CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DOSOFTEI: ”Descălecat-au ţara domnul Dragoş-vodă, Fericită, buiacă, cu tot feli de rodă, Când au adus într-însă româneasca limbă.”

 

Sfântul Ierarh Dosoftei ( n. 26 octombrie 1624, Suceava – d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkvaa),  fost un călugăr cărturar din secolul al XVII-lea, mitropolit al Moldovei (1671-1673 ; 1675-1686), şi mărturisitor pentru credinţa ortodoxă. Numele sau de botez a fost Dimitrie Barila.

 

 

 

 

DOSOFTEI

 

 

A  învăţat la Iaşi probabil la Colegiul întemeiat în 1640 la mănăstirea “ Sf. Trei lerarhi”, apoi la şcoala Frăţiei ortodoxe din Lvov, unde a făcut studii umaniste şi de limbi straine.

Cunoştea limba elenă, latina, slavona şi polona. Datorită relaţiilor sale cu patriarhul Moscovei şi cu Nicolae Milescu, aflat in Rusia , a adus de acolo  un teasc de tipografie cu litere, cu care a tipărit la Iaşi, în româneşte, principalele cărţi liturgice, unele traduse de el însuşi.

 Dosoftei  fost unul dintre ierarhii  care au promovat introducerea limbii române în biserică.

Călugărit la Probota (c. 1648), sub numele Dosoftei, a fost ales episcop la Huşi (1658 – 1660) şi Roman (1660 – 1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 şi 1675 – 1686). În toamna anului 1686, datorită evenimentelor politice din acea vreme, a fost dus în Polonia de oştile regelui Jan Sobieski, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

A fost unul dintre cei mai mari cărturari din istoria română, fiind primul poet naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în româneşte, primul traducator al cărţilor de slujbă în româneşte în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii, unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică şi care a contribuit la formarea limbii literare româneşti.

In anul 2005, Biserica Ortodoxa Romana l-a proclamat sfant.Prăznuirea lui se face la 13 decembrie.

 

 

Lucrari tiparite:

 

 

  • Psaltirea în versuri, Uniev 1673, cu peste 500 p., şi 8634 de versuri (la un loc cu Acatistul Născătoarei de Dumnezeu)

  • Dumnezeiasca Liturghie, Iaşi, 1679 (ed. a Ii-a, Iaşi, 1683);

  • Psaltirea de-nţeles, Iaşi, 1680 (text paralel: slavon şi român);

  • Molitălvnic de-nţeles, Iaşi, 1683, având, după prefaţă, un

  • Poem cronologic despre domnii Moldovei, cu 136 versuri;

  • Parimiile preste an, Iaşi, 1683, având tipărit din nou

  • Poemul cronologic, cu mici adaosuri şi modificări.

  • Viaţa şi petriaceria sfinţilor, 4 vol Iaşi, 1682-1686, lucrare de compilaţie, după izvoare bizantine (Simeon Metafrast, Maxim Margunios) şi slave.

 

 

moldavianoldcoat-wijsbergen-stema-mare-a-moldovei

 Stema mare a Moldovei în armorialul Wijsbergen

 

Stihuri la luminatul herb al Ţării Moldovei.

Capul cel de buor, de fiară vestită
Sămnează putere ţării nesmintită.
Pre cîtu-i de mare fiara şi buiacă,
Coarnele-n păşune la pămînt îş pleacă.
De pre chip să vede bourul ce-i place,
C-ar vrea-n toată vremea să stea ţara-n pace.

Dosoftei 1679.

“Domnii Ţărâi Moldovei pus-au nevoinţă

 De-au învăţatu-ş ţara direaptă-n credinţă,

 Pravoslavnica lege ferind necorcită,

Şi-n ceri Hristos le cruţă viaţă fericită.

Descălecat-au ţara domnul Dragoş-vodă,

Fericită, buiacă, cu tot feli de rodă,

Când au adus într-însă româneasca limbă.”

Dosoftei, Psaltirea in versuri

Wikipedia, enciclopedia libera

Publicitate

07/05/2015 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

GRIGORE URECHE- Letopisetul Tarii Moldovei

Letopisețul Țării Moldovei: cand au fost aduși robii slavi

Grigore Ureche, cronicar al Moldovei

Candu au pradat Stefan-voda Tara Lesasca 7006 (1498), iunie 22 zile

Intr-acelasi an, Stefan-voda vrindu sa-si intoarca dispre lesi strimbatatea sa, strinsa tara si au intratu in Podolia si la rusi, trecut-au si de Liov la Cantug orasului, la apa Visloca, toate satile arzindu si pradandu.

Ars-au orasul Premislia, Radumnea, Prevorsca, Lantut si cetatea Tereabul si multa bunatate dintr-insa au luatu si multi joimiri au scos, ci pre toti i-au taiatu si altii mai multi au arsu in cetate. Si cetatea Buceaciul multa nevoie au patitu si Podhaetul au arsu.

Si multi oameni, barbati, muieri, copii, au scos in robie, mai mult de 100.000, multi de aceia au asezatu Stefan-voda in tara sa, de si pana astazi traieste limba ruseasca in Moldova, ales pre unde i-au discalecatu, ca mai a treia parte graiescu ruseste.

Iar Stefan-voda pradandu si arzindu tara, s-au intorsu cu mare dobanda, fara nici o zminteala, au trecut Nistru in ceasta parte la Halici si au pradatu si de aceasta parte. Si decii au venitu la scaunul sau, la Suceava, cu mare bucurie si cu biruinta.

Grigore Ureche
Sursa: Letopisetul Tarii Moldovei de la Dragos-voda pana la Aron-voda, ed. Hyperion, Chisinau, 1990

07/02/2012 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: