Cum bagă în ceață populația propaganda imperialistă rusă. Ce a fost întâi, Moldova sau România?

Cum bine se știe, principala metodă a imperiului Rusiei de supunere a populației pentru interesele sale imperiale este propaganda, desigur cea mincinoasă.

Acolo unde nu pot armele, pot minciunile sale ordinare. Zilnice. Ministrul propagandei lui Hitler, (cel care a ucis mai puține persoane decât fascistul roșu Stalin, înainte, în timpul și după război), Goebbels, spunea: O minciună repetată la nesfârșit devine purul adevăr.

 Și la noi, din păcate, are dreptate. 

Unul dintre șabloanele de prostit lumea, în primul rând pentru oprirea unionismului, este cel de sus., folosit adesea fie de năuci, nevinovați de doar 9 clase, fie de lingăi unsuroși și trădători ai neamului, conștienți de ticăloșia ce o fac, ceea ce este mult mai grav.

Să aruncăm o privire scurtă, foarte scurtă, în istorie. Unitatea locuitorilor din spațiul românesc, a fost exemplară încă din antichitate .

Un singur exemplu, celebrul geograf antic, grecul Strabon, a scris: dacii au aceeași limbă cu geții.

 Deci mai ÎNTÂI A FOST DACIA, iar statul lui Burebista, din Slovacia până la Bug, a reprezentat în Europa a doua forță după Imperiul roman.

După formarea poporului român (motiv de mândrie, unicul ce poartă numele vechii Rome care a civilizat continentul), după etapa micilor formațiuni feudale, s-au născut – ca și în Europa – state mai mari, aflate adesea în conflicte pentru extindere teritorială.

Așa a apărut, după descălecatul legendarului Negru Vodă din Transilvania la sud de munți, și Țara Românească, pe înțelesul epocii moderne, România.

Era absolut firesc ca pe continent, statele de atunci, multe nereunind ÎNCĂ întreaga populație de același neam / exemple, în viitoarea Italie 7, în viitoarea Germanie, 32 (!!!) /, să poarte numele neamului lor: Franța-neamul francilor, Anglia-neamul anglilor, Rusia-neamul rușilor…etc.

La 1330, voievodul muntean Basarab I (vezi Basarabia) învingând regatul ungar, câștigă independența Micii Românii, europenii numind-o și pe ea după etnie-Valahia.

DECI ÎNTÂI A FOST MICA ROMÂNIE. După crearea Moldovei, datorită aceluiași etnic/români, adeseori și ea va fi numită din exterior ca fiind tot o Valahie (Valahia Minor/Mică, sau Maior/Mare, Maurovlahia/Valahia Neagră, Rosovlahia/Valahia dinspre Rusia, spre deosebire de Muntenia/Ungrovlahia, dinspre Ungaria).

Numele de Valahia/Țara Românească este identic cu cel adaptat timpurilor moderne de România, fenomenul fiind identic la multe popoare: Germania=Deutschland (Țara germană, a germanilor), Scotland­=Țara scoților, Franța=Țara francilor, England=Țara anglilor, Ungaria=Magyarorszag, Țara Maghiarilor…Și exemplele pot continua…

Academicianul Ioan Aurel Pop, a scris despre un document din secolul al XV-lea (!!!), care a avut șansa păstrării, care demonstrează că uneori străinii numeau Muntenia – Romaniola, derivat de la Romania.

Este vorba despre memoriul iezuitului ungur Stefan Szántó, care cerea înființarea la Roma a unor colegii pentru diferite națiuni. Ungurul, cu siguranță cunoștea bine pe români, fără însă să poată folosi bine consoanele noastre.

După 1600 unii cărturari italieni, greci și sași, uneori, vor folosi numele de România, precum cărturarul din Raguza (Italia), Giacomo Luccari cu referire specială pentru Țara Românească, ca și sasul Martin Felner, peste un secol.

Prin urmare, unde este problema? Falsificatorii inamicii neamului românesc ne pun să mâncăm tort înainte de borș, desigur acru.

Să dăm istoria cu jumătate de mileniu înapoi, împotriva cursului istoriei?

Așa cum știu cei școliți, STATELE MODERNE NAȚIONALE s-au creat după 1800. Deci întrebăm promotorii șablonului nesimțirii lor, spre a le răspunde: ce a fost întâi, Regatul Neapolului sau Italia, regatul Bavariei sau Germaniei, ducatul Burgundiei sau Franța, regatul Essex sau Anglia, cnezatul de Novgorod sau Imperiul rus cotropitor, azi neonazist ?  Și exemplele pot continua…

Prin urmare, românii au reușit prin MICA UNIRE de la 1859, adaptându-se intereselor marilor puteri europene, să-și creeze nucleul viitoarei MARII ROMÂNII, creată după dispariția și a celor două imperii criminale ce ne-au stat în cale, Imperiul Austro-Ungar și cel rusesc țarist.  Statul național modern ROMÂNIA – mai mult – s-a format chiar înaintea italienilor (1870) sau germanilor (1871). Și exemplele mai pot continua…

Din păcate fără Basarabia, unde deja atunci numai era nicio școală în română…

În fine, recunosc păcatul, cele scrise NU sunt pentru domniile voastre, ci pentru cei fals informați, majoritatea cu 9 clase, cărora le veți clarifica gândirea… inclusiv să nu mai voteze pe viitor cu partidele care le-au sucit mințile furându-le viitorul și identitatea…

Prof. Constantin Cojocaru/ Iași – https://timpul.md.

Publicitate

GENETICA POPULAȚIILOR – UN ALIAT PREȚIOS ÎN STUDIUL ISTORIEI POPORULUI ROMÂN

Din punct de vedere genetic, suntem cam 20% geto-daci, iar aproximativ jumătate din genele noastre aparțin populației venite aici în neolitic.

Mihai Netea este cercetător român care conduce Divizia de medicină experimentală a Departamentului de Medicină Internă, Centrul Medical al Universității Nijmegen și a publicat volumul „O istorie genetică (incompletă) a românilor” la editura Humanitas.

Într-un interviu acordat Contributors, preluat de http://www.napocanews.ro, Mihai Netea vorbește despre originile genetice ale poporului român.

Conform acestuia, ADN-ul românesc este foarte vechi, de mii de ani. Cea mai „recentă” contribuție într-o proporție de 20%, este cea a dacilor.

Interesant, el afirmă că dacii și romanii erau foarte asemănători din punct de vedere genetic.

„Sunt trei componenente cruciale în structura genetică română: componenta paleolitică – craniile de la peștera Cioclovina și Muierii și populațiile mezolitice care urmează după aceea, care e de aproximativ 30%. Sunt aprox. 45-50% populațiile neolitice – cultura Cucuteni, cultura Hamangia cam 50%. Și cam 20% este influență indo-europeană care migrează în Europa acum 3500 de ani din stepele de la nord de Marea Neagră, cele care aduc limbile indo-europene, inclusiv limba dacă.

Dacii sunt o populație cuceritoare care cuceresc cultura Cucuteni, cultura Boian și formează structurile statului dac, dar ei sunt o elită conducătoare care contribuie cam aprox cu 20% la viitorul popor român care se va forma. Am ajuns aproape la 100%. 5% sunt tot felul de populații care peregrinează pe aici.

Dar poate că mă întrebați unde sunt romanii? Noi vorbim o limba latină, pe ei nu-i găsim niciunde?

Romanii sunt și ei importanți, dar romanii erau din punct de vedere genetic nu chiar identici, dar foarte apropiați de daci”, a spus Mihai Netea.

Mihai Netea spune că românii sunt foarte similari cu popoarele din jur.

„Din punct de vedere genetic, aproape nimic. Ne deosebește limba, cultura, de acolo vine conștiința națională, faptul că ne simțim altfel decât vecinii noștri maghiari sau bulgari sau sârbi.

Cultura și limba, obiceiurile și mult mai puțin genetica. Inclusiv pentru pentru populațiile maghiare care trăiesc împreună cu noi în România sau trăiesc în Ungaria.

Dacă ne uităm și comparăm din punct de vedere genetic și din punct de vedere istoric populațiile maghiare au o limbă care nu este indo-europeană, care a pătruns în Europa cu câteva mii de ani mai târziu decât limbile indo-europene, deci din punctul ăsta de vedere ar putea cineva crede că populația maghiară este și ea diferită față de populațiile din jurul ei.

Nu este cazul. Populația maghiară și populația română, din punct de vedere genetic, sunt foarte apropiate.

Noi vedem că există o bază genetică foarte solidă a populațiilor europene, care vine din paleolitic, neolitic și epoca bronzului, după aceea, diferențele care au venit în ultimele două mii de ani, cu populațiile migratoare care vin în timpul evului mediu dinspre est, inclusiv maghiarii, au o influență genetică minimă asupra populațiilor…

Câteodată ele își pot impune limba, numele țării. Bulgaria – bulgarii au fost o populație turcică care și-a impus numele asupra populației slave care trăia în acel moment pe teritoriul Bulgariei, dar nu își impun genetica.

Dacă ne uităm la genetica populațiilor din jurul nostru, este o populație extrem de veche care vine din zorii omenirii în Europa și care s-a schimbat din punct de vedere genetic foarte puțin, în ultimii două mii de ani”, a explicat cercetătorul.

În ceea ce privește teritoriul pe care s-a format nucleul poporului român, acesta este format din Transilvania, Oltenia, sud-Vestul Munteniei și sudul Dunării.

„Eu cred că în importante momente din istorie a existat o continuitate între populațiile vorbind limbă romanică – deja nu mai era limbă latină – în nordul și sudul Dunării, de unde vedem anumite influențe lingvistice minime, cuvinte din limba albaneză, care cred că sunt o rămășiță a acelor perioade inițiale.

Dar părerea mea e că poporul roman, în principal, se formează în Transilvania, Oltenia, partea vestică a Munteniei, inclusiv o componentă din sudul Dunării care se continuă aici.

Cred că Moldova și partea estică a Valahiei vor deveni românești treptat. Acolo este o mult mai puternică interacțiune și cu populația slavă. Nu erau munți acolo și pentru orice populație migratoare era mai ușor să se aciueze la șes.

Până la urmă componenta demografică mult mai puternică a românilor trăind la munte și coborând înapoi și reocupând partea de câmpie, practic duce la actuala conformație geografică a României.

După părerea mea poporul român s-a format categoric în principal la nordul Dunării, dar având o componentă unitară, la început, în primele faze, cu o parte a provinciilor romane din sudul Dunării”, a mai explicat cercetătorul.

UN DOCUMENT TULBURĂTOR DIN 27 februarie 1489, în care domnul Moldovei Ștefan cel Mare era numit „Re de Dacia”, adică regele Daciei

Ștefan cel Mare și Sfânt a fost REGELE DACIEI. DOCUMENTUL secret cu cifru din 27 februarie 1489 în care marele domnitor român era numit RE DE DACIA

În cancelaria Republicii Sfântului Marcu, Dacia a făcut parte – în mod oficial în acte – teritoriile locuite de români care au primit în mod generic o formă de entitate statală unitară, specifică epocii Renașterii, entitate demnă de o posibilă reconstituire concretă în viitor.

Formula era conștientizată de către liderii politici notabili de la sfârșitul Evului Mediu (și nu doar de către cărturarii umaniști), tocmai când se produceau finalul Reconquistei iberice și descoperirea Americii (1492).

Era, ante litteram, o încercare spectaculoasă de trecere „de la mica la marea Europă”, nevalidată deocamdată spre est, dar reușită spre vest, spre Lumea Nouă. Dacia se adăuga acum noii arhitecturi europene, pe fondul vechii Republici Creștine, dar cu privirea ațintită spre viitor.

Ideea politică a Daciei a precedat, însă, cu cel puțin șapte ani apariția numelui respectiv în registrele Serenissimei republici a Veneției. Astfel, Dacia a luat, după cum era firesc pentru acele vremuri, chip monarhic, încă de la începutul anului 1489, prin re de Dacia („regele Daciei”).

Aflați în preajma zilei de 2 iulie, ziua de prăznuire a marelui și smeritului Sfânt Român de la Putna, care a câștigat 34 de bătălii din 36 și a ctitorit 32 de mănăstiri și biserici, înzestrând și Sfântul Munte Athos, reproducem un articol publicat de Anonimus.ro în care se relatează că un tânăr cercetător de la Cluj, Alexandru Simion, a descoperit în arhivele de stat din Milano un document cu cifru în care domnul Moldovei Ștefan cel Mare era numit „Re de Dacia”, adică regele Daciei, cu mai mult de 100 de ani înainte ca Mihai Viteazul să primească același titlu și cu mai mult de o sută de ani înainte ca unii principi ai Transilvaniei să se intituleze așa.

El, Alexandru Simion, a mai arătat că …Dacia figura în mărturii venețiene din epoca lui Ștefan cel Mare pentru câteva decenii, și de la Ștefan până la fiul său Petru Rareș.
Prin urmare, Ștefan cel Mare este „restitutio Daciae”, cel care a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Valahiei și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazul.

Potrivit acestuia, Ștefan cel Mare nu este un simbol al moldovenismului, ci un simbol al dacismului, așa cum s-a manifestat acesta prin epoca modernă a României.
Să nu uităm că Papa de la Roma l-a recunoscut pe Regele Daciei, pe Ștefan cel Mare, drept Atlet al Creștinității.

Ștefan al III-lea, cel Mare, și-a numit țara căreia îi zicem Moldova, cu numele de …Valahia.
În scrisoarea trimisă Senatului Veneției la 1477, marele domn se plânge că „cealaltă Valahie” nu e statornică în alianța contra turcilor și că el trebuie să intervină mereu cu oastea acolo ca să pună domn vrednic și anti-otoman.

Cealaltă Valahie era pentru el Muntenia, pentru că prima Valahie era considerată de acesta, Moldova.

Ștefan cel Mare a adus țara de la sudul Carpaților sub ascultarea sa de mai multe ori și timp de 16 ani și opt luni a fost numit domn al Valahiei propriu-zise, adică și al Munteniei.
De curând a ieșit la iveală că a fost numit și conte sau guvernator al Transilvaniei.

A stăpânit peste 100 de sate, târguri și cetăți în Transilvania, fiind cel mai bogat feudal din această țară.

A creat episcopie, ajunsă la scurtă vreme mitropolie, la câțiva kilometri de Cluj, în satul Feleacu, a pus stema Moldovei peste tot, și de pe Târnave până în regiunea Dejului se văd și astăzi frumoasele încrustații în piatră cu bourul Moldovei.

Felicitari lui Alexandru Simion pentru inteligența, seriozitatea și dedicația dovedite în studiul istoriei noastre, întrebându-i pe mulți istorici care au trecut în grabă, ca să nu spun cu nepăsare, pe lângă cifrul păstrat în fondul Ungheria din Arhivele de Stat din Milano de ce el, cifrul, a rămas necunoscut numeroşilor cercetători maghiari şi români de la Iván Nagy şi Albert Nyáry, şi Ion Bianu şi Nicolae Iorga, care s-au perindat “oficial” prin arhivele şi bibliotecile fostului ducat lombard.
Și totuși să nu uităm că și Mircea „cel Bătrân” este menționat de cel mai mare cronicar al Imperiului Otoman, Leonid Carchocondril, drept conducătorul …dacilor.