CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Sfarsitul darwinismului ? Temeliile colonialismului, nazismului si comunismului. VIDEO

Dezastrele pe care darwinismul le-a adus umanitatii

 

 

 

 

 

In urma cu  aproape 5000 de ani, in tinuturile bogate ale Orientului Mijlociu, in Mesopotamia, religiile pagane erau dominante. Aceste culturi pagane au generat o serie de mituri si superstitii privind originea vietii si a Universului.

Unul dintre aceste mituri era cel al evolutiei: conform poemului sumerian “Enuma Elish” viata a aparut in mod spontan in apa, apoi speciile au evoluat din una in alta; in mitologia sumeriana, oamenii si zeii au aparut prin amestecul apei dulci cu apa sarata etc.

Multi ani mai tarziu, mitul evolutiei a fost preluat de catre o alta civilizatie pagana: Grecia antica.

Unii filosofi greci, care se numeau materialisti, nu acceptau decat existenta materiei si o considerau ca fiind sursa originara a vietii.

In consecinta, ei au apelat la mitul evolutiei mostenit de la sumerieni, pentru a explica aparitia organismelor vii. Anaximandru (610-546 i.Hr.) credea ca animalele au aparut din mare, datorita caldurii solare.

Dupa Empedocle (483-423 i.Hr.), viata s-a nascut din mâlul incalzit din care au iesit segmente de fiinte vii, membre izolate, ochi fara cap iar fiintele vii se obtineau prin asocierile intamplatoare ale acestora.

Democrit (460-370 i.Hr.) considera ca omul s-a plamadit, ca un viermisor, din mâl. Aristotel (384-322 i.Hr.) considera ca s-a trecut spontan de la neviu la viu prin elemente intermediare si ca plantele sunt verigi intermediare intre obiectele neinsufletite si animale.

Teofrast din Eresos (370-287 i.Hr.) credea ca plantele se pot metamorfoza spontan. Lucretiu (98-55 i.Hr.) afirma ca speciile au aparut prin combinarea intamplatoare a unor elemente.

Astfel, Grecia antica a devenit punctul de jonctiune al filosofiilor privind mitul evolutiei.

Aceste conceptii, provenind de la culturi idolatre, au fost iterate in lumea moderna incepand cu secolul XIII. Unii intelectuali europeni, influentati de curente filosofice grecesti, au adoptat in consecinta materialismul, cu un punct comun: se pronuntau ferm impotriva oricarei idei de religie monoteista. Albertus Magnus (1193-1280) era convins ca plantele pot trece dintr-o specie in alta sub influenta solului, a nutritiei sau a altoirii.

Filosofii medievali incercau sa obtina soareci din faina de grau si carpe murdare. Buffon (1707-1788) presupunea ca din putregai se pot naste tenii, omizi si gandaci. Diderot (1713-1784) credea ca vietatile apar spontan prin combinatii chimice intamplatoare.

Lamark (1744-1829) considera ca vietatile au aparut spontan si apoi au evoluat de la simplu la complex.

Cabanis (1757-1808) aprecia ca materia in miscare produce forme de viata .

Cartea “Sistemele naturii” (1770) a lui Jean Baptiste Mirabaud (1723-1789), anticlericala si anticrestina, explicit atee, este socotita principala sursa a ateismului modern, iar biologul francez Jean Baptiste Lamarck (1744-1829) a fost prima persoana care a oferit o versiune detaliata a teoriei evolutiei. Teoria lui Lamarck, repudiata mai tarziu, afirma ca fiintele vii au evoluat unele din altele, prin variatii graduale, de-a lungul timpului.

Charles Darwin (1809-1882) a reluat si popularizat viziunea lui Lamarck intr-o forma putin schimbata.

 

 

 

 

Charles Darwin

Charles Darwin  (1809–1882)

 

 

 

Darwin si-a prezentat teoriile in Anglia anului 1859, odata cu publicarea lucrarii sale “Originea speciilor prin selectie naturala, sau conservarea raselor favorizate in lupta pentru existenta”.

Darwin afirma, reluand miturile antice, ca viata ar fi aparut “de la sine” din materie nevie (prin procesul numit “generatie spontanee”) adaugand ca toate speciile ar fi evoluat prin pur hazard, dintr-un stramos comun, de-a lungul timpului.

In 1871, Charles Darwin a publicat o alta carte, “Descendenta omului”, in care afirma ca omul descinde dintr-un mamifer paros, cu coada si urechi ascutite, care traia in copaci.

Ca si la precedenta lucrare, autorul n-a fost in stare sa ofere vreo dovada care sa-i sustina afirmatiile; in schimb, a avansat cateva scenarii imaginare.

Aceste asertiuni ale lui Darwin nu aveau un fundament stiintific, si in consecinta nu au fost primite de catre oamenii de stiinta din vremea sa. Biochimia a aratat ca viata este mult prea complexa pentru a aparea prin hazard, cum sustinea Darwin, iar formarea intamplatoare chiar a celei mai simple molecule proteice este imposibila; cu atat mai putin a unei celule intregi.

Paleontologii, in special, erau constienti ca intreaga teorie era de fapt o plasmuire a imaginatiei sale, intrucat arhiva fosilifera contrazicea afirmatia ca fiintele vii ar fi intreprins un proces evolutiv de la stadii primitive la stadii complexe.

Nu exista urme ale unor forme intermediare, pe care Darwin se astepta sa le gaseasca si care sa fi facut trecerea de la o specie la alta.

Acum mai bine de un secol, Louis Pasteur a demonstrat experimental ca non-viata nu poate crea viata. De la celebrul bacteriolog incoace, e universal acceptat faptul ca un organism viu apare intotdeauna dintr-o forma de viata similara.

Pe scurt, teoria lui Darwin era lipsita de o baza stiintifica.

In ciuda acestor fapte, ea a capatat in scurt timp o larga sustinere. Insa nu in lumea stiintifica, ci in cercurile politice ale puterilor dominante, care i-au inteles implicatiile ideologice si le-au folosit ca justificare pentru politica lor imperiala.

 

Teoria rasiala “marca” Darwin

 

Darwin si-a cladit intreaga teorie evolutionista pe conceptul “luptei pentru supravietuire”.

Conform spuselor sale, un conflict incrancenat, o lupta sangeroasa domina lumea naturii: cel puternic castiga intotdeauna in fata celui slab, asigurandu-si astfel supravietuirea si dezvoltarea.

El sustinea ca acest conflict exista si in cazul raselor umane si chiar si-a folosit conceptele pentru a explica progresul societatii.

Indignat de grija pe care oamenii o aratau fata de bolnavi, a afirmat ca “oricine s-a ocupat de reproducerea animalelor domestice stie, fara doar si poate, cat poate fi de daunatoare rasei umane aceasta perpetuare a fiintelor debile.”

Darwin credea ca unele rase sunt mai evoluate, si de aceea mai avansate, in timp ce pe altele le considera ca fiind la acelasi nivel cu maimutele. Chiar subtitlul cartii “Originea speciilor prin selectie naturala sau conservarea raselor favorizate in lupta pentru existenta” (subl. adaugata), vadeste limpede viziunile sale pe care, in termenii de azi, le putem numi rasiste.

Dupa el, rasa umana superioara era cea europeana – alba; rasele africane si asiatice pur si simplu pierdeau in lupta pentru supravietuire. Darwin a mers si mai departe, sugerand ca, intr-un sfarsit, aceste rase vor fi total anihilate.

“Intr-un viitor nu prea indepartat (masurat in secole), rasele umane civilizate aproape sigur vor extermina si inlocui rasele salbatice din lume. In acelasi timp maimutele antropomorfe vor fi fara indoiala exterminate.”

Cum arata aceasta luare de pozitie, Darwin era un rasist convins, crezand in superioritatea omului alb si in faptul ca omul alb mai intai va inrobi, apoi va eradica asa-numitele rase inferioare.

Ideile sale au gasit teren favorabil; in vremea sa, omul alb era in cautarea unei teorii care sa-i indreptateasca actiunile.

 

 

Filosofia colonialismului

 

 

Incepand cu finele sec. XV, europenii au inceput sa colonizeze diferite parti ale lumii. Primii colonizatori au fost spaniolii, sub indrumarea lui Cristofor Columb.

In scurt timp, conchistadorii spanioli au invadat America de Sud, inrobind popoarele bastinase, care erau in general pasnice. Provinciile Americii de Sud, bogate in aur si argint, au fost pradate de europeni; nativii care au incercat sa se opuna au fost macelariti.

Dupa spanioli, portughezii, olandezii si apoi englezii au luat parte la “competitia” colonizarilor.

In sec. XIX, Marea Britanie devenise cel mai mare imperiu colonial al tuturor timpurilor. Din India si pana in America Latina, Imperiul Britanic exploata intensiv resursele naturale, pentru propriile sale interese.

Desigur, aceste puteri colonizatoare nu doreau sa ramana in istorie drept jefuitoare, astfel ca au cautat o indreptatire pentru aceasta exploatare. Justificarea a fost de a eticheta oamenii exploatati drept primitivi; de era cu putinta, chiar animale.

Astfel de asertiuni au fost prezentate pentru prima oara in perioada timpurie a colonizarilor, pe vremea calatoriilor lui Columb in America.

Afirmand ca bastinasii nu erau cu adevarat fiinte umane, ci o specie animala dezvoltata, colonizatorii spanioli cautau sa justifice sclavagismul.

Totusi, acest argument nu a avut prea multi sustinatori, din moment ce, in acea perioada, europenii credeau ca toti oamenii au fost creati egali de catre Dumnezeu si ca provin dintr-un stramos comun – Adam.

Situatia era mult schimbata in sec. XIX. Odata cu dezvoltarea doctrinelor materialiste, oamenii au inceput sa ignore faptul ca au fost creati de Dumnezeu. Acesta a fost momentul nasterii teoriei rasiale moderne, a carei pretinsa baza stiintifica era chiar teoria evolutiei a lui Darwin.

Antropologul indian contemporan Lalita Prasad Vidyarthi (1931-1985) explica modul cum teoria lui Darwin a impus rasismul in stiintele sociale:

“Teoria lui Darwin, a supravietuirii celui mai bun, a fost calduros primita de catre sociologii vremii, iar ei credeau ca omenirea a atins nivele evolutive diferite culminand cu civilizatia omului alb. In a doua jumatate a sec. XIX, rasismul era acceptat ca realitate de catre majoritatea oamenilor de stiinta.”

Cu asemenea viziuni rasiste, Darwin a furnizat un suport solid politicilor de colonizare ale puterilor europene. Imperialismul Angliei victoriene a ales teoria darwinista drept “baza stiintifica” si indreptatire.

 

Scandalul “Omului de Piltdown”

 

Unul dintre cele mai interesante exemple privind modul in care teoria evolutiei a inspirat imperialismul britanic este scandalul “omului de Piltdown”.

In 1912, un craniu ciudat a fost descoperit in orasul Piltdown din Anglia. Charles Dawson (1864-1916), arheologul care l-a descoperit, impreuna cu echipa sa si cu Arthur Keith (1866-1955), cunoscut savant evolutionist britanic, au sustinut ca fosila provenea de la o fiinta pitecantropoida.

Dawson si Keith au accentuat un aspect important: capacitatea craniana era similara cu a omului modern, in timp ce maxilarul prezenta caractere de maimuta.

Craniul omului de Piltdown a devenit astfel obiectul unei mandrii nationale pentru englezi. Din moment ce craniul fusese descoperit in Anglia, in mod firesc trebuia sa apartina unui stramos al britanicilor.

Capacitatea mare a craniului indica, se presupunea, un nivel evolutiv superior fata de alte rase, confirmand astfel superioritatea “mintii englezesti”.

E lesne de inteles entuziasmul cu care a fost primita in cercurile stiintifice descoperirea fosilei de Piltdown in Anglia.

Ziarele anuntau vestea pe prima pagina, iar guvernul britanic l-a onorat pe Arthur Keith cu titlul de Cavaler, in semn de recunostinta pentru munca sa.

Binecunoscutul paleontolog evolutionist contemporan Don Johansson de la Institutul pentru Originile Umane, explica legatura dintre omul de Piltdown si imperialismul britanic astfel:

“Descoperirea omului de Piltdown era foarte ‘eurocentrica’; nu numai craniul de Piltdown denota superioritate, dar si englezii erau astfel superiori altora.”

Inspiratia pe care craniul de Piltdown o oferea englezilor a durat aproape 40 de ani. In 1953, savantul Kenneth Oakley (1911-1981) de la British Museum a cercetat in detaliu fosila si a dezvaluit faptul ca aceasta reprezenta, de fapt, cel mai mare fals de pana atunci al secolului XX.

Fosila fusese falsificata prin atasarea unei mandibule de urangutan la un craniu uman!

Radio Londra a anuntat acest fapt cu uimire: “…una dintre cele mai cunoscute fosile din lume a fost descoperita ca fiind o cacealma. Acum 40 de ani, descoperirea sa a fost senzationala; astazi vine vestea socanta: aceasta este ‘talharie fosilifera’!”

Pentru evolutionisti, scandalul “omului de Piltdown” a fost doar un inceput. In anii urmatori, alte cranii au fost prezentate drept dovezi ale existentei unor ipotetici stramosi ai omului, insa mai tarziu, fiecare dintre ele s-au dovedit fie fraude, fie intrerpretari gresite.

In ciuda acestui fapt, evolutionistii au mers si mai departe si au prezentat fosile a ceea ce s-a dovedit a fi cimpanzei, urangutani si chiar porci (!) drept stramosi ai omului. Totusi, de-a lungul timpului, ei au trebuit sa renege aceste fosile, carora le dadusera nume precum Sinanthropus, Ramapithecus sau Hesperopithecus.

Povestea “omului de Piltdown” ofera o simbolica indicatie privind modul in care imperialismul englez si-a gasit o fundatie solida in teoria evolutiei.

 

 

Ideologia nazista si teoria evolutiei

 

 

Nazismul s-a nascut in urma haosului politic pe care Germania l-a trait dupa primul razboi mondial. Conducatorul Partidului National Socialist, Adolf Hitler, om cu o fire deosebit de ambitioasa, impartasea transant credinta in superioritatea rasei germanice, sau ariene, fata de celelalte rase.

Visul sau era ca rasa ariana sa cucereasca in scurt timp lumea, stabilind un imperiu de 1000 de ani.

Hitler a gasit sustinere ideologica si “baza stiintifica” pentru propriile sale teorii rasiste in lucrarile istoricului german Heinrich von Treitschke (1834-1896) care, puternic influentat de teoria lui Darwin, afirma: “Natiunile nu pot evolua decat printr-o lupta acerba, similara conceptului de „lupta pentru supravietuire”.

Hitler s-a inspirat si el din conceptul lui Darwin de “lupta pentru existenta”. Numele faimoasei sale carti “Mein Kampf” (“Lupta mea”) era o expresie clara a conceptiilor sale darwiniste.

Intr-adevar, Hitler, asemeni lui Darwin, socotea rasele non-europene nimic mai mult decat maimute evoluate: “Scoateti germanii nordici si nu va ramane nimic altceva decat un dans al maimutelor.”

Viziunea evolutionista a nazistilor avea ca idee centrala conceptul de eugenie. Eugenia inseamna imbunatatirea rasei umane prin indepartarea indivizilor bolnavi incurabil sau cu handicap.

Crescand procentul indivizilor sanatosi, rasa umana putea fi imbunatatita in acelasi fel in care puteau fi ameliorate diferite specii de animale prin imperecherea exemplarelor cele mai sanatoase.

Dar eugenia era o consecinta fireasca a darwinismului. Unul dintre pionierii eugenismului, britanicul Sir Francis Galton (1822-1911) era… var cu Charles Darwin! Galton si-a fundamentat ideile pe teoriile varului sau la inceputul secolului XX, cand teoria lui Darwin a fost imbratisata cu toata increderea de stiinta si de presa.

Brosurile de popularizare ale acestui straniu tip de stiinta afirmau ca “Eugenia este dirijarea constienta a evolutiei umane,” nelasand loc de indoiala asupra inrudirii intre darwinism si eugenism.

Primul care a sustinut si promovat eugenia in Germania a fost Ernst Haeckel (1834-1919), cunoscutul biolog evolutionist, autor al “teoriei recapitularii”, care sustinea faptul ca embrionii unor specii diferite seamana intre ei. (“Ontogenia repeta filogenia”).

Mai tarziu s-a descoperit ca Haeckel a masluit probele pe care le folosise in sustinerea teoriei sale: el falsificase desenele, in asa fel incat sa prezinte embrioni de peste, gaina si om ca fiind foarte asemanatori. Haeckel insusi a marturisit ulterior ca desenele sale nu reprezentau realitatea, intrucat ignorase deliberat unele parti ale embrionilor, prezentand distorsionat altele .

Falsificatorul Haeckel a sustinut, de asemenea, propaganda eugenica. El sugera ideea ca nou-nascutii cu deficiente, in general persoanele cu handicap fizic sau mental si purtatorii de boli ereditare sa fie suprimati cat mai curand. Altfel, spunea el, acestia ar reprezenta o povara pentru societate.

Haeckel a murit in 1919, insa nazistii i-au preluat ideile pline de cruzime. La putina vreme dupa ce a preluat puterea, Hitler a oficializat politica eugenica. Indivizii cu retard mintal, cu handicapuri si cu boli ereditare au fost adunati in centre speciale de sterilizare.

Aceste persoane, socotite paraziti care amenintau puritatea rasei germane, impiedicand progresul social, au inceput apoi sa fie eliminate din ordinul secret al conducerii national-socialiste.

Lichidarea celor “inutili”, o idee fixa si obsesiva a cvonducatorului germaniei naziste, se regaseste in “Mein Kampf”: “Daca puterea de a lupta pentru sanatate ii lipseste unui om, dreptul lui de a trai in aceasta lume dispare. Lumea apartine doar omului puternic, intreg si nu subomului slab.”

In acelasi timp, regimul national-socialist a pus in practica o alta cerinta a eugeniei: tinerii si tinerele cu par blond si ochi albastri si fara defecte genetice, considerati specimenele tipice pentru rasa germanica, erau incurajati sa aiba relatii sexuale. In 1935 au fost infiintate primele “ferme speciale de reproducere”.

Soldatii si ofiterii trupelor de elita SS “vizitau” adesea aceste ferme, unde femei tinere, care intruneau criteriile ariene, erau gazduite. Pruncii nelegitimi nascuti in aceste “ferme” urmau sa devina viitorii soldati ai Reich-ului german.

Nazistii au imbratisat ideea lui Darwin conform careia capacitatea craniana s-ar mari odata cu avansarea pe scara evolutiva si au inceput sa intreprinda masuratori spre a demonstra prin acestea superioritatea rasei germane. In toate colturile Germaniei se faceau astfel de demonstratii publice, spre a arata cum craniile germane le depaseau in capacitate pe cele ale altor rase.

Caractere precum dintii, ochii, parul erau evaluate conform criteriilor evolutioniste. Indivizii la care masuratorile dadeau rezultate contrare standardelor oficiale privind caracterele rasei germane urmau sa fie sterilizati sau anihilati conform politicii eugenice.

Toate aceste concepte antiumane erau aplicate in numele darwinismului.

Istoricul american Michael Grodin afirma in cartea sa “Doctorii nazisti si codul Nurenberg”:

“Exista o perfecta ingemanare intre ideologia nazista, puritatea rasiala si darwinismul social, care se dezvoltase la inceputul secolului XX si pe baza caruia medicii au construit notiuni precum devianta sociala sau comportamentala, aratand ca acestea ar fi avut o explicatie genetica, deci ar exista ‘gene bune’ si ‘gene rele’.

Darwinismul social bantuia intreaga lume in acea vreme, iar medicii nazisti aratau catre SUA, de unde spuneau ca invatasera o sumedenie de lucruri privind puritatea rasiala”. .

Cercetatorul american George Stein explica aceste lucruri in “American Scientist Magazine”:

“National-socialismul, intre altele, era cu siguranta prima tentativa perfect constienta de a organiza o comunitate politica pe baza unei biopolitici clare, perfect acordate faptelor stiintifice ale revolutiei darwiniste.”

Alt evolutionist celebru, Sir A. Keith, preciza despre Hitler: “Fuhrerul era un evolutionist. El a cautat, in mod constient, sa modeleze practicile politicii germane conform teoriei evolutiei.”

Un alt motiv important pentru optiunea evolutionista a lui Hitler era faptul ca el vazuse in teoria aceasta o arma perfecta impotriva religiei. Hitler avea un dispret profund pentru orice credinta monoteista .

Virtutile religioase monoteiste precum dragostea, mila si smerenia reprezentau piedici serioase pentru atingerea modelului arian, militarist, nemilos.

Din aceasta pricina, indata ce au preluat puterea, nazistii au tintit catre o reintoarcere a societatii germane spre vechile religii pagane.

Svastica, un simbol aparut in cadrul culturilor pagane stravechi, a devenit simbolul transformarii. Ceremoniile naziste tinute in fiecare colt al Germaniei erau reconstituiri ale unor vechi ceremonii pagane.

Cum s-a mai mentionat, teoria evolutiei insasi era o mostenire de la culturile pagane. Astfel apar si mai clare multiplele legaturi intre paganism, darwinism si nazism.

Dictatorul italian Bennito Mussolini, unul din aliatii importanti ai lui Hitler, s-a lasat de asemenea inspirat de teoria evolutiei. In tineretea sa el a scris articole in care il prezenta pe Darwin drept cel mai mare om de stiinta.

Dupa ce a ajuns la putere, Italia fascista a ocupat Etiopia, iar Mussolini a justificat atacul facand referire la teoriile lui Darwin si la conceptul de “lupta pentru supravietuire”.

Dupa Mussolini, etiopienii erau inferiori pentru ca apartineau rasei negre, iar guvernarea lor de catre o rasa superioara, precum cea a reprezentata de italieni, reprezenta o consecinta fireasca a “evolutiei”.

Mussolini era de asemenea convins de faptul ca natiunile ar evolua prin razboi. Pentru el, sila britanicilor in a se angaja in razboi* nu facea decat sa demonstreze decadenta evolutiva a Imperiului Britanic.

Desi nazismul a pierdut Al Doilea Razboi Mondial, ideea darwinista, cea care i-a oferit sutinere si baza stiintifica, a persistat. Ideea ca umanitatea ar progresa prin lupta si violenta s-a regasit intr-o alta ideologie, care la suprafata parea sa fie total diferita de nazism.

 

 

Adevaratele temelii ale comunismului

 

 

Materialismul a inregistrat o victorie importanta in secolul XIX prin doi filosofi germani: Karl Marx si Frederich Engels, fondatorii comunismului.

Ei incercau sa explice filosofia materialista in termenii unei noi metode: dialectica.

Pe scurt, dialectica era presupunerea ca toate progresele din Univers sunt o consecinta a competitiei “conflictelor de interese” intre forte opuse.

Marx si Engels foloseau dialectica pentru a explica intreaga istorie a lumii ca bazata pe un conflict perpetuu intre clase sociale, respectiv, in vremea lor, intre proletariat si burghezie.

Marx a prezis ca muncitorii vor realiza ca singura lor sansa este sa se uneasca pentru a declansa o revolutie.

Atei declarati, amandoi filosofii nutreau o ura profunda impotriva religiei, sustinand eradicarea ei ca fiind absolut necesara pentru asigurarea succesului comunismului.

In vremea in care Marx si Engels formulau aceste idei, a avut loc un eveniment important: aparitia cartii lui Charles Darwin “Originea speciilor”. Darwin afirma ca fiintele vii evoluau si supravietuiau ca rezultat al unei “lupte pentru existenta”.

Ce era aceasta, daca nu dialectica, si inca una ce-i nega religiei orice rol si nega existenta creatiei si a unui Creator?

Cei doi filosofi nu puteau rata o asemenea ocazie. Dupa ce a citit cartea lui Darwin, Engels ii scria lui Marx: “Darwin, pe care tocmai il citesc, e splendid…” Marx i-a raspuns:

“Aceasta carte contine fundamentul, in materie de istorie naturala, pentru viziunea noastra.”

Mai mult, Marx a dedicat opera sa fundamentala, “Capitalul”, lui Darwin. Engels la randul lui s-a lasat atat de mult influentat de Darwin si de teoria lui, incat, intr-un efort de a contribui la aceasta, a scris un articol intitulat: “Rolul jucat de munca in tranzitia de la maimuta la om,” iar apoi a compilat ideile sale evolutioniste intr-o carte numita “Dialectica naturii”.

Viziunile lui Marx si Engels au inflorit in special dupa moartea lor. Vladimir Ilici Lenin, liderul miscarii comuniste bolsevice din Rusia, a fost primul care a inceput sa puna in practica revolutia comunista visata de cei doi. Haosul creat de primul razboi mondial i-a oferit ocazia mult asteptata: in 1917, bolsevicii au preluat puterea.

Rusia a devenit scena unui sangeros razboi civil intre comunisti si sustinatorii tarului. Toti care erau socotiti rivali de catre comunisti, inclusiv familia Romanov, erau ucisi in mod bestial.

Ca si mentorii sai, Marx si Engels, Lenin era un evolutionist fervent, propunand teoria lui Darwin ca baza a filosofiei materialist-dialectice, pe care o apara cu atata zel.

Al doilea nume important in revolutia bolsevica – Trotki, punea de asemenea mare pret pe darwinism. “Descoperirea lui Darwin”, spunea el, “este cel mai inalt triumf al dialecticii in intregul domeniu al materiei organice.” […] “Darwin a fost pentru mine ca un portar la intrarea in templul universului. Am fost imbatat de gandirea sa precisa, constienta si in acelasi timp puternica.”

Iosif Stalin, urmasul lui Lenin, in 1924, la conducerea statului, a condus Uniunea Sovietica timp de 39 de ani. Se estimeaza ca circa 30 de milioane de oameni din URSS au murit in timpul regimului stalinist prin infometare, munca fortata pana la epuizare, deportari sau executii sumare.

Potrivit spuselor istoricilor, Stalin simtea o placere deosebita in exercitarea violenta a puterii. In biroul sau din palatul Kremlin, conducatorul URSS se delecta examinand listele cu persoanele executate.

Pe langa conditia sa psihologica, faptul care l-a facut pe Stalin un atat de nemilos criminal in masa a fost credinta lui profunda in filozofia materialista, la baza careia statea teoria lui Darwin.

Stalin spunea: “…pentru a deschide mintile studentilor nostri (…) a trebuit sa ne familiarizam cu originile geologice si varsta pamantului si sa fim capabili sa le dovedim cu argumente; a trebuit sa ne familiarizam cu invataturile lui Darwin.” [16]

Un alt indiciu privind atasamentul neconditionat pe care Stalin il purta teoriei evolutiei il da impotrivirea fatisa a sistemului educational stalinist fata de legile mendeliene** ale geneticii.

Legile lui Mendel dovedeau ca gresite ipotezele lui Lamarck, partial admise si de Darwin, privind transmiterea caracterelor dobandite catre generatiile urmatoare.

De la inceputul sec. XX, legile lui Mendel au fost acceptate de comunitatea stiintifica, insa in Uniunea Sovietica ele erau repudiate.

Cercetatorul rus Lisenko a vazut in legile lui Mendel o lovitura grea data teoriei evolutiei si a dezvoltat o alternativa lamarkista la acestea. Impresionat de asertiunile lui Lisenko, Stalin l-a numit intr-o functie importanta.

Pana la moartea lui “tatucului popoarelor”, stiinta geneticii a fost un subiect tabu in institutiile stiintifice ale Uniunii Sovietice.

Chiar in vremea lui Stalin, un alt regim comunist a luat puterea in China. In 1949, dupa un lung razboi civil, comunistii castigau puterea, sub conducerea lui Mao Tse Tung, stabilind un regim sangeros si represiv. Nenumarate executii politice au avut loc in China.

Aproape 30 de milioane de oameni au murit din pricina foametei ingrozitoare declansata de politicile scelerate ale lui Mao.

In timpul anilor “revolutiei culturale”, tineri militanti maoisti, reuniti in “Garzile rosii”, au aruncat tara intr-o stare de haos si frica.

Mao explica bazele filosofice ale regimului “popular” chinez ca fundamentate pe teoria evolutiei a lui Darwin.

Istoricul James Reeve Pusey, profesor universitar la Harvard, confirma influentele darwiniste asupra maoismului. Pusey afirma:

“Darwin a institutionalizat schimbarea violenta si revolutia. In mod cert aceasta a fost una din cele mai importante influente ale lui Darwin asupra Chinei.”

Iar gandirea lui Mao Tse Tung se potrivea perfect. Comunismul chinez a pricinuit teroare, razboaie de gherila si razboaie civile in multe tari. In Cambodgia, Khmerii rosii comunisti au macelarit aproape o treime din populatia tarii.

Oamenii erau ucisi doar pentru ca luau cateva graunte de la ferma colectiva sau pentru ca spuneau o vorba care nu se potrivea cu invataturile comuniste. Toate aceste fapte arata clar adevarata natura criminala a comunismului, fara a mai fi nevoie de alte comentarii.

Timp de 150 de ani, ideologia comunista, construita pe notiunile de lupta de clasa si revolutie, a fost impletita cu darwinismul. Astazi, neo-marxistii si neo-comunistii raman cei mai importanti apologeti ai darwinismului.

 

Sfarsitul darwinismului

 

Mostenirea intunecata lasata de darwinism omenirii s-a manifestat prin brutale dictaturi. Violenta, teroare, rasism, persecutii, razboi – iata consecinta fireasca a atitudinii darwinist-materialiste fata de om si omenire.

Aceasta filosofie sincretista, care priveste omul ca nimic mai mult decat o specie animala, care isi pune toata nadejdea in materie si promoveaza conflictul drept imuabila lege a naturii, a dus la savarsirea celor mai mari crime din istoria umanitatii.

Iar motivul ultim pentru toate aceste manifestari rezida in negarea de catre om a propriului sau Creator.

O societate care ii intoarce spatele lui Dumnezeu si se lasa purtata de dogme filosofice nu poate avea parte, s-a dovedit, decat de durere, teama si distrugere.

Pacea, dreptatea si siguranta vor putea fi obtinute in parte, numai atunci cand darwinismul si materialismul vor fi prezentate lumii drept ceea ce sunt: inselatorii, iar omul isi va intelege si recunoaste scopul ultim al existentei sale: intoarcerea catre Dumnezeu.

 

 

Note:

 

* Referire la Acordul de la Munchen, din 29 septembrie 1938, in care premierul britanic Chamberlain a jucat un rol major; prin acest acord, Cehoslovacia era dezmembrata si se dadea satisfactie Germaniei in schimbul pastrarii unei paci iluzorii.

** Gregor Mendel, calugar augustinian ceh, descoperitorul fundamentului matematic al stiintei ereditatii. El a efectuat incepand cu 1850 studii pe diferite soiuri de mazare, urmarind distributia trasaturilor morfologice. Variatia acestora corespundea unor legi matematice bine definite, pe care el le-a numit “legile ereditatii”.

Astfel, el a demonstrat ca se pot prevedea prin calcul matematic calitatile mostenite de anumite generatii, de la cele precedente.

Din pacate, concluziile sale, care contraziceau categoric pe cele ale lui Lamarck si Darwin, au fost luate in considerare abia 50 de ani mai tarziu, cand darwinismul era deja inradacinat in conceptia stiintifica internationala.

 

 

 

Bibliografie (surse) :

altermedia.info

http://www.galton.org, The Real Ideological Root of Terrorism: Darwinism and Materialism

http://www.islamdenouncesterrorism.com/darwinism_materialism.html

• Charles Dawson: ‘The Piltdown faker’ http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/3285163.stm

 

 

 

31/03/2015 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

MORTI BIZARE, TESTAMENTE CIUDATE SI TESTAMENTE HAZLII…Ce averi au lasat Wilde, Darwin, Carrol, Marx

 

 

 

 

Cele mai  bizare morţi din istorie

 

 

 

 

 

Cele mai bizare morţi din istorie

 

 

 

 

Dracon, un legiuitor din Atena, care a trait in secolul VII i.I.Hr.,  era într-atât de iubit de cetăţenii acestui oraş- stat, încât într-o bună zi aceştia au ales să-şi exprime recunoştinţa faţă de el aruncând asupra lui sub formă de daruri, sute de haine scumpe şi pălării până când îndrăgitul legiuitor a fost în cele din urmă sufocat şi a murit în mijlocul teatrului din Egine, sub un uriaş maldăr de haine.

 

 

 

 

  Studiul în exces poate conduce la moarte, după cum a demonstrat în anul 270 înainte de Hristos, un gânditor grec pe numele lui Philitas din Cos.

Acesta s-a angrenat într-o seară atât de intens în studierea argumentaţiei din spatele folosirii greştie a cuvintelor şi termenilor, încât a uitat să mai mănânce şi a murit de foame şi deshidratare.

 

 

 

 

Primul împărat  care a unificat China, Qin Shi Huand Di, a murit în anul 210 înainte de Hristos, la scurt timp după ce a înghiţit o mare cantitate de mercur în încercarea de a deveni nemuritor, convins conform medicinii tradiţionale chinezeşti că astfel nu va muri niciodată.

 

 

 

 

 

Chryssipus, un filozof grec din şcoala stoicilor, a murit în anul 206 înainte de Hristos, în urma unei crize de … râs!

 El a văzut într-o bună zi un măgar care-i mînca smochinele din livadă. Amuzat de privelişte, filozoful i-a poruncit sclavului său să-i dea măgarului şi o carafă de vin, să nu i se aplece după atâtea smochine. După ce a cugetat o clipă la gluma sa, filozoful a izbucnit într-un hohot care s-a prelungit într-un acces violent de rîs, soldat în final cu moartea sa.

 

 

 

 

 

 

 

 Sfântul Laurenţiu   a fost arestat în urma unei razii declanşată de persecuţiile împotriva creştinilor ordonate de împăratul roman Valerian,  si  a fost condamnat la o moarte cumplită.

Călăii l-au legat cu lanţuri de o frigare uriaşă, după care a fost ars la un foc mic, pentru a i se prelungi astfel chinurile.

Cronicarul Prudentius, martor la sinistra scenă a martiriului, a notat că Laureţiu a glumit cu călăii până în momentul morţii sale.

La un momenta dat, sfântul martir le-a  spus acestora:

 

 „Cred că m-am făcut destul pe partea acesta, întoarceţi-mă la proţap şi pe partea cealaltă, măcar să faceţi o treabă bună”.

  Sfântul Laurenţiu este considerat astazi a fi patronul bucătarilor şi al pompierilor.

 

 

 

 

 

De moarte cumplită  a avut parte în anul 1327 şi regele Edward al II-lea al Angliei care a fost detronat şi închis de soţia sa Isabela şi de amantul acesteia Roger Mortimer.

 

Cei doi i-ar fi născocit un sfârşit de-a dreptul diabolic. Fostul rege ar fi fost legat după care i s-ar fi introdus cu forţa în anus o bară de fier înroşită în foc…

 

 

 

 

 

 

 

 

Stăpânul cetăţii Braunau din Austria, nobilul Hans Steininger a murit în anul 1587 după ce a călcat pe propria barbă şi s-a împiedicat în cădere lovindu-se mortal la cap. Steninger avea o barbă lungă de peste 1, 4 metri pe care o purta de obicei rulată şi legată într-un săculeţ pe care îl avea atârnat mereu la gât. În acea zi fatală, săculeţul fusese uitat la vânătoare.

 

 

 

 

 

 

Perioada medievală a fost de altfel una în care decesle cauzate de torturile oribile, precum şi de accidente bizare, erau deosebit de frecvente.

Un exemplu în această direcţie este moartea din anul 1660 a lui Thomas Urquhart, un aristocrat scoţian, primul traducător al operelor lui Francois Rabelais în limba engleză. Fără să fi auzit probabil de cazul lui Chryssipus, Thomas Urquhart ar fi murit în urma unei crize convulsive de rîs, după ce nobilul scoţian auzise vestea încoronării lui Charles al II-lea.

 

 

 

 

 

In anul 1667,  James Betts, un student al Chorpus Christi College din Cambridge, pe care Elizabeth Spencer l-a ascuns într-un dulap căruia i-a bătut uşile în cuie, în încercarea de a-şi ascunde amantul-student de  tatăl său, John Spencer.

Uitat pare-se în dulap, James Betts a murit în cele din  urmă din lipsă de aer.

 

 

 

 

 

In anul 1771, Adolf Frederick, rege al Suediei a mâncat în dimineaţa zilei de 12 februarie câţiva homari, caviar, varză murată, heringi afumaţi plus 14 porţii din desertul său favorit servit alături de câteva căni cu lapte.

La sfârşit a mai băut o sticlă de şampanie. Până spre amiază regele era deja mort…

 

 

 

 

Luptătorul pentru libertatea grecilor, Athanasios Diakos, a fost capturat  de către turci după ce toţi oamenii săi au fost ucişi , la sfârşitul bătăliei de la Alamana, din anul 1821.

Turcii i-au propus să treacă la Islam, căci nu doar că-l vor cruţa, dar îl vor face colonel. A

thanasios Diakos le-a replicat scurt „m-am născut grec, voi muri tot grec”. Atunci turcii l-au tras în ţeapă de viu.

Conform martorilor vizuali, Athanasios nu a scos niciun ţipăt de durere, ba mai mult după ce a fost ridicat în ţeapă, le-a spus tuturor: „Uitaţi-vă şi voi ce moment şi-a ales Hades să mă ia din lume. Primăvara a venit, iarba verde a încolţit, iar  pomii sunt în floare”…

 

Un avocat şi politician din Ohio, Clement Vallandingham a murit într-un mod stupid în anul 1877 în timp ce demonstra cu propriul pistol modalitatea în care victima unei sinucideri s-a sinucis.

George Herbert, al cincilea Earl de Carnarvon a murit din cauz aunei muşcături de ţânţar survenită exact în momentul în care acesta de bărbierea.

Din cauza înţepăturii insectei, nobilul s-a tăiat cu briciul, infectându-se astfel cu erizipel ceea ce a dus în cele din urmă la o pneumonie fatală.

 

 

 

Isadora Duncan o celebră dansatoare şi balerină interbelică a murit strangulată de propria ei eşarfă, care s-a înfăşurat de roţile unui autovechicul în care aceasta era pasageră.

 

 

 

 

 

Singurul om din lume ucis până în prezent de un cazuar (pasăre din ordinul struţilor care trăieşte în Noua Zeelandă şi nordul Australiei, şi care este celebră pentru agresivitatea sa), este Phillip McClean, care întâlnind un cazuar pe proprietatea sa, a decis ca împreună cu fraţii săi să omoare pasărea cu bastoanele.

După ce australianul a lovit cazuarul, acesta l-a lovit în gât cu piciorul, ghearele uriaşe ale păsării retezându-i artera carotidă.

 

 

 

 

 

Celebrul Harry Houdini, maestrul  magiei si al evadărilor incredibile a murit de fapt din cauza unui pumn primit în abdomen. În anul 1926, pe când făcea o demonstraţie publică, Houdini a cerut unui boxer amator să-l lovească în abdomen cu toată puterea.

Lovitura a provocat o ruptură de apendice în urma căreia Houdini a decedat câteva zile mai tîrziu.

 

 

 

 

Sucul de morcovi poate fi fatal în anumit situaţii, după cum a demonstrat Basil Brown, un fanatic al alimentaţiei sănătoase din Croydon, Anglia care în decursul a zece zile a băut numai puţin de 38 de litri de suc de morcovi, gest extrem care i-a provocat o supradoză a vitaminei A în organism precum şi probleme serioase ale ficatului.

 

  Robert Williams un angajat al uzinelor Ford, avea să fie primul om din istorie ucis in anul 1979 de un robot, după ce braţul în greutate de peste o tonă al unui robot industrial s-a desprins şi l-a lovit în cap pe Williams.

 

 

 

 

 

Boris Sagal, un producător de filme documentare a murit în timpul filmărilor la serialul TV World War III, după ce fără să-şi dea seama a mers înspre palele pornite ale unei elice de elicopter sfârşind aproape decapitat.

 

 

 

 

David Grundman este şi el primul om care a fost ucis după ce a tras cu puşca într-un uriaş cactus saguaro din Arizona. După câteva gloanţe trase în planta imensă, un braţ al cactusului s-a desprins şi l-a lovit în cap.

 

 

 

  Garry Hoy, un avocat din Toronto, Canada, a murit  în anul 1993 într-o încercare de a dovedi forţa unui geam incasabil de la fereastra etajului 24 al unei clădiri, a decis să se izbească cu toată puterea de geam, după cum mai făcuse de câteva ori. Din nefericire pentru el şi pentru spectatorii îngroziţi, geamul nu a rezistat…

 

 

 

 

 

 

Jose Luis Ochoa, un spectator al o luptă ilegală de cocoşi din Tulare County, California, a intrat în istorie drept primul om ucis de un cocoş, după ce unul dintre cocoşii care averau ataşaţi de picioare pinteni lungi şi foarte ascuţiţi, a sărit din ţarcul de luptă şi l-a lovit accidental în picior, secţionându-i astfel artera femurală.

 

 

Edward Archbold din West Palm Beach, Florida, a reuşit trista şi inutila performanţă de a fi primul om din lume care a murit după ce a mâncat sute de gândaci în cadrul unui concurs de mâncat gândaci de bucătărie.

 

 

 

La capitolul morţi bizare se califică din plin şi un bielorus în vârstă de 60 de ani care a fost ucis de un castor pe care îl prinsese şi vroia să facă o fofografie cu uriaşul rozător.

Castorul disperat să scape, l-a muşcat pe bătrân atât de tare de picior, încât i-a retezat artera femurală, fapt care a dus la o hemoragie masivă, urmată de deces.

 

 
 

TESTAMENTE CIUDATE, TESTAMENTE HAZLII

 

Virgiliu, renumitul poet antic, autor al epopeii Eneida,inainte de a muri, furios ca nu reusise sa incheie decat 12 carti din opera proiectata (spre deosebire de cele 24 ale Iliadei homerice),  i-a conjurat, de pe patul de moarte pe apropiatii sai, sa-i arda opera si doar interventia imparatului Augustus, marele sau protector, l-a determinat pe Virgiliu sa se razgandeasca, oferindu-ne sansa sa-i citim si azi superbele versuri.

Nu intotdeauna geniul te face si bogat…

 

Site-ului britanic ancestry.co.uk, spune pe buna dreptate ca geniul nu merge intotdeauna mana in mana cu norocul sau cu bogatia.

Situl a a publicat peste 6 milioane de  testamente din epoca victoriana si prima jumatate a secolului XX, putand astfel sa mai aflam ca

Printre sutele de aforisme împrăştiate prin timp de Oscar Wilde, probabil, aceasta este una dintre cele mai veridice:” Nu am nimic cu mine , cu excepţia geniul meu .”

 

Wilde , Darwin, Carroll , Marx nu este întotdeauna geniul face bogat

In imagine celebrul Oscar Wilde

 ” Scriitorul şi poetul   irlandez,a lasat in urma la  data decesului său la Paris, în 1900, un pachet de doar 19 mii de lire sterline. Poate ca  Wilde ar  fi trebuit  să  o asculte pe mama lui, Jane , care ii recomanda  prozaic să se insoare cu o femeie bogata. El, desigur, nu i-a acordat o atenţie .

Destul de saraci au murit si Lewis Carrol (“Alice in tara minunilor”) si D. H. Lawrence (“Amantul doamnei Chatterley”).

 

 Arthur Conan Doyle, „tatăl”celebrului detectiv Sherlock Holmes, a fost si  doctor si scriitor si a folosit atat stiloul cat şi bisturiul.

La moartea sa  moştenitorii au găsit cu echivalentul a trei milioane de lire sterline .

 

Cel mai bine a dus-o   Charles Dickens care, când a decedat  în 1870,a  lăsat moştenire o sumă de şapte milioane de lire sterline in echivalentul de astăzi .

 Moştenirea lui Charles Darwin – cu toate ca  aceasta venea dintr-o familie înstărită –  s-a ridicat la suma impresionanta de 13 milioane de lire sterline,care echivalau in ziua de azi cu 9 milioane de lire sterline. .

Karl Marx i-a lasat fiicei sale, Eleanor o   moştenire  de 250 de lire sterline în momentul  cand  a părăsit în anul 1883  aceasta lume.

Ceea ce nu reprezenta nicidecum  un  capital …

 

– Moştenitorul averii: un trunchi de copac

Celebrul scriitor Lev Tolstoi, este probabil primul în topul celor care au lăsat cele mai neobişnuite testamente din lume. El a lăsat întreaga sa avere nu unei persoane, aşa cum se obişnuieşte, ci unui trunchi de copac.

 

– John B. Kelly, tatal actritei Grace Kelly, decedat in  1960

Kelly a fost un multimilionar, triplu medaliat cu aur, la Jocurile Olimpice. Prin mariaj, fiica lui, actriţa Grace Kelly, a intrat în  familia princiara din Monaco.

Dorinţa lui Kelly a fost ca nota de plată a hainelor cumpărate de Grace să îi revină familiei sale, astfel încât să nu îl ducă la faliment pe ginerele său, printul de Monaco.

– Leona Helmsley,o multimilionara americană, i-a lăsat prin testament fiului ei „plăcerea de a munci pentru a-şi câştiga existenţa”

Leona a specificat că i-a lăsat fiului său ceva ce nu a avut niciodată. Ea a lăsat prin testament 12 milioane de dolari fratelui şi câinelui sau.

Fiica Leonei Helmsley a moştenit o mie de dolari, pentru că „singura afacere bună pe care a făcut-o a fost să se mărite cu actualul ei soţ”.

– Poetul german Heinrich Heine a lăsat în anul 1856 întreaga sa avere soţiei sale , cu singura condiţie ca femeia să se recăsătorească. El a vrut ca măcar un bărbat să regrete moartea sa.

 

– William Shakespeare la decesul sau in 1616 a avut o ultima dorinţă care  a creat multe controverse în privinţa relaţiei scriitorului cu soţia sa, Anne Hathway.

Cerinţa lui William era ca soţia sa să primească patul pe care el a dormit. Mai mult de atât, Shakespeare a ţinut ca pe mormântul său să apară următorul epitaf: “Binecuvantat cel ce cruţă aceste pietre/ Blestemat cel ce ce mută osemintele mele”.

În timp ce multi susţin că inscripţia era destinată profanatorilor de morminte, experţii spun că mesajul a fost unul cu referire la soţia lui, astfel încât la moartea sa, şapte ani mai târziu, Anne nu a putut fi înmormântată alături de defunctul ei soţ.

 

-Scriitorul britanic Charles Dickens,decedat in  1870

“Cei ce vor asista la înmormântarea mea nu vor purta eşarfe, mantii, pălării sau alte absurdităţi similare.”

Pe lângă această dorinţă, Dickens a explicat foarte clar că nu doreşte o înmormantare publică, iar locul şi data ceremoniei nu vor fi dezvăluite publicului.

Cererile sale au fost ignorate. Dickens a fost onorat de catre un vast cortegiu funerar, toţi participanţii fiind îmbrăcaţi în haine specifice evenimentului, exact aşa cum nu a dorit el.

 

– Scriitorul irlandez George Bernand Shaw, decedat: 1950

Ultima dorinţă a lui Shaw a fost ca la înmormantarea sa să nu se facă o ceremonie religioasă şi de asemenea ca nimic din mormântul său să nu aibă formă de obiect religios. I-au fost îndeplinite dorinţele.

 

-Benjamin Franklin, decedat in  1790,  a fost unul din cei mai admiraţi oameni ai lumii vestice din secolul 18. Ultima dorinţă a acestuia a fost ca fiica sa să nu poarte bijuterii scumpe.

Motivul acestei cereri a fost cadoul primit din partea regelui Louis al Franţei: un tablou cu o ramă compusă din 408 de diamante.

Ulterior, rama şi tabloul au rămas în grija fiicei, însă Franklin a realizat un dispozitiv ce a împiedicat-o pe Sarah să îndepărteze diamantele de pe ramă.

 

– Faimosul luzionist Harry Houdini , decedat in  1926, a avut de-a lungul vieţii o pasiune puternică pentru de spiritism. Ultima dorinţă sa a fost ca anual soţia lui să organizeze o astfel de sedinţă pentru ca maestrul iluziei să se arate în faţa ei.

Houdini i-a lăsat soţiei sale o listă cu 10 cuvinte alese la întâmplare, pe care să i le comunice după moarte. Timp de 10 ani soţia lui a ţinut sedinţe de spiritism; Houdini n-a apărut niciodată.

 

– Imparatul francezilor Napoleon Bonaparte, decedat in  1821

Stiati care a fost ultima dorinta a lui Napoleon? Lasand deoparte monumentalul sau testament, care se intinde pe zeci de pagini, imparatul francezilor a mai vrut ceva: ca dupa moarte, capul sa-i fie ras si suvitele de par daruite prietenilor sai. Printr-o curioasa intamplare, chiar aceste suvite, in care s-a gasit o cantitate foarte mare de arsenic, i-au determinat pe unii istorici sa presupuna ca Napoleon ar fi fost otravit cu buna stiinta de catre englezi.

Astfel, nu mai există nici o umbră de îndoială asupra faptului că Napoleon a fost asasinat.

 

– William Hearst, unul dintre cei mai mari magnaţi din  presa,  a lăsat cu limbă de moarte ca fiecare persoană ce va dovedi că este copilul său, să primească un dolar.

– John Bowman, milionar american decedat in  1891 

  Moartea sotiei si a celor doua fiice ale sale l-au adus pe acest bogatas in pragul nebuniei si el a devenit, ca si Houdini, un apropiat al cercurilor spiritiste. Convins ca dupa moartea lui, toata familia se va reincarna  laolalta, magnatul a lasat prin testament suma de 500.000 de dolari, pentru ca servitorii sa-i intretina luxoasa resedinta si sa ii astepte permanent cu masa calda, in cazul in care familia s-ar fi intors flamanda de pe lumea cealalta…

 Dorinţa a fost onorată până în 1950, când contul bancar s-a epuizat…

– T.M. Zink, decedat in 1930

Ultima dorinţă: O bibliotecă interzisă femeilor.

Zink a depus anual la bancă 50.000 de dolari, timp de 75 de ani. Cu dobândă, suma a ajuns la 3 milioane de dolari, suficienţi pentru a construi o librărie interzisă femeilor.

Mai mult de atât, el a interzis expunerea de opere care poartă semnătura vreunei reprezentate a sexului feminin. Familia i-a respectat întocmai dorinţa.

 

– Mortul să fie asezat în picioare la priveghiul său

Angel Pantoja Medina, din Puerto Rico a murit la vârsta de 24 de ani. El a cerut ca, în timpul propriului său priveghi, să fie pus în picioare, îmbrăcat în hainele pe care le purta pe stradă şi să aibă un surâs pe chip.

 

– Testament anulat, dacă iarba de pe mormânt se îngălbeneşte

Un milionar din California a cerut ca testamentul său să fie anulat, iar averea sa să fie donată, dacă iarba de pe mormântul lui capătă vreodată culoare galbenă.

 

– 330.000 de lire sterline moştenire, dacă soţia fumează 5 ţigări pe zi

Un alt „ciudat” a fost şi englezul Samuel Bratt, căruia soţia îi interzicea să fumeze. El i-a lăsat nevestei prin testament 330.000 de lire sterline, cu condiţia ca aceasta să fumeze cinci ţăgări pe zi.

 

– Bypass-ul donat prin testament unui câine

O altă excentricitate a fost făcută şi de americanca Dorothea Edwars, care înainte de a muri a lăsat instrucţiuni familiei să doneze bypass-ul său unui animal.

Legea americană interzice ca bypass-urile să fie transplantate unei alte persoane, dar despre animale nu prevede nimic. Fericitul beneficiar a fost un câine lup, numit Sunshine, care avea nouă ani şi jumătate. Donaţia a salvat viaţa animalului, care avea afecţiuni cardiace.

 

– Testament scris pe o uşă

Un bărbat şi-a scris testamentul pe o uşă. „Actul” a fost semnat de martori şi, după îndelungi dezbateri, a fost acceptat de judecător, care a înregistrat uşa ca „testament oficial”.

 

– Cenuşa împrăştiată în spaţiul cosmic

Directorul şi producătorul serialului Star Trek, a fost atât de îndrăgostit de stele, încât a cerut ca după moartea sa să fie incinerat, iar cenuşa să fie împrăştiată în spaţiu.Visul său a fost realizat în 1997, iar zece ani după aceea, soţia lui l-a urmat.

 

Surse: La Repubblica;The List Universe;  jurnale ro.; adevarul.es.; Descopera.ro; Revista Magazin.ro.

Foto: Shutterstock si  ziare com.

19/04/2014 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO:Descifrand misterele vietii.SAVANTI CARE CONTESTA TEORIILE DARWINISTE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

25/11/2010 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: