CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Masacrele – ruşinea istoriei umanităţii

Un mare scriitor rus spunea cândva : „Omul, ce mândru suna acest cuvânt” !

Latinii aveau o vorba la fel de adevarată: „homo homini lupus”.  Din pacate, mult prea adesea, în decursul secolelor, omul a fost lup pentru semenii sai, comportându-se cu o cruzime demnă mai curând de fiarele salbatice.

 Mai grav e faptul ca, pe langa violenta dovedita in razboaie, cand oamenii s-au ucis unii pe altii luptand de la egal la egal, agresivitatea umana s-a manifestat si fata de persoane lipsite de aparare. Despre cateva dintre cele mai faimoase masacre ale istoriei va invitam sa cititi in randurile ce urmeaza.

Iata cateva crime oribile ramase in memoria umanitatii :

  • Prigonirea creştinilor (în Roma antică înainte de 311/13, în Persia sec.IV, Yemen sec.VI şi ţările islamice ca urmare a cruciadelor)

  • 843 Teodora a II-a, (soţia împăratului bizantin Theophil I ; sau Teofilos (829 – 842) dă ordin de ucidere a peste 100.000 de paulicieni o sectă dualistă “eretică”.

  • 1099 prima cruciadă, după cucerirea Ierusalimului ca. 30.000 – 70.000 de locuitori masacraţi

  • 1209 cruciada franceză contra albigenilor locuitori din sudul Franţei (20.000 de morţi)

  • 1226 şahul Persiei ordonă  masacrarea din motive religioase a 100.000 de georgieni.

  • 1474 – 1782 prin acţiunea inchiziţiei de prigonire a vrăjitoarelor au ucis ca. 40.000 – 60.000 de oameni

  • 1572 în Noaptea Sfântului Bartolomeu (23/24 august) catolicii francezi au masacrat 3.000 – 10.000 de hughenoţi (vezi şi Henric al IV-lea al Franţei)

  • 1894 – 1896 – 1915 masacrarea armenilor de către turci (600.000 – 1.500.000 de victime)

  • 1928 – 1953 sistemului stalinist cad jertfă peste 20 de milioane de oameni (printre care erau şi prizonieri de război germani)

  • 1933 – 1945 în Germania nazistă şi pe teritoriul aliaţilor ei sunt exterminaţi peste 11 milioane de oameni de diferite naţionalităţi, dintre care circa 6 milioane erau evrei

  • 1939 – 1945 în Germania prin programul „Kindereuthanasie“ şi „Erwachseneneuthanasie“ sunt omorâţi circa 5000 de copii şi 70.000 de adulţi handicapaţi

  • 1943 – 1976 în China prin „revoluţia culturală” a lui „Mao” sunt omorâţi ca. 70 de milioane de oameni

  • 1965 – 1966 regimul Sukarno din Indonezia ca represalii pentru o lovitură de stat neizbutită sunt masacraţi între 100.000 – 1 milion de oameni

  • 1975 – 1979 peste 2 milioane de oameni sunt omorâţi în lagărele comuniste din Cambodgia

Cei trei lideri care conduc detaşat pe lista crimelor în masă, sunt Mao Zedong, Stalin şi Hitler; ei fiind răspunzători de omorârea a peste 140 de milioane de oameni.

In cazul  masacrarii  populaţiei civile, sau a prinzionierilor, făptaşii sunt  consideraţi astazi  de Legea internationala  criminali de război.

  • Masacrul de la Kraljevo şi Kragujevac, (Iugoslavia) ca şi masacrul de la Kondomari (insula Creta), de trupele germane în timpul celui de al doilea război mondial ca răspuns la acţiunile partizanilor.

  • Masacrul de la My Lai efectuat de trupele SUA (în 1968 morţii sunt locuitorii unui sat vietnamez)

 

Masacrul de la Thessaloniki

 

Una dintre actiunile represive intreprinse de imparatul roman Teodosie I, la 390, i-a vizat pe locuitorii orasului grecesc Thessaloniki, rasculati impotriva sa. Motivul revoltei? Porunca imparatului ca un popular conducator de care, la spectacolele de circ, sa fie arestat, fiindca avusese o idila cu o slujnica de la Palat.

Vizitiul a fost arestat dar „fanii” sai s-au razvratit, cerand eliberarea lui. Multi dintre rasculati au fost prinsi si adusi in hipodromul orasului unde trupele gotice din serviciul lui Teodosie i-au masacrat – numarul victimelor fiind estimat la 7000 de oameni.

Masacrul din  Granada

Pe 30 decembrie 1066, o multime furioasa de musulmani a luat cu asalt palatul regal din Granada, aflata atunci sub stapanire maura si l-au asasinat pe vizirul evreu Iosef ibn Naghrela, declansand apoi un pogrom crancen impotriva populatiei iudaice din oras.

Potrivit cronicarului arab Abu Ishaq, peste 4000 de evrei au fost ucisi într-o singura zi.

 

Masacrul din noaptea Sf. Bartolomeu

Una dintre cele mai cumplite crime comise in numele religiei a avut loc în noaptea de 23 spre 24 august 1572, în Franţa.

 La instigarea mamei sale, Caterina de Medici, regele Carol al IX-lea a hotarât să lase mâna libera catolicilor fanatici in asasinarea liderilor protestanti din Paris, la sase zile de la nunta sorei acestuia cu protestantul Henric de Navarra.

Vicleana regină-mamă a vazut atunci un excelent prilej pentru a lichida partida adversarilor religiosi.

S-a declanşat un veritabil carnaj, fiind asasinaţi zeci de mii de „hughenoti” – cum erau numiti adepţii curentelor protestante – de-a lungul si de-a latul ţării.

Cu două zile inainte, intriganta Caterina poruncise uciderea amiralului Gaspard de Coligny, lider hughenot care avea, credea ea, o influenta nefasta asupra suveranului, indemnându-l sa intre in razboi cu Spania.

Dar Coligny fusese doar ranit si tânărul rege Carol, care nu stia despre urzelile mamei sale, promisese sa-i pedepseasca pe atentatori.

Nu i-a fost insa greu viclenei regine sa-l convinga ca hughenotii erau pe cale sa se revolte si sa-l detroneze si inspaimântat, tânarul suveran a autorizat uciderea principalelor lor capetenii. Cei mai multi protestanti se aflau chiar in Paris, participând la celebrarea nuntii liderului lor, Henric de Navarra, cu sora regelui, Margareta. Uciderea amiralului Coligny, aruncat de la fereastra camerei unde zacea ranit, a dat semnalul inceperii macelului.

Instigate de agitatorii care puneau in seama hughenotilor situatia economico-sociala dezastruoasa in care se zbatea regatul, masele populare, majoritar catolice, i-au atacat pretutindeni pe hughenoti. Se estimeaza ca 3000 de protestanti au fost ucisi in aceasta noapte si in ziua care a urmat la Paris, si 70.000 in intreaga tara, masacrul marcând reizbucnirea razboaielor religioase in Franta.

Masacrul armatei lui Elphinstone

 

Akbar Khan a fost unul dintre cei mai temerari luptatori afgani de gherila, in razboiul contra britanicilor, desfasurat la mjlocul secolului XIX.

Dupa ce trupele britanice si indiene au cucerit capitala Afganistanului, in ianuarie 1842, o revolta a patriotilor autohtoni a alungat garnizoana lasata de englezi, constand in 4500 soldati britanici si 12.000 auxiliari indieni.

Acestia au incercat sa ajunga la garnizoana britanica din Jalalabad, situata la circa 160 km distanta, dar partizanii afgani i-au hartuit neincetat, ultimele ramasite ale armatei conduse de generalul Elphinstone fiind anihilate langa Gandamak.

Un singur britanic, chirurgul William Brydon, a reusit sa scape cu viaţă si sa ajunga la Jalalabad.

Masacrul de la Batak

Lupta poporului bulgar pentru eliberarea de sub jugul otoman, la sfarsitul secolului XIX, a fost eroica dar si sangeroasa. Unul dintre cele mai intunecate episoade ale sale l-a constituit masacrul de la Batak.

Pe 30 aprilie 1876, 8000 de soldati turci, sub conducerea lui Ahmet Aga Barun, au inconjurat orasul, ocupat de insurgentii bulgari.

Dupa primul asalt otoman, net inferior numeric si logistic, răsculaţii bulgari au cerut sa negocieze capitularea.

Ahmet Aga a fost de acord si a jurat sa isi retraga trupele daca rasculatii vor renunta la arme. Dupa ce rebelii au fost dezarmati, perfidul comandant turc a dat ordin detasamentelor de basbuzuci sa ia cu asalt orasul. Aproape 5000 de locuitori au fost ucisi, majoritatea fiind decapitaţi.

Masacrul de la Bai Yar

Bai Yar este o râpă situată nu departe de Kiev, capitala Ucrainei. Aici, în decurs de doar doua zile, pe 29 si 30 septembrie 1941, echipe ale SS, alaturi de colaborationişti locali şi politişti ucrainieni au executat sumar 33.771 de evrei civili. Acesta este considerat unul dintre cele mai mari masacre din istoria Holocaustului.

Acţiunea a fost ordonata de catre Guvernatorul militar al Kievului, General maiorul Friedrich-Georg Eberhardt (15 ianuarie 1892 – 9 septembrie 1964), SS-Obergruppenführer Friedrich Jeckeln (2 februarie 1895 – 3 februarie 1946), si Comandantul Einsatzgruppe C Otto Rasch (7 decembrie 1891 – 1 noiembrie 1948). Masacrul s-a desfasurat între 29 si 30 septembrie 1941.

Bai Yar a rămas  locul unor executii sumare, pâna la parasirea Kievului de catre armatele germane. In total în această râpă au fost executati un numar de 100.000 de persoane: evrei, ucrainieni, prizonieri de razboi si civili.

Masacrele comise de NKVD-ul sovietic.

Fişier:Flag of the Soviet Union.svg

Uniunea Sovietică nu a recunoscut semnarea de către Rusia Imperială a Convenţiilor de la Haga din 1899 şi 1907 şi apoi pe cele de la Geneva, care precizau printre altele şi regimul deţinuţilor de război. URSS a refuzat să facă acest lucru până în 1955.

In cursul retragerii rapide a Armatei Rosii din fata trupelor naziste, in vara anului 1941, membri NKVD au comis o serie intreaga de executii in masa asupra prizonierilor in Polonia, Tarile Baltice si acele regiuni din URSS pe care sovieticii le lasau in mana invadatorilor.

Cifra totala a mortilor este estimata de istoricii rusi post-sovietici, potrivit datelor din arhive, la peste 100.000, dintre care 10.000 numai in partea vestica a Ucrainei. Nici până astazi Rusia nu a recunoscut aceste crime barbare.

Broniki : Vara lui 1941. Armata germană avansează pe teritoriul Ucrainei de Vest. La 1 iulie, în preajma localităţii Broniki, unităţi ale batalionului 2 infanterie şi ale regimentului 60 artilerie angajează lupte cu forţele diviziei 20 blindate din Armata Roşie. După lupte crâncene, germanii se predau când termină toate rezervele de muniţie.

Cei 180 de militari germani, care au supravieţuit, au fost forţaţi să se dezbrace, apoi le-au fost legate mâinile la spate şi au fost  măcelăriţi toţi prin înjunghiere, împuşcare sau aruncaţi în aer cu grenade. Cadavrele au fost descoperite a 2-a zi de către un batalion de recunoaştere german. Nici un ofiţer sovietic nu a fost acuzat…

Feodosia : În Peninsula Crimeea, pe malul Mării Negre, se află portul Feodosia. În data de 3.11.1941 oraşul a fost cucerit de infanteriştii germani din Diviziile 46 şi 170. Cum urma atacul asupra Sevastopolului, o mare parte dintre militarii germani au fost mutaţi din oraş.

Au rămas doar spitalele militare în care erau trataţi răniţii şi un mic detaşament care să asigure ordinea.  În 29.12.1941, dupăamiază, oraşul a fost bombardat de flota sovietică, apoi au debarcat unităţi de infanterie şi marinari.

De abia pe 18.01.1942 germanii s-au întors în Feodosia.

Ce au găsit ? Marea majoritate a personalului medical ucis. Răniţii germani fuseseră aruncaţi pe ferestrele spitalului, pentru a face loc ruşilor. Peste corpurile aruncate, fusese turnată apă pentru a înghţa mai repede.

Mormane de cadavre aruncate pe plajă, cu urme de bătaie şi mutilări. Erau aşezate la marginea apei astfel încât să fie pătrunse de apă şi congelate Au reuşit să supravieţuiască 12 oameni, ascunşi în pivniţe.

Grischino : Localitatea situată la nord-vest de Donetz era un important centru industrial din URSS, mai precis din Ucraina. Ocupată de germani, a fost recapturată de Armata Roşie şi din nou de germani prin Divizia 7 Blindată printr-o contraofensivă în februarie 1943. Au fost găsiţi 596 de morţi . Asasinările s-au făcut, în majoritate prin împuşcare. Multe cadavre purtau urmele unor mutilări oribile. Bestiile roşii le tăiaseră nasurile şi urechile, le amputaseră organele genitale şi erau băgate în gură. S-au găsit asistente medicale violate şi cu sânii tăiaţi. În subteranele gării fuseseră adunaţi 120 de militari germani şi împuşcaţi cu mitralierele.

În acest odios masacru şi-au pierdut viaţa: 406 germani, 89 italieni, 9 români, 4 unguri, toţi prizonieri de război. Au mai pierit muncitori, voluntari ucrainieni şi asistente medicale germane. Ca de fiecare dată, istoria nu iartă, au existat martori supravieţuitori, civili care au povestit grozăviile petrecute şi niciodată pedepsite…

Masacrul de la Katyn

La 5 martie 1940, intr-o padure situata in apropierea localitatii Katyn a fost comis un teribil genocid, circa 22.000 de oamenii fiind ucisi si aruncati in gropi comune de catre soldatii Armatei Rosii.

Katyn, locul tragediei.

8000 dintre victime au fost ofiteri ai armatei poloneze luati prizonieri in timpul invadarii Poloniei de catre rusi, iar restul au fost arestati sub acuzatia ca ar fi fost „membri ai agenturilor de spionaj straine, jandarmi, spioni, sabotori, mosieri, patroni, avocati sau preoti” si ca ar fi  facut propaganda contra sovieticilor.

Masacrarea românilor  la Fantana Alba, Bucovina de Nord – 1 Aprilie 1941.

[NKVD.jpg]

  • 2.000- 3.000 persoane din Patrautii de Sus, Patrautii de Jos, Cupca, Corcesti, Suceveni in coloana pasnica purtand in fata un steag alb si insemne religioase s-au indreptat spre granita cu Romania.

  • In poiana Varnita, la 3 km de granita, au fost mitraliati de sovieticii ascunsi in padure.

  • Supravietuitorii au fost urmariti de cavalerie si spintecati cu sabiile.

  • Ranitii au fost legati de cozile cailor si tarati in in 5 gropi comune sapate dinainte unde au fost ingropati de vii: batrani, femei, copii, sugari.

  • Altii au fost arestati de NKVD-ul din Hliboca (Adancata), torturati si aruncati de vii intr-o groapa comuna din cimitirul evreesc peste care s-a turnat var nestins,chiar daca unii mai miscau si mai respirau si chiar daca unii prunci mai scanceau la pieptul mamelor lor ucise….

1944 – Masacrul prizonierilor de la Bălți, in Basarabia

„În anul 1944, la năvala hoardelor rusești care au invadat Basarabia, Armata Roșie a făcut zeci de mii de prizonieri militari. În orașul Bălți au fost concentrați cca. 50.000 de militari , care ținuseră piept hoardelor dezlănțuite. Dintre cei 50.000 de militari, 80% erau români, iar ceilalți erau aproximativ: 5.000 germani, 2.000 unguri, iar restul cehi și polonezi.

În nord-estul orașului, unde curge râul Răut și se formează mlaștini, KGB a găsit locul cel mai nimerit să amplaseze lagărul îngonjurat cu garduri înalte de sârmă ghimpată.

Din acel lagăr unii mai curajoși au evadat, dar au fost mitraliați. Totuși, au mai fost și fugari scăpați, pe care nu i-a găsit nimeni, decât că s-au făcut singuri cunoscuți, după destrămarea Uniunii Sovietice.

Informații despre crimele petrecute în acest lagăr s-au publicat în „Curierul de Nord” din orașul Bălți. Din declarațiile celor evadați s-au stabilit crimele KGB săvârșite la Bălți.

Toți cei 50.000 de prizonieri au fost împușcați în ceafă de militarii N.K.V.D.-ului  și aruncați în șanțurile mocirloase pe care tot ei le-au săpat la ordin (exemplu tipic al asasinilor N.K.V.D.-iști , întocmai ca în cazul Katynului, unde diferă numai numărul celor asasinați).

Îndată ce au fost date în vileag cele întâmplate, s-au făcut sondaje în mlaștini, în anii 1991-1992, iar rezultatele au fost cutremurătoare: nici hârlețele, nici lopețile nu au mai putut fi utilizate din cauza mulțimii scheletelor și osemintelor răspândite în acele mocirle.  O piramidă de oase și cranii,   au fost strânse pe un loc mai uscat, peste care s-a așternut o mare cantitate de pământ bătătorit și s-a ridicat în felul acesta un delușor mai înalt, o moviliță în trepte, tot din țărână, iar pe partea ei de sus s-a așezat o troiță…

In cursul retragerii rapide a Armatei Rosii din fata trupelor naziste, in vara anului 1941, membri NKVD au comis o serie intreaga de executii in masa asupra prizonierilor in Polonia, Tarile Baltice si acele regiuni din URSS pe care sovieticii le lasau in mana invadatorilor.

Cifra totala a mortilor este estimata de istoricii rusi post-sovietici, potrivit datelor din arhive, la peste 100.000, dintre care 10.000 numai in partea vestica a Ucrainei.

Masacrul de la Nanjing

Cunoscut si sub denumirea de „ororile de la Nanjing”, episodul se refera la groaznicele crime de razboi comise de invadatorii japonezi dupa cucerirea orasului Nanjing, pe atunci capitala a Chinei, la 13 decembrie 1937.

Intr-un interval de sase saptamani, armata imperiala nipona s-a dedat la fapte terifiante, la crime, violuri, incendieri, jafuri, asupra prizonierilor de razboi si civililor chinezi.

Desi executile au debutat sub pretextul eliminarii soldatilor chinezi deghizati în civili, un mare numar de persoane nevinovate au fost intentionat ucise, multe dintre ele fiind mai intai torturate sau violate.

Potrivit informatiilor adunate de Tribunalul Militar International pentru Extremul Orient , întrunit după razboi, aproape 200.000 chinezi ar fi fost ucisi, fiind identificate  în gropi comune ramaşitele pamânteşti a mai bine de trei sferturi dintre ei.

Masacrul de la Srebenica

Unul dintre cele mai socante episoade ale istoriei contemporane s-a produs in iulie 1995, in localitatea bosniaca Srebenica. Circa 8000 de barbati si copii musulmani au fost impuscati de catre unitati ale Armatei Republicii Srpska (VRS), sub comanda generalului Ratko Mladici, la masacru participand si membri ai unitatilor paramilitare din Serbia, cunoscute sub denumirea de „Scorpionii”.

 Pana acum, circa 5600 de victime ale genocidului au fost identificate, gratie analizei ADN. Inainte de declansarea acestui genocid, Natiunile Unite declarasera Srebenica „zona sigura”, protejata de ONU, dar nu a facut nimic pentru a impiedica masacrul, desi circa 400 de militari olandezi din trupele de mentinere a pacii se aflau in regiune

 Surse: Wikipedia,Grupul Independent pentru  Democratie, Istoria incomoda wordpress.com

 

Publicitate

05/11/2012 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

COPIII BASARABIEI LA CHEREMUL BOLŞEVICILOR SOVIETICI.Adevarul din arhive si demascarea comunismului.


 

Arhivele împotriva comunismului
COPIII BASARABIEI LA CHEREMUL BOLŞEVICILOR
 

   Dacă e vreme de pace sau de război, dacă ninge sau plouă, dacă locuim într-o ţară bogată sau în Moldova; în toate timpurile viaţa continuă, oamenii trăiesc, se îndrăgostesc, se căsătoresc, nasc copii, îi cresc, îi învaţă  şi-i ocrotesc de toate relele …  

    Prezentul studiu este o contribuţie modestă asupra situaţiei copiilor din Basarabia după ce a fost ocupată de  armata sovietică în 1944.

Dacă până atunci copiii mergea cu părinţii la Biserică, erau educaţi să poarte respect părinţilor şi în general celor vârstnici, după 1944 copiii Basarabiei au  avut de suferit un impact moral esenţial. Copiii, care s-au născut în ajunul şi în mersul ultimului  război mondial, au avut de înfruntat mai multe greutăţi, decât  predecesorii lor.

În primăvara şi vara anului 1944 armatele sovietice au ocupat  Basarabia şi prin autorităţile  lor au impus românilor din părţile locului un mod nou de viaţă, străin, în majoritate bazat pe  minciună şi violenţă. Limba română începe să fie numită ” moldovenească”, sistemul capitalist este înlocuit cu cel  socialist.

 Religia este scoasă din şcoli şi  instituţiile publice, paralizând în  acest fel  viaţa spirituală a societăţii. De peste Nistru vin o sumedenie de „specialişti” cu studii primare sau  şi fără de acestea în majoritate ruşi, ucraineni şi evrei, care nu cunoşteau nici limba romănă nici obiceiurile  oamenilor din părţile locului.        

  În afară  de faptul că în 1940 teritoriul Basarabiei a fost  mutilat la maxim şi dăruit Ucrainei, sunt schimbate sau schimonosite denumirile localităţilor şi numele oamenilor. Astfel, Ion este înscris în documente Ivan, Tudor devine Fedea, Maria-Maşa, Marusia sau Musea; satul Mihai Viteazul începe să fie numit Mihailovca.

 Acestea sunt doar câteva exemple din unele schimbări bolşevice. În scopul de a izola pe băştinaşi de ceilalţi  şi a stârni ura minoritarilor faţă de localnici, autorităţile sovietice  au întocmit un mecanism bine pus la punct. Denumirea localităţilor  româneşti din Basarabia a fost schimbate în  denumiri ruseşti, iar denumirile germane ale unor sate de colonişti schimbate în denumiri  româneşti. Toţi românii Basarabiei în actele stării civile sunt înregistraţi ca moldoveni. Celor  la care nu le conveneau schimbările socialiste, erau daţi  dispăruţi sau deportaţi.    

    Cel mai sălbatic dintre toţi dictatorii ruşi era, printr-o ironie a soartei, un străin, nu un rus, Iosif Visarionovici Djugaşvili, mai cunoscut în lume sub numele de Stalin. Nu era un om învăţat – nu era un mare orator, ca Troţki, nici un talent militar, ca Blucher. Stalin ştia doar, mai bine decât oricine altcineva, care este valoarea teroarei. El a ridicat-o la rangul de dogmă de stat. Ea a devenit raţiunea de a fi a statului sovietic şi sursa progresului său.

 El a cumpărat filosofi de partid pentru a-i învăţa pe copii cât de dulce era să moară pentru el şi cât de generos era ca un om să-şi sacrifice viaţa pentru generaţiile care urmau să vină. Copiilor ei le spuneau că trebuie să înveţe să urască – şi ei au început să creadă aceasta. Au fost învăţaţi să-şi denunţe părinţii ( punând ca exemplu  „isprăvile eroice” ale lui Pavlic Morozov – Al.M. )  – şi acesta a devenit crezul lor. Au fost învăţaţi că minciuna este o virtute când serveşte interesele partidului – şi ei au acceptat orbeşte aceasta ca pe un articol de credinţă.        

   Această nouă religie a fost inoculată în sângele tinerilor generaţii din momentul când copiii începeau să se orienteze în viaţă. Şi o vreme s-a părut că lucrurile mergeau astfel.

Copiii îşi urau  părinţii, femeile îşi urau soţii, şi cei bravi îi denunţau poliţiei (nkvd-ului – Al.M.)  secrete pe „trădătorii” care îndrăzneau să pună la îndoială adevărul care le era spus .
Tânăra generaţie era învăţată să vadă în feţele bisericeşti nişte elemente suspecte, oameni periculoşi. Comuniştii încercau să-i înveţe pe elevii mici cele „ zece porunci” comuniste:

  1. Dacă vrei să fii un elev bun, fii ateu ca Lenin şi Stalin. 

  2. Să nu te laşi nicodată dus la vreo biserică . 

  3. Dacă părinţii tăi vor să te facă să crezi în Dumnezeu, reclamă-i GPU-lui . 

  4. Denunţă pe toţi inanicii statului pe care-i ştii că practică religiunea. 

  5. A fi ateu, înseamnă să fii un discipol fidel a lui Lenin şi a lui Stalin.

  6. Orice şcolar ateu poartă insigna liber cugetător . 

  7. Dacă vezi vreun preot, arată-l cu degetul ca pe cel mai mare inamic al proletariatului.  

  8. Ca bun ateu, trebuie să cunoşti doctrina regimului sovietic. 

  9. Nu uita niciodată că preoţii sunt cei mai mari duşmani ai revoluţiei noastre. 

  10. Orice ateu trebuie să fie gata să-şi apere ţara cu armele în mâini contra duşmanilor dinăuntru şi dinafară.”

De la tribuna unei şedinţe importante de partid din 1946  au fost rostite următoarele  cuvinte (în limba rusă):

„La noi în Basarabia (ca să vezi ! –Al.M.) nu pentru presă şi nu pentru cuvântări fie spus, foarte mulţi oameni mor, foarte mulţi copii mor. De ce mor? Cauza principală este sărăcia şi desigur mulţi au fost sleiţi de puteri din cauza ocupaţiei germano-române (ca să vezi, românii ne-au ocupat, iar ei ne-au eliberat-Al.M.). Poporul este secătuit şi terfelit.

Ce folos de faptul că a fost instaurată puterea sovietică, dacă sovietul sătesc cu nimic nu se deosebeşte de o primărie românească, fiindcă în sovietul sătesc  sunt bătuţi vizitatorii. Iată numai un exemplu din Niciujeni, raionul Răspopeni (probabil că denumirea localităţii este schimonosită-Al.M.). Acolo o adolescentă de 15 ani a furat ceva.

Ea a fost  bătută cu bestialitate şi purtată prin tot satul, iar secretarul sovietului cu o sulă pentru ciubotărie ia spart gurguii de la pieptul fetiţei încă ne format a băgat o sârmă prin ei de care a agăţat tăbliţa „eu am furat…”  

Este greu de imaginat o asemenea cruzime, o atitudine antiumană împotriva copiilor de către autorităţile sovietice. Asemenea pedepse erau folosite în perioada  sclavagistă. Probabil că asemenea metode au devenit clasice  bolşevice.  

   Regimul totalitar sovietic, în deosebi cel din Basarabia s-a ţinut pe cele 3 balene ale ideologiei staliniste: frică, minciună şi violenţă. În principiu asta şi era puterea sovietică.

Cu regret, copiii n-au avut nici o şansă de a scăpa de acest zmeu cu trei capete: nici la grădiniţă, nici la şcoală, nici în anii de studenţie. Bătaia şi violenţa erau în capul mesei în toate instituţiile nominalizate. Pentru o bună parte din oameni din generaţia anilor 50-70 este greu să-şi amintească un învăţător, care să nu fi folosit bâta în procesul de educaţie comunistă.

Însă respectiva afirmaţie  nu este o dovadă că nu erau profesori, care au exclus din metodele sale bătaia şi în general violenţa. Cu toate acestea se bătea şi la grădiniţă, şi acasă, şi la şcoală, şi chiar în instituţiile superioare de învăţământ.

Erau cazuri când copiii fiind trataţi cu violenţă  de şcoală şi de familie aveau un final tragic. Despre două din aceste cazuri ne mărturisesc documentele ce urmează, pe care le-am selectat şi tradus din limba rusă.     

    Cu toate că au trecut mai bine de 60 de ani de la aceste evenimente, pentru a nu pune degetul pe rana rudelor, autorul acestor rânduri a înlocuit numele copiilor cu câteva  litere, care nu pot arăta o direcţie fixă:

Secretarului CC al ULCT  tov. Mihailov  N.A.    

Scrisoare informativă  despre sinuciderea elevului clasei III  a   şcolii de şapte ani     Pogoreni ,raionul  Cotiujeni , RSS Moldove nească  Ţ . E . N.   

     La 26 mai  1950  elevul clasei III  a şcolii nominalizate Ţ.E.N. s-a sinucis prin spânzurare. Elevul s-a născut în 1940, tatăl său a murit la război; mama a murit şi la rugămintea mătuşii copilului  G.D.T. (sora mamei copilului) el se afla sub tutela ei.     

 În urma controlului înfăptuit de lucrătorul CC al ULCT tov. Cemortan s-a stabilit, că mătuşa  lui Ţ.E.N. şi soţul ei se purtau cu băiatul  foarte crud, des îl băteau şi îi impuneau să dădăcească copilul acestora şi să muncească în gospodărie. Din aceste motive Ţ.E.N. foarte rar se juca şi la şcoală era întotdeauna tăcut, timid şi deseori dormea în timpul lecţiilor. Lecţiile le pregătea rar, era permanent deprimat moral .

Dirigintele clasei tov. Rojco în loc să se intereseze despre viaţa copilului, des îl certa pentru „lene”. Odată Ţ.E.N. a pierdut călimara şi temându-se că mătuşa îl va bate, a furat o călimară de la o elevă.

Dirigintele clasei în loc să se intereseze ce motive  l-au impus  pe elev să fure, l-a adus în clasă şi în faţa tuturor a spus că Ţ.E.N. este un hoţ şi că acest lucru este o mare ruşine. Elevul Ţ.E.N. învaţă pe note de „3” şi „4” şi când instructoarea superioară de pioneri a discutat cu el, copilul a fost de acord să devină pioner. Dar la insistenţa dirigintelui clasei, care i-a spus că este lenos şi nu merită să fie pionier, în consecinţă elevul Ţ.E.N. n-a fost primit în rândurile pionerilor.       

      Cu toate că Ţ.E.N. era moral distrus şi disperat, în cursul anului nimeni n-a vorbit cu el omeneşte şi chiar comisia de la secţia raională de învăţământ  care a controlat  situaţia copiilor patronaţi, s-a limitat  numai cu o discuţie cu tutela după care au apreciat copilul după îmbrăcăminte şi în temeiul acestora a fost întocmit un act.     

  La 26 mai, când se juca cu copiii Ţ.E.N. a aruncat şapca tovarăşului de joacă într-un şanţ şi a refuzat s-o aducă. Băiatul căruia îi aparţinea şapca s-a plâns mătuşii lui Ţ.E.N. şi când acesta a venit acasă a fost crunt bătut cu băţul.

După acest caz băiatul a plecat de acasă, a dezlegat funia de la o fântână, s-a dus într-un crâng şi s-a spânzurat de un copac. După cum a arătat expertiza, copilul nu mâncase nimic 2-3 zile şi era sleit de puteri.       

 La 26 mai a avut loc o adunare zonală a învăţătorilor la care a fost discutată şi problema  îmbunătăţirii lucrului cu copiii orfani. Mătuşa cu soţul său vor fi traşi de către organele judiciare la răspundere penală.            Problema privind  lucrul cu copiii orfani a fost discutată şi la CC al ULCT din Moldova, la şedinţa primilor secretari a comitetelor raionale şi a comitetelor orăşeneşti a comsomolului. În viitorul apropiat CC al ULCT şi Ministerul învăţământului vor controla situaţia copiilor aflaţi sub patronat.

                   Secretarul CC al ULCT din Moldova  V.Cohanschii   

Nu mai  comentez, e clar  de la sine că „vinovat e mortul !” Anume de aceia şi n-a fost pedepsit nimeni nici din rândul profesorilor, nici din rândul  puterii sovietice locale, nici din rândul organizaţiilor politice cum erau cea a comsomolului şi a partidului comunist.       

  Dar să facem cunoştinţă cu alt caz tragic, care are acelaşi  amprentă a sistemului  bolşevic:

Secretarului CC al ULCT tov.Mihailov N.A.           

Scrisoare informativă despre  cazul sinuciderii A.T.S. ,elevă în clasa VIII a şcolii medii din Cotiujeni , raoinul Cotiujeni ,RSS Moldovenească 
La 16 mai 1950  eleva clasei a 8-a  şcolii medii Cotiujeni A.T.S.-născută în anul 1935 , moldoveană, după origine din ţărani mijlocaşi, şi-a pus capăt zilelor spânzurându-se de scara din şcoală.   

  Tov. Cemortan, lucrător responsabil la CC al ULCTM, trimis în deplasare a stabilit următoarele: Eleva  era prietena unui coleg din aceiaşi clasă  B.V.I  şi uneori îşi pregăteau lecţiile împreună la el acasă.

Când a aflat de acest lucru directorul şcolii, dirigintele clasei a 8-a şi învăţătorii au început împotriva  acestor doi elevi o persecuţie pe toate căile. În acest fel, încă la sfârşitul lunii martie directorul l-a chemat în cabinet pe B.V.I. şi i-a interzis să  discute şi să se întâlnească cu  A.T.S. ameninţându-l că va fi  alungat din şcoală. Discuţia cu directorul şcolii l-a adus pe elev într-o stare că acesta a aruncat cărţile la picioarele directorului, a scos din buzunar un cuţitaş şi a declarat că se duce să se taie, fugind din şcoală şi două zile n-a mai venit la şcoală.        

  În luna mai A.T.S. a primit nota doi la limba franceză şi profesoara tov. Goligştein a început s-o mustreze că trebuie mai puţin să se ocupe de treburile amoroase şi mai mult de învăţătură. Apoi a alungat-o din clasă. Învăţătorii au stabilit un sistem întreg de urmărire a celor doi elevi. Scrisorile adresate unuia sau altuia nimereau la învăţători. Dirigintele clasei Burmistrova  a pus mâna pe un asemenea bileţel al fetei adresat băiatului şi l-a citit întregii clase după care a spus că ea face de râs şcoala.

Ceilalţi profesori s-au alăturat şi ei la acest joc murdar, bătându-şi joc de sentimentele  celor doi elevi .   După părerea noastră în urma acestor persecuţii morale elevul B.V. I a început să evite întâlnirile cu A.T.S. care ulterior a dus la sinuciderea elevei.    După cum a demonstrat expertiza eleva era virgină.   După sinuciderea elevei, în şcoală a avut şoc o adunare comsomolistă deschisă. Au fost luate măsuri pentru a  îmbunătăţi lucrul organizaţiilor Comsomoliste şi pionereşti din şcoli.           

    Secretarul CC al ULCT din Moldova           V.Cohanschii

  Ce poate fi mai trist pe lume …? Copii care au scăpat de focul războiului, de foametea organizată de autorităţile sovietice în anii 1946-1947, au scăpat de canibalismul anului 1947, dar n-au putut scăpa de sistemul comunist de teroare fizică şi morală.

Ce poate fi mai trist …    Spre sfârşitul anului 1954 RSS Moldovenească era împânzită de case de copii. Organele statale au înfăptuit un lucru enorm pentru a strânge copiii vagabonzi şi orfani (de fapt majoritatea din ei au ajuns orfani tot datorită eforturilor aceleiaşi puteri sovietice-Al.M.), ai caza, ai asigura cu hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, manuale, hârtie şi alte rechizite.

A fost ridicată o armată întreagă de învăţători şi educatori, pentru salarizarea cărora au fost rezervaţi bani din bugetul RSSM. În faţa lor a fost pusă o problemă fixă: copiii, din aceste lăcaşuri să devină adevăraţi constructori ai socialismului, adevăraţi bolşevici, ateişti, adevăraţi urmaşi ai cauzei lui Lenin şi Stalin. Sigur că copiii fără părinţi sau în lipsa lor pot fi influenţaţi şi manipulaţi mult mai uşor.    

Pentru a îndeplini cu succes acest scop „nobil” trebuia de muştruluit pe aceşti tineri prin lecţii şi prin muncă (după metodica lui Macarenco) până când ideile leninist-staliniste le vor pătrunde-n sânge. Din rândul acestora şi a altor copii care nu prea au avut parte de „cei 7 ani de acasă” s-a conturat şi consolidat nomenclatura comunistă, care prosperă şi astăzi fiind risipită prin toate partidele şi mişcările social-politice.    

   După război autorităţile sovietice pornise o campanie de lichidare a neştiinţei de carte, pagină din cadrul revoluţiei culturale sovietice.

Din şcolile româneşti au fost adunate şi arse cărţile în limba română în deosebi cele de istorie, limbă şi literatură română şi geografie. Cărţile ”mai de preţ” au fost adunate şi transmise  în fonduri speciale ale câtorva biblioteci şi arhive, la care aveau acces numai  persoane bine verificate şi de încredere. Având acces la aceste cărţi unii nomenclaturişti, copiind multe cărţi româneşti ”interzise” şi modificându-le sub un aspect ideologic bolşevic au ajuns respectabili oameni de ştiinţă, operele cărora nu prezintă nici o valoare. 

 

Pentru a  demonstra că  în România nu se  învăţa carte şi că numai cu venirea ruşilor a fost adusă ”lampa lui Ilici” şi cartea în listele celor analfabeţi erau înscrişi şi copii şi maturi din Basarabia, care deja aveau 4-5 clase româneşti. Pentru a fi mai mulţi neştiutori de carte  în aceste liste erau incluşi oameni bătrâni de 70-90 de ani, oameni orbi, oameni cu deficienţe mintale şi chiar oameni decedaţi. Şi ca să nu fiu numai cu vorba  vă propunem un fragment dintr-un certificat oficial semnat de Ministrul-adjunct al învăţământului din RSSM  F.Cibotari de la 23 februarie 1951 adresat CC al PCM: 

 „Din cauza decalajului dintre datele prezentate de Ministerul Învăţământului din RSSM şi cele prezentate de Direcţia Centrală de Statistică a RSSM privind numărul de analfabeţi  în republică a fost înfăptuit un control pentru a stabili veridicitatea  informaţiilor prezentate, în urma cărora s-a stabilit următoarele:    

1. Raionul Bălţi                                                                                         

    Potrivit datelor prezentate de Secţia Raională de Învăţământ şi  Direcţia Centrală de Statistică (actul a fost întocmit şi semnat de şeful secţiei raionale de învăţământ, Împuternicitul Direcţiei de Statistică şi aprobat de Preşedintele Executivului Raional) către 1 octombrie 1949  în raion erau înscrişi 1040 de analfabeţi. În prezent, după doi ani ( după două promoţii de licbez) în raion după datele DCS se numără 1450 de analfabeţi !?       Luând  ca exemplu un sat aparte (Grinăuţi), comisia în componenţa căreia a intrat, împuternicitul DCS  tov. Anaţchii, inspectorul secţiei raionale de învăţământ tov. Goihman şi reprezentantul Ministerului Învăţământului  tov. Barbalat  au stabilit următoarele:  

1. După datele secţiei raionale de învăţământ în Grinăuţi analfabeţi  nu sunt, iar după datele DCS – sunt 37 de persoane.  

2. Controlând amănunţit cărţile de imobil  ale sovietului sătesc (un fel de primărie sovietică-Al.M.) (preşedintele sovietului sătesc tov. Badiuk N.A., secretar, Iacubovici M.F.) am depistat  43 de analfabeţi, în afară de copii, care învaţă la şcoala medie dar greu de explicat de ce sunt înscrişi la cei analfabeţi. 

   3. În numărul celor analfabeţi figurează t. Badiuc P.A. – născut în 1933, care de facto are termitate 5 clase, Perju C.D. – născut în 1922, care are 4 clase şi a terminat cursurile de tractorist, Buciaţchii N.I. –născut în 1914, care are terminată şcoala primară, Jerbalovschii P.I.-1928, cărturar, Ciornaia A.F.  din 1922, cărturară; Perju V.C. – din 1914, care poate scrie şi citi româneşte (aşa-i în document-Al.M.), Frecăuţan M.I. – din 1929 cărturar,care-i învaţă pe alţii carte; Bogaci E.I.-din 1923, Zaharciuc I.I.-din 1911 ; Cazac C.G.-din 1911; Ştefăneţ E.N. – din 1904 – care învaţă în grupele mici de licbez.

În afară de aceştea, după cărţile de imobil sunt înscrişi analfabeţi tovarăşii Petraş V.A., care a plecat în oraşul Stalino la lucru; Cruc A.D. – persoană de 58 de ani;Kostiucenco D.Z., persoană fără minte; Pânzari – un orb; trei femei în etate, care sunt ţintuite de pat de o boală incurabilă. Patru oameni s-au dovedit a fi analfabeţi (ei au învăţat în grupele de licbez în anii 1945-1946 şi 1946-1947, din care cauză nu au fost cuprinşi cu învăţătura în anul curent).         

În acest fel, se vede, că datele cu care operează DCS, pe departe nu corespund realităţii.        S-a stabilit, că inspectorii DCS , contrar instrucţiunilor au supus populaţia unor examene. Mai mult ca atât,  inspectorul de sector al DCS tov. Belan, neştiind  limba moldovenească, judeca despre analfabetism după gradul de cunoaştere al limbii ruse . (Mai clar fie spus, dacă omul nu ştia ruseşte, era scris la analfabeţi – Al.M. )

Considerat neepuizat, vom mai reveni la acest subiect .      

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist

Sursa: Tribuna Basarabiei

12/06/2010 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA, ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Rechinii si criminalii in serie folosesc strategii asemanatoare de vanatoare…

Din articolul:Sharks, Serial Killers Use Similar Hunting Strategies
 
 
 
 Un nou studiu publicat in Journal of Zoology vine cu o concluzie socanta, marii rechini albi au multe puncte in comun cu ucigasii in serie din lumea oamenilor.
 
 
Conform cercetarilor amanuntite, rechinii nu ataca la intamplare, ci isi selecteaza si pandesc premeditat victimele, la fel ca ucigasii umani.

Cercetatorii au studiat initial tiparul dupa care un ucigas in serie isi selecteaza metodele si planul de actiune, pentru a-l compara mai apoi cu tehnicile si strategiilei adoptate de rechinii albi aflati la vanatoare.

“Exista in cazul rechinilor o strategie uluitoare, foarte asemanatoare in esenta cu planurile ucigasilor puse la dispozitie de politie. Pe baza datelor obtinute am abservat 340 de atacuri ale rechinilor albi impotriva focilor care ierneaza pe insulele din Africa de Sud. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, rechinii nu urmareau focile, ci asteptau ascunsi ca acestea sa porneasca in apa, dupa care declansau atacurile”, declara Neil Hammerschlag, oceanolog la Universitatea din Miami. Metodele si scenariul rechinilor erau aproape identice cu ale infractorilor periculosi.
Rechinii erau in alerta fixandu-si prada cu mult timp inainte de atacul propriu-zis. Se pozitionau intotdeuna in unghiul mort al focilor incat sa nu fie vazuti. Se bazau forte mult pe factorul surpriza. Atacau intotdeauna pe intuneric, preferand sa-si aleaga drept victime foci tinere, izolate de grup. Atacau indeosebi cand erau singuri in zona, fara ca alti rechini sa le faca competitie si aveau capacitatea de a invata din atacurile precedente. Conform cercetatorilor, singura diferenta notabila intre atacul rechinilor si al ucigasilor umani rezida in motivatie. In timp ce rechinii ataca doar pentru a se hrani si nu dau niciodata dovada de sadism, ucigandu-si victimele cat mai repede, contrapartea lor din lumea umana ucide manata de boli si dereglari psihotice.

Surse : FoxNews si Descopera.ro

30/03/2010 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: