CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

9 MAI – BASARABIA, PRIZONIERA VICTORIEI. De ce Rusia sărbătorește la altă dată față de Occident înfrângerea Germaniei naziste. VIDEO

 

 

basarabia1940

 

 

 

Ziua Victoriei | 8 sau 9 mai? De ce Rusia sărbătorește la altă dată față de Occident înfrângerea Germaniei naziste.

 

 

 

 

Care este semnificația Zilei de 9 Mai pentru Uniunea Europeană? Dar pentru Federația Rusă? De ce este interpretată diferit de ruși și de occidentali? De ce este privită ca o Zi a Ocupației de unii basarabeni, în timp ce alții o văd ca pe o Zi a Eliberării?

De ce tancurile care au invadat Basarabia (dar și Bucovina de Nord,Țările Baltice și Europa de Est) au fost transformate în adevărate monumente de cult? Cum de un instrument al războiului și al morții a devenit un monument al păcii?

Simbolurilor ocupației și militarismului rus au devenit monumente ale „păcii”, „prieteniei”, eliberării”.

Cei care cer demontarea acestora sunt numiți „fasciști”, ca și cei care ridică monumente în memoria celor care au fost deportați în Siberia sau uciși de sovietici.

Simbolurile militarismului rus – tancurile, panglica Sf. Gheorghe, parada militară, cântecele Armatei Roșii, par a fi, mai degrabă, simboluri ale neoimperialismului rus. Iar Transnistria, Georgia sau Ucraina – cele mai recente victime ale sale.

 

 

 

 

 


Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.

S-au scurs decenii de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, o conflagrație ce a nimicit bătrânul continent, sfâșiat de ghiarele totalitarismului sovietic al URSS și fascist al Germaniei naziste, ceea ce istoricul Timothy Snyder a numit atât de semnificativ – „Tărâmul morții”, una din cărțile capodoperă despre cel de-al Doilea Război Mondial.

După decenii de la tragedia umanitară a războiului mondial, Europa își privește cicatricile ce amintesc de înfrângerea Germaniei naziste, pentru a evita repetarea trecutul atât de însângerat.

O face și Rusia. Dar semnificația acestei zile s-a pierdut în Vest, în timp ce pentru ruși rămâne un moment de mare sărbătoare, un motiv pentru organizarea de parade militare grandioase în care Kremlinul își prezintă arsenalul militar, blindatele, tancurile, vehicule purtătoare de rachete și multe altele.

Ziua Victoriei sărbătorită de Occident și Rusia la date diferite

  Occidentul și Rusia sărbătoresc înfrângerea nazismului la date diferite. Dacă Vestul sărbătorește Ziua Victoriei pe data de 8 mai, Rusia, precum și unele state din fosta URSS sau sateliți ai fostului colos sovietic, o fac pe 9 mai scrie https://www.defenseromania.ro/ziua-victoriei-8-sau-9-mai-de-ce-rusia-sarbatore-te-la-alta-data 

Premierul britanic Winston Churchill, președintele american Harry S. Truman și generalul Charles de Gaulle anunțau capitularea Germaniei naziste pe data de 8 mai 1945.

Actul de capitulare a fost semnat pe data de 7 mai 1945, la ora 2:41, la Reims, de către generalul Dwight Eisenhower, generalul german Alfred Jodl, reprezentantul Înaltului Comandament German și amiralul Karl Doenitz, cel care după sinuciderea lui Hitler a fost desemnat pentru o scurtă perioadă șeful statului german. Actul a fost semnat în fața Forțelor Aliate și în fața Înaltului Comandament Sovietic. 

Dar acest document prin care nemții au evitat capitularea în fața URSS-ului l-a înfuriat teribil pe Stalin, care dorea ca actul de capitulare să fie semnat în Berlinul ocupat de Armata Roșie. Documentul inițial a fost contrasemnat de partea sovietică.

Astfel că Germania avea să mai semneze o dată capitularea, la Berlin pe data de 8 mai 1945.

Amiralul Hans-Georg von Friedeburg și generalul Hans Stumpff resemnează actul de capitulare. Din partea sovieticilor a semnat în numele lui Stalin mareșalul Jukov, iar în numele Marii Britanii, mareșalul Tedder.

Ca martori au semnat generalii Carl Spaatz (SUA) și Jean de Lattre de Tassigny (Franța).

Resemnarea capitulării și fusul orar

Dar, la fel ca în cazul primei capitulări, actul a fost semnat în miez de noapte (8 mai). Astfel că în momentul resemnării, din cauza/datorită diferenței de fus orar, la Moscova era deja data de 9 mai.

Iar dacă Rusia sărbătorește pe 9 mai Ziua Victoriei, Europa sărbătorește tot pe 9 mai ziua Uniunii Europene, cu o altă semnificație însă. La 9 mai 1959, Robert Schuman, ministrul francez al afaceriror externe, rostea celebra Declarație Schuman, piatra de temelie a Uniunii Europene.

Aceasta este povestea Zilei Victoriei împotriva nazismului, sărbătorită de Occident pe 8 mai iar de Rusia și unele state din Europa de Est pe 9 mai (inclusiv România).

O diviziune simbolică, dar reprezentativă pentru anii ce vor urma și vor aduce cu ei din nou norii conflictului pe continent – Războiul Rece. Ei vor adânci semnificativ și îngrijorător prăpastia dintre Europa de Vest și Rusia, ecou pe care Europa îl aude și în prezent.

 

 

03/07/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Rusia stă la pândă…

Ţara noastră n-a fost niciodată liniştită, trăind permanent sub ameninţarea imperialismului moscovit.

La peste un an de la parafarea Tratatului de pace cu România, Stalin, considerând că insula Şerpilor, care rămăsese între graniţele Republicii Populare Române, ar face parte din Basarabia, rerăpită Patriei Mamă în 1944 (iată o urmare postbelică perversă a pactului hitleristo-stalinist), şi prin trădarea kominternistei Ana Pauker, ministrul de externe de la Bucureşti, a fost sub ameninţarea forţei ilegal cedată URSS.

Astfel, Moscova putea controla gurile Dunării şi spaţiul vestic şi sudic al Mării Negre din acest Gibraltar pontic.

Stalin a arondat Kievului sovietic Insula Șerpilor, care se află în linie dreaptă în apropierea periclavei sud-basarabene (Bugeacul), inclusă și ea teritorialităţii ucrainene.

Aşadar, această insulă faţă de care Berlinul şi-a exprimat totalul „désintéressment”, este aparţinătoare spaţiului românesc transprutian, atât geografic cât şi istoric .

Îşi mai aminteşte cineva opinia corectă a lui Nicolae Ceauşescu, nu odată repetată în diferite discursuri ale sale, că mai sunt tratate care n-au fost niciodată anulate?

Ei, bine, el făcea trimitere la „pactul Ribbentrop-Molotov”încheiat între cei doi tâlhari (Stalin şi Hitler) la 23 august 1939 şi la împărţirea Europei între fascişii germani şi comuniştii sovietici.

Or, această opinie, adusă la cunoştinţa publică, i-a scos din minţi pe toţi liderii supremi sovietici, de la Brejnev la Gorbaciov, care nu mai ştiau cum s-o dreagă ca să-i acopere gura cu pământ.

Kremlinul viza şi mai mult: formarea unei Moldove Mari până la Carpaţi şi nici azi n-a renunţat la această ţintă geopolitică…

De pildă, la o întâlnire de la Kremlin a generalului Charles de Gaulle cu Stalin, din 2 decembrie 1944,  s-a discutat, printre altele (conform notelor convorbirii publicate în „Mejdunarodnaia jizni”, nr. 4, 1959):

„De Gaulle spune că pe viitor pentru Franţa […] Rinul trebuie să fie la est o barieră împotriva ameninţării germane…

Stalin spune că la noi sunt oameni care consideră Carpaţii şi Transilvania ca frontiere naturale ale Rusiei […] Dacă s-ar crede că Munţii Carpaţi sau Rinul pot salva situaţia, iar armata poate să doarmă, aceasta ar putea să dea naştere la iluzii…”

A se lua seama! Moscova pândeşte şi, atunci când prinde ocazia, îşi aruncă uriaşa forţă militară în războaie de cucerire.

Reocuparea Crimeii în 2014 şi războiul de secesiune din estul Ucrainei, aflat încă în desfăşurare, constituie un exemplu dramatic.

Resuscitarea ideii strategice numită „Novorossia”, reproiectată în sudul aceleiaşi Ucraine, nu este altceva decât un „cap de berbece” îndreptat spre gurile Dunării şi readucerea, în acest fel, a frontierei Rusiei pe Prut.

Astăzi, pentru nimeni nu mai este un secret că Vladimir Putin militează pentru refacerea fostei geografii statal imperiale a URSS.

Pentru el nu constituie un impediment apartenenţa la Uniunea Europeană a fostelor republici unionale şi a „statelor frăţeşti” socialiste din „istmul ponto-baltic”. Kremlinul putinian deja a emis ideea că desfiinţarea URSS s-a produs ilegal, dintr-o ambiţie bine „hidratată” cu votcă a lui Boris Elţîn şi a comparşilor săi.

Deocamdată, refacerea geografiei imperiale a URSS în strategia putiniană se cheamă Comunitatea Statelor Independente sau, cu bătaie mai lungă, Uniunea Euro-Asia.

Pe la mijlocul anilor ’60 ai secolului XX, România, conform unei iniţiative lansată de Kremlin („planul Valev”), eufemistic acoperită sub denumirea de „complex economic al Dunării de Jos”, ar fi urmat să fie, pur şi simplu, distrusă de-a binelea.

Se propunea ca România să fie ciopârţită. O suprafaţă de 150.000 km2, cu o populaţie de 12.000.000 locuitori ar fi trebuit  să fie „înghiţită” de regiuni transfrontaliere, câştigătorii fiind URSS şi Bulgaria. Chiar se insinuase şi ideea ca Transilvania să formeze o ţară comună cu Ungaria.

Dacă ar fi avut loc această criminală ciopârţire, România ar fi fost astăzi o amintire. Dar opoziţia conducerii politice de atunci a statului a fost fermă şi Bucureştiul, până în 1989, nu s-a mai supus obedient ordinelor Kremlinului.

Şi este bine de ştiut că, acelaşi Nicolae Ceauşescu, într-o discuţie cu comandantul Garnizoanei Târgovişte şi al unităţii militare în care fusese reţinut şi executat în decembrie 1989, colonelul (actualmente general) Andrei Kemenici, l-a informat/avertizat pe acesta despre jocul politic extrem de grav privind soarta viitoare a statului.

Generalul a deconspirat acest joc asasin într-un interviu acordat cotidianului „Dâmboviţa” în 22 decembrie 1995:

„Cerându-mi să-l duc ba la IMG, ba la Malu cu Flori, mi-a atras atenţia că nu soarta lui e în joc, ci a României.

Mi-a spus că s-au făcut nişte jocuri la nivelul marilor Puteri, că ţara este în pericol să dispară de pe harta Europei, că sovieticii ne vor lăsa fără Moldova, că ungurii, ajutaţi de Occident, ne vor lua Transilvania, că din România nu va mai rămâne decât Muntenia şi că va urma un adevărat haos”.

 Avertismentul este valabil şi acum. Primejdia nu a trecut! Nu vi se pare că „protocoale secrete” sale „pactului Ribbentrop-Molotov” n-au încetat să-şi facă efectul? Eu cred că încă îşi fac.

 

Prof. Honor. univ. dr. George Coandă
Membru al Academiei Americano-Române de Arte şi Ştiinţe din SUA

 

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA 

Extras din lucrarea Destin românesc la răspântie neliniştită de milenii (Eseu despre scenarii şi primejdii asasine la un veac de la izbucnirea Marelui Război şi la şapte decenii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial)”, de Prof. univ. dr. George Coandă.

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/20/ziua-de-20-septembrie-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/20/o-istorie-a-zilei-de-20-septembrie-video/

20/09/2018 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Reflecţii triste despre prezent, trecut şi viitor. UN VIDEO – AVERTISMENT

  

 

 

  

Oare ce va fi mâine ? CUM va mai fi ţara asta ? Cum Va Fi Mâine? …

Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea:

,,Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că

Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate.

Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa.

Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină.

Astea nu sunt poveşti! I-aţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele?

Vedeţi bine că nu sunt francezi! Încercaţi să amestecaţi uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi!

Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci?

Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat?

Satul meu natal nu se va mai numi Colombey – Două Biserici, ci Colombey – Două Moschei!”.

De Gaulle a fost ultimul mare politician francez care și-a permis să vorbească așa, “fără să se ferească de cuvinte”; fără să-i fie teamă că va fi etichetat drept rasist, xenofob sau islamofob, devenind astfel un “extremist de dreapta”.

Și asta pentru că, în Franța, ideologia Corectitudinii Politice nu făcea încă legea, politrucii ce controlau învățământul francez nu apucaseră încă să condiționeze generații întregi, iar Dreapta franceză stătea încă în fața Stângii și nu la dreapta ei ca acum.

Săracul DeGaulle n-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene şi marocane – şi niciun steag francez – îşi tălăzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde şi Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui presedinte ce intră în Palatul Elisee „purtat pe umeri” de musulmanii care l-au votat în proporţie de 93% (!) -clasa politică franceză „călărind” valul uriaş al imigraţiei

musulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, dar care, probabil, îşi va sfârşi cursa dementă, prăbuşit de val, în „raiul” lui Mahomed…

N-a mai apucat să vadă cum mâine, musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor, drept Prim Ministru.

N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oţet! ” …

 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Enoch Powell

Foto: Enoch Powell ( n.Birmingham, 16 iunie 1912 – d.Londra, 8 februarie 1998 ), politician conservator britanic. 

Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell – văzând cum naţiunea britanică privea liniştită de pe metereze apropierea uriaşului val de musulmani – a spus :”Este ca şi cum ai privi o întreagă naţiune lucrând de zor la înălţarea propriului rug funerar”.

Enoch Powell, unul dintre puţinii care nu a vrut să facă „pasul  înapoi”, n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Şheikh şi Nazir Ahmed s-au aşezat pe locurile unde altădata au stat lordul George Nathaniel Curzon şi alţii asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului „englez „  

Shahid Rafique Malik,  un politician britanic membru al Partidului Laburist  şi parlamentar devenit în 2007 primul ministru musulman al Marii Britanii, ca  Ministru al dezvoltării și, ulterior  ministru al justiției, ministru de interne și cel mai recent ministru pentru coeziune comunitară la Departamentul pentru Comunități și administrație locală, declara că: ” în 2009 vom avea 8 deputaţi musulmani, iar în  2014 vom avea 16 deputaţi musulmani.

În acest ritm întreg parlamentul va fi musulman. Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeaşi credinţă cu mine.” 

Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani, dată la care marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor ce conduc acest oraş fondatat la 1270 şi în care olandezii de baştină mai reprezintă încă 55% din populaţie.

In 1629 olandezul Jan Pieterszoon Coen , îi înfrângea pe musulmani devenind Guvernatorul General al Indoneziei . Astăzi , musulmanul Ahmed Aboutaleb îi conduce pe cetăţenii Rotterdamului!

Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi, 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind şi prima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic.

Şi guvernul bruxellez se poate mândri că şi-a deschis porţile în faţa musulmanilor – Fadila Laanan şi Emir Kir fiind deja membri ai executivului. 

Rusia nu se mândreşte – ca Norvegia – că o musulmană a ocupat funcţia de ministru al culturii şi nici că Duma este împănată de musulmani, asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez.Vice-premierul rus Dmitri Rogozin îşi atenţionează critic vecinii:

Spaţiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile  venite din sud. Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraş turc din lume? … Dacă vrem să integrăm alte culturi nu trebuie să ne pierdem propriile valori culturale”.Şi … totuşi : dacă Berlinul este al treilea oraş turc din lume, atunci Moscova cu ai săi circa cinci (5) milioane de musulmani (Rogozin n-o mai spune), al câtelea o fi ?! …

Aşa se explică de ce conducatorii ruşi sunt mult mai puţin vocali în interiorul, decât sunt în exteriorul Rusiei. 

În Rusia musulmanii îşi urmează drumul încercând să umple golul lăsat de prăbuşirea demografică de nestăvilit a ruşilor, studiile ONU arătând că în 2050 Rusia va avea cca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani Si pentru ca totul sa fie clar : 

„Noi credem că aici suntem la noi acasă.

Poate voi sunteţi străinii. Suntem aici la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu… Toate încercările de a ne impiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă.Vom înneca Moscova în sânge”.

Astfel şi-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la oră de maximă audienţă, televiziunii moscovite REN TV. Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat „să-şi cântărească mai bine declaraţiile publice„, în timp ce Vsevolod Tchaplin – preşedintele Departamentului Sinodal pentru Relaţiile Bisericii cu Societatea – n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice :

Nu trebuie să împiedicăm  comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli”.

Prin urmare, nici ruşii nu sunt cu nimic mai vrednici decât occidentalii.

Cu toţii îşi sapă de zor groapa… 

Tot înainte!

 

01/02/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: