31 decembrie 1989 în România postcomunistă

Revoluția Română s-a încheiat pe 25 decembrie 1989 cu execuția soților Ceaușescu și preluarea puterii de către activiști comuniști din eșalonul II și agenți ai Moscovei.

România după Revoluție

La 26 decembrie 1989, Petre Roman este numit în funcţia de prim-ministru al Guvernului României, prin decret al CFSN. Sunt abrogate legi, decrete, acte şi normative ale vechiului regim. Se instituie Tribunale Militare Extraordinare împuternicite să judece, în procedură de urgenţă, cazurile de terorism, iar sentinţele să fie executate imediat. S-a acordat un termen-limită, respectiv 28 decembrie, ora 17.00 – pentru depunerea armelor.

Au loc o serie de acţiuni politico-administrative ale noii puteri. Astfel, la 27 decembrie 1989, este ales Biroul Executiv al CFSN compus din: Ion Iliescu – preşedinte, Dumitru Mazilu – prim-vicepreşedinte, vicepreşedinţi – Cazimir lonescu, Kiraly Karoly; secretar – Dan Marţian; membri: Bogdan Teodoriu, Vasile Neacşa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru, Nicolae Radu.

La 28 decembrie 1989, încetează tirurile armelor de foc, iar Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt înmormântaţi, în secret, la Cimitirul Ghencea Civil din Bucureşti.

.

Ion Iliescu anunţă într-un discurs televizat rostit pe 31 decembrie 1989, cu prilejul sărbătoririi Anului Nou 1990, abolirea pedepsei cu moartea pe teritoriul României, sistarea exporturilor de produse alimentare, importul unor bunuri de consum, sistarea unor lucrări publice calificate drept costisitoare, precum Canalul Dunăre-Bucureşti, sistemul hidrotehnic Dunăre-Jiu-Argeş, zona liberă din portul Constanţa, centrala termoelectrică Anina sau Casa Poporului.

Totodată, a anunţat acordarea unor loturi în folosinţă personală de până la 5.000 de metri de pătraţi membrilor cooperatori.

Este adoptat un decret-lege privind repatrierea cetăţenilor români şi a foştilor cetăţeni români şi un decret-lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Guvernului României. Are loc prima şedinţă a Guvernului provizoriu, condus de Petre Roman.

Un comitet de iniţiaivă format din membri PCR, a lansat un apel catre toti românii care au avut “carnet rosu”, să sprijine convocarea unui congres extraordinar care să hotărască autodizolvarea acestei formaţiuni politice şi predarea patrimoniului acesteia.

A fost emis Decretul-lege nr. 8, privind inregistrarea si funcționarea partidelor politice si a organizațiilor obștesti în România; De asemenea a fost emis Decretul-lege nr. 10, privind constituirea, organizarea si functionarea Guvernului României.

Este constituită, la Bucureşti, prima organizație a societății civile din România constituită legal după căderea comunismului, Grupul pentru Dialog Social (GDS), asociaţie independentă, neguvernamentală, cu caracter nepatrimonial, care şi-a propus să apere şi să promoveze valorile democraţiei, libertăţile şi drepturile omului.

GDS intervine activ în viața publică și culturală prin intermediul Revistei 22, organizând întâlniri, mese rotunde, simpozioane cu o tematică deopotrivă diversă și unitară axată pe conflictele sociale, inițiative legislative, libertatea presei și a televiziunii, minorități, alegeri locale și generale.

La această dată, se înfiinţează Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca, prin separarea de Institutul de Istorie şi Arheologie; director: G. Ioan Glodariu. Editează revistele: ”Ephemeris Napocensis”; ”Ars Transilvanica”.

.

Fragmente din teleconferinţa prezidată la data de 17 decembrie 1989 de Nicolae Ceauşescu, în care acesta dădea instrucţiuni pentru reprimarea revoluţiei din Timişoara

 

Foto:  Decembrie 1989 – Manifestaţii muncitoreşti anticomuniste la Timişoara

 

Anul acesta, pe 26 ianuarie, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 99 de ani…

În mai 1948, după preluarea puterii de către comuniști, în urma abdicării regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, Nicolae Ceaușescu este numit subsecretar de stat în ministerul Agriculturii, în Guvernul Petru Groza, iar doi ani mai târziu, este numit ministru adjunct la Ministerul Apărării Naționale și Șef al Direcției Superioare Politice a Armatei.

După moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceaușescu preia funcția de secretar general al Partidului Muncitoresc Român redenumindu-l Partidul Comunist Român şi decide schimbarea numelui oficial al țării din Republica Populară Română în Republica Socialistă România.

Odată ajuns la putere Ceauşescu se înconjoară de oameni loiali, instaurând un regim totalitar care se sfârşeşte abia în 1989, odată cu executarea dictatorului şi a soţiei acestuia.

Dacă în anii ’70 măsurile economice drastice luate de fostul dictator erau la început, în anii ’80 situaţia devenea de nesuportat.

Lipsurile, frigul, foamea, dar şi suprimarea totală a libertăţii de exprimare şi interzicerea liberei circulaţii în afara ţării au făcut ca, în decembrie 1989, poporul să se răsvrătească, izbucnind revoluţia care avea să scoată România de sub dictatura instaurată de comunişti.

Reproducem în cele ce urmează fragmente din teleconferinţa prezidată  de Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, din data de 17 decembrie 1989, în care dădea instrucţiuni pentru reprimarea revoluţiei din Timişoara.

La teleconferinţă au participat membri şi membri supleanţi ai Comitetului Politic Executiv, secretari ai CC al PCR.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea audio a teleconferinţei (20 minute 53 secunde)

Linc de rezervă (pentru cei din afara României)

Amănunte la http://mariusmioc.wordpress.com
Înregistrare audio aproape completă (lipseşte o mică parte de la început, dar e reconstituită din stenogramă) a teleconferinţei la http://wp.me/pjejF-1Fp

Accesaţi şi : http://revista22online.ro/7359/.html

 

 

Foto: Nicolae Ceauşescu 

 

 

Transcriere înregistrare:

 

00:10 Nicolae Ceauşescu: …care s-au întîmplat în ziua de ieri şi de astăzi la Timişoara. Aparent, totul a pornit de la un proces de evacuare a unui preot care a fost mutat de cultul respectiv şi nu vroia să se evacueze, care, însă, anterior, a făcut declaraţii antiromâneşti la Budapesta şi s-a aliat cu cercurile revizioniste ostile integrităţii României.
S-au făcut greşeli pentru că normal toată problema trebuia rezolvată într-o oră-două, conform legilor ţării şi normelor care sînt în toată lumea, dar, în loc de asta, s-au dus discuţii interminabile şi s-a dat ocazia ca acesta să strîngă elementele pe care le-a pregătit din timp.

Acum reiese clar că de fapt aceasta a fost pretext, că a fost pregătit din timp de agenţiile străine din străinătate şi de cercurile antisocialiste şi din Est şi din Vest.
Repet cu toată seriozitatea, încă la Timişoara nu s-a pus ordine pentru că s-au făcut unele greşeli inadmisibile în aplicarea măsurilor stabilite şi primul lucru, că unităţile care au fost destinate să aplice unele măsuri, de fapt au fost puse în imposibilitatea să acţioneze – au fost trimise dezarmate.
La Timişoara sînt acuma toţi comandanţii.

Am dat, am precizat că la teleconferinţă, la Timişoara, sînt prezenţi şi comandanţi militari de acolo. Am transmis cu cîteva minute înainte tovarăşului Coman, care a sosit acuma cu alţi generali la Timişoara, ordinul – toate trupele primesc imediat muniţie de război, de front. Se somează, oricine nu se supune, se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea!

În Timişoara a fost atacat şi sediul [comitetului judeţean de partid], nu s-a reacţionat, s-a întors şi obrazul celălalt, de parcă ar fi fost Isus Hristos!
Începînd de astăzi, toate unităţile Ministerului de Interne, inclusiv miliţia, trupele de securitate, unităţile de grăniceri, vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe. Fără discuţie! Cu respectarea regulamentelor şi normelor legale, de somaţie, conform legilor, constituţiei.

Dar oricine atacă un ofiţer, un soldat, trebuie să primească riposta! Oricine intră într-un consiliu popular, într-un sediu de partid, sau sparge un geam la un magazin, trebuie să primească riposta imediată! Nici un fel de justificare! Umanismul nu înseamnă pactizare sau capitulare în faţă cu duşmanii! Umanismul înseamnă apărarea poporului, integrităţii ţării şi socialismului.
De asemenea, toate unităţile militare sînt în stare de alarmă şi au în această situaţie şi armamentul de luptă, de dotare de luptă. Înseamnă inclusiv muniţia! Nu pleacă nicăieri fără muniţie de luptă!
Unităţile de motorizate, toate merg cu armamentul din dotare uşor, cu armamentul uşor din dotare. De luptă.
Se interzice, orişicine încearcă vreo manifestare, este imediat somat, arestat şi pe urmă stăm de vorbă să clarificăm. Fără nici un fel de discuţie! Aceasta este prima problemă.

Dacă s-a înţeles bine şi întreb întîi la Timişoara? Dacă sînt prezenţi, să-mi răspundă primul secretar care îndeplineşte şi calitatea de comandant al judeţului, şi tovarăşul Coman, dacă sînt prezenţi ofiţerii acolo?
06:48 Radu Bălan: Să trăiţi, tovarăşe secretar general! Bălan la aparat, sînt cu tovarăşul Coman. S-au luat măsuri pentru executarea dispoziţiilor, ordinului pe care l-aţi dat dumneavoastră. Am terminat.

07:00 Nicolae Ceauşescu: V-am întrebat dacă ofiţerii sînt în sală?
07:05 Ion Coman: Vă raportez, tovarăşe Ceauşescu, Coman la aparat. Nu sînt în sală, sînt la divizie şi organizăm ce aţi ordonat dumneavoastră. A început să se tragă deja. Coman vă raportează.
07:13 Nicolae Ceauşescu: Să fie-n sală, de ce n-au venit în sală? Vă rog transmiteţi-le ordinul meu! Acţionează în calitate de situaţie de luptă! Activitatea fiecăruia o judecăm ca atare şi într-o oră trebuie restabilită complet liniştea în Timişoara. Te rog, chemaţi-i şi daţi-le ordin şi cînd sînt, îmi daţi şi mie să vorbesc cu ei la telefon! Nu se poate una ca asta! S-a înţeles?
07:56 Ion Coman: Vă raportez tovarăşe Ceauşescu, capul a 3 coloane intră acum în Timişoara. Am trimes aceşti ofiţeri acolo pentru a le întîmpina şi a-i dirija în centrul oraşului. Raportez încă o dată: Am ordonat să se tragă foc!
08:15 Nicolae Ceauşescu: Comandantul diviziei din Timişoara unde e? Tovarăşe Coman, comandantul diviziei din Timişoara unde e?
08:26 Ion Coman: Raportez, comandantul diviziei este la divizie, tovarăşe Ceauşescu!
08:40 Nicolae Ceauşescu: Imediat să vină la, împreună cu voi să fie la locul de comandă. Şi locul de comandă este comitetul judeţean al partidului! Ăsta e punctul de comandă!
08:56 Radu Bălan: Am înţeles, tovarăşe secretar general.
08:59 Nicolae Ceauşescu: Generalii care au mers cu tine unde sînt? Coman, generalii care au venit din Bucureşti – şeful statului major [Ştefan Guşă], ministrul adjunct [Victor Atanasie Stănculescu] şi ceilalţi unde sînt?
09:14 Ion Coman: Vă raportez că acuma am vorbit cu ei pentru a merge la divizie să vedem cele trei coloane. După aceea am chemat aici pe şeful securităţii, pe şeful miliţiei, care sînt lîngă mine! Şi organizăm aşa cum aţi ordonat!
09:28 Nicolae Ceauşescu: Te rog, acţionezi în numele meu şi preiei comanda şi îmi raportezi din 15 în 15 minute cum se soluţionează problemele! Toţi îi chemi şi le dai ordin să execute! Toate unităţile să iasă, să fie în centru şi să pună ordine! S-a înţeles?[Acest dialog dintre Ceauşescu şi Coman este dovada limpede că Ceauşescu i-a încredinţat lui Coman conducerea reprimării revoluţiei de la Timişoara, şi a fost constituit un comandament în acest scop la consiliul judeţean PCR. Toţi ceilalţi comandanţi, de la armată, miliţie şi securitate, s-au subordonat lui Coman.

Acesta din urmă, la proces şi în emisiuni televizate, a tăgăduit faptul că ar fi constituit un comandament de reprimare. A fost găsit însă vinovat de instanţa de judecată, fiind osîndit la 15 ani închisoare, din care a executat 3 ani, 3 luni şi 10 zile, conform propriilor declaraţii, fiind graţiat de Emil Constantinescu]

09:52 Ion Coman: Vă raportez, am înţeles, tovarăşe Ceauşescu!
09:59 Nicolae Ceauşescu: Poftim! Nici acum nu au sosit unităţile, deşi mi s-a raportat că au sosit!? Poftim!
10:12 Vasile Milea: Punctul de comandă a fost la comandantul diviziei. Au legătură prin radio cu tancurile.
10:23 Nicolae Ceauşescu: Trebuie să fie strînse împreună.
10:25 Vasile Milea: Am înţeles.
10:26 Nicolae Ceauşescu: Dar nici unităţile n-au sosit.
10:28 Vasile Milea: Sînt la intrarea în oraş.
10:31 Nicolae Ceauşescu: De ce la intrare în oraş?
10:32 Vasile Milea: Cei din Arad, Lugoj. Ceilalţi sînt în oraş!
10:42 Nicolae Ceauşescu: Dacă celelalte judeţe au înţeles măsurile care trebuie luate din acest punct de vedere sau au ceva nelămuriri sau de întrebat? Clujul, s-a înţeles?
11:02 Ioachim Moga [prim-secretarul de la Cluj]: S-a înţeles, tovarăşe secretar general!
11:04 Nicolae Ceauşescu: Iaşiul, s-a înţeles?
11:06 Ioachim Moga: S-a înţeles, s-a înţeles, să trăiţi! Moga la aparat! [un alt glas suprapus care nu se înţelege, probabil al prim-secretarei de la Iaşi]
11:11 Nicolae Ceauşescu: Imediat chemaţi toţi comandanţii şi aplicaţi măsurile. Nu aşteptaţi de la Bucureşti alte dispoziţii! Astea sînt dispoziţiile care sînt obligatorii pentru toată lumea! Oricine este, raportaţi imediat; să fie destituit cine nu acţionează în mod corespunzător!
A doua problemă. Trebuie neapărat gărzile muncitoreşti să fie bine pregătite, unităţile, să se discute şi să meargă, dacă se apelează la ele, cu armament de luptă, bine verificat!

Să se discute foarte serios în toate unităţile, să se vadă în învăţămîntul superior, în învăţămînt, necesitatea ca tineretul, că este necesar să se adopte o poziţie fermă faţă de orice manifestări antisocialiste, care pun în pericol integritatea şi independenţa României, cuceririle poporului. Că asta e obligaţia tuturor cetăţenilor patriei, indiferent de origine sau că sînt sau nu sînt membri de partid.

Desigur, în mod deosebit trebuie discutat cu membrii de partid, cu tineretul, dar cu toate organizaţiile. Toate organizaţiile trebuie considerate mobilizate.

Sigur că-n primul plan trebuie să stea producţia, desfăşurarea, şi nici o încercare de a dezorganiza producţia nu trebuie admisă, sau de a sabota activitatea de producţie – nici în industrie, nici în toate domeniile –, să se asigure buna aprovizionare cu tot ce este necesar, dar cu atitudine fermă, dacă se găsesc elemente care încearcă să provoace dezordine.

Că nu trebuie să credem că noi sîntem ocoliţi şi nu există şi la noi anumite elemente care s-au pus în serviciul diferitelor servicii străine, care acţionează pentru un dolar sau pentru o rublă împotriva propriului popor, împotriva independenţei ţării! Trebuie să demascăm fără cruţare şi să spunem clar că este necesară o unitate şi o poziţie fermă împotriva oricăror încercări de a lovi în programul de dezvoltare, în cuceririle revoluţionare, în integritatea şi independenţa ţării.

Şi vă rog să se ia măsuri ferme, să se prelucreze foarte serios în toate domeniile de activitate! Practic, întregul comitet judeţean, activul de partid trebuie considerat în stare de alarmă! Fără a neglija, repet, problema producţiei, planului, dar atenţie la orice fel de manifestări.
Nu trebuie să mai subliniez faptul că cercurile reacţionare îşi concentrează atenţia de a face totul pentru a submina socialismul în România, independenţa şi integritatea ţării. Au făcut, de altfel, şi declaraţii publice şi tot ceea ce s-a întîmplat în ţările socialiste în ultimul timp este de fapt o acţiune de destabilizare, care are drept scop distrugerea socialismului! Este o adevărată lovitură de stat, aşa-zis paşnică! Antisocialistă! Şi aşa trebuie privită ca atare!
Dacă asupra acestor probleme e vreo neclaritate?
Nu?
Am stabilit să nu mai primim în perioada următoare turişti străini şi să nu aibe loc nici aşa-zisul micul trafic de frontieră. Îl suspendăm! Vom reveni mai tîrziu. Acum nu avem timp de mic trafic de frontieră! Trebuie fiecare să se ocupe de problemele lor!

Nu de micul trafic. Şi nu trebuie să admitem, şi oricine, şi străinii, dar şi din ţară, care sînt prinşi că desfăşoară activitate antisocialistă trebuie loviţi fără cruţare, fără nici un fel de justificare. Şi trebuie să spunem poporului clar, nu să umblăm aşa cu subînţelesuri!

17:09 Elena Ceauşescu: Trebuie spus deschis!
17:10 Nicolae Ceauşescu: E problema clară. Aşa cum am spus în ’69, în ’68, pardon, după intrarea în Cehoslovacia, acum situaţia este şi mai gravă şi trebuie să spunem clar întregului popor, întregului partid şi să luăm toate măsurile pentru a putea să respingem orice încercări de amestec în România, de destabilizare, de a abate poporul de pe calea dezvoltării socialiste!
Iată, tovarăşi, asta e, pe scurt, subiectul acestei scurte teleconferinţe, dar care vreau să înţelegeţi că are loc într-o situaţie deosebită şi trebuie să luăm măsuri cu toată fermitatea!
Dacă aveţi ceva de întrebat sau de spus?
E clar, tovarăşi?
Vă rog, atuncea, aşezaţi-vă, chemaţi unităţile de interne, armate, biroul judeţean, activul şi stabiliţi măsurile care se impun astăzi. Nu le amînaţi pentru mîine! Şi organizaţi grupe de patrulări comune, din unităţile de miliţie, de securitate şi armată, cu grupele de gărzi patriotice, cu gărzile tineretului, cu tineret, cu activiştii de partid, bine verificaţi, cu poziţie fermă, activă, instruiţi bine!

Şi asta nu pentru o zi! Asta pentru perioada pînă cînd se va revoca acest ordin! Va rămîne în vigoare, practic, pînă după Anul Nou. La fel în întreprinderi, în comune, peste tot, asigurînd desfăşurarea normală a activităţii de producţie, realizarea în mai bune condiţiuni a planului, a tuturor măsurilor.

Daţi şi o ripostă fermă tuturor acţiunilor provocatoare din partea oricui ar fi acestea!
Dacă aveţi ceva de întrebat, întrebaţi, încă o dată întreb: Aveţi ceva de spus? Nu!
Orişice problemă se iveşte, imediat trebuie să raportaţi! Nu amînaţi, nu încercaţi să… Chiar dacă s-a ivit o problemă, am luat măsuri, dar de raportat orişice problemă se iveşte!

Nimenea nu trebuie să mai acopere nimic! Absolut sub nici un motiv! Mai întreb o dată, tovarăşi, dacă aveţi ceva de întrebat sau de spus? Nu? Atunci, tovarăşi, cu aceasta am încheiat teleconferinţa şi vă rog, treceţi imediat la măsuri ferme în sensul celor ce am spus!

Spor la muncă!

 

Surse:

 

http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/26-ianuarie-ziua-de-nastere-a-lui-ceausescu

https://www.activenews.ro/cultura-istorie/Teleconferinta-INTEGRALA-a-lui-Nicolae-Ceausescu-din-17-decembrie-1989-Am-trimis-ordinul-toate-trupele-primesc-imediat-munitie-de-razboi-

https://mariusmioc.wordpress.com/2010/01/26/ceausescu-17-decembrie-1989-intr-o-ora-trebuie-restabilita-complet-ordinea-la-timisoara-audio/

 

 

Mărturia unui participant la revoluţia anticomunistă rănit la Timişoara. VIDEO

 

 

 

 

 

16 decembrie 1989 a fost prima zi în care la Timişoara s-au auzit scandările „Democraţie” şi „Jos Comunismul”.

Dimineaţă, timişorenii s-au adunat la casa episcopului reformat Laszlo Tokes care urma să fie evacuat din oraş. Protestatarii s-au adunat câteva ore mai târziu în Piaţa Maria.

Acesta a fost momentul în care mitingul de susţinere faţă de pastorul Tokes s-a transformat în protest faţă de regimul comunist.

Revoluţionarii s-au împărţit în două coloane. Una a plecat spre Complexul Studenţesc, pentru a-i convinge pe studenţi să se alăture demonstranţilor, iar alta a mers la Comitetul Judeţean de Partid.

Oamenii au dat foc cărţilor lui Ceauşescu, iar autorităţile au trimis în zonă scutieri şi vehicule dotate cu tunuri de apă. Armata a fost scoasă în stradă, iar sute de demonstranţi au fost bătuţi.

În seara de 16 decembrie 1989, la Timişoara au avut loc primele confruntări între manifestanţi şi forţele de represiune.

Securitatea şi Miliţia au arestat aproape 1.000 de persoane, mulţi dintre ei fiind bătuţi.

 

 

 

Foto: Timişoara în zilele revoluţiei

 

Scânteia Revoluţiei aprinsă la Timişoara avea să devină o flacără care a cuprins în zilele următoare întreaga ţară.

Adrian Kali, un demonstrant anticomunist împușcat în 17 decembrie 1989 la Timișoara, azi profesor de istorie la liceul timișorean „Grigore Moisil” și autor al mai multor cărți despre revoluția din 1989, vorbește într-un interviu acordat TVR Timișoara despre revoluția română.

 

 Transcriere înregistrare:
 

Reporter: Ce rol ați jucat în evenimentele din 1989?

 Adrian Kali: N-am avut nici un rol. Am coborît din tramvai întîmplător. Cu toate că știam că se întîmplă la Tokes. Efectiv acolo am fost unul dintre cei care în momentul acela erau acolo. Nimic mai mult.

Atuncea, în 15. În 16 am fost în momentul în care a început la Tokes, ieșit în stradă, iar pe 17 am fost unul dintre demonstranți. Ghinionul a fost că am fost împușcat, norocul că am scăpat cu viață.

 Reporter: Întoarcere în momentul 1989. Care sînt motivele pentru care ați participat la acele evenimente?

 Adrian Kali: Am avut o vîrstă în care la un moment dat m-am gîndit că viitorul va fi unul sumbru. Adică, fără viitor, de fapt. Și obișnuința de a mă uita prea mult la televizor m-a pus în legătură cu ceea ce se întîmpla la sfîrșitul anului 1988, începutul lui 1989, și derularea lui în Europa. Adică am văzut că încet dar sigur, sistemul comunist se duce.

Și eu, prin diverse metode, ajutat și de unii și de alții am început să fac… Nu m-am așteptat niciodată că în România va avea loc acel eveniment numit revoluția română. Dar am încercat să mă opun.

M-am opus cît am putut. Am făcut manifeste, bilețele, și cam asta a fost. Dar în 1989, în decembrie, nici o clipă n-am visat că voi asista la schimbarea istoriei. Practic, 1989 m-a aruncat în altă lume.

 Reporter: Ce a câștigat România în 1989?

 Adrian Kali: În 1989 România a câștigat demnitate. Care după o săptămînă a pierdut-o. Deci demnitatea din 1989, 15-22, a fost pierdută începînd cu 23.

Deci, a fost momentul, ruptura. Ruptura vechilor valori și apariția noilor valori, adică teroare, impostură și politicianism.

 Reporter: Cât din proiectul 1989 a fost dus la îndeplinire?

 Adrian Kali: Niciunul. Nimic. Libertatea, care e limitată, alegeri libere pe care degeaba le faci dacă n-ai pe cine alege. Morții i-am îngropat dar nu știm cine i-a omorît. Securitatea, mersi bine. 20000 de ofițeri acoperiți, 40000 cu pensii, nimeni nu știe cît au, oricum victimele nu se apropie cred că nici a zecea parte din cît au pensii. Și în rest, România arată cum arată.

Deci 1989 a fost o chestie frumoasă cu un final tragic. Deocamdată, după 25 de ani, cerințele revoluționarilor de atuncea nici pe departe, cred că nici 1% nu s-au realizat.

 Reporter: Revoluția la 25 de ani. Care este moștenirea revoluției?

 Adrian Kali: Păi nici una. N-avem ce să moștenim. Cînd mergeți pe stradă și întrebați oamenii, unii nici nu vor să audă, unii nu știu. Cărțile de istorie nu spun decît informații lacunare. Confuzie, orașe martir care nu sînt orașe martir, revoluționari care nu sînt revoluționari, orașe care au făcut revoluția dar care n-au făcut revoluție.

Deci nu există… Există o singură certitudine: haosul postdecembrist, care într-adevăr există. Din 1989, din chestia frumoasă, poze și amintirile noastre, și cîți am mai rămas. Și asta durează încă cîțiva ani, după aceea n-o să-și mai aducă aminte nimeni de noi. O să fim o filă tristă, chiar pot să spun.

Dacă acuma în viață sîntem tratați cum sîntem tratați, vă dați seama ce se întîmplă cînd nu mai sîntem? Deci noi vom fi o filă care va fi la mila ministrului educației, a se studia sau nu se studia.

Un fel de Shakespeare mai trist – a fost sau n-a fost?

A fost, dar nu știm ce-a fost.

 

 

Surse: 

 

http://stiri.tvr.ro/comemorare-la-timisoara-24-de-ani-de-la-declansarea-revolutiei

 

https://mariusmioc.wordpress.com/2017/09/27/adrian-kali-in-1989-romania-a-cistigat-demnitate-care-dupa-o-saptamina-a-pierdut-o-video/