CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Best of Klaus Iohannis. Citate nemuritoare din opera președintelui nostru iubit

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru klaus iohannis photos

 

 

 

 

Materialul de față are un singur scop: să repare o mare nedreptate care i s-a făcut președintelui Klaus Iohannis. Era nedrept să nu existe un „best of citate Iohannis”. De banalitățile lui Dan Puric e plin netul. La fel stă treaba și cu vorbele de duh ale lui Gică Hagi. Până și Tony Poptămaș e un izvor de la care se adapă triștii.

Numai președintele Iohannis nu avea o colecție de citate.

Și chiar merita. Omul emană truisme, nonsensuri și faulturi logice mai mult decât emană Cernobîlul radiații sau Puric, Hagi și Poptămaș truisme, nonsensuri și faulturi logice la un loc.

Probabil că ai râs și tu ieri, când l-ai auzit pe președintele Iohannis spunând că el și soția sa au avut o viața anterioară, în care și-au dorit să viziteze Ierusalimul. Pregătește-te să tot auzi din astea de-acum încolo. Omul e o mașină de produs astfel de aberații, un diesel perfect al truismelor, un campion.

Până s-o dea pe următoarea, ți-am pregătit un set cu chestiile ridicole pe care deja le-a spus, dar pe care e posibil să le fi ratat, pentru că, nu-i așa?, „A, nu s-a întâmplat nimic, doar vorbește Iohannis”.

Hai să n-o mai lungesc. Iată ce a grăit Klaus Iohannis:

despre vizita la Ierusalim:

„Soția mea Carmen și cu mine ne-am gândit de multe ori, în viața noastră anterioară, cum ar fi să venim la Ierusalim. Și iată, am venit într-o poziție care mă face să stau în fața dumneavoastră.” (Sursa – primul paragraf)

despre protestele Colectiv:

„Oamenii au ieșit, au protestat, au mers în diferite locuri, unde și-au spus nemulțumirile.” (Sursa – alineatul al șaselea).

despre armata României:

„Armata României este un bun ambasador al țării noastre!” (Sursa – penultimul paragraf).

despre misiunea armatei României în Afganistan:

„Misiunea dumneavoastră în Afganistan, într-o zonă care nu a mai cunoscut pacea de mai bine de trei decenii, este una dificilă, de normalizare a vieţii în această ţară.” (Sursa – paragraful trei).

despre relația dintre profesori și accesul la tehnologie:

„Accesul la tehnologie și informație face munca dascălilor mai ușoară, dar și mai complicată în același timp.” (Sursa – alineatul al șaptesprezecelea al discursului).

despre reforma învățământului:

„Iată că toate acestea (n.r. – problemele din învățământ) ne duc, cu siguranţă, la ideea nevoii unei reforme, dar reforme s-au tot făcut. Reforme s-au făcut în fiecare an aproape şi problemele au rămas, în mare, aceleaşi. Din acest motiv, eu, astăzi, vreau să propun un alt demers. Astăzi, propun să începem, printr-o largă consultare publică, o nouă reformă în învăţământ.” (Sursa – al patrulea paragraf).

despre cum vedea relația cu premierul și vicepremierul de la acea vreme, cărora, pe rând, le-a cerut să demisioneze (Victor Ponta, respectiv Gabriel Oprea):

„Instituţional, complexă.” (Sursa – antepenultimul paragraf).

despre poziția României față de refugiați:

„Poziția României, pe care o voi prezenta atât la summit, cât și Consiliul European extraordinar este poziția deja binecunoscută, nu avem motive să schimbăm această poziție.” (Sursa – al cincilea alineat).

despre nominalizarea unui înlocuitor al lui Ponta în funcția de premier:

„Ceea ce vrem să facem este să ne înțelegem asupra unei abordări. Prima dată, să știm cum abordăm chestiunea.” (Sursa – al șaselea alineat).

despre europarlamentarii români:

„Cu toţii reprezentăm acolo România şi cu cât o reprezentăm mai bine, cu atât mai bune vor fi şi rezultatele.” (Sursa – alineatul zece).

despre trimiterea în judecată a premierului aflat în funcție la acel moment:

„Sper să se analizeze situaţia cu toată răspunderea şi cei care pot veni cu soluţii, să vină cu soluţii.” (Sursa – ultimul paragraf).

despre prezența militară românescă în cadrul NATO, subiect discutat în cadrul unei ședințe CSAT:

„Toată lumea a fost evident de acord să participăm aşa cum se cuvine la forţele de intervenţie NATO, respectiv la diferitele acţiuni care se fac în acest context.” (Sursa – paragraful trei)

despre relația cu Liviu Dragnea, președintele principalului partid la guvernare:

„În esenţă, este bine, chiar foarte bine să existe un dialog politic.” (Sursa, al șaisprezecelea alineat).

despre integrarea europeană a Republicii Moldova:

„Reuşita procesului de integrare europeană a Republicii Moldova ţine în primul rând de Republica Moldova însăşi.” (Sursa – al cincilea paragraf al declarației).

despre relațiile NATO-Rusia:

„Este important de evitat ceva similar cu Războiul Rece şi este în acelaşi timp, sigur, important de găsit căi pentru continuarea unui dialog.” (Sursa – ultimul paragraf).

despre cum s-ar putea evita ieșirea Marii Britanii din UE:

„Poziţia României pe acest subiect este cunoscută, respectiv identificarea de soluţii la preocupările Marii Britanii în baza prevederilor din Tratatele Uniunii şi cu respectarea deplină a principiilor şi valorilor europene.” (Sursa – al nouălea alineat).

despre discuțiile avute cu Victor Ponta (premier la acea vreme) pentru salvarea Institutului Cantacuzino de la faliment:

„Da, am discutat, am discutat că mă voi implica și urmează, sigur, să cer lămuriri suplimentare, să avem discuţii în continuare.” (Sursa – al patrulea paragraf).

despre cum trebuie să continue lupta anticorupție:

„Lupta anticorupţie trebuie să continue în toată forţa și cu toată forţa.” (Sursa – alineatul al șaisprezecelea).

despre schimbările climatice:

„Schimbările climatice sunt o amenințare majoră pe care trebuie să o combatem.” (Sursa)

despre politică:

„Politică fără partide politice nu se poate, dar într-o democraţie, nici fără popor nu se poate.” (Sursa)

despre o clasă politică nouă:

„Fără oameni noi este greu de presupus că vom avea o clasă politică nouă.” (Sursa)

despre obiectivul sistemului de sănătate:

„Cred că obiectivul nostru major este o mai bună stare de sănătate a populației, incluzând aici și grupurile vulnerabile.” (Sursa – al zecelea paragraf).

despre români:

„Românii, oriunde trăiesc, aduc contribuţii însemnate.” (Sursa – penultimul paragraf)

despre educație:

„Dezbaterea națională pentru educație și cercetare este cu și pentru oameni.” (Sursa – paragraful 24 al discursului).

despre justiție:

„Justiția se înfăptuiește în numele legii, aşa este scris.” (Sursa – al șaselea paragraf).

despre noul site al Administrației Prezidențiale:

 

„Noul site al Administrației Prezidențiale este online. Cu un design modern și o interfață prietenoasă, vreau ca acest site să fie un pas spre o comunicare mai eficientă cu fiecare dintre dumneavoastră. Am inițiat această platformă pornind de la următoarele principii: mai multă transparență, navigare facilă, comunicare integrată.

Îmi doresc o Administrație Prezidențială funcțională și deschisă către cetățeni, iar noul site are o pagină dedicată unde îmi puteți transmite mesajele voastre. Vă invit pe noul http://www.presidency.ro!” (Sursa).

Sursa: https://www.vice.com/ro/article/ypdpqj/citatele-astea-din-klaus-iohannis

 

21/11/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 2 comentarii

Kelemen Hunor: „Acum e rândul să încercați și cu un maghiar!”

Imagini pentru kelemen hunor photos

Kelemen Hunor: „Ați încercat mult-mult cu președinți români, ați încercat și cu un președinte de etnie germană, acum e rândul să încercați și cu un maghiar!”

Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a declarat sâmbătă la Băile Homorod (HR) că una dintre provocările campaniei prezidențiale este ca mesajul său să ajungă și la români și le-a transmis acestora că, pentru „a fi mai bine” în România, trebuie să încerce să aleagă și un președinte de etnie maghiară, după ce au ales mai mulți români și un etnic german, relatează Agerpres.

„Eu cred că ați încercat mult-mult cu președinți români, ați încercat și cu un președinte de etnie germană, acum e rândul să încercați și cu un maghiar. Și va fi mai bine, sunt convins de acest lucru, fiindcă, dacă până acum nu v-a fost și nu ne-a fost bine cu foștii președinți sau nu a fost așa bine cum am fi vrut, haideți să încercăm cu mine.

În primul tur alegerea bună este să fiu votat eu, să fiu ales eu. În turul doi, dacă nu intru eu, mai avem timp să alegem răul mai mic”, a afirmat Kelemen Hunor, aflat sâmbătă la Băile Homorod, în județul Harghita.

Candidatul UDMR la Președinția României declară că mesajul său electoral se adresează atât românilor, cât și maghiarilor, considerând că dialogul interetnic și relațiile majoritate-minorități pot fi intensificate, pentru a demonstra că maghiarii nu sunt dușmanii României, ci că ei vor să construiască un viitor alături de români…

 

 

26/09/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

O realitate tristă: Republica Moldova este un stat eşuat. Unde şi când s-a greşit ?

 

Unire

 

 

Cu ce-am greşit în relaţia cu Republica Moldova?

 

La 6 mai 1990 avea să se întâmple Primul Pod de Flori, moment simbolic de o valoare istorică excepţională, ocazia cu care, pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, nu a mai fost nevoie de acte pentru a traversa frontierea româno-sovietică. 

Era o clipă de graţie într-o istorie făurită din atât de multe episoade tragice, era, pentru cei aproximativ 1.200.000 de români prezenţi de-alungul frotierei la Prut, un semn cert că Dumnezeu îşi întorsese în fine faţa spre ei şi că momentul unei mari împliniri istorice avea să fie de acum iminent.

“La Podul de Flori am văzut atâtea lacrimi de bucurie încât am înţeles că nici o sârmă ghimpată, nici un zid de beton, nici un fel de tancuri, nici un fel de Rusie nu ne vor despărţi niciodată! Lumea s-a întâlnit cu drag. A fost o zi de vis curat!” relata scriitorul Andrei Strâmbeanu.

Aşa şi a fost. Dar, după această zi de vis curat, jocul politic şi-a reintrat instantaneu în drepturi şi oamenii au început să aştepte ceea ce credeau ei că s-a prefigurat ca eveniment legic şi de neocolit.

De unde avea să vină soluţia? Cine urma s-o construiască? Cine avea să anunţe şi apoi să pună în operă o asemenea viziune?

Din acel moment şi până acum, la toate aceste întrebări, nu a existat nici un răspuns articulat în singurul mod şi pe singurul palier în care contează, cel politic. Marele subiect a devenit tabu.  

N-a existat niciodată nici puterea, nici curajul, nici ştiinţa dar nici până la capăt fervoarea mesianică necesară, pentru ca un lider politic din România să afirme deschis că ţinta sa supremă, cea pentru care este gata să lupte până la capăt, ar fi unirea ţării cu Republica Moldova.

Şi invers: niciunul nu a îndrăznit să declare public că subiectul nu-l interesează.  Nu am avut un lider de talie uriaşă, de tip Helmut Kohl, care să vadă o unitate a spaţiului românesc, cerând deschis Europei şi lumii să recunoască acest adevăr istorice.

Dar nici n-am avut unul care să spună celălalt adevăr: eram atunci, ca şi acum, prinşi în jocuri care ne depăşesc, nereuşind să ieşim din statutul nostru de ţară la margine de imperiu, atunci fiind parte din zona de contact între lumile despărţite odată de Cortina de Fier şi care se reaşezau rapid în noile mătci.

Drept care, lipsindu-ne toate acestea, am încercat să jucăm în ceea ce dintotdeauna a fost tradiţia diplomaţiei noastre: jocul supravieţuirii, cu fundul în cât mai multe luntri, încercând să nu supărăm pe nimeni până la capăt, bucurându-i puţin când pe unii, când pe alţii, în funcţie nu de interese ale unor mari alianţe, ci în raport cu negocierile zilnice ajutătoare la obţinerea unei linişti pe cât de fragile, pe atât de trecătoare.

Dacă proiectul politic fie că nu exista, fie că nu se putea vorbi deschis despre el, am preferat continuarea relaţiei sentimentale, bazându-ne pe ceea ce au făcut şi încă mai fac (din ce în ce mai puţin şi pe neştiutelea) zecile şi zecile de ONG-uri care au realizat cam tot ce se putea obţine pe bază de entuziasm şi resursele de care dispuneau, scrie adev.ro/pbgmne.

 

 

 

 

 

Imagini pentru harta r moldova

 

 

 

 

 

 

 

Republica Moldova – stat eşuat: unde şi când s-a greşit ?

 

 

 

 

Că Republica Moldova este un stat eşuat nu e un secret pentru nimeni şi acest lucru este cu atît mai evident cu cît, cu ocazia celor 25 de ani de independenţă, la această temă se fac diferite studii, bilanţuri, declaraţii etc., toate acestea scoţând în prim plan o realitate tristă.

Dar, totodată, dincolo de această constatare, prea puţini se întreabă: Cum de s-a ajuns în situaţia respectivă, unde şi cînd s-a greşit?

Prima mare greşeală a fost făcută imediat după declararea independenţei. Atunci, Republica Moldova nu a avut curajul Statelor Baltice, care şi-au stabilit clar priorităţile politicii externe.

În loc să pornească ferm spre Uniunea Europeană şi NATO, Republica Moldova a decis să mai cocheteze puţin cu fosta Uniune Sovietică, aderînd la Comunitatea Statelor Independente.

Aceasta a făcut Republica Moldova în continuare dependentă de piaţa estică, subminînd orice posibilitate de diversificare a pieţelor de desfacere. În rezultat, economia ţării a devenit extrem de vulnerabilă şi nu s-a putut dezvolta, aşa cum o cereau noile realităţi. Iar această vulnerabilitate a ieşit şi mai mult în evidenţă odată cu crizele financiar-economice din Rusia, embargourile impuse de Moscova etc.

A doua mare greşeală ţine de eşecul Republicii Moldova ca stat unitar. Astfel, Chişinăul nu s-a poziţionat corect în raport cu problema transnistreană nici în momentul apariţiei ei, nici ulterior.

Chiar dacă a semnat acordul de încetare a focului la Nistru cu Rusia, Chişinăul niciodată nu a avut curajul să recunoască că în Transnistria a luptat anume cu armata rusă, după cum nu a avut curajul să ceară schimbarea formatului de negocieri prin redefinirea statutului Rusiei din stat mediator şi garant în stat parte în conflict.

Iar premise pentru aceasta a avut de nenumărate ori, inclusiv atunci cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului, examinând dosarul Ilaşcu şi alţii contra Moldovei, a spus clar ce rol a avut Moscova în apariţia şi menţinerea în toţi aceşti ani a regimului separatist de la Tiraspol. Mai mut ca atît, Chişinăul nu a ştiut nici măcar să joace abil pe conjunctura internaţională favorabilă şi să profite de decizia Summit-ului OSCE de la Istambul pentru a obţine retragerea trupelor şi armamentului rusesc din stînga Nistrului.

A treia mare greşeală Republica Moldova a comis-o atunci când şi-a permis să tragă pe sfoară Uniunea Europeană. Prinzând cu mare greu ultimul tren spre Uniunea Europeană (în 2009), Republica Moldova a avut o prestaţie de nivel doar pînă la un moment dat, reuşind să devină lider în Parteneriatul Estic, să obţină Acord de Asociere cu Uniunea Europeană şi Acord de liberalizare a vizelor.

De cum şi-a văzut îndeplinite aceste obiective (importante şi din punct de vedere electoral pentru partidele aflate la guvernare), cei ce conduceau Republica Moldova s-au dedat unor abuzuri şi derapaje fără precedent, distrugînd în decurs de un an (2015) tot ce se construise în mai bine de 5 ani.

Astăzi, UE, chiar dacă nu declară deschis acest lucru, tratează Republica Moldova ca pe o mare problemă ce există la frontierele sale şi, mai ales în lumina ultimelor evenimente ce au marcat profund situaţia internă din UE, nici teoretic măcar nu admite posibilitatea aderării Republicii Moldova.

A patra mare greşeală a fost că Republica Moldova aşa şi nu a avut curajul să transpună în fapt reforma ce prevedea descentralizarea teritorială. Aceasta a distrus practic orice urmă de dezvoltare în teritorii, a majorat decalajul dintre centru şi periferii, a determinat multe teritorii să privească Chişinăul ca pe un duşman, ceea ce a sporit riscul unor eventuale noi sciziuni teritoriale.

A cincea mare greşeală este că în toţi anii de independenţă nu s-a făcut nimic pentru asigurarea de facto a securităţii Republicii Moldova – începând de la securitatea energetică (cea mai sensibilă) şi terminînd cu securitatea alimentară, ecologică, informaţională etc. – peste tot situaţia e sub orice critică. În rezultat avem un tablou dezolant – Republica Moldova un stat dependent din toate punctele de vedere, care aminteşte de departe de un colos cu picioare de lut ce se poate prăbuşi în orice moment.

A şasea marea greşeală ţine de faptul că în toţi cei 25 de ani de independenţă, Republica Moldova nu a tratat niciodată cu seriozitate reforma instituţiilor statului, astfel încît acestea să devină cu adevărat eficiente, să pună în capul mesei legea şi interesul cetăţeanului. Astăzi, majoritatea instituţiilor statului sînt măcinate de corupţie, birocraţie, servesc interesul unor persoane sau grupuri de persoane concrete, dat nicidecum al cetăţeanului, al ţării.

A şaptea mare greşeală este că Republica Moldova nu a avut şi nici nu are o viziune clară în raport cu diaspora. Potrivit unor informaţii, fiecare al treilea cetăţean apt de muncă se află peste hotare, fiind în mare parte rupt de realităţile din ţara lui.

În afară de faptul că aceşti cetăţeni trimit acasă bani rudelor şi apropiaţilor lor şi astfel contribuie la dezvoltarea economiei de consum, ei sînt lipsă în totalitate din viaţa ţării.

Ei nu contribuie la sistemul de protecţie socială, la sistemul de asigurare medicală, nu contribuie la bugetul de stat, iar aceasta creează mari probleme sistemelor respective şi pun în pericol capacitatea statului de a plăti pensii, salarii, indemnizaţii. Şi mai grav este că statul (poate cu excepţia programului PARE 1+1) niciodată nu s-a gîndit cum să-i aducă acasă pe aceşti oameni, să le creeze condiţii ca să-şi deschidă mici afaceri, să-i asigure cu locuri de muncă etc.

A opta mare greşeală este că, în cei 25 de ani de independenţă, Moldova niciodată nu a avut o clasă politică responsabilă, care să convină asupra unor priorităţi naţionale ce nu s-ar schimba odată la cîţiva ani, concomitent cu schimbarea puterii. Cei ce s-au perindat la putere în toţi aceşti ani (poate cu unele mici excepţii) au fost nişte profitori care au urmărit doar îmbogăţirea personală şi nu le-a păsat de loc de ţară, de viitorul ei.

Şirul acestor  greşeli poate continua la infinit, dar şi aşa e clar că Republica Moldova e un stat eşuat şi nu are nici o perspectivă de viitor.

În această situaţie este logic să ne întrebăm: Cine mai are nevoie de Republica Moldova ca stat independent?

Iar răspunsul e simplu: politicienii care tratează această ţară ca pe o vacă de muls şi care încă mai au ceva de stors din ea.

Posibil, de acest stat să mai aibă nevoie şi poliţiştii, vameşii, inspectorii fiscali, alţi funcţionăraşi corupţi, care stau oploşiţi prin birouri şi adună dijma cu sacul, trăind mai bine decît cei mai prosperi oameni de afaceri.

Nu cred că voi greşi dacă voi spune că cetăţenii simpli nu mai au nevoie de acest stat, care nu le oferă nimic în afară de o existenţă mizerabilă cu mult sub limita sărăciei.

Bieţii profesori, medici, ţărani etc., care abia de-şi duc traiul, nu pot să-şi dorească existenţa în continuare a unui stat care-i umileşte şi care-i îmbogăţeşte doar pe cei de la putere.

De aceea, dacă s-ar face un referendum privind statalitatea Republicii Moldova, mai mult ca sigur că aproape 100% din participanţi ar pleda pentru lichidarea lui. Este adevărat că unii şi-ar vedea viitorul împreună cu România, alţii – cu Rusia, alţii – în componenţa altor state, inclusiv a unora ce ar putea apărea ulterior, dar acestea sânt deja detalii…

Ceea ce contează este realitatea tristă că, după 25 de ani de independenţă, practic nimeni nu mai are nevoie de statul independent – Republica Moldova!

 

Dumitru Spătaru

http://curentul.md/politica/republica-moldova-stat-esuat-unde-si-cind-s-a-gresit.html

 

 

 

 

 

04/03/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: