Otrăvirea în masă cu moldovenismul stalinist, un produs propagandistic bazat pe falsuri istorice şi interese de dominaţie, este unul din elementele de bază ale războiului hibrid dus de Rusia în spațiul românesc

 

 

 

Moldovenismul stalinist, element al războiului hibrid în spațiul românesc

 

 

Istoricii cunosc foarte bine conceperea, naşterea şi evoluţia conceptelor moldovenism, homo moldovanus şi poporul moldovenesc. Abordarea mea nu va fi strict istorică, ci mai degrabă una jurnalistică, adusă în actualitate și raportată la procesele complexe care se derulează în regiune şi în R. Moldova. 

Moldovenismul reprezintă esența confruntărilor dintre cetățenii de ieri și de azi din R. Moldova.

 În perioada de ocupație sovietică, moldovenismul, fabricat în laboratoarele staliniste și cominterniste, constituia un mijloc camuflat de a desprinde în mod accelerat peste trei milioane de români de la blocul unitar românesc, de la cultura și spiritualitatea românească și de a-i îmbrăca într-o haină locală, cu denumire geografică de moldoveni.

Condiția de bază a fost ruperea totală de România și de românism, precum și îmbrățișarea necondiționată a moldovenismului de tip stalinist, adică moldovenism antiromânesc.

Operele artistice și literare, lingvistica, istoria, cultura, învățământul, manualele școlare – toate erau îmbibate de ideologia comunistă, de contribuția marelui popor rus la ajutorarea republicilor unionale înapoiate și, în Basarabia, suplimentar, de îmbibarea cu moldovenism antiromânesc.

Practic, generațiile postbelice din Moldova Sovietică au cunoscut o otrăvire în masă cu moldovenism stalinist, fapt care împiedica enorm procesele de trezire a conștiinței și demnității naționale în perioada de deșteptare, 1986-1988.

Din aceste motive, scriitorii, jurnaliștii, istoricii, oamenii de creație care se aflau în fruntea Mișcării de Eliberare Națională au înaintat, la începutul proceselor de transparență și recuperare a valorilor perene din trecut, revendicări pentru salvarea “naturii”, pentru revenirea la alfabetul latin și limba “moldovenească”.

Victoriile obținute – reîntoarcerea acasă a Limbii române, a Alfabetului latin, a Tricolorului, a Suveranității și a Independenței față de Rusia imperială – cuprindeau implicit și reîntoarcerea identității românești. Moldovenismul antiromânesc își pierduse dominația în anii de renaștere națională, iar masele deşteptate reveneau la varianta naturală, normală – la moldovenismul românesc.

Declaraţia de Independenţă faţă de Rusia constituie un document magistral de demascare atât a ideologiei ţariste bazate pe ocuparea teritoriilor străine şi pe rusificarea populaţiilor încorporate, cât, mai ales, a ideologiei sovietice de fabricare a unor naţiuni noi, bazate, în cazul românilor din Basarabia, pe un fals istoric – acela că moldovenii ar fi un popor total diferit de cel românesc şi ar vorbi o altă limbă decât cea română.

Alineatul de bază din Declaraţia de Independenţă stabileşte clar, fără nici un echivoc, că „Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”.

Evident că „spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale” are un nume foarte concret – România. Războiul declanșat de Rusia împotriva Independenței Moldovei în 1992 a oprit procesele de Unire a Basarabiei cu România și a readus în prim-plan moldovenismul rusesc, de sorginte stalinistă.
În fond, guvernările care s-au succedat la Chișinău după Primul Parlament (1990-1994) au ajuns la putere prin transformarea moldovenismului antiromânesc în ideologia de stat a R. Moldova (a se vedea Concepţia naţională din 2003).

Toți președinții de stat și primii miniștri ai Republicii Moldova au fost fie moldovenişti înrăiţi, cu un program de guvernare prorusesc şi antiromânesc, fie moldovenişti camuflaţi, care își ascundeau ura faţă de propriul neam şi neputinţa de a da rezultate prin slogane false de tip „şi cu Estul şi cu Vestul” – dar, în realitate, tot cu Moscova. 

În consecință, după mai mult de un sfert de veac, R. Moldova a ajuns printre cele mai sărace țări din această parte a lumii, iar societatea ei este puternic divizată și nu are capacități semnificative de a coopera și de a se uni.

Aş mai atrage atenţia că, în această perioadă de pretinsă independenţă şi democraţie, arhitecţii războiului hibrid de la Kremlin au experimentat (în Republica Moldova) diferite scenarii pentru spaţiul post-sovietic, de sărăcire şi compromitere a intelectualităţii naţionale, de promovare a marionetelor, a clanurilor oligarhice şi corupte în conducerea instituţiilor de bază ale statului moldovenesc, de distrugere a oricăror forme de securizare a spaţiului informaţional şi de apariţie a unei mass-media independente, de parodiere şi caricaturizare a justiţiei şi statului de drept; se testează astfel, prin aceste scenarii, capacităţile de rezistenţă a coloanei a cincea, a „cârtiţelor” din vechile servicii speciale, a enclavelor separatiste de la Tiraspol şi Comrat, se încearcă promovarea unei Constituţii noi pentru federalizarea R. Moldova și a unor modele de conducere şi administrare hibridă tip „Alianţa Kozak”, a unor modele de creare a naţiunii civile “moldoveneşti”, de instalare a unor figurine de paie în fruntea Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului etc.

Mai trebuie menţionat de asemenea că, în cele câteva instituţii mass-media independente de la Chişinău, moldovenismul antiromânesc este prezentat în mod corect, obiectiv, ca un produs rusesc bazat pe falsuri istorice şi interese de dominaţie, însă impactul acestor mesaje asupra opiniei publice este unul foarte modest.

Propaganda moscovită care pretinde că moldovenii nu sunt români, că au limba şi istoria lor, diferită de cea a românilor, prinde la categoriile cele mai analfabete şi împarte românimea din R. Moldova în două tabere mari, aproximativ egale, care se confruntă deschis sau camuflat de la Independenţă (27 august 1991) încoace.

Agresivitatea şi intoleranţa la orice altă interpretare decât cea rusească privind etnogeneza şi originea moldovenilor vin din tabăra comunizată şi mai puţin cultă, care a rămas la stadiul manualelor şcolare din perioada sovietică, are nostalgia imperiului dispărut şi se alimentează non-stop din propaganda putinistă de la o sumedenie de posturi de radio şi televiziune din Federaţia Rusă, care sunt difuzate fără nici o restricţie din partea autorităţilor moldoveneşti. 

Cca jumătate din populaţia R. Moldova este informată, educată şi modelată de mass-media din Federaţia Rusă. Această jumătate, de regulă, este bine organizată, participă activ la alegeri şi furnizează conduceri servile, rusofile din patru în patru ani.

Vocea intelectualilor şi a istoricilor oneşti de la Chişinău este bruiată de grupările gălăgioase plătite de serviciile ruseşti, precum și de partidele socialist şi comunist, care se schimbă la guvernare pentru a crea electoratului iluzia că ar reprezenta formaţiuni diferite.

Orice analiză obiectivă a evoluţiei societăţii moldoveneşti după Declaraţia de Independenţă ar demonstra că frâna principală în democratizarea şi modernizarea R. Moldova o reprezintă Federaţia Rusă, care alimentează şi utilizează moldovenismul, sub toate formele antiromâneşti, ca instrument de bază în formarea, la Chişinău, a conducerilor servile Kremlinului.

Merită să acordăm o atenţie deosebită modelelor înşelătoare, de ultimă generaţie, lansate din laboratoarele războiului hibrid pentru a anticipa un şir de procese şi a slăbi vigilenţa opiniei publice. Este deja evident că nu poţi înainta în mileniul trei cu cel mai odios criminal din istorie, cu Stalin şi teoriile sale aberante.

În această ordine de idei, reprezentanţii moldovenismului antiromânesc anticipează procesele de înstrăinare a sute de mii de moldoveni de ideologia falsă, de românofobie şi propun ca această otravă stalinistă să-şi schimbe forma în secolul al XXI-lea şi să aibă acelaşi conţinut, dar cu un nume nou – naţiunea civică moldovenească.

În R. Moldova, ideologii şi reprezentanţii moldovenismului rusesc s-au dizolvat în toate partidele şi în diferite organizaţii neguvernamentale şi instituţii de expertiză.

Bunăoară, în anul 2012, cu bani europeni, aceștia au lansat primul studiu – “Integrarea grupurilor etnice şi consolidarea naţiunii civice în RM”, iar în decembrie 2017 cam aceiaşi ideologi plătiţi de Germania au prezentat al doilea studio, “Consolidarea coeziunii sociale şi a unei identităţi comune în RM”.

Dincolo de pretinsele abordări moderne, din ambele studii se developează destul de clar stafia lui Stalin cu teoria sa despre cele două popoare diferite – român şi moldovenesc, cu etnogeneză diferită şi fără legătură genetică, istorică, lingvistică sau culturală între ele.

Ambele studii văd salvarea în renunţarea benevolă a băştinaşilor la identitatea lor românească şi în dizolvarea tuturor într-un cazan multietnic, din care va ieşi o societate nouă, plină de virtuţi şi fără nici o caracteristică etnică sau istorică.

Nu contează că românii constituie 85% din totalul populaţiei, iar ruşii nu ajung nici la 5%. Inclusiv pentru naivi a devenit clar că minoritatea rusă nu va renunţa niciodată la a-și menține caracteristicile etnice şi legăturile cu patria istorică.

Noua formulă ideologică (națiunea civică moldovenească) este o păcăleală uriaşă, o nouă capcană care li se întinde moldovenilor (similare celor din anii de ocupaţie rusească), cărora li se propune paşnic să se transforme în altă „specie”, mai evoluată, mai modernă, polietnică.

De fapt, ei, ideologii moldovenismului stalinist cu papion european la gât, ne arată direcţia şi viitorul luminos – “de la identitatea etnică la una civică” (extras esenţial din studiu). Pentru cei care şi-au trăit o parte din viaţă în Uniunea Sovietică şi au văzut cum se fabrică homo sovieticus, mutanţii şi mancurţii – cam nimic nou şi original.

Suntem departe de a formula concluzii sau sugestii. Evoluţia statului R. Moldova timp de aproape trei decenii reprezintă un studiu de caz pentru spaţiul post-sovietic şi pentru ţările Uniunii Europene, care fac aici investiţii mari, dar fără rezultate esenţiale. Nici Europa, nici România nu au înţeles ce reprezintă cu adevărat moştenirea rusească şi sovietică lăsată în R. Moldova. 

Transformările reale şi îmbrăţişarea valorilor democratice şi europene de către cetăţenii moldoveni nu sunt posibile atâta timp cât acest teritoriu va rămâne un poligon experimental al Federaţiei Ruse pentru diversele tehnici şi forme ale războiului hibrid.

Serviciile de intelligence ale lui Putin au făcut o mişcare cu bătaie lungă când au transferat în secolul al XXI-lea moldovenismul antiromânesc.

Ei l-au cosmetizat, modernizat şi chiar „europenizat”, fără să-i schimbe esenţa. Dacă le reuşeşte, „politrucii” imperiali vor trece Prutul pentru a făuri “naţiunea civică ardeleană, bănăţeană, dobrogeană” etc. (să nu-şi facă nimeni iluzii că acest scenariu este lipsit de fundament).

Fără pic de ruşine, în stil ipocrit şi dezgustător, statul moldovenesc cere bani de la europeni, români şi americani, dar îşi coordonează politicile naţionale, regionale şi internaţionale cu Kremlinul. 

Propaganda rusească reprezintă elementul de bază în modelarea mentalităţilor colective ale moldovenilor și a deciziilor lor electorale.

Instituţiile statului nu au nici o strategie de a combate invazia nemilitară rusească sau de a rezista acesteia. Nu există nici în interiorul societăţii civile şi academice a R. Moldova grupuri de experţi care ar cunoaşte sau ar studia în detaliu tehnicile războiului hibrid şi metodele paşnice prin care Moscova stăpâneşte instituţiile statului, minţile şi deciziile moldovenilor.

O analiză mai profundă a stării generale din R. Moldova ar demonstra că ea este foarte departe de suveranitatea statală, iar statutul ei real este de gubernie rusească întreţinută cu bani din România, UE şi SUA.

Această reușită a serviciilor ruseşti se datorează faptului că modelele lor de război hibrid sunt elaborate şi dezvoltate pe matricea moldovenismului antiromânesc, fiind totodată şi o dovadă că Moscova îşi va perfecţiona politicile pentru acest teritoriu, dar şi pentru întreg spaţiul românesc, schimbând, reinventând şi remodelând teoria stalinistă, care ţine până în prezent dezmembrată naţiunea română

Doar demontarea moldovenismului antiromânesc ar deschide drumul spre “deşteptarea” R. Moldova şi integrarea ei definitivă şi ireversibilă în cadrul României europene.

 

Alecu Reniță –  www.timpul.md/ moldovenismul-stalinist

 

 

 

Noul președinte al Moldovei este unul dintre marii adepți ai „moldovenismului”

Cunoscut ca filorus, Igor Dodon, noul președinte al Moldovei, este și unul dintre adepții doctrinei moldovenismului care spune că Moldova nu este România, iar identitatea moldovenească nu are nici o legătură cu etnogeneza românescă. „Jandarmul român nu va fi la noi stăpân”; „O parte din România este Ungaria iar cealaltă parte este Moldova”, „Fraţi, fraţi, însă fiecare în casa lui şi fiecare să se uite în ograda sa”, „Dacă Imperiul Rus nu s-ar fi oprit la Prut în 1812 am fi avut acum o Moldova întregită”, „Avem istoria noastră, istoria Moldovei”. Toate aceste declarații aparțin lui Igor Dodon.

Mai mult, la începutul acestui an, preşedintele moldovean a făcut o vizită la Moscova unde Vladimir Putin i-a dăruit o hartă a Moldovei istorice din secolul al- XVIII-lea elaborată de cartograful italian Bartolomeo Borghi (uno del migliori geografi dell Europa) în care se observă adevăratele hotare ale Basarabiei. La rândul său, președintele de la Chişinău i-a prezentat omologului său rus, trei manuale de istorie a țării pentru a-i demonstra că în Moldova nu se va mai studia Istoria Românilor. 

Teoria asta o ucide în chinuri chiar și pe Miorița

Și acum să revenim la teoria moldovenismului. Pe scurt, aceasta susține că populaţia romanică ar fi venit la est de Carpaţi abia în secolul al XIV-lea, la mult timp după slavi, care sunt adevăraţii locuitori ai teritoriului. Din simbioza slavilor cu noii-veniți s-a născut, de fapt, poporul moldovenesc. Care, te-ai prins, este diferit de cel român.

Moldovenismul, nu numai că anihilează identitatea noastră națională dar o ucid (în chinuri) chiar și pe Miorița. În această nouă poveste, moldoveanul şi munteanul nu mai sunt fraţi buni cu ardeleanul. De fapt, între cei trei nu există nici un grad de rudenie, așa cum sugerează celebra baladă. 

Cum s-a găsit totuși o legătură „naturală” între popoarele moldovean, ucrainean și rus

Trebuie să ne întoarcem puțin în timp, mai exact în 1924. La scurt timp după ce Basarabia s-a unit cu România (1918), Rusia Sovietică a înființat o Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) ce cuprindea actuala Transnistrie plus alte teritorii care acum fac parte din Ucraina.

În această republică sovietică s-a vorbit pentru prima dată de limba moldovenească, care ar fi fost diferită de cea română (așa cum rusa era diferită de limba ucraineană).

Teoria asta avea în spate o puternică propagandă sovietică, în special prin intermediul publicației staliniste „Plugarul Roșu” care-i avea în frunte pe tovarășii A.L.Grinstein, Iosif I. Badaeev şi Grigor I. Starîi. 

Limba care se vorbea în RASSM trebuia să devină „limba populară moldovenească” şi să folosească alfabetul chirilic. Numai în acest mod „norodul moldovenesc” putea scăpa de jugul românilor burghezi.

Un alt moment interesant are loc după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când propaganda stalinistă din Uniunea Sovietică a decis elaborarea primei lucrări academice despre istoria Moldovei, pentru a putea argumenta ştiinţific noile încorporări teritoriale.

Şi acum intră în acţiune cel de-al doilea „pluton de execuţie”, tovarăşii N.A.Narţov, I.Grosul, A.Boronovschi, A.Lazarev şi N. Mahov.

În anul 1945, Narţov, care era şeful Secţiei de Istorie a Moldovei din cadrul Institutului de Istorie, Limbă şi Literatură a Bazei Academice de Ştiinţe a URSS în RSS Moldovenească (mi se fracturează limba-n gură numai când pronunţ denumirea acestei instituții), a întocmit un proiect pentru a edita primul manual universitar de Istorie a Moldovei cu tematica Relaţiile seculare ale poporului moldovenesc cu marele popor rus.

Versiunea mitului moldovenesc şi etnogeneza prezentate în această carte erau noi şi radicale.

„Unirea valahilor cu slavii de sud a dus la etnogeneza românească iar unirea valahilor cu slavii de răsărit a dus la etnogeneza moldoveană, Aşa avem două naţiuni şi două limbi diferite şi există o legătură naturală între poporul moldovean, rus şi ucrainian, Statul moldovean s-a format în sânul statelor slave ale Rusiei Kievene şi Galiţiei” (Valeriu Cozma, Adrian Dolghi, Primul manual universitar de Istorie a Moldovei, 2007).

Astfel, în 1951 apărea primul volum al Istoriei Moldovei Socialiste Sovietice care mergea din cele mai vechi timpuri până la Revoluţia Bolşevică. În această carte se explică etnogeneza moldovenilor care se produce „către sfârşitul secolului al XIV-lea, pe teritoriul dintre Carpaţi şi Nistru, numit Ţara Moldovei unde se găseşte o populaţie de sine stătătoare, numită moldovlahi (de la volohi) care a evoluat până la moldoveni”.

În 1955 se publică cel de-al doilea volum care dezbătea istoria stalinismului până pe la jumătatea secolului al-XX-lea.

Până la dispariţia URSS-ului mai amintim şi Studiul privind istoria formării poporului moldovenesc publicat în 1978 la Chişinău, în care autorul N.A. Mohov considera că, valahii sunt diferiţi de moldoveni mai mult decât de bulgari care se înrudesc cu slavii, iar formarea naţiunii moldoveneşti moderne ar fi avut loc în Basarabia după includerea acesteia în Imperiul Rus.

În 1991, după declararea independenţei, Republica Moldova a cunoscut alte teorii anti-româneşti. La nivel „ academic” îl vom aminti pe Vasile Stati, istoric, politician şi unul dintre cei mai fervenţi promotori ai moldovenismului. Este autorul unor monografii intitulate Moldovenii de la est de Nistru (1995), Istoria Moldovei (2002) şi celebrul Dicţionar moldovenesc-român (2003).

Aceste lucrări preiau ideile asupra moldovenismului şi a limbii moldoveneşti reafirmând teoria conform căreia Valahia sau Ţara Basarabilor şi Moldova medievală sunt țări diferite care vorbesc limbi diferite, ultima fiind net superioară şi apărătoarea creştinităţii în timpul lui Ştefan cel Mare. Limba moldovenească este proprie naţiunii moldoveneşti şi nu o limbă comună cu Ungro-Vlahia.

Volohii strămoşii moldovenilor vin din zona Apusului de peste Carpaţi şi când ajung la Nistru sunt asimilaţi de către slavi formându-se poporul moldovean. În concluzie volohii sunt diferiţi de valahi de la malurile Dunării. 

Lucrările lui Vasile Stati sunt, după cum te-ai prins deja, niște prostii uriașe. 

De ce teoria moldovenismului este culmea aberației

De-a lungul timpului, atât de o parte, cât şi de cealaltă a Prutului au apărut mii de articole şi lucrări care au infirmat falsurile istorice depre moldovenism şi limba moldovenească. Etnogeneza românească a fost formulată explicit de către istorici redutabili cum ar fi Gheorghe Şincai, Petre Maior, Alexandru D. 

Xenopol, Dumitru Onciul, Nicolae Iorga, asta ca să să dau doar câteva exemple. Dintre străini i-aș aminti pe Edward Gibbon, Theodor Mommsen sau Franz Altheim. În plus, cercetările arheologice au adus informaţii numeroase asupra originilor românilor şi a limbii lor. Îți spun, pe scurt, care sunt concluziile acestor cercetări:

 După retragerea aureliană din 271, romanizarea autohtonilor a continuat la nord de Dunăre, limba latină fiind vorbită fară întrerupere în regiunile Dacia şi Moesia.

Limba română este moştenitoarea directă a limbii latine, unde peste 60% dintre cuvinte au caracter latin;

Creştinismul s-a transmit în latina populară şi a contribuit la propagarea romanizării iar invazile migratorilor au influenţat în toponomie, hidronomie şi fonetică:

Dialectele limbii române sunt: dacoromân, aromân, meglenoromân şi istroromân;
Graiul moldovenesc este o ramură a limbii române vorbit in interiorul regiunii istorice a Moldovei. Alături de el avem graiul ardelean, bănăţean, bucovinean, dobrogean, maramureşan şi muntenesc;

Un singur lucru mai vreau să-ți spun despre moldoveniști și aberațiile lor. Eu l-aș întreba pe unul din idioții ăștia: „Auzi mă maestre, dacă moldovenii sunt așa de înrudiți cu rușii, atunci de ce eu, ca român, pot să înțeleg tot ce vorbește un moldovean de peste Prut, dar nu pricep o iotă din ce spune Putin?”( http://www.deschide.md/ro/ VICE- despre-moldovenism-teoria- moldovenii-nu-sunt-romni. 

Publicitate