CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

   DACIA RIPENSIS

 

 

 

 

  Dacia Ripensis era denumirea unei provincii romane care făcea parte din Dacia Aureliana, la origine organizată de către împăratul roman Aurelian (pe la anul 283 E.N.), care a pus pietrele de graniţă şi una dintre ele a fost reînnoită de Gaianius, după retragerea lui din Dacia de la nord de Dunăre.

Ratiaria a fost stabilită drept capitală a Daciei Ripensis (înainte de asta fiind o colonie fondată de împăratul Traian în Moesia Superior).

Ea se găseşte în Bulgaria de azi, lângă Dunăre, la 17 km sud de Vidin.

Capitala servea cât ca sediul guvernatorului militar atât şi ca bază militară a legiunii romane a XIII-lea, Gemina. 

După Priscus, Dacia Ripensis era o provincie infloritoare în secolele al patrulea şi al cincilea ale erei noastre.

Însă la începutul anilor 440 E.N., hunii au cucerit provincia (înainte de asta au fost cateva conflicte între romani şi huni prin care hunii cuceriră Castra Martis  prin metode perfide).

Deşi provincia a fost redobandită pentru o perioada scurtă, până la urmă a fost decimată de către avari în anul 586. 

Pe o notă mai specifică, Aurelian a dezvoltat Dacia Ripensis de-a lungul Dunării şi anume între Moesia Superior şi Moesia Inferior. Pe timpul domniei lui Traian multe cetăţi şi întărituri au fost construite în această provincie.

Aceste cetăţi/întărituri au inclus Singidunum (Belgradul de astazi), Viminacium (Kostolaţ), Tanata, Zernis, Doukepratou, Caputboes, Zanes şi Pontes.

  Dacia Ripensis avea câteva oraşe mai mari care erau şi centre episcopale de unde s-a întins creştinismul timpuriu.

Pe lângă Ratiaria, unul dintre centrele principale era şi oraşul Aquae care era şi sediu episcopal. La sinodul din Sardica (Sofia de astăzi) în anul 343 se menţionează şi episcopul Aquaei “Vitalis et Daciae Ripensis de Aquis”. Această episcopie este amintita şi de împăratul Iustinian în cunoscuta sa novela numărul 11.

 Pe o piatră de mormânt păstrată din Aquae (astăzi Prahovo, rom. Praova) ridicată micului băiat creştin Dassianus scrie:

„Dassianus senior et Galla titula (sic) pueri (sic) bimato Dassiani iuniori Dassianus iunior, Christi electus neofitus” (Dasian cel mare  si Gala (au ridicat) piatra funerară copilului de doi ani Dassianus cel mic. Dassianus cel mic, noul ales al lui Hristos.

După numele vechi indigene, se poate vedea că pe arealul acesta creştinismul a fost răspândit nu numai în rândurile populaţiei române ci şi printrealţi  băştinaşi.

 

 

 

alt

 Catedrala Remesianei în care a slujit Sfântul Niceta

        

Protoprezbiteratul Ortodox Roman al Daciei Ripensis este scânteia vie a creştinismului daco-roman, credinţa strămoşilor românilor de astăzi, aşa numiţi vlahi, băştinaşi ai Serbiei de Est şi Nord-Est, care după atât de mulţi ani a fost reînnoit cu binecuvântarea Patriarhiei Române şi a Preasfinţitului Părinte Dr. Daniil, Episcopul romanilor-vlahilor din Serbia.

 Şi astăzi după circa 2000 de ani acest protopopiat proclamă şi slăveşte în limba autohtonă  învăţătura mântuitoare a lui Hristos şi Învierea lui Sfântă, scrie http://www.daciaortodoxa.ro/ro/istoric.html

 

 

04/05/2020 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Comunitatea românilor din Serbia

 

 

 

Imagini pentru românii din serbia photos map"

 

 

 

 

 

 

Comunitățile românești din Serbia. Considerații generale

 

 
Comunitatea românească din Serbia, parte a ramurii sud-dunărene, este astăzi împărțită în două zone principale, în care etnicii români beneficiază de contexte socioculturale  și politice diferite. Astfel, cele două zone sunt Voivodina (Banatul sârbesc) și Valea Timocului (sau Craina), aflată în zona de nord-est a Serbiei.

Această diferență este dată de distincția dintre români și vlahi, prezentă în toate documentele sârbe postbelice referitoare la componenţa etnică a federaţiei, autorităţile de la Belgrad folosind prima denumire pentru locuitorii de origine română din Voivodina, iar cea de a doua pentru cei care locuiesc în restul teritoriului şi, mai ales, în Serbia de Răsărit (Valea Timocului).

Lucrarea este fundamentată pe o serie de documente cu regim închis ce aparțin  Institutului Cultural Român și Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni al Ministerului Afacerilor Externe, fiind mai departe completat cu informații extrase prin metoda analizei secundare aplicată materialelor listate la Bibliografie și cu informații obținute prin metoda analizei de presă aplicată principalelor publicații interesate de problematica românilor de pretutindeni.

 

Scurt istoric al Timocului sârbesc

 

O incursiune în istoria regiunii ne arată că regiunea Morava-Timoc s-a aflat în o permanentă legătură cu populațiile din regiunea Banatului și a Olteniei de astăzi, făcând parte din aceeași cultură și spațiu identitar. Mizând pe această chestiune, în pofida separării actuale a spațiilor din punct de vedere politic, conectarea populațiilor pare a fi în continuare activă, atât din punct de vedere lingvistic (împărtășirea aceleiași limbi, dar cu grade diferite dedezvoltare și modernizare a acesteia), religios (cea creștin-ortodoxă), cultural (folclor,obiceiuri și tradiții).

În trecut, regiunea era cunoscută sub numele de Tribalia, atestată aici încă din sec. VIII î. Hr (urmată în cursul istoriei prin Dacia Ripensis, Dacia Mediteranea, Moesia romană).

Populaţia tracică de aici a început să fie romanizată înaintea celei de la nord de Dunăre.

În secolele V si VI, actuala regiune din răsăritul Serbiei a fost de nenumărate ori atacată de huni, gepizi, ostrogoţi, avari şi alţi migratori. Sârbii în secolul VII, când au sosit, s-au aşezat în apusul actualei ţări.

La începutul sec. VII dominaţia romano-bizantină cedează sub presiunea slavilor.

În secolele X si XI, românii din răsăritul Serbiei au avut cnezatul lor propriu, ce se întindea pe ambele părţi ale Dunării (în nord până în Retezat) iar în secolul XII au contribuit la crearea unui ţarat împreună cu bulgarii, care s-a menţinut independent aproape un veac (Imperiul româno-bulgar al Asăneştilor).

La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar şi teritorii la sud de Dunăre (Semedria, Columbac şi Negotin), Timocul fiind unit administrativ cu Banatul, dar şi sporadic în stăpânirea Munteniei.

Aceste teritorii din sudul Dunării şi temporar Banatul, le vor pierde în confruntările cu Poarta („paşalâcul de la Vidin”), un rol mare avându-l răscoala românilor bănăţeni din anii 1736-1739. În Valea Timocului, sârbii îşi extind graniţa abia în 10 iunie 1833. Miloş Obrenovici obţine de la turci în schimbul unei apreciabile sume, alipirea Crainei la paşalâcul Belgradului.

Astfel, nu este de mirare afirmația lui Nicolae Iorga cum că România reîntregită de după primul război mondial se învecina tot cu români, în perioada interbelică numărul acestora ridicându-se la aproximativ 2 milioane de persoane, nefiind puși la socoteală cei din Albania, Macedonia, sudul Serbiei, sud-vestul Bulgariei şi aromânii din Grecia (Revista Geopolitica, nr. 1 (5)/2005, an IV).

În zilele noastre, datele sunt modificate, însă comunitățile sunt în marea lor majoritate de natură compactă, fiind aproximativ 350.000 de români în Valea Timocului (NE Serbiei) și aproape 150.000 în Bulgaria.
Prezenți până atunci în toate statisticile vremii, începând cu 1948 și până în 1955, românii sau vlahii dispar din statisticile oficiale, ca urmare a tensionării relaţiilor iugoslavo-române, datorită proiectului “Federaţia Balcanică” demarat de Iosip Broz Tito.

Acest proiect al liderului iugoslav de a crea o federaţie balcanică în care să fie incluse Albania şi Bulgaria, dar sub conducerea Iugoslaviei, a dus la o ruptură între Stalin şi Tito, fapt ce a înrăutăţit relaţiile dintre Iugoslavia şi România lui Dej (Serviciile secrete şi criza iugoslavă, Historia.ro).

Situație actuală a spațiului timocean din Serbia Tradiția istorică a dus în consecință la coagulare în jurul graniţelor României a unor comunităţi de români foarte solide (Bulgaria, Serbia, Ucraina, Ungaria) unde astăzi, din nefericire, înfruntă dificultăți de prezervare și promovare identitară. Lipsa implementării unor drepturi specifice minorităților care să garanteze românilor contextul propice în care să își poată păstra limba, cultura, credinţa și tradiţiile își face simțită prezența, în special în regiunea Văii Timocului.

 

 

Imagini pentru românii din timoc photo"

 

 

 

 
În Serbia, comunitatea românească timoceană este concentrată în special în arealul delimitat de râul Morava (la apus), Dunăre (partea de nord) şi Timoc (partea de sud-est) şi, după surse comunitare, numărul românilor/vlahilor din această zonă este de peste 350.000, iar împărţiţi în statisticile oficiale sunt vlahi-39736 şi români-1476.

Aceştia trăiesc în 154 de localităţi (sate şi comune), compacte din punct de vedere etnic şi în 48 de localităţi cu populaţie mixtă româno-sârbă.

Situaţia în cadrul comunităţii româno/vlahe din Serbia de Răsărit (Timoc) rămâne, în continuare, dificilă, aceştia nefiind recunoscuţi, ca minoritate naţională şi, implicit, nebeneficiind de drepturile şi libertăţile aferente. Pornind de la ideea că poate fi minoritate doar comunitatea etnică având o ţară de origine (de exemplu România, Ungaria, Slovenia etc.), românii/vlahii sunt consideraţi „un grup etnic de origine necunoscută”, încercându-se acreditarea ideii că ar fi de origine slavă.

Aici, românii nu au şcoli în care să citească şi să scrie în limba română. Cu toate  acestea, pe plan religios, primii pași s-au realizat în 2004 când, după mai bine de 150 de ani, se reiau slujbele religioase în limba română, prin sfinţirea primei biserici româneşti din teritoriu, la Malainiţa, Negotin, ridicată prin eforturile preotului Bojan Aleksandrovici.

Mai departe, în 2010, se sfinţeşte a doua biserică românească, în satul Isacova (Jasikovo), pe valea Moravei, slujbele religioase fiind ţinute de preotul iconom stavrofor Iel Buobu Lui, paroh al parohiei de Horreum Margi și Isacova.

S-a demarat în ultimii doi ani, construirea unei biserici la Busur, Valea Moravei, precum şi ridicarea la Malainiţa a unei a doua biserici, ce va constitui nucleul primei mănăstiri româneşti din arealul movaro-timocean.

 

Contextul actual se centrează pe două momente semnificative:

1) luna octombrie 2011 în care a fost programată efectuarea recensământului populaţiei în Serbia, eveniment controversat şi extrem de sensibil pentru comunităţile de români din această regiune, și

2) recentele atacuri armate asupra unor lideri ai românilor din Timoc și Voivodina, din decembrie 2011, care riscă să destabilizeze relațiile cu Serbia, „pedepsită” anterior de Comisia pentru romanii de pretutindeni din Senatul României care a dat Aviz negativ Acordului de asociere a Serbiei la UE.

 

După Primul Război Mondial, în urma Conferinței de pace de la Paris, Banatul istoric a fost împărțit între Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (RSCS) și România.

Datorită conjuncturii care s-a creat după Primul Război Mondial, mulți preoți, învățători, avocați, medici și funcționari (intelectualitatea), au părăsit Banatul sârbesc, împreună cu multe familii de țărani, pentru a se stabili în România.

Consecință imediată a acestei emigrări a fost degradarea învățământului, în special cel primar: din cei 105 învățători care au funcționat înainte de primul război mondial, 72 au plecat în România.

Totodată, școlile confesionale au devenit școli de stat, iar autoritățile centrale au trimis în satele românești învățători sârbi, bulgari și ruși, care nu cunoșteau limba română.

Această situație a fost rezolvată abia în 1935, când în baza unei convenții, Ministerul Învățământului de la Belgrad a numit în școlile din satele cu populație majoritară românească învățători „contractuali”, chemați din România, urmând ca la sfârșitul anului să activeze în acest regim în total 47 de învățători.

După cea de-a doua conflagrație mondială, Voivodina a beneficiat de un nivel scăzut de autonomie în cadrul Serbiei, pentru ca în 1974, Constituția iugoslavă să acorde provinciei dreptul de veto în parlamentele sârb și iugoslav în deciziile legate de afacerile sale interne.

Constituțiile Federației Iugoslave, a Republicii Sârbe și, respectiv, a Provinciei Voivodina din 1974, recunoșteau românii ca o minoritate națională constituentă a statului, garantându-le ca atare drepturi colective, fapt care se manifesta și prin extinderea dreptului privind uzul oficial al limbii române (de pildă art. 10 al constituției Voivodinei).
Odată cu decizia președintelui Slobodan Miloșevici din septembrie 1990, o serie întreagă drepturi autonome în Voivodina au fost pierdute, prin transferarea unei mari părți a autonomiei sale, inclusiv votul în președinția colectivă iugoslavă, puterii de la Belgrad.

După anii 2000, după căderea regimului Miloșevici, un context favorabil reformelor pe tipar legislativ și cultural s-a instituit.

 

Situație actuală în Voivodina – pe scurt

 

În Voivodina trăiesc aproximativ 35 000 de români conform recensământului din 2002. Comunitatea românească beneficiază de învăţământ public, emisiuni tv şi radio în limba română, fiind recunoscuţi ca minoritate naţională şi, ca urmare, beneficiază de o serie de drepturi aferente, cum ar fi învăţământ în limba română, mijloace de informare în limba maternă, biserici în care slujbele se desfăşoară în limba română şi organizarea de manifestări cultural-artistice, etnografice, religioase şi sportive proprii.

În 2001 aici a fost înfiinţată şi o episcopie ortodoxă română, care a fost recunoscută de Ministerul Cultelor din Serbia în aprilie 2009 şi care are sub jurisdicţia sa parohiile româneşti din Voivodina şi Timoc.
 
Cu toate acestea, atitudinea factorilor politici sârbi faţă de românii din Banatul Sârbesc este ambiguă, partidele de guvernământ sau din opoziţie încercând să-şi realizeze propriile interese cu sprijinul electoratului de origine română.

Românii din Voivodina sunt foarte slab reprezentaţi în organele legislative sau executive inclusiv în zonele cu populaţie românească majoritară, numărul lor este nesemnificativ.

Localitățile cu cele mai mari comunități românești sunt Alibunar, Vârșeț, Panciova, Becicherecul Mare, Covăcița, Jitiște, Cuvin, Apatin, Biserica Albă, Plandiște și Novi Sad.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse: 

https://dsftrom.s3.eu-central-1.amazonaws.com/950129f09051111f7d292fffe45f2b97.pdf

Revista Etnosfera, nr. 1/2012

Autor: Ovidiana Bulumac
Prolegomene

 

12/11/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ROMANII UITATI DIN SERBIA .

ROMANII DIN SERBIA

 

 

Romanii din Serbia au fost in mod intentionat impartiti de autoritatile sarbe in doua grupuri:romanii din Voivodina(sau Banatul Sarbesc)-carora le-a fost recunoscuta identitatea de romani-si romanii din Valea Timocului(sau romanii din Serbia rasariteana)care au fost in permanenta desemnati de autoritati sub numele de vlahi.Diversele statistici si aprecieri din cursul secolului al XIX-lea au afirmat existenta in Serbia a unui numar intre 120 000 si 250 000 de romani.

 Romanii din Valea Timocului

 In statisticile oficiale acestia au fost inregistrati ca vlahi-iar in unele statistici se remarca faptul ca numarul vorbitorilor de limba romana si care s-au declarat de etnie sarba este cu mult mai mare decat al celor care s-au declarat vlahi(romani).Astfel in 1921 in Valea Timocului au fost inregistrati 159 549 romani;1931-57 000;la recensamantul din 1948 nu au fost luati in calcul decat romanii din Voivodina;in 1953-198 793 vorbitori de limba romana,fara a fi inregistrata si categoria;1991-71 563 vorbitori de limba romana si doar 16 539 romani;in 2002-59 729 vorbitori de limba romana si 44 110 romani.

Potrivit recensământului din 2002 , numărul vorbitorilor de română (sau vlahă) din Serbia Centrală este de aproximativ 60 000 de persoane,dar această cifră este considerată subapreciată de unele organizaţii. Ethnologue  publică în raportul său despre limba română o estimare a lui Iosif Bena  din 1995 , care cifrează numărul cumulat al românofonilor din Voivodina şi Timoc undeva între 200 000 şi 300 000.

Eugen Simion, preşedintele Academiei Române , declara despre numărul românilor din Timoc că este variabil: „Unii zic ca sunt 500 000, alţii 300 000. Fapt important este că sunt acolo, au o cultură tradiţională, vorbesc româna în dialect oltenesc sau bănăţean”.

Pe harta :Teritoriile locuite de romani in Serbia.

 

Limba română în Voivodina şi Valea Timocului, recensământul din 2002

     1-5%          5-10%        10-15%       15-25%         25-35%         peste 35%

Românii din zonele muntoase vorbesc un grai care se aproprie mai degrabă de dialectul bănăţean (aceştia poartă numele de „ungureni”), în timp ce românii din zonele joase din est vorbesc un grai foarte apropiat de cel oltenesc (aceştia poartă numele de „ţărani”).

Româna timoceană este de cele mai multe ori o limbă colocvială, deoarece are un uz restrâns în şcolile, bisericile şi mass media din Valea Timocului. Neaflându-se în contact permanent cu româna din România, limba română din Timoc are o structură arhaică şi conţine puternice influenţe sârbeşti.

Potrivit unor surse din mass media (între altele BBC, ProTV şi Gardianul), Serbia a recunoscut limba română ca limba maternă a vlahilor din estul Serbiei. Actul prin care s-a realizat aceasta confirmă fondarea Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia în august 2007

 

„Vlahii au fost recunoscuţi în sfârşit ca minoritate naţională iar limba română a fost acceptată ca fiind limba lor maternă”

 

Acest fapt se datorează introducerii în statutul înregistrat al consiliul naţional a termenului de limbă română (sârbă rumunski jezik) ca limba maternă a minorităţii vlahe. Reprezentanţii minorităţii vlahe au pus pe seama acestui fapt tergiversarea înregistrării consiliului.

Până la acest moment, autorităţile sârbe considerau limba românilor/vlahilor din Serbia diferită de limba română   din considerente politice şi istorice. În unele declaraţii anterioare ale guvernului sârb se recunoaştea că „membri ai acestei populaţii, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele româneşti” (limba şi folclorul conducând spre varianta originii lor româneşti) şi, totodată, că „reprezentanţii minorităţii vlahe îşi susţin originea lor română”,dar se continua un proces de segregare majoră între românii din Voivodina şi vlahii din Timoc. Cu toate acestea, ISO nu a atribuit limbii acestei populaţii un cod separat în standardul ISO 639

Termenul de vlah/limbă vlahă este folosit de această comunitate lingvistică în documentele scrise în limba sârbă (vlaski), în timp ce termenul local, folosit de instituţiile reprezentative ale acestei minorităţi este român/limba română.

De exemplu, consiliul reprezentativ al acestei comunităţi se cheamă

  • Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne în română (sau vlahă),

  • Nacionalni Savet Vlaške Nacionalne Manjine în sârbă,

  • şi National Council of Vlach (Roumanian) National Minority în engleză.

De asemenea, „Partidul Democrat al Rumânilor din Serbia” este denumit în sârbă „Vlašca Demokratska Stranka”, şi această procedură se repetă şi în cazul altor instituţii ale minorităţii române din Timoc.

 EDUCATIA IN LIMBA MATERNA

In valea timocului romanii nu beneficiaza de nici o forma de educatie in limba materna sustinuta de stat in ciuda faptului ca in Constitutia Serbiei,la articolulu 32 se precizeaza ca “Membrii altor natiuni si ai minoritatilor nationale au dreptul la educatie in propria limba in conformitate cu prevederile legale”.

Pe de alta parte,romanii din Voievodina beneficiaza de un sistem de educatie in limba materna foarte bine pus la punct.Astfel,in Voivodina exista 37 unitati de invatamant cui predare in limba romana.Mai exista o scoala pedagogica la Varset si o catedra de limba romana la universitatea din Novi Sad.Programele de invatamant se fac in limba romana,de la gradinita pana ala liceu;de asemenea exista un Institut unde se fac manualele in limba romana.

Exista un liceu cu predare completa in limba romana la Varset,Liceul “Borislav Petrov Braca” unde invatau in anul scolar2006\2007 93 de elevi grupati in patru clase.La Alibunar exista o scoala vocationala cu limba de predare romana,scoala de econimie si comert”Dositej Obradovic” unde sunt inscrisi 107 elevi.

Limba romana poate fi studiata la Facultatea de Filozofie din Novi Sad,in cadrul Departamentului de studii romane,Grupul de studiu pentru limba si literatura romana si Facultatea de Filologie din Belgrad,Departamentul pentru limba si literatura romana unde in anul scolar 2006\2007 s-au inscris 23 de studenti.

PRACTICAREA RELIGIEI IN LIMBA MATERNA

Desi Constitutia Sebiei afirma la articolul 13 ca “Toti cetatenii au drepturi si indatoriri egale si beneficiaza de aceeasi protectie a statului indiferent de rasa,sex,locul nasterii,limba,nationalitate,religie,credinte politice sau de alta natura”,totusi cand in luna decembrie 2004 preotul Boian Alexandrovici a ridicat o biserica in care a inceput sa slujeasca in limba romana in satul Malainita autoritatile sarbe au reactionat extrem de dur.

In urma construrii acestei biserici,preotul Boian Alexandrovici a primit mai multe amenintari cu moartea.Pe 20 ianuarie 2005 primarul satului Malainita a emis un ordin de demolare a bisericii.In urma refuzului preotului Boian Alexandrovici de a se supune acestui ordin, acesta a fost judecat si condamnat la doua luni de inchisoare cu suspendare la sfarsitul anului trecut.In 23 aprilie 2005,cand preotul Boian Alexandrovici a incercat sa tina o slujba in limba romana la Negotin-de fata fiind aproximativ 60 de credinciosi-politia sarba a incercat sa il impiedice sustinand ca este vorba de o manifestatie neautorizata.

In prezent in Valea Timocului se mai afla in constrauctie alte doau biserici in care se intentioneaza sa se tina slujbe in limba romana.In 18 august 2006,preotul Boian Alexandrovici a adresat loctiitorului de Pattriarh al bisericii Ortodoxe Romane Daniil o scrisoare in care deplange faptul ca preotii sarbi continua sa dea nume sarbesti copiilor romani la botez,aceasta chiar in ciuda opozitiei parintilor.

 Prin comoparatie,situatia din Voivodina este mult ma buna:aici functioneaza 40 de parohii romanesti istorice in care activeaza 42 de preoti,aflate sub jurisdictia Episcopieiortodoxe romane “Dacia Felix” cu sediul la Varset,condusa de Prea Sfintia Sa,Daniil Partosanul,Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei.Incepand cu anul 2006,religia in limba romana a fost introdusa in scolile de stat din Voivodina.

Mass-media in limba materna

In Valea Timocului mass-media in limba maternal apare rar si cu intermitente,fiind in general lipsita de support financiar.Exista revista ,, Vorba Noastra,, care insa are o aparitie neregulata.De asemena au existat mai multe initiative de infiintare a unor mass-media electronice-posturi de radio sau televiziune-care au esuat din lipsa fondurilor.

 Activitatea publica a romanilor din Serbia

Atat in Voivodina cat si in Valea Timocului exista mai multe organizatii neguvernamentale si partide politice care au ca scop pastrarea identitatii romanilor din aceste regiuni.Numarul lor este ridicat:Comunitatea Romanilor din Serbia din Voivodina,Partidul Democrat al Romanilor din Serbia din Timoc,Alianta Romanilor din Voivodina,Miscarea Democratica a Romanilor din Serbia din Timoc,Asociatia pentru cultura vlahilor-romanilor Ariadnae-Filum,Federatia Romanilor din Serbia,Centrul de Studii Etnice,Asociatia Romanilor Ortodocsi.

Acelasi tratament diferentiat din partea autoritatilor sarbe se regaseste si in ceea ce priveste activitatea organizatiilor romanilor-in Voivodina acestea activeaza incepand din anii 1990,in vreme ce inscrierea unei organizatii a romanilor in Valea Timocului se dovedeste a fi o problema pana in ziua de azi.Astfel,mai multe asociatii ale romanilor din Valea Timocului au incercat incepand din 2006 sa inscribe Consiliul National al Romanilor (Vlahilor) din Serbia (CNRS).

Autoritatile sarbe-mai précis secretarul de stat pentru minoritati Peter Ladievici-au refuzat inscrierea acestui consiliu deoarece in statut se prevedea folosirea limbii materne in Valea Timocului.Federatia Romanilor din Serbia-organizatia umbrella a romanilor din Valea Tmocului-impreuna cu Partidul Democrat al Romanilor din Serbia din Timoc au apelat la justitie pentru inscrierea CNRS,reusind recunoasterea acestui organism la inceputul lunii august 2007.

Atitudinea publica fata de minoritatea romana

Din cand in cand autoritatile publice si mass-media din Serbia au manifestari ostile fata de minoritatea romaneasca.Pe langa presiunile la care a fost supus preotul Boian Alexandrovici din partea autoritatilor,mass-media din Serbia a publicat o serie de articole ostile fata de comunitatea romaneasca.Pe langa presiunile la care a fost supus preotul Boian Alexandrovici din partea autoritatilor,mass-media din Serbia a publicat o serie de articole ostile fata de comunitatea romaneasca.

De exemplu cotidianul Politika a publicat in decembrie 2004 un articol referitor la biserica din Malainita in care afirma:,,Este evident ca la aceste intalniri,consecrate numai pozitiei cultural si religioase a valahilor,nimeni nu a invitat si reprezentantii statului nostrum Serbia si Muntenegru,din care reiese ca unii reprezentanti ai valahilor timoceni uneltesc pe ascuns cu unii din cadrul puterii de stat a Romaniei,,.Tot Politika a mai publicat in aprilie 2007 o serie de articole ostile fata de comunitatea romana din Serbia in perioada in care compania romaneasca CUPROM incerca sa achizitioneze firma RTB Bor.

Cel mai recent incident de aceasta natura dateaza din 20 august 2007 cand adjunctul presedintelui Consiliului National al Minoritatii Nationale Romane,dr.Predrad Balasevici si directorul Federatiei Romanilor din Serbia,Dusan Prvulovici,care se intorceau din Romania au fost opriti de vamesii sarbi care in urma controlului au incercat sa le interzica introducerea in Serbia a 100 de carti scrise in limba romana.

Vamesii au motivat ca aceste carti pot constitui un ,,material de propaganda,,.In urma protestelor celor doi reprezentanti ai comunitatii romanesti li s-a permis accesul in Serbia cu cartile scrise in limba romana.

Surse: Wikipedia, Valea Timocului blog,Romanian Global News,Youtube

 

13/02/2010 Posted by | POLITICA, ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: