CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Textul Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova prevalează în raport cu textul Constituţiei

               

Textul Declaraţiei de Independenţă prevalează în raport cu textul Constituţiei (Sesizările nr. 8b/2013 şi 41b/2013)

La 5 decembrie 2013 Curtea Constituţională a pronunţat hotărârea privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova (sesizările nr. 8b/2013 şi 41b/2013).

Circumstanţele cauzei

La originea cauzei se află sesizările depuse la 26 martie 2013 şi, respectiv, 17 septembrie 2013, completate ulterior, de deputaţii Ana Guţu, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega privind interpretarea dispoziţiilor 13 alin. (1) din Constituţie în coraport cu Preambul Constituţiei şi Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

 Autorii sesizării au pretins, în special, ca prin interpretare să confere Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată la 27 august 1991, statut de normă constituţională, confirmând astfel că limba oficială a Republicii Moldova este limba română, şi nu „limba moldovenească în baza grafiei latine”, precum este formulat în articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova.

 În opinia scrisă a Preşedintelui Republicii Moldova se menţionează că denumirea ştiinţifică a limbii de stat în Republica Moldova este un lucru cert, aceasta continuând să fie o problemă de ordin politic.

 În viziunea Preşedintelui Republicii Moldova, naţiunea română este organizată în două state româneşti: România şi Republica Moldova. În cazul Republicii Moldova, sunt culese roadele unei ideologii perfide, diseminate pe parcursul a zeci de ani, care se bazează pe conceptul „existenţei a două naţiuni, a două limbi, a două istorii diferite”.

Preşedintele Republicii Moldova consideră că problema denumirii limbii oficiale a statului, determinată de problema identităţii lingvistice a naţiunii titulare, a generat o profundă scindare în cadrul populaţiei Republicii Moldova.

Republica Moldova trebuie să-şi rezolve neîntârziat problemele lingvistice, denumirea oficială a limbii de stat urmând să fie determinată doar prin prisma adevărului ştiinţific, fără imixtiunea politicului.

Potrivit Academiei de Ştiinţe a Moldovei, limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română, iar sintagma „limba moldovenească, funcţionând pe baza grafiei latine” din articolul 13 alin. (1) din Constituţie poate fi echivalată semantic cu limba română.

În acelaşi timp, Academia menţionează necesitatea funcţionării limbii de stat a Republicii Moldova pe baza normelor ortografice ale limbii române.

Sesizarea a fost judecată de către Curtea Constituţională, în următoarea componenţă:

Dl  Alexandru TĂNASE, președinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÂRU,

Dl Victor POPA,

Dl Petru RAILEAN, judecători

 

Concluziile Curţii

Audiind argumentele părţilor şi examinând materialele dosarului, Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă consacră crearea noului stat independent Republica Moldova şi stabileşte temeliile, principiile şi valorile fundamentale ale organizării statale a Republicii Moldova.

Curtea a reţinut că Declaraţia de Independenţă, fiind parte integrantă a Preambulului Constituţiei, are valoare de text constituţional şi face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate.

Curtea a statuat că Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de Independenţă.

Prin urmare, orice control de constituţionalitate sau interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituţiei, ci şi principiile constituţionale enunţate în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează.

 Hotărârea Curţii

Pornind de la argumentele invocate mai sus, Curtea Constituţională a hotărât că, în sensul Preambulului Constituţiei, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate.

De asemenea, Curtea a statuat că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează.

Hotărârea este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

 

Valoarea istorică  a deciziei nu reiese doar din rezolvarea problemei denumirii limbii. Ceea ce constituie cu adevărat elementul ei central este că CC clarifică valorile care stau la baza formării Republicii Moldova ca stat independent.

ALEXANDRU TĂNASE ÎI RECOMANDĂ LUI MARIANLUPU SĂ STUDIEZE CONSTITUŢIA ÎNAINTE DE A IEŞI CU INIŢIATIVE DE REFERENDUM

 

Președintele Curții Constituționale,a Republicii Moldova,Alexandru Tănase, le-a recomandat parlamentarilor care au venit cu propunere de organizare a unui referendum privind limba de stat vorbită în Moldova, să nu uite că deciziile CC au statutul de lege constituțională și sînt obligatorii pentru executare.

Declarația a fost făcută de Tănase, joi, 19 decembrie 2013 , în cadrul unei emisiuni televizate.

”Există hotărîrea Curții, care potrivit Constituției și Legii privind Curtea Constituțională are valoare de lege constituțională și se aplică direct fără nici un fel de condiții de formă.Este clar stabilit care este textul autentic și cum urmează a fi executat și atîta tot”, a declarat președintele Curții Constituționale, fiind întrebat de moderator ce le-ar recomanda parlamentarilor, după adoptarea hotărîrii prin care Declarația de Independență a fost declarată corp comun cu Constituția.

Anterior, liderul formal al Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu, a anunțat că va propune organizarea unui  referendum privind limba de stat a țării.

„Vă propun să susţineţi un proiect de hotărîre referitor la organizarea unui referendum pe acest subiect. Nu clasa politică trebuie să se expună, dar poporul”, a declarat Lupu.

Curtea Constituțională a decis pe 5 decembrie că Declarația de Independență a Republicii Moldova este parte componentă a Constituției și prevederile ei sînt supreme celor constituționale.

”Declaraţia de Independenţă, fiind parte integrantă a Preambulului Constituţiei, are valoare de text constituţional şi face corp comun cu Constituţia, fiind textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate.

În cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează”, se spune în decizia Curții Constituționale.

Declarația de Independență, care a fost adoptată pe 27 august 1991, prevede că limba de stat este limba română.

De asemenea, documentul costată ”actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 si 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei”.

Prin aceeași Declarație, se cere ”lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia” prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991” și subliniază că ”fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940” a fost fondată RSS Moldovenești și instituirea hotarului între Moldova și Ucraina.

 

Legitimitatea hotărârii CC

Trebuie subliniata pentru început autoritatea instituției care a emis hotărârea și a procedurii prin care ea a fost adoptată. Curtea Constitutionala a R.Moldova este unica autoritate a statului care poate invalida sau abroga legi sau decizii ale Parlamentului, Guvernului sau Președintelui.

Deciziile sale sunt definitive și nu pot fi supuse nici unei căi de atac. Pe lângă autoritatea incontestabilă a instituției care a emis hotărârea, la elaborarea ei au fost consultate și celelalte cele mai importante instituții de stat, cum ar fi Președinția, Parlamentul și Guvernul.

Acest lucru a conferit legitimitate politică deciziei, chiar dacă doar Președinția a folosit dreptul de a emite o opinie în această privință.

Academia de Științe a fost și ea consultată, opinia comunității științifice acordând hotărârii CC și legitimitate științifică. Astfel hotărârea CC are autoritatea supremă legală, politică și științifică pentru a produce efecte imediate, profunde și de durată asupra statului, dar și societății.

Valorile părinților fondatori și sensul inițial al independenței

CC prezintă în documentul de motivare a hotărârii reperele istorice care au stat la baza constituirii RM ca stat independent, dar și evenimentele care au stat la originea problemei denumirii limbii de stat în RM. Acest lucru a permis clarificarea surselor problemei. Din prezentarea contextului istoric se poate observa  că denumirea de limba moldovenească a fost introdusă și promovată de autoritățile URSS față de care RM s-a desprins.

Astfel forțele care promovau denumirea de limbă moldovenească militau în perioada anilor 1989-1991 contra independenței RM.

În acest mod se poate deduce că limba română a fost o valoare identitară centrală care a stat la baza independenței RM de URSS și care a făcut posibilă apariția acestui stat.

Natura constituțională a Declarației de Independență

Esența juridică a problemei care a stat la originea hotărârii CC constă în contradicția dintre două acte fondamentale ale RM – Declarația de Independență, unde limba de stat este numită limba română și Constituția RM, unde în articolul 13 limba de stat este numită limba moldovenească.

Curtea a decis că această contradicție poate fi rezolvată prin identificarea ierarhiei dintre ele. Așa cum Constituția este legea fundamentală a statului, s-ar părea că interpretarea corectă a ierarhiei ar fi supremația Constituției asupra tuturor celorlalte acte, inclusiv și asupra Declarației de Independență.

Curtea însă a demonstrat în baza mai multor metode de interpretare că Declarația de Independență este documentul juridic care ”a proclamat valorile constituționale ale noului stat independent, din care derivă legitimitatea puterii celor care guvernează Republica Moldova”.

Așa cum Declarația de Independență este ”certificatul de naștere” al Republicii Moldova, deci nu poate fi modificată sau corectată, nici măcar prin referendum, ea nu poate fi supusă unui examen de constituționalitate. Este absurd să amendezi Declarația de Independență pentru că ea nu corespunde unei Constituții care a fost elaborată datorită acestui act fondator al statului.

Astfel CC, studiind și experiența altor țări (Germania, Franța, Irlanda, Estonia, Letonia, etc.), asimilează Declarația de Independență Preambulului Constituției, care este ”textul constituțional primar și imuabil al blocului de constituționalitate” primând, în cazul divergențelor, în raport cu celelalte componente ale textului constituțional.

  De acum încolo, nimeni nu va mai putea să conteste aceste valori fără a contesta existența însăși a statului! Astfel utilizarea numelui de statalist pentru cei care sunt împotriva valorilor identitare care au stat la baza independenței RM și care sunt expres formulate în Declarația de Independență, nu mai are nici o logică.

Basarabia literara, Timpul md. si constcourt.md

28/12/2013 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: