O ipoteză șocantă circulă în presa franceză: Israelul a distrus estul Beirutului cu o nouă armă.
Primul ministru israelian a ordonat distrugerea unui depozit de arme Hezbollah din Beirut folosind o nouă armă, necunoscută, care a provocat pagube considerabile în oraș, a ucis mai mult de 100 de oameni, a rănit 5.000 și a distrus multe clădiri.
De această dată, îi va fi greu lui Benjamin Netanyahu să nege.
Primul ministru israelian Benjamin Netanyahu a autorizat atacul împotriva unui depozit de arme Hezbollah cu o nouă armă, care a fost testată timp de șapte luni în Siria.
Nu se știe dacă a fost de acord cu premierul și ministru al apărării Israelului, Benny Gantz.
Atacul s-a desfășurat pe 4 august 2020, pe amplasamentul exact indicat de Benjamin Netanyahu în timpul discursului său către Națiunile Unite din 27 septembrie 2018 [1] .
Organizația Hezbollah și-a scos armele din acest depozit imediat după discursul lui Netanyahu.
La 27 septembrie 2018, Benjamin Netanyahu indică de pe podiumul Adunării Generale a Națiunilor Unite depozitul de arme Hezbollah, care va exploda pe 4 august 2020.
Nu se știe ce armă a fost folosită, dar ea a fost deja testată în Siria în ianuarie 2020, într-o zonă rurală și apoi pe apă în Golful Persic, împotriva navelor militare iraniene .
Este o rachetă a cărei ogivă are o componentă nucleară tactică a cărei explozie provoacă o ciupercă de fum caracteristică armelor nucleare, dar care evident, nu este o bombă atomică în sens strategic.
Test israelian în Siria
Este prima dată când o astfel de armă a fost utilizată într-un mediu urban. Departe de a distruge doar portul Beirut, aceasta a ucis peste o sută de oameni, a rănit cel puțin 5.000 de alții și a distrus în mare parte partea de est a orașului (partea vestică a fost protejată în mare parte de silozul de cereale).
Pe aceste fotografii din satelit, înainte și după explozie, putem vedea distrugerea depozitului Hezbollah și a unei părți din port.
Israelul și-a activat imediat rețelele din mass-media internațională pentru a-și acoperi crima și a acredita ideea exploziei accidentale a unui depozit de îngrășăminte.
La fel de des, sunt evidențiați falși vinovați, iar mașinăria mediatică internațională repetă, în absența vreunei investigații, minciuni la nesfârșit.
Cu toate acestea, după explozie a existat într-adevăr o ciupercă de fum incompatibilă cu teza unei explozii de îngrășăminte.
Ciuperca de fum observată la Beirut nu are nicio legătură cu ceea ce ar fi fost cauzat de un exploziv convențional.
Așa cum nici Siria, nici Iranul nu au comunicat despre această armă atunci când au fost lovite, partidele politice libaneze au ajuns imediat la un acord pentru a nu spune nimic pentru a nu demoraliza populația lor.
A fost deschisă o anchetă, nu atât asupra cauzelor exploziei, cât pentru a se stabili responsabilitatea personalului portului în depozitarea îngrășămintelor care ar fi fost cauza exploziei.
Totuși, această minciună nu va putea dura mult fără ca ea să se întoarcă împotriva celor care au imaginat-o.
Tribunalul Națiunilor Unite pentru Liban, care urma să-și facă public verdictul în cazul asasinării fostului premier Rafic Hariri în 2005, a decis atunci să îl amâne pentru câteva zile.
În mod identic cu acel caz,când explozia unei autoutilitare a mascat arderea unei rachete pentru a disimula o armă nouă, de data aceasta deflagrația nitraților a mascat explozia unei rachete puternice de tip nou.
Am dezvăluit, cinci ani mai târziu, cinci ani prea târziu, într-o revistă rusă despre cum a fost ucis politicianul libanez Rafic Hariri [2] , în timp ce Hezbollah a publicat un videoclip care atestă implicarea Israelului.
Este important de menționat că asasinatul din 2005 a vizat un fost prim ministru sunnit, în vreme ce atacul din 2020 nu a fost împotriva lui Shia Hezbollah, ci a Rezistenței libaneze în ansamblu.
De această dată, mai multe ambasade au efectuat cercetări la fața locului, în special prin prelevarea de mostre de cereale și de aer din ambulanțe.
Acestea sunt deja în curs de examinare în țările respective.
Specialiștii de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice de la Londra (IISS) vorbesc despre o schimbare a echilibrului de forțe în Asia, unde cheltuielile militare cresc și, totodată, se intensifică tensiunile.
În noua ediție a ghidului The Military Balance, analistul IISS Christian Le Miere, referindu-se la creșterea puterii navale a Chinei, subliniază că autoritățile de la Beijing își dezvoltă flota oceanică la modul serios.
Până la sfârșitul deceniului, chinezii ar putea avea deja trei grupuri de avioane de luptă, urmând că în 2050 să ajungă la paritate cu SUA.
Am fost deja martorii desfășurării de către China a rachetelor balistice anti-navă – un nou tip de arme care ridică îndoieli serioase cu privire la viabilitatea portavioanelor în vestul Oceanului Pacific. În curând vor avea loc și alte schimbări.
China lucrează activ la dezvoltarea unei arme hipersonice. Putem presupune că racheta de croazieră hipersonică ghidată cu traiectorie imprevizibilă reprezintă una dintre prioritățile de modernizare a flotei chineze militare.
Totodată, China se dezvoltă progresiv. Avionul de luptă chinez invizibil J-20 de generația a cincea este creat pentru lui utilizarea lui în calitate de purtător de rachete de croazieră. Protecția eficientă a navelor de război de suprafață împotriva unor atacuri cu rachete va deveni imposibilă.
Strategia și tactica de război pe mare va fi schimbată radical, iar bogata experiență americană în domeniul proiectării, construcției și operării portavioanelor nu va avea nico valoare. În ceea ce privește dezvoltarea noilor tehnologii și metode de război, americanii ar putea ajunge în situația chinezilor.
Dacă în următorele decenii se vor produce cu adevărat schimbări radicale la capitolul tehnici și tactici de război, atunci realizările Chinei vor accelera procesul de ajungere la paritate cu SUA. Washingtonul este în continuare o putere mondială în domeniul științei și tehnologiilor avansate, dar, în același timp, nu trebuie să uităm că și China dispune de un potențial semnificativ.
Important este că autoritățile de la Beijing urmăresc foarte atent realizările științifice la nivel mondial, identifică cu succes domeniile de perspectivă și investesc forțe colosale.
Construindu-și de la zero flota oceanică, chinezii sunt mai puțin legați de tradiții, dogme și investiții făcute anterior, iar planul lor ar putea fi mai flexibil și mai dinamic. Prin urmare, cursa navală în Asia ar putea aduce surprize în viitorul apropiat.
Americanii i-au speriat pe rusi cu un avion in forma de OZN
O serie de documente secrete date recent publicitatii dezvaluie imagini cu prototipul unui avion in forma de OZN de constructie americana care destinat sa-i sperie pe inamicii sovietici din perioada Razboiului Rece.
Aparatul din dotarea U.S. Air Forces avea forma aproximativa a unui OZN și ar fi fost capabil sa bombardeze nuclear Uniunea Sovietica, de la o inaltime record de 482 km.
Avionul respectiv era cunoscut sub denumirea de „Lenticular Reentry Vehicle” sau LRV. Doar câteva persoane din conducerea armatei americane si a C.I.A. știau de existenta sa.
Proiectul s-a desfasurat sub egida Wright-Patterson AFB, de construirea sa ocupandu-se mai mulți savanti germani care lucrasera in prealabil la rachetele si tehnologiile obiectelor zburatoare in forma de disc, dezvoltate de Luftwaffe in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.
Datorita formei sale unice, avionul era capabil sa intre și sa iasă ușor din atmosferă și de asemenea sa aterizeze usor in orice loc ,datorită jeturilor propulsoare mobile atasate in locul clasicului tren de aterizare.
Conform documentației, bombardierul a fost creat intr-o baza secreta din apropierea orasului Los Angeles, iar americanii il considerau asul din maneca in cadrul unei confruntari militare cu Uniunea Sovietica.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova