CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Istorie însângerată. Exterminarea de către KGB a artizanilor Marii Uniri din Basarabia în NOAPTEA DEMNITARILOR – 5-6 mai 1950

 

 

 

 

 

 

Daniel Ciugureanu, Ion Pelivan, Pan Halippa si Gheorghe Bratianu

 

MARTIRII BASARABIEI și BUCOVINEI. 

 

Se împlinesc astăzi, 5 mai, 68 de ani de la un eveniment tragic al istoriei noastre, așa-numita „noapte a demnitarilor”, când liderii comuniști și instrumentele lor docile au hotărât ca miniștri și demnitari importanți ai perioadei 1918-1945 – între ei și academicieni – să fie arestați și ulterior condamnați ca vinovați pentru activitatea politică desfășurată de-a lungul timpului.

Printre ei se regăsesc doctorul Daniel Ciugureanu, fost prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, Pantelimon Halippa, artizan al Marii Uniri, istoricii Gheorghe Brătianu și Ion Nistor sau Alexandru Lapedatu, fost președinte al Senatului, ministru al Cultelor și Artelor și președinte al Academiei Române și omul care a transportat Tezaurul României la Moscova, ucis în temniță după doar trei luni.Această operațiune făcea parte, evident, dintr-un plan întocmit la Moscova și „oferit” cu mărinimie statelor-satelit controlate de URSS prin ocupația militară pe care aceștia au exercitat-o în tot răsăritul Europei la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Era o rețetă brevetată de către bolșevici, care, în primele două decenii ale perioadei interbelice, au lichidat fizic vechea elită, înlocuind-o cu personaje controversate care aveau o mare calitate – aceea a docilității fără limite față de partid și liderul său.Noii lideri de la București au acceptat și îmbrățișat fără rezerve toate „inovațiile” propuse de „marele prieten” al României, Iosif Vissarionovici Stalin, iar memoria arhivelor păstrează și astăzi listele întocmite de lucrătorii din aparatul represiv al Ministerului de Interne, cu numele, funcția și vinovăția celor care trebuiau arestați.

Inițial, pe această listă au fost trecute aproape 100 de persoane, dar, la momentul efectuării operațiunii propriu-zise, numai 69 de persoane au putut fi identificate și arestate de către cei însărcinați cu executarea acestei operațiuni.Odată întocmită această listă a „dușmanilor” poporului și ai partidului, în noaptea de 5 spre 6 mai 1950, s-a trecut la punerea în practică a operațiunii.

Într-o notă care se dorea a fi un bilanț al întregii acțiuni, cei care au executat ordinele își informau șefii că, în vederea arestării persoanelor vizate, s-au alcătuit 38 de echipe, fiecare având șase persoane în com­ponența sa. Membrii echipelor proveneau de la Școala Direcției Generale a Securității Poporului (115 persoane), de la Direcția Securității Capitalei – 40 de angajați și alți 63 de angajați de la Direcția a IV-a a contra­informațiilor militare. Opera­țiu­nea a fost de­clanșată la miezul nopții. Echipele aveau informații detaliate privind adresele și persoanele care urmau să fie arestate.

Acestea au descins, înarmate cu mandate de percheziție și de arestare și protejate de întuneric, la domiciliile suspecților. Ajunși la diverse ore ale nopții, ofițerii și agenții de securitate au bătut la ușile persoanelor vizate, le-au arestat și percheziționat locu­ințele, în căutarea de materiale suspecte care să-i incrimineze ca „dușmani” ai noului regim și ai lumii care tocmai se năștea pe suferința întregului popor.

Și aceasta, cu prețul exterminării elitei vechiului regim.Lista dușmanilor poporuluiRețeta pe care comuniștii români o primiseră de la Moscova și o respectau cu sfințenie nu era una neapărat nouă, dintotdeauna în vreme de mari prefaceri, când sunt lipsuri și nevoi, pentru a se mai elibera din tensiunile sociale, se apela la căutarea dușmanilor din interior, a țapilor ispășitori.

Așa se face că în acea nefastă noapte, persoane cu o contribuție remarcabilă la făurirea istoriei naționale, și ne referim aici la cei care au înfăptuit Marea Unire din 1918, au fost încarcerați, cei mai mulți dintre ei plătind cu viața imaginarele vinovății formulate de sistemul represiv comunist.De departe se remarcă figura tragică a doctorului Daniel Ciugureanu, fost prim-ministru al Republicii Democratice Moldo­venești, artizan și personaj important al unirii Basarabiei cu România în 27 martie 1918, ministru și deputat al României Mari.

În noaptea arestării, transportat într-o dubă care îi ducea spre închisoarea de la Sighet, a făcut congestie cerebrală și a murit, în ziua de 6 mai, la Turda.O altă personalitate aflată pe listă, dar care a avut șansa supra­viețuirii, a fost liderul basarabean și, în același timp, artizan al unirii Basarabiei cu patria-mamă, Pantelimon Halippa.

El a fost dus la Sighet, unde a stat doi ani, apoi a fost predat NKVD-ului, care l-a dus la Chișinău, l-a judecat și condamnat la 25 de ani de muncă forțată în Siberia, după care a fost mutat la închisoarea Aiud, de unde a fost eliberat în cele din urmă în 1957.Și Ion Pelivan, o altă figură importantă a procesului unirii Basarabiei cu România, a făcut parte din acest lot arestat în noaptea de 5 spre 6 mai, el găsindu-și sfârșitul în același penitenciar patru ani mai târziu.

Alături de aceste trei nume mari ale generației de la 1918 care a realizat unirea Basarabiei s-a mai aflat și Ion Nistor, istoric și membru al Academiei Române, dar și o personalitate de seamă a aceleiași generații care s-a remarcat ca unul dintre artizanii unirii Bucovinei cu România din 28 noiembrie 1918. Alături de Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, a organizat și pregătit lucrările Congresului General al românilor bucovineni și ale Adunării care a decretat unirea Bucovinei. Nistor a fost cel care a redactat și citit în fața delegaților actul cu declarația de unire.

Acesta a supraviețuit experienței carcerale. A fost eliberat în anul 1955, după cinci ani de temniță grea.Abuzuri și crimeUn destin tragic l-a avut și o mare personalitate a istoriografiei românești, istoricul Gheorghe I. Brătianu, un om care a luptat și a fost rănit pe frontul Primului Război Mondial, care și-a adus pe această cale jertfa sa pentru edificarea Marii Uniri. Marele istoric, arestat în acea noapte de 5 spre 6 mai, și-a găsit sfârșitul trei ani mai târziu în peniteniciarul de la Sighet.Citiți Gheorghe I. Brătianu, martir pentru Basarabia şi Bucovina, ucis de ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

De altfel, pe lista celor decedați la Sighet se mai află și alte nume marcante ale vechii elite interbelice, precum Constantin Brătianu și Constantin Argetoianu.Noaptea demnitarilor rămâne în istorie ca un episod trist și tragic în același timp. A fost unul dintre multele capitole pline de abuzuri și crime comise de regimul comunist.

De consemnat este faptul că, din păcate, personalități ale istoriei noastre, oameni cu o remarcabilă contribuție la edificarea Marii Uniri, a României Mari, și-au găsit sfârșitul sau au suportat povara și umilința închisorilor regimului comunist. (Alți Martiri ai Unirii au fost arestați de NKVD direct din Basarabia, încă de la prima ocupație, din 1940, apoi deportați și uciși în Siberia sau stepele Kazahstanului.

Practic, nici un român din Sfatul Țării nu a scăpat de pe lista neagră a KGB-ului – n.n.)Acum, în anul Centenarului, se cuvine să ne oprim o clipă din zbuciumul activităților noastre cotidiene și să facem o cuvenită reverență în fața memoriei înaintașilor noștri care au făcut Marea Unire și care au fost „răsplătiți” cu suferință și temniță pentru ceea ce au făcut pentru țara lor.

Prof. Dr. Dorin Stănescu / Ziarul LuminaNOAPTEA DEMNITARILOR 5/6 MAI 1950EXTERMINAREA ELITEI ROMÂNEȘTI“Noaptea demnitarilor” este un termen folosit în istoriografia română pentru a desemna un val de arestări care au avut loc în noaptea de 5/6 Mai 1950. Regimul comunist a arestat în cadrul acestei operațiuni concertate un lot de foști înalți demnitari români, printre care prim-miniștri, miniștri, secretari de stat, funcționari superiori ai administrației, generali ai armatei, academicieni și preoți.

Majoritatea din ei erau făuritorii României Mari.Deși fuseseră vizate inițial 84 de persoane, autoritățile au putut identifica la domiciliu sau alte locuri 74 de persoane, din care au fost arestate la acea dată 69 de persoane.

Demnitarii au fost transportați la închisoarea Sighet astfel: 65 de persoane în dube din București și 3 persoane (Ion Gigurtu, Sever Bocu și Aurel Vlad) separat, din alte localități. O persoană, este vorba despre Dimitrie Nistor, a rămas întemnițată la București. Vă amintesc că ulterior la închisoarea Sighet din Sighetu Marmației, România, au fost adunate în total peste 200 de personalități marcante ale apocii care au făcut parte din elita românească, dar totul a început de la Noaptea Demnitarilor…

Puternic marcaţi de şocul arestării nocturne şi de incertitudinea privind soarta lor în continuare, îmbarcaţi în dubele din curtea Ministerului de Interne, foştii demnitari vor porni pe drumul Sighetului.

Iată cum s-a făcut repartizarea lor în cele patru dube:

1. Duba Nr. 16964 (14 persoane)Alexandru Tătărescu, Ștefan Tătărescu, Emanoil Tătărescu, Constantin Argetoianu, Virgil Potârcă, Valeriu Pop, Alexandru Lapedatu, Ion Răşcanu, Ion Savin, Filip August, Victor Gomoiu, Constantin Ilașievici, Gheorghe Taşcă, Ion Cristu.

2. Duba Nr. 16968 (16 persoane) Constantin (Dinu) Brătianu, Constantin (Bebe) Brătianu, Gheorghe Brătianu, Gheorghe Tătărescu, Pantelimon Halippa, Petre Bejan, Gheorghe Vântu, Ion Manolescu-Strunga, Ion Mihai Racoviţă, Dumitru Alimănişteanu, Radu Portocală, Constantin Giurescu, Tancred Constantinescu, Nicolae Samsonovici, Napoleon Creţu, Alexandru Popescu-Necşeşti.

3. Duba Nr. 16971 (17 persoane)Ion Nistor, Voicu Nițescu, Ion Pelivan, Constantin Zamfirescu, Vasile Sasu, Victor Bădulescu, Nicolae Marinescu, Albert Popovici-Taşcă, Dan Sever, Florian Ștefănescu-Goangă, Nicolae Sibiceanu, Teofil Sauciuc-Săveanu, Victor Papacostea, Zamfir Brătescu, Titus Popovici, Henri Cihoski, Gheorghe Leon.

4. Duba Nr. 16986 (18 persoane)Daniel Ciugureanu, Constantin Angelescu, Ermil Gheorghiu, Mihai Priboianu, Grigore Dumitrescu, Nicolae Budurescu, Mihai Măgureanu, Nicolae Zigre, Alexandru Glatz, Dumitru Munteanu-Râmnic, Sebastian Bornemisa, Dumitru Teodorescu, Dumitru Caracostea, Gheorghe Strat, Ion Perieţeanu, Gheorghe Vasiliu, Achile Diculescu, Gheorghe Cipăianu.Unul dintre cei neidentificați de către securitatea comunistă română (lista celor 84) a fost secretarul Sfatului Țării – Ion Buzdugan, cel care a semnat Actul Unirii în calitate de secretar. Ion Buzdugan a anticipat arestarea, s-a deghizat într-un om al străzii și a trăit clandestin cel puțin vreo 5 ani. 

Și basarabeanul Anton Crihan, deputat în Sfatul Țării, a fost inclus pe lista celor 84, dar a putut evita arestarea, ascunzându-se.La închisoarea Sighet erau rezervate 84 de celule pentru viitorii deținuți. Lui Daniel Ciugureanu i s-a atribuit celula Nr. 82. Însă, Daniel Ciugureanu nu a ajuns viu la închisoare. A murit pe drum.

După mărturiile istoricului Constantin Giurescu, arestat în aceeași noapte, Ciugureanu a murit la 6 Mai 1950, lângă Turda. O moarte foarte suspectă. Corpul lui neînsuflețit a fost adus la închisoarea Sighet.

 Totuşi, potrivit evidenței securității, Daniel Ciugureanu ar fi murit în închisoarea Sighet la 19 mai 1950. Nu se cunoaște unde a fost îngropat.De menționat că la închisoarea Sighet au fost aduși mai târziu: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Cardinalul Iuliu Hossu, Mihai Manoilescu, alții.Trăiască în memoria noastră colectivă Martirii Neamului Român!

PS: Aceste crime au fost săvârșite de către ruşii sovietici! Au participat și cozile noastre de topor, dar ordinele veneau de la Moscova!

Să mă ierte Martirii pe care nu i-am menționat… Sunt prea mulți, prea mulți…

05/03/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

In memoria eroului român basarabean Daniel Ciugureanu, făuritor al Marii Uniri, asasinat din ordinul lui Stalin la 19 mai 1950. Video

Daniel Ciugureanu (1885 – 1950)

 

  • Prim-Ministru al Republicii Democrate  Moldoveneşti

  • Membru fondator al Sfatului Tarii

  • Fauritor al Unirii Basarabiei cu Romania in anul 1918 ca Sef al Executivului

  • Ministru si Parlamentar in Romania Mare

  • Martir al neamului, ucis in Inchisoarea de la Sighet

Daniel Ciugureanu a fost un patriot român de exceptie din Basarabia, medic chirurg, om politic, unul din principalii fauritori ai Unirii din 1918, s-a aflat in fruntea Blocului Moldovenesc si a fost prim-ministru al guvernului Republicii Moldovenesti pana la Unirea din 1918 (“ministrul intregitor”).

A indeplinit mai multe functii de ministru in diferite guverne dupa Unire, a fost deputat si senator, fiind ales vice-preseşedinte al Camerei Deputatilor si presedente al Senatului.

Tarismul l-a condamnat la detentie in Siberia, iar regimul sovietic, la moarte, in contumacie. A vazut lumina zilei la 9 decembrie, anul 1885.

Parintii sai au fost  preotul Alexandru si a EcaterineiCiugureanu, locuitori ai satului Sirauti, comuna Balcauti, judetul Hotin, Basarabia.

A invatat sa scrie si sa citeasca in casa parinteasca, absolveste scoala primara din satul natal, apoi a urmat cursurile liceale in Balti, studiile la Seminarul Teologic din Chisinau, dupa care a  absolvit Facultatea  de Medicina a Universitatii din Kiev, unde a obtinut  si doctoratul in medicina.

Paralel cu studiile la Facultatea de Medicina din Kiev, studentul hotinean Daniel Ciugureanu infiinteaza cercul Desteptarea, obiectivele caruia erau: luminarea populatiei basarabene, desteptarea compatriotilor, lupta pentru scuturarea jugului cotropitor si Unirea cu Romania.

«Ohranka» (politia politica tarista) il aresteaza si il duce in detentie in Siberia, de unde, peste cateva luni, reuseste sa evadeze.

Ajuns in Basarabia, isi reia activitatea: infiinteaza, impreuna cu alti patrioti, revista Cuvant Moldovenesc (1913) si gazeta Cuvant Moldovenesc (1914); intemeiaza Partidul National Moldovenesc; ia parte la diferite intruniri, conferinte, congrese, pregatind terenul pentru obtinerea autonomiei Basarabiei (scop atins in luna octombrie 1917), constituirea Sfatului Tarii, formarea guvernului.

O autonomie fragila si o Republica provizorie…

Revolutia bolsevica starneste haosul nu numai in Rusia. Nici atmosfera din Sfatul Tarii, divizat in doua tabere, nu era stabila.

Fractia Taraneasca (prorusa) lupta pentru o republica ce urma sa faca parte integranta din federatia republicilor ruse, iar Blocul Moldovenesc, liderul caruia era Daniel Ciugureanu, lupta pentru iesirea din componenta Rusiei si Unirea cu Tara.

Rusia bolsevica vedea Basarabia ca pe o provincie sovietica.

La ucraineni, in impartirea administrativa a tarii lor, Basarabia figura deja ca o gubernie ucraineana !

In aceste conditii, potrivnice mersului normal al lucrurilor, dusmanii din afara si din interiorul republicii cauzeaza caderea primului guvern.Daniel Ciugureanu,aflat in fruntea Blocului Moldovenesc,a actionat pentru concentrarea  fortelor romanesti si f a format un nou guvern, in care a fost  ales prim-ministru al Republicii (la 16 ianuarie 1918).

Neintarziat, Ciugureanu trece «la actiuni strict necesare», precum mentioneaza profesorul doctor sighetean Nitu Rosca:

– trimite o delegatie in Romania cu solicitarea ajutorului militar pentru stabilirea ordinii in tara, motiv din care a si venit armata romana, in frunte cu generalul Ernest Brosteanu;

– il deleaga pe Teofil Ioncu la Petrograd pentru respingerea pretentiilor ucrainene;

– iar el, la Chisinau, reuseste, la 24 ianuarie 1918, sa determine Sfatul Tarii sa proclame independenta Basarabiei;

– apoi trimite un act diplomatic de recunoastere a independentei Basarabiei urmatoarelor tari: Anglia, Austria, Danemarca, Elvetia, Franta, Germania, Grecia, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Spania, Suedia, Turcia.

Rolul doctorului Daniel Ciugureanu in pregatirea Basarabiei pentru desprinderea de imperiul rus si Unirea cu Romania a demostrat inca odata ca istoria o fac, totusi, personalitatile.

 Fara efortul acestui mare patriot, numele caruia e tinut si pana azi in umbra, Unirea teritoriului romanesc dintre Prut si Nistru cu Tara s-ar fi unfaptuit cu mult mai tarziu de 27 martie 1918 sau nu s-ar fi infaptuit deloc…

Inca o dovada o descoperim in «Albumul Basarabiei in jurul marelui eveniment al Unirii» (M.O. si imprimeriile statului Imprimeria Chisinau, 1933). Sunt marturiile domnului capitan Gh. V. Andronache:

«In sedinta Sfatului Tarii din 16 Martie 1918, seful «Fractiei taranesti» d. Tiganco interpeleaza guvernul asupra politicii externe, pe care o critica si care privea in special pe d-l I. Pelivan, ministru al externelor. D. Pelivan lipsea, fiind bolnav, si in locul sau d. Dr. Ciugureanu, cerand cuvantul, a raspuns la interpelare prin urmatoarele cuvinte:

«Republica Moldoveneasca se afla in mult mai bune raporturi cu Romania decat cu Republica Sovietica, aceasta s-a constatat din primirea ce s-a facut reprezentantilor nostri la Iasi. Vad insa ca primejdia vine de la orient, din partea Ucrainei…»

In continuare, premierul Dr. Daniel Ciugureanu a citit actul ce continea pretentiile Ucrainei la teritoriul basarabean si a conchis, adresandu-se celor din «Fractia Taraneasca», minoritari in majoritate:

«Cine sunteti dumneavoastra? Sunteti niste oaspeti, cari ati fost primiti si ocrotiti in aceasta tara (…) D-stra nu stiti istoria si se intelege de ce! Pentru ca d-voastra niciodata nu v-ati interesat de istoria Basarabiei, caci pe toti v-a manat in aceasta provincie lacomia de a va imbogati!» »

Inclinand balanta in favoarea lor, cei din «Fractia Taraneasca» reusesc sa capete votul Sfatului Tarii in vederea formarii unei delegatii care urma sa plece la Kiev pentru a lua parte, alaturi de delegatia ministrului de externe al Ucrainei la Conferinta de pace ce se incheia in Brest-Litovsk intre Germania si Rusia. Prezenta activa a acestei delegatii (pro-ucrainene!) la Conferinta ar fi insemnat o alta instrainare a Basarabiei.

Iata ce scrie in continuare C.V Andronache:

«D-l Dr. D. Ciugureanu, vazand pericolul national al acestui pas, a cerut imediat concursul d-lui Col. Dumitrescu, sefu St. Major al Corpului VI al Armatei Romane, si implicarea d-lui inspector CFR Pretorian, prin care se impiedica plecarea delegatiei.

Aceasta impiedicare are o importanta deosebita in actul Unirii cu Patria-mama, fiind ultima incercare de apropiere intre Basarabia si republicile ruse si taierea ultimei sperante imperialiste a Ucrainei, care aspira din rasputeri ca sa aiba la prora provincia Basarabia, ca teritoriu ucrainean.»

Dovezi ale contributiei unice a lui Daniel Ciugureanu la realizarea Marii Uniri sunt aprecierile si destinctiile regale, demne de un adevarat erou al neamului: Ordinul Coroana Romaniei in grad de Mare Ofiter, Ordinul Serviciul Credincios, Ordinul Ferdinand I, Ordinul Coroana Romaniei cu Cordon, etc.

Dupa Unire indeplineste functii de ministru in mai multe guverne ale Romaniei, este ales deputat si vicepresedinte al Camerei Deputatilor, de mai multe ori senator si chiar presedinte al Senatului.

Calatoreste peste hotare, acordand interviuri, publicand articole despre importanta intregirii Romaniei; tot in presa straina publica si studiul «Problema rusa fata de interesele europene si romane» (1920).

Intr-un anume sens, ca o unitate de masura a contributiei fundamentale a Dr. Daniel Ciugureanu la dezrobirea Basarabiei si Unirea ei cu Tara, poate fi considerata si atitudinea regimului tarist, iar mai apoi a celui comunist, fata de persoana sa.

Dupa detentia nereusita din Siberia, ruso-sovieticii stalinisti il condamna la moarte ,in contumacie. Condamnare pe care, ulterior, punand stapanire pe destinul Romaniei, o traduc in fapt. Daniel Ciugureanu este arestat de autoritatile romane in locuinta sa din Bucuresti in noaptea de 5 spre 6 mai 1950 si, fara niciun proces judiciar, e trimis in aceeasi duba cu alti intelectuali de elita catre inchisoarea din Sighetul Marmatiei, unde i se repartizeaza celula 82.

Medic-chirurg, cu stagiu  si pe front, om sanatos, voinic, Dr. Daniel Ciugureanu, sufera un enigmatic atac de congestie cerebrala in duba care-l transporta la Sighet  si moare in spitalul din Turda.

«Aceasta nu se poate explica decat prin asasinare», sustine prof. dr. Nutu Rosca, pornind de la faptul ca «in Actul de moarte, data decesului este fixata cu 15 ore inainte de ora arestarii».

E inmormantat la Cimitirul Fara Morminte din Sghet, fara sicriu si fara mormant. Gropile destinate detinutilor raposati erau sapate, de obicei, formal, in toiul noptii, de catre «ciocli» fara memorie alesi din Spitalul pentru alienati mintal.

Decedatul era dus  la cimitir nu in sicriu, ci intr-o lada care era returnata penitenciarului pentru transportarea si pastrarea painii…

Cu multi ani mai tarziu, la insistenta rudelor de a intra in posesia adevaratului Act de moarte, i se mai «intocmeste» unul, falsificandu-i-se, in modul cel mai iezuit, biografia. Judecat numai dupa acest document, Dr. Daniel Ciugureanu nu mai este Dr. Daniel Ciugureanu, ci un individ oarecare…

Tatal lui nu mai e Alexandru, ci Gheorghe; mama nu mai e Ecaterina, ci Ana; data si anul nasterii nu mai sunt 9 decembrie 1885, ci 10 martie 1885.

Nici studiile adevarate – Universitatea din Kiev, Faculatatea de Medicina, doctoratul – nu mai sunt mentionate; la rubrica «ocupatia» e scris «fara ocupatie». O caracteristica demna de cel mai ordinar boschetar…

Mentinerea eroului in umbra si in tacere au continuat mai apoi prin interzicerea stricta a scrierilor si a numelui sau. «Intunecata tacere, scrie prof. dr. Nutu Rosca, a ajuns pana acolo, incat numele lui Daniel Ciugureanu a fost exclus chiar si dintr-un pomelnic intocmit pentru un parastas intru cinstirea eroilor care au infaptuit Unirea Basarabiei cu Romania».

Mai e de mentionat faptul ca politica de banalizare si de tainuire a vietii si activitatii lui Daniel Ciugureanu continua si dupa 1989.

Daca despre fauritorii Marii Uniri, cum ar fi Pantelimon Halippa, Stefan Ciobanu, Constantin Stere, Ion Inculet, se vorbeste si se scrie tot mai des, despre «ministrul intregitor» Daniel Ciugureanu se tace.

(Dupa textul publicat de Efim Tarlapan in revista Destin Romanesc, 2010, An V (XVI) Nr. 3-4 (67-68))

23/05/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: