CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mitul existentei conspiratiei unor istorici malefici care, împreună cu autoritățile, vor să ascundă adevărul cutremurător despre daci

Dacii reali erau mult mai puțin tulburători decât vor dacomanii să credem


Cu aproape 2500 de ani în urmă, Herodot ne spunea că geții sunt „cei mai drepți și mai viteji dintre traci”.

Astăzi, apar pe Facebook și pe bloguri dubioase tot mai mulți adevărați urmași ai regelui Burebista, care ne asigură că, de fapt, geții erau cei mai frumoși si cei mai deștepți  nu numai dintre traci, ci dintre toate neamurile din Europa în Antichitate.

 

Pentru toți cei dornici să devină patrioți daci adevărați, recomand documentarul

Dacii – adevăruri tulburătoare (https://www.youtube.com/watch?v=duj_84hnc58,

aparut pe Youtube în martie 2012, care a depășit deja 1.400. 000 de vizualizări.

Acolo, ai toate șansele să fii tulburat istoric de un absolvent de Medicină și Farmaceutică (Napoleon Săvescu) și de un general în rezervă, fost ministru al Apărării Naționale în guvernul Văcăroiu (Nicolae Spiroiu).

Conform principiului latin (învățat  tot de la daci) audietur et altera pars – adică hai să vedem ce zic și ceilalți, istoricii adevărați – am vorbit despre strămoșii daci și contemporanii daciști cu profesorul Vasile Cotiugă, lector universitar la Facultatea de Istorie din cadrul Universității A. I Cuza din Iași, doctor în arheologie preistorică, autor (în colaborare cu Marius Alexianu), al unei lucrări intitulate Geţii şi dacii în izvoarele scrise în greacă şi latină, apărută la Iași, în 2001.

Vom lua, pe rând argumentele daciștilor și vom vedea ce părere au istoricii despre ele:

Mitul dacului avansat filosofic și științific

 

Ce spun daciștii : Mai toți autorii vechi, în frunte cu Herodot, Platon și Strabon, îi prezintă pe daci drept un popor foarte avansat, cu preocupări științifice și filosofice.

La Strabon, de exemplu, găsim următorul fragment: „observând înclinarea lor de a-l asculta în toate, şi că ei sunt din fire deştepţi, [Burebista] i-a instruit în aproape toate ramurile filozofiei; căci era un maestru priceput în acest domeniu.

El i-a învăţat etică, i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască conform Belaginelor sau a legilor naturii transmise de la Zalmoxis, i-a învăţat logica, făcându-i superiori celorlalte popoare, în privinţa minţii”.

Vasile Cotiugă: Herodot, Strabon sau Platon nu făceau cercetare istorică propriu-zisă, nu mergeau la fața locului, să se documenteze și să verifice faptele.

Mare parte din opera lor este bazată pe formulări de tipul „după câte am aflat de la…” și pe informații pe care le preluau unii de la alții, într-o practică pe care azi am considera-o plagiat.

Ei nu îi laudă numai pe daci, ci prezintă laudativ mai multe popoare antice, pentru a pune simplitatea și moralitatea acestora (mai mult presupusă decât reală) în opoziție cu ceea ce considerau a fi decăderea morală a contemporanilor.

De exemplu, Tacitus a scris o lucrare în care îi prezintă laudativ și pe germanici, punând moralitatea strictă a acestora în opoziție cu degradarea Romei din secolul I.

Lucrarea trebuie privită în context, în niciun caz civilizația germanică a timpului nu se putea compara cu civilizația romană.

Niciun om serios nu își poate imagina că un popor întreg se ocupa toată ziua cu filosofia, astronomia sau botanica, așa cum îi prezintă Strabon pe geți.

Mitul istoricilor malefici care, împreună cu autoritățile, vor să ascundă adevărul cutremurător despre daci

 

Ce spun daciștii : Daciștii spun că alde Nicolae Iorga, Vasile Pârvan sau ce istorici mai vreți, au fost toți niște impostori, care-au ascuns adevărul adevărat despre daci.

Adevăr pe care, bineînțeles, îl revelează doar ei.

Chiar în debutul documentarului Dacii –adevăruri tulburătoare, crainicul ne spune, cu exaltarea celui căruia însuși Dumnezeu i-a revelat adevarul suprem:

„Privind urmele unui trecut misterios și glorios în același timp, ce rezonează peste milenii în sufletele multora dintre noi, ne întrebăm în mod firesc de ce mulți oficiali români, atât din sfera politică, cât și din cea academică, ignoră cu nonșalanță dovezile incontestabile ale continuității dacilor pe aceste meleaguri sau, chiar mai mult, se luptă să ne convingă pe toți că dacii au fost doar niște primitivi șterși din istorie de Imperiul Roman”.

Vasile Cotiugă : Faptul că oameni din domeniul militar sau medical vin să vorbească despre istorie poate fi caracterizat cel mai bine dacă încercăm să ne imaginăm o situație în oglindă: să presupunem că izbucnește acum un război, iar eu merg pe front, la comanda trupelor, și încep să le spun pe ce flanc să atace.

Care ar fi reacția generalilor, în acest caz? „De unde vii tu, cine ești, în ce calitate vorbești?”.

Pe de altă parte, mulți dintre cei care sunt adepți ai dacismului dispun de fonduri importante, de sume de bani pe care le utilizează pentru a organiza congrese, conferințe și pentru a-și promova ideile.

Astfel, acestea ajung să fie mai cunoscute, pentru publicul larg, decât concluziile bazate pe cercetare, pentru că Academia Română, de exemplu, nu dispune de aceste fonduri și nu avem nici banii necesari nici măcar pentru a publica o ediție valoroasă a izvoarelor dacice. Sunt cetăți antice care stau sa cada, se distrug din lipsa fondurilor.

Mitul romanilor care au trecut tiptil pe aici, fără să influențeze cine știe ce.

Ce spun daciștii: Romanii n-au cucerit decât o bucățică din măreața Dacie, au rămas acolo doar puțin peste 150 de ani, iar femeile geto-dace nu s-au uitat la ei nici cu curul, așa că nici vorbă de vreo împreunare sau romanizare , cum ați învățat pe la școală.

Vasile Cotiugă : E practic imposibil de delimitat precis teritoriul locuit de geto-daci, darămite să calculezi și procente!.

Chiar și stăpânirea lui Burebista nu a fost un stat propriu-zis, cu granițe clar delimitate.

Au existat conflicte cu diferite populații care locuiau la sud de Dunăre, în viitoarea provincie romană Moesia, sau spre vest, pe Serbiei și Ungariei actuale, iar aceste conflicte au fost câștigate de Burebista.

Urmarea a fost o recunoaștere a autorității sale pe teritoriile respective, însă aici s-a oprit totul, nu au ajusn dacii să administreze propriu-zis acele teritorii.

Nu putem vorbi despre un stat cu granițe fixe, să zicem „bun, statul se termina aici, la doi kilometri vest de Budapesta, iar frontiera era patrulată de grăniceri”.

Iar, referitor la timp, dacii au început să fie influențați de civilizația romană cel puțin cu 150 de ani înainte de cucerire, romanizarea fiind un proces care a început mult înainte de cucerire și a continuat chiar și după retragerea aureliană, când legăturile cu Imperiul nu s-au întrerupt brusc. .

Mitul limbii dacice din care se trage latina

Ce spun daciștii : Dacă noi vorbim astăzi o limbă de origine latină, la fel ca spaniolii sau italienii, și ne chemăm români, asta nu ni se trage nicidecum de la romani, cum crede tot prostul, ci tot de la daci, care de fapt, sub acoperire, au vorbit tot timpul latina, numai că le-a fost rusine sa recunoasca in scris !

Vasile Cotiugă : Referitor la ideea conform căreia limba latină și-ar avea originea în limba dacică, nu are nici o justificare științifică.

Mitul poporului dac care a uimit până la uluire toți străinii care au avut contact cu el.

 

Ce spun daciștii : De la Herodot încoace, toți cronicarii au lăudat poporul dac/român. România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic.

Profetul indian Sundhar Singh scria în 1922 că romanii vor deveni un popor îndrăgit și respectat de toate popoarele lumii.

Vasile Cotiugă : Toate teoriile astea sunt și efectul unui complex.

Sunt numeroși călători străini care au trecut prin Țările române în diferite epoci și care îi prezintă pe români ca pe niște leneși, hoți, bețivani sau așa mai departe – imagine a românilor care se regăsește inclusiv astăzi, în destule medii și în presa occidentală.

Și, în cadrul unor întâlniri internaționale – inclusiv în context academic, și eu m-am confruntat cu astfel de situații – se întâmplă ca unii colegi din străinătate să se refere la aceste mențiuni: „uite cine sunt strămoșii voștri”.

E deranjant, dar nu ai ce face, trebuie să-ți porți crucea și să dovedești că, măcar în ceea ce te privește, lucrurile stau altfel. Ei bine, alții refuză să își poarte crucea și preferă să vină cu aceste teorii, că uite, strămoșii noștri au fost de fapt mai buni, mai vechi, mai importanți decât toți ai voștri. Dar ele nu au bază științifică.

Dar în recunoașterea adevărurilor tulburătoare despre daci e cheia recăpătării demnității noastre naționale! Barză! Viezure! Mânz!

Ce spun daciștii: Cunoașterea trecutului nostru dacic și conștiința faptului că suntem urmașii unuia din marile popoare ale lumii ne vor readuce mândria de a fi români (sau daci, dacă binevoim să renunțăm la numele pe care l-am purtat în ultimele două milenii) și ne vom  regăsi demnitatea,ca popor.

Vasile Cotiugă : Într-adevăr, toată această teorie e și o reacție la mizeria din jur, la tot ce nu merge în România.

Unii oameni implicați în acest tip de cercetare au ajuns, mergând înapoi în istorie, la concluzia că poate aspectele neplăcute din comportamentul românilor se datorează amestecului de populații de pe vremea romană, faptului că aici au fost aduși coloniști „ex toto orbe Romano” – din toată lumea romană, cum se exprimă Eutropius.

Și simt nevoia să opună, acestei diversități, o idee de continuitate, de element stabil, dincolo de valurile care s-au perindat pe aici. Dar nu este altceva decât o modă trecătoare.

E drept, a revenit periodic, începând cu Hașdeu, urmat de Densușianu, apoi în perioada comunistă. Apogeul a fost în 1981, când Ceaușescu a sărbătorit, cu fast, împlinirea a 2050 de ani de la întemeierea primului stat centralizat dac, de către Burebista.

Dar rămâne o direcție periferică, mai mult o chestiune de presă, de discuții paralele cu dezbaterea științifică propriu-zisă.

Influența teoriilor daciste asupra istoriografiei propriu-zise rămâne minoră sau chiar inexistentă.

Sursa:vice.com/ro/

De Marius Ene

14/06/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Controverse. Despre “miracolul” de neînțeles al asimilării dacilor

Cum de și-au pierdut dacii limba?

Trăind in cap cu mitul unui popor adamic unic și virtuos, de neimitat, dacopații intreabă, crezând că au găsit o obiecție logică:

“Daca istoria latinizarii care ne e servita zilnic ar fi adevarata, ar insemna ca dacii ar fi primii si singurii oameni care si-au pierdut limba in urma unei cuceriri sau, dupa alti mincinosi, chiar in timpul ei…

Asta ar insemna ca dacii erau o natie atat de fragila si instabila incat e de mirare cum au putut fi numiti “cei mai viteji dintre traci”… Nu, romanii nu i-au putut asimila…

Lăsând la o parte cazurile clasice ale dispariției prin asimilare a unor popoare și limbi de mare cultură: sumerienii, egiptenii, babilonienii, etruscii, hitiții, să ne oprim la cei asimilați de romani (deși etruscii făceau parte din aceștia, dar săzicem că etruscii le erau prea la indemână) :

Din neștiință, sau din nedorința de a ști, dacopații lasă deoparte faptul că la fel au fost asimilați în totalitate galii !…

Da, galii din ceea ce este astăzi Franța și care se întindeau până la orașul fondat de ei Milano (Mediolanum) din nordul Italiei. Chiar și numele Mediolanum e celtic.

Cu toate astea, glorioasa nație a celților, a galilor, care la un moment dat erau pe cale de a ocupa Roma, dacă nu erau trădați de gâște, glorioasa nație a celților a fost asimilată cu desăvârșire…

Or, organizația lor politico-socială, care ne e cunoscută din De Bello Gallico al lui Cezar, dar si din alte surse, era excepțional de sofisticată, cu acele colegii de preoți —druizii— care le amintesc pe cele ale brahmanilor din India, fiind singurele modele atestate de religiziozitate instituțională de acest tip.

Ca și la brahmanii din India, druizii puteau studia, cum bine o relateaza Cezar, până la 20 de ani inainte de a asimila intreaga masă structurată a religiei si mitologiei lor.

E limpede ca avem acolo, la cele două extreme ale continnuumului indo-european, două exemple de instituționalitate religioasă pre-istorică ce a supraviețuit sub această formă atât de structurată la celți și la indieni. (Iranienii fiind un alt exemplu, insă la iranieni religia colegială s-a transformat in ideologie de stat, urmată de ideologie imperială).

In comparație cu colegiile druizilor, romanii păstraseră doar o formă edulcorată, sub forma colegiului preoțesc oficial, cu acei rex sacrorum și flamen Dialis și alte forme arhaice ale cultului oficial.

In comparatie cu asta, despre formele oficiale, institutionale ale religiei dacilor nu stim practic nimic.

Cu toate astea, galii au fost asimilați in intregime, cu colegii de druizi cu tot. Bine-bine, au să sară unii, dar au supraviețuit in colțul ăla al Bretaniei, galii sint bretonii de azi…

Nu, nu sînt. Aceasta e ideologia din Asterix. Realitatea e alta.

Bretonii din Bretagne sînt o populație venită acolo din Britania de peste Canalul Mânecii in perioada obscură a Evului mediu, probabil după invazia insulei lor de către angli si saxoni. Bretona e o limbă celtică, intr-adevăr, insă e celtică insulară, foarte apropiată de limbile celtice din Țara Galilor (Wales) și Cornwall.

 

 

Image

Druizi

Aceasta e una din cele trei branșe celtice cunoscute, celelalte fiind: una tot insulară, reprezentată de irlandeză și scoțiană, și limba galilor despre care vorbim, galii puternici cuceriți și asimilați in intregime de romani.

Asimilați in totalitate atât de profund, incât știm despre limba lor la fel de puțin cât știm despre dacă.

Disparuti, asadar, galii, deveniti romani si, ulterior, francezi.

Sau, cucerirea și asimilarea puternicelor nații ale iberilor. La fel, dispăruți fără urmă, înghițiți, asimilați într-așa măsură încăt a rămas doar o mică populație vorbitoare a unei limbi dinainte, protejată de izolarea munților: bascii, așa cum în părțile noatre în Balcani au rămas albanezii, vorbitori ai unui grai de dinainte.

Și albaneza, ca și basca, au fost însă profund influențate lexical de latină și doar prăbușirea Imperiului le-a oprit asimilarea totală.

Așa incât, acolo unde populațiile locale au fost asimilate in intregime, avem limbile romane de astăzi: spaniola, portugheza, catalana, franceza, româna.

Cam atât despre “miracolul” de neînțeles al asimilării dacilor. Lucruri atat de elementare, incât

scoala ar trebui sa puna capat aberațiilor și rătăcirilor.

Dacopații sînt la fel de ridicoli ca și celtopații care incearcă să reînvie Stonehenge și pretind că posedă o tradiție milenară…

 

 

 Argumentul cu cele 14% „procente de teritoriu dac”  latinizate…

Image

 

Dacia lui Burebista

Unul din argumentele pe care dacopații il găsesc esential pentru temelia credinței lor, deși el nu are nicio bază in istorie, lingvistică și antropologie, e cel al “procentelor de teritoriu”…

Romanii nu au ocupat decât 14% din teritoriul Daciei, spun ei (unii îți cedează până la 20%)… Cum a fost atunci posibil ca întreg teritoriul Daciei (României istorice) să fi fost latinizat?

Totul e fals in acest raționament, de la premisă până la detaliile demonstrației și concluzii.

• Prima premisă falsă este aceea că ar fi existat un teritoriu al “Daciei” care coincidea mai mult sau mai putin cu cel al Romaniei de azi, si ca pe acest teritoriu care e cel de azi al României, s-ar fi vorbit acum 2000 de ani o limbă unică, precum și că intreg teritoriul României de azi era locuit de “daci”.

Aceasta e o construcție romantică, fără temei in realitate.

• Mai in jos, spre Dunare, cei care erau global numiți “daci” nu puteau vorbi o limbă unică, dupa cum nu a existat nici o limba germanica unica, nici o limba celtica unica.

Este o fantezie modernă a imagina o conștiință etnică și o unitate lingvistică acolo unde ele nu puteau exista. In istorie, prosperitatea economică și politică a adus intotdeauna diversitatea.

 Orașele italiene și cele flamande au vorbit intotdeauna dialecte atât de diferite, încât un accident istoric putea face ca unele din ele să devină limbi aparte, sau limbi dominante ale unor regiuni. Germana istoricã e împărțită în nesfârșite dialecte.

Engleza la fel, și numai un centralism politic sever a făcut ca franceza (langue d’oïl ) să strivească graiurile și limbile locale (ceea ce spaniola castiliană nu a reușit niciodată, dar nici nu a căutat să o facă).

• In istorie și in lingvistică, diversitatea este regula. Perspectiva e inversată față de ceea ce cred dacopații, care ignoră că latina a fost inițial doar limba unui târg fără ieșire la mare (Roma), inconjurat de populații puternice, care vorbeau limbi diferite: osca, umbriana, etrusca.

 

• In treacăt fie spus, acest argument i-ar pune în mare incurcătură, căci niciunul din ei nu pare să fi auzit de oscă și umbriană, sau de venetă și faliscă… alte limbi italice inrudite cu latina și pe care latina le-a inlocuit treptat. Dacopații cred că in Italia s-a vorbit numai latina… și atât. Si ca latina cobora din limba  dacilor.

Să-i trimitem insă să studieze osca și umbriana (in special ritualul Tabulelor Eugubine, foarte detaliata descriere a unor ceremonii si sacrificii in limbă umbriană, vorbită in zona orãșelului de azi Gubbio).

 

• Diversitatea lingvistică a fost intotdeauna regula in istorie, in special in zonele prospere economic, dar și in zonele muntoase sau de litoral (cf. Grecia, unde in perioada pre-clasică dialectele erau extrem de divergente).

Diversitatea lingvistica este regula pe intreaga planeta, iar nu uniformitatea accidentala moderna. Intr-o zonă precum Bărăganul (Câmpia Română) și Moldova avem insă de a face cu un alt tip de micro-climat socio-lingvistic: o regiune de tranzit, o zonă de cămpie ce vine in prelungirea stepelor din nordul mărilor Neagră si Caspică și care merge până in Siberia.

  La nord de Dunăre, pentru greci, incepea Scitia. Baraganul si Moldova sint ceea ce se numește o “spread zone”, o zonă de expansiune lingvistică.

Acolo a trebuit dintotdeauna să se intindă periodic un grup de dialecte sau de limbi in funcție de cine controla stepa. De la iranieni, până la goți și cumanii turcofoni, iar mai târziu slavi.

Asa se întâmplă in toată Asia centrală, și asta explică uniformitatea limbilor turcice și altaice vizavi de fărâmițarea extremă a dialectelor germanice sau italice. Turcofonii au trait intotdeauna intr-o “spread zone”.

 

• Faptul că latina s-a propagat pornind din zonele cucerite la nord de Dunare spre o “spread zone”, indiferent câte procente reprezentau acelea dintr-un teritoriu pe care îl decupăm noi azi după o realitate politică modernă ce nu are nimic de-a face cu antichitatea; latina s-a propagat de acolo pe un teritoriu larg tocmai datorita faptului că acel teritoriu era o “spread zone”: slab urbanizat si  slab populat.

Iata asadar de ce totul e fals in rationamentul cu 14%: transpune in trecut o realitate politica moderna;

face supozitii romantice si abuzive, fara sprijin in realitate;

presupune, fara a sti cine erau “dacii”, ca toate populatiile de pe un teritoriu anume, definit arbitrar, conform politicii moderne, erau  toti “daci” si  presupune ca toti “dacii” vorbeau aceeasi limba. 

O fictiune romantica, dar nociva, in masura in care ignora deliberat principiile de baza ale istoriografiei si lingvisticii.

Cei care doresc sa argumenteze in contradictoriu sint rugati sa explice mai intai formarea limbii umbriene (bibliografie larg accesibila pe internet) si sa citeze din alte lucrari decât „Dacia preistorica” a celui care  a fost Nicolae Densusianu… 

Blogul lui Dan Alexe 

07/11/2014 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: