De când cuvântul NEGRU poate fi vătămător?

DE CÂND NU MAI ESTE NEGRUL NEGRU?

Pe fondul celor întâmplate recent, am tot stat să mă gândesc ce s-a întâmplat cu societatea de a devenit atât de supărată pe non-culoarea asta (faină de altfel).

De unde până unde am ajuns să ne sfâșiem în halul ăsta pentru un cuvânt, pe care îl transformăm bezmetici într-un act profund rasist, deși e greu să pretinzi că aceste litere adunate la un loc în cuvântul NEGRU pot fi atât de vătămătoare, se întrebă Adriana B.pe blogul Scrie Omul.

De ce nu vă mai place apelativul ăsta, care, în fond, descrie cu acuratețe o culoare de piele evidentă? De ce vă supără atât de tare că negrul (omul) e negru?

Analizând cum mișcările astea de apărare a minorității alb-închis (adică negre, pe înțelesul oamenilor încă zdraveni) au acaparat orice urmă de luciditate și confort social, am dedus că problema majoră în toată nebunia nu este felul în care te adresezi negrilor, ci faptul că ei nu pot fi egali cu unii albi, deși își doresc.

Nu au cum, pur și simplu. Există unii oameni mai dotați, întâmplător în majoritate covârșitoare albi, pe care chit că ești alb, negru, galben sau indigo, nu ai cum să îi egalezi. Gena. Mediul. Toate contribuie la dezvoltarea intelectuală a individului, iar asta nu poate fi șters cu buretele, așa cum BLM își dorește.

Nu ai cum să fii la fel cu cel care e mai bun ca tine. Cel mult poți să îți imaginezi că ai să te perfecționezi dacă depui un efort uriaș, nicidecum dacă te revolți și zbieri ca un apucat. E valabil și pentru albi, doar că ei nu simt nevoia să ragă în piețe pentru asta.

Firește, există și o explicație pentru aceste revolte ale persoanelor de culoare, care nu ezită să ne arunce înainte problema sclaviei, a rasismului manifestat în trecut asupra acestei minorități, cerând cumva răzbunare pentru asta, deși în prezent nu-i mai abuzează nimeni. Și pretind, odată cu asta, drepturi egale (care există deja), traduse de ei, printre altele, prin număr egal de locuri de muncă în corporații, instituții șamd.

Nu se menționează nicăieri însă că aceste job-uri pe care ei le pretind necesită totuși abilități specifice, pe care poate unii nu le au. Nu poți primi un loc de muncă doar așa, că ești negru, ăsta-i rasism, nene. Și nu împotriva “coloraților”, ci a “imaculaților”. De ce să se întâmple asta, de ce să piardă cei care merită să câștige, doar pentru că cei care au gura mare sunt cei băgați în seamă?

Treaba e simplă: ai nevoie de 10 oameni în compania ta. Intervievezi 50. Dacă cei mai buni 10 sunt toți albi, deși între cei intervievați au fost și 15 negri, de ce să alegi un negru mai slab pregătit doar ca “să nu fi rasist”, în detrimentul unui alb mai bun pe postul respectiv? E o tâmpenie. E discriminare. E rasism.

Și de când nu mai e negrul negru? De când ne ferim să vorbim despre oameni concret, așa cum sunt, în cazul de față, negri? Și de ce îi deranjează pe ei că li se spune așa? Nu e ca și cum nu e evident că sunt….negri. De ce să iei amendă pentru un cuvânt, pentru o culoare, care chiar descrie corect starea de fapt a lucrurilor?

De ce să te cenzurezi pentru ceva ce nici măcar nu lezează pe nimeni? De ce să dai o conotație negativă unui apelativ atât de firesc, atât de normal, atât de bine mulat pe realitate?

Doar pentru că trebuie să existe în lumea asta și victime, și minorități? Cine decide toate astea, cine le permite? Ce câștigăm sau pierdem din toate astea?

Chiar ne-am pierdut mințile?

Publicitate