mai presanta cu cat timpul trecea, s-a ajuns la concluzia ca numai prin trimiterea unui imputernicit al guvernului roman la fata locului se poate astepta rezolvarea urgenta a acelei importante chestiuni. In acest sens, guvernul roman a hotarat trimiterea lui Victor G. Cadere ca delegat, cu depline puteri, pentru repatrierea voluntarilor si a prizonierilor din Siberia.

Plecarea Misiunii de Repatriere spre Siberia a avut loc la Paris la sfarsitul lunii ianuarie 1920, cand telegramele aratau ruinarea regimului Kolceak si succesele tot mai mari ale bolsevicilor. Tocmai pentru ca imprejurarile se aratau tot mai potrivnice, Misiunea s-a simtit datoare sa ajunga foarte curand in contact cu romanii din Siberia si cu generalul Janin, ceea ce s-a si intamplat in ziua de 15 aprilie 1920 in Harbin. De la aceasta data pana la 11 mai 1921, Misiunea Romana in Siberia a repatriat aproximativ 5000 de romani. Despre romani se raportase ca s-ar gasi in numar de aproximativ 2500 in jurul Irkutskului. Gratie abnegatiei lui Victor G. Cadere, transporturile pe mare s-au efectuat din Vladivostok la porturile europene. Spre cinstea lor, autoritatile japoneze le-au asigurat romanilor din Extremul Orient tot concursul.

Dupa cum precizeaza Victor G. Cadere in raportul sau, in pofida greutatilor de nedescris, a fost infiintata acolo si Sectia Culturala a Misiunii Romane, continuatoarea sectiei respective din Legiunea Romana.

Inca din timpul formarii corpului voluntar in Siberia aparea la Ekaterinburg ziarul “Gazeta Transilvaniei”, iar cu formarea Legiunii a inceput sa apara la Irkutsk gazeta “Neamul romanesc”.

Aceste publicatii urmau un scop de propaganda pur national, care era necesara prin imprejurarea ca prizonierii romani stateau sub influenta miscarilor din lagare, in general unguresti si sub actiunea ideilor bolsevice, de la care romanii trebuiau deturnati. Considerand faptul ca Misiunea avea de intretinut si prizonierii supusi romani de diferite nationalitati, oameni cu sufletul zdruncinat de cele ce vazusera in Rusia, dezorientati de noua lor situatie si agitati de agentii Crucii Rosii maghiare, a fost creata pe langa birourile Misiunii si o sectie culturala, avand ca organ de propaganda si informatii gazeta “Tara noastra”. Li s-a explicat celor de alte nationalitati ca Statul roman primeste cu dragoste si bunavointa toti cetatenii tarii.

Cartea lui Mihai Prepelita ar trebui intens mediatizata nu numai pentru acest raport al activitatii exceptionale, profund patriotice, a lui Victor G. Cadere, ci si pentru celelalte materiale prezente in paginile ei. Se poate spune ca aparitia volumului “Romanii uitati in imperiul raului / Dincolo si dincoace de sarma ghimpata” este un eveniment cultural.

Publicat de Dragoş Galbur in 29 martie 2010

Blog Basarabia dupa independenta

29/03/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Soarta deputaţilor moldoveni din Sfatul Ţării care a hotarat Unirea cu Romania

Deputaţii Sfatului Ţării şi Lavrenti Beria

Faimosul dosar cu nr. 824 (care se păstrează în arhiva Serviciului de Informaţie şi Securitate al R. Moldova), intentat celor 13 deputaţi în Sfatul Ţării şi unui fost ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, capturaţi de bolşevici în vara anului 1940, avea să facă un drum la Moscova, pentru aprobare. De fapt, nimic surprinzător, întrucât orice mişcare în Basarabia de după 28 iunie 1940 trebuia aprobată de metropolă.

De data aceasta, NKVD-istul nr. 1 al RSS Moldoveneşti, maiorul Sazîkin, atribuind acestui dosar o importanţă deosebită, îl expediază comisarului poporului al Afacerilor Interne din Uniunea Sovietică, Lavrenti Pavlovici Beria, pentru a i se permite organizarea unui proces public. La sigur, Sazîkin a urmărit şi un scop propriu – o steluţă pe epoleţi sau o altă recompensă, căci, considera el, capturarea acestor demnitari a fost o operaţie de succes a nou-formatului NKVD moldovenesc.
Iată ce îi scria Sazîkin lui Beria:

Strict secret
Comisarului Poporului al Afacerilor Interne din Uniunea Sovietică,
Comisarului Securităţii de Stat de rangul I
Tov. Beria L. P.
Vă expediez pentru examinare dosarul penal referitor la 14 persoane, membri activi ai mişcării contrarevoluţionare „Blocul Moldovenesc” şi „Sfatul Ţării”.
 

În dosar sunt incluşi:
1. Uncu Feodor Mihailovici, 1887 anul naşterii, fost deputat în „Sfatul Ţării”, până la arest a fost funcţionar înalt.
2. Cojuhari Feodor Petrovici, 1879 a. n., colonel al armatei ţariste. Ministru al Apărării în „Sfatul Ţării”. Ulterior a fost deputat în Parlamentul României.
3. Neaga Feodor Ivanovici, 1878 a. n., până la arest a fost moşier.
4. Bodescu Vladimir Gheorghievici, 1868 a. n., naţionalist de marcă. Procuror al Curţii de Apel.
5. Ignatiuc Ivan Gheorghievici, 1893 a. n., până la arest a fost moşier.
6. Sinadino Pantelimon Victorovici, 1875 a. n., din 1907 până la 1917 membru al Dumei de Stat a fostei Rusii Ţariste. Moşier. Până la 1918 avea 4.500 ha.
7. Bivol Constantin Vasilievici, 1885 a. n., moşier.
8. Codreanu Ivan Stepanovici, 1879 a. n., până la arest a fost moşier.
9. Cotelli Emanuil Grigorievici, 1883 a. n., fost ofiţer al armatei ţariste, până la arest a fost moşier.
10. Ştirbeţ Luca Dimitrievici, 1889 a. n. , membru marcant al partidului ţărănist, până la arest a fost moşier.
11. Baltaga Alexandr Stepanovici, 1861 a. n., fost deputat în „Sfatul Ţării”, are 12 ordine şi medalii ale guvernului român, până la arest a fost mitropolit al Basarabiei.
12. Secara Nicolai Grigorievici, 1894 a. n., fost locţiitor al Ministrului Apărării în „Sfatul Ţării”. Până la arest a fost moşier.
13. Turcuman Grigorii Nicolaevici, 1890 a. n., fost ofiţer al armatei ţariste. Până la arest a fost moşier.
14. Botnariuc Stepan Mefodievici, 1875 a. n., membru marcant al partidelor burgheze. Până la arest a fost moşier.
 

În timpul cercetărilor, s-a confirmat întrutotul că aceste persoane, în anul 1918, au săvârşit ruperea cu forţa a Basarabiei de la Uniunea Sovietică şi au alipit-o la România, fapt pentru care au primit de la guvernul român câte 50 ha fiecare.
Plus la aceasta, aceste persoane au exercitat o activitate contrarevoluţionară pe teritoriul Basarabiei până în ziua venirii Armatei Roşii.Activitatea lor criminală în faţa poporului moldovenesc a fost demonstrată întrutotul, atât prin materialele anchetei, cât şi prin documentele ridicate din arhiva de stat română şi arhiva siguranţei.
Atribuind acestui dosar o importanţă politică mare, dar şi de agitaţie pentru truditorii Moldovei, prin vânzarea făţişă a Basarabiei prin intermediul afacerilor tainice a „Blocului Moldovenesc” cu guvernul român şi Rada Ucraineană, rog să aprobaţi organizarea unui proces public pentru acest caz.
 

Dosarul penal nr. 824, în 3 volume, privind participanţii contrarevoluţionari din „Blocul Moldovenesc” şi Sfatul Ţării.
Comisarul Poporului al Afacerilor Interne din RSSM, maior al Securităţii de Stat Sazîkin.
15 septembrie 1940
Nr. 603
or. Chişinău

Dar incredibil: dosarul, după ce se află mai mult de patru luni la Moscova, se întoarce la Chişinău, fără careva indicaţii. Lavrenti Beria nu avea timp să se ocupe şi de soarta celor 14 nefericiţi basarabeni. Veneau vremuri tulburi peste URSS.
Derutat că n-a primit nicio indicaţie, anchetatorul Cerepanov constată acest fapt printr-un certificat.

Certificat
Dosarul de anchetă nr. 824, privind învinuirea foştilor membri ai guvernului contrarevoluţionar „Sfatul Ţării” şi „Blocul Moldovenesc”, a fost expediat la NKVD URSS, unde s-a aflat de la 15 septembrie 1940 până la 28 ianuarie 1941.
Cauzele reţinerii acestuia la NKVD URSS nu sunt cunoscute nouă.
Anchetator superior al secţiei anchetă a NKVD RSSM,
locotenent inferior al Securităţii de Stat Cerepanov.
17.II.1941.

Nu s-a reuşit desfăşurarea unui proces public. Dar, şi fără procesul public, figuranţii acestui dosar n-au supravieţuit. Toţi au fost exterminaţi în gulagurile sovietice.
Iată soarta lor:
1.Teodor Uncu (n. 1881, com. Isacova, jud. Orhei – † 22.XI.1940, penitenciarul din Chişinău);
2. Teodor Cojuhari (n. 3.V.1879, or. Chişinău – † 23.I.1941, penitenciarul din Chişinău);
3. Teodor Neaga (n. 8.III.1880, com. Suruceni, jud. Chişinău – † 6.XII.1941, Gulag, Penza, Rusia);
4. Vladimir Bodescu (n. 4.III.1868, com. Durleşti, jud. Chişinău – † 28.XI.1941, Gulag, penitenciarul nr. 4 din or. Cistopol, RASS Tătară);
5. Ion Ignatiuc (n. 15.II.1893, com. Prepeliţa, jud. Bălţi – † 26.I.1943, Gulag, RASS Tătară);
6. Pantelimon Sinadino (27.VII.1875, Chişinău – † Gulag, URSS, ?);
7. Constantin Bivol (n. 10.III.1885, com. Costeşti, jud. Chişinău – † 12.III.1942, Gulag, penitenciarul nr. 4 din or. Cistopol, RASS Tătară);
8.Emanuil Cotelli (n. 25.I.1883, com. Zgărdeşti, jud. Bălţi – † 18.II.1943, Gulag, penitenciarul nr. 5 din or. Sverdlovsk, URSS);
9.Luca Ştirbeţ (n. 7.II.1889, com. Cărpineni, jud. Chişinău – † 15.III.1942, Gulag, penitenciarul nr. 4 din or. Cistopol, RASS Tătară);
10. Alexandru Baltaga (n. 14.IV.1861, com. Lozova, jud. Chişinău – † 7.VIII.1941, Gulag, or. Kazan, RASS Tătară);
11. Nicolae Secara (n. 19.V.1894, com. Rudi, jud. Soroca – † 24.II.1942, Gulag, Penza, Rusia);
12. Grigore Turcuman (n. 20.X.1890, com. Tătărăuca Noua, jud. Soroca – † 28.V.1942, Gulag, Penza, Rusia);
13. Ştefan Botnariuc (n. 26.X.1875, com. Bălan, jud. Bălţi – † 22.VIII.1941, Gulag, Penza, Rusia).
Doar unul (Ion Codreanu, n. 1879, com. Ştefăneşti, jud. Soroca – † 15.II.1949, Bucureşti) a scăpat de masacru, fiind schimbat, în luna mai 1941, pe vestita ilegalistă comunistă Ana Pauker capturată de siguranţa română, care ulterior le-a adus multe belele românilor.
Cu excepţia lui Ion Codreanu, nici unul nu-şi are locul de veci stabilit, nici unul nu a fost înmormântat creştineşte.

Dr. în drept Mihai Taşcă,Chisinau

http://www.timpul.md/article/2009/05/07/1985

13/03/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: